1 90 PPF Examen

1. Etiologia și patogeneza edentaţiei parţiale. Frecvenţa edentaţiei parţiale în RM.
Edentatia partiala – o patologie care implica absenta de la 1 la 13 dinti pe una sau ambele arcade
ce apare in perioada pasteruptiva.
• Factorii ereditari (congenitali) – dereglări în etapa de embriogeneză a țesuturilor dentare,

dereglări în procesului de erupție a dinților permanenți
– Lipsa mugurilor dentari
– Anodontia
– Hipodontia
• Factori dobândiți (post-natali)

-caria complicata netratată sau incorect tratată
-boli ale țesutului parodontal
-etiologia mixta - carie si parodontopatie;
-parodontopatiile marginale cronice progresive;
-distructiile coronare masive, insotite de leziuni radiculare
-intervenții chirurgicale care au implicat îndepărtarea tumorilor
- tratamentele stomatologice si protetice incorecte care nu respecta principiile biomecanice,
biofunctionale si creeaza conditii pentru aparitia dizarmoniilor ocluzale si instalarea sindromului
de disfunctie a aparatului dento-maxilar (iatrogeniile);
-leziuni
-traume
- boli generale ale organismului (diabet, hipertensiune arterială, tulburări endocrine etc.)
-procese inflamatorii (osteomielită)
- factori socio-economici etc
Frecvenţa edentaţiei parţiale în RM.

În zonele rurale - 653 la 1000 de pacienți;
În zonele urbane - 599 din 1000 de pacienți; mai des în rândul bărbaților).
Conform clasificării Edentațiai după Kennedy:
Clasa I - 87,8 la 1000 de pacienți;
Clasa II - 67,9 la 1000 de pacienți;
Clasa a III-a - 430 la 1000 de pacienți;
Clasa a IV-a - 25 la 1000 de pacienți.
Zona de sud este de 711 la 1000 de pacienți,
zona centrală este de 626 la 1000 de pacienți,
zona de nord 538 la 1000 de pacienți
Care sunt factorii de care depinde gradul de pronunţare a simptoamelor în edentaţia parţială.
-numărul dinților absenți
-topografia defectului și funcției dinților lipsă;
-starea țesuturilor dure și a țesuturilor parodontale ale dinților rămași;
-tipul de ocluzie;
-timpul scurs după apariția edentației parțiale;
-etiologia edentației parțiale;
-vârsta și starea corpului pacientului
3.Tabloul clinic al pacienţilor cu edentaţii frontale.

– Prabusirea buzei superioare spre oral
– Dereglari de integritate a arcadelor dentare
– Dezintegrarea arcadelor dentare
 Grupa care functioneaza
 Grupa care cu functioneaza
– Migrarea dintilor restanti
– Dereglari de functie (incizie, masticatie, fonatie)
– Abraziune patologica
– Dereglari fizionomice, psihice
. Tabloul clinic al pacienţilor cu edentaţii laterale.
Prabusirea obrajilor
Obraji supti
Asimetrie faciala
Micsorarea 1/3 inferioara a fetei
Pronuntarea plicii nazolabiale, mentoniere
Coborarea comisurilor
Dereglari de integritate a arcadelor

Dezintegrarea arcadelor
 Grup care functioneaza
 Grup care nu functioneaza
Suprasolocitari functionale a dintilor restanti
Abraziune patologica a d
Mobilitate patologica
Migrarea d restanti
Dereglari de functie(fonatie, masticatie)
Dereglarea ATM
Dereglari functionale musculare
Dereglari psihice
Dureri
4.Simptomele exobucale ale edentatului parţial.

Simptomele exobucale sunt asimetrii faciale,prăbușirea buzelor,obrajilor,adâncirea șanțurilor
periorale,căderea comisurilor orale,proeminența mentonului,micșorarea treimii inferioare a
feței,modificarea ungiurilor mandiluei.
5. Simptomele endobucale ale edentatului parţial
6. Tabloul clinic a suprasolicitării funcţionale a dinţilor restanţi în edentaţie parţială.

Fiind puşi în condiții nefavorabile la aplicarea fortelor de masticație, treptat apar
alte simptome ca urmare a suprasolicitării funcționale:
• suprasolicitarea funcțională a dinților restanți care şi-au păstrat
antagoniştii;
• abraziunea patologică a țesuturilor dure ale acestor dinți;
• apariția mobilității patologice din cauza schimbărilor care au loc în
tesuturile parodontului.
• migrarea dințilorestanți;
• dereglări de funcție (incizie, masticație, deglutiție, fonație);
• dereglări de funcție a ATM
• dereglări funcționale musculare, fizionomice, psihice, dureri.
7 Consecutivitatea examenului clinic a pacienţilor cu edentaţii parţiale.

Examenul clinic avand scopul culegerea datelor, simptomelor si care apreciaza ca rezultat un
diagnostic corect si respectiv o intocmire a unui plan corect de tratament protetic.
Etapele:
I. Anamneza ( datele personale, motivele prezentarii, istoricul actualei maladii);
II. Examenul exobucal (se face prin inspectie, palpare, auscultare ; se atrage atentia la
configuratia si simetria fetei, pozitia forma buzelor, se va depista inaltimea etajului
inferior al fetei ).
III. Examenul endobucal ( se urmareste gradul de deschidere si inchidere a cavitatii bucale,
prin inspectie vizuala si instrumentala se va aprecia starea mucoasei vestibulului oral,
obrajilor, limbii, planseului bucal, palatului dur si moale; se trece la aprecierea fiecarui
dinte din arcade, se apreciaza forma arcadei dentare dupa necesitate aplicand metoda de
inspectie, sondare, palpare, percutie, apreciind gradul de mobilitate a fiecarui dinte si
respectiv examinand mai ales starea tesuturilor dintilor lezati)
8.Examenul subiectiv, importanţa. Examenul obiectiv, consecutivitatea
Anamneza
Istoricul medical reprezinta o informatie care poate influenta tipul de tratament protetic, tipul de
proteza partiala, profilaxia tesuturilor de sprijin pentru proteza.
 Varsta si sexul pacientului
Pot indica anumite particularitati privind starea fiziologica a organismului. Climacteriul, sarcina,
senilitatea influenteaza conduita terapeutica.
 Starea generala a sanatatii
Intereseaza in special bolile generale trecute sau prezente care pot influenta tratamentul protetic.
Dintre acestea se pot aminti: anemiile, diabetul, hiperparatiroidismul, hipertiroidismul, artritismul,
tulburarile de metabolism, avitaminozele.
 Profesiunea pacientului
Explica cauza pierderii dintilor sau impune exigente estetice deosebite.
 Istoricul dentar
Indica cauza care a dus la pierderea dintilor.
Daca dintii au fost pierduti prin parodontopatie, prognosticul pentru dintii restanti si crestele edentate
este nefavorabil. Se impune un tratament preprotetic parodontal pentru dintii restanti.
Daca dintii au fost pierduti prin carie se impun masuri de protectie a dintilor stalpi prin acoperirea
acestora cu microproteze in cadrul tratamentului proprotetic. Parodontiul dintilor stalpi si crestele
edentate au un prognostic mai favorabil.
Pierderea dintilor poate avea si o cauza mixta - carie si parodontopatie.
De asemenea, se mai intalnesc si alte cauze ale pierderii dintilor si anume: trauma ocluzala,
traumatismele dentare, faciale, eventuale tumori, iatrogenii, etc.
 Experienta protetica anterioara a pacientului

Ne intereseaza in mod deosebit atitudinea pacientului fata de proteza anterioara (daca a avut) purtata
sau nepurtata, precum si motivele care il determina sa o schimbe sau sa solicite tratament protetic.
Este necesar de stiut ce asteapta pacientul de la acest tratament protetic si daca cerintele lui nu sunt
exagerate si se pot concretiza intr-o lucrare protetica care-l va multumi.
Se va examina proteza veche din toate punctele de vedere.
 elemente de mentinere, sprijin si stabilizare;

 baza protezei - intindere, material;
 dintii artificiali si daca refac fizionomia;
 mentinerea;
 stabilitatea;
 ocluzia.
Examenul obiectiv include examenul clinic local (exobucal si endobucal)

 Examenul extraoral prin inspecție vizuală și inspecție palpativă
 Examenul intraoral prin :- inspecție
-percuție
-sondare
Se realizează cu ajutorul oglinzii stomatologice,pensei dentare,sondei dentare
Examenul extraoral
Se face prin inspectie si palpare, urmarind aspectul fetei incepand din norma frontala si apoi din
norma laterala.
 Inspectia va urmari prezenta sau lipsa simteriei faciale din fata si profil atraghind atentie la
culoarea tegumentelor.
 Palparea ne da informatii in legatura cu consistenta partilor moi (eventuale induratii, noduli)
precum si tonicitatea musculara (normala, hipoton, hiperton - cel mai nefavorabil).
 - este obligatorie palparea ganglionilor (submandibulari, submentonieri, pre- si
retroauriculari, laterocervicali), intrucat face parte din examenul oncologic preventiv.
 - examenul articulatiei temporo-mandibulare trebuie sa constituie un punct aparte. Articulatia
se examineaza static si dinamic, prin inspectie, palpatie si auscultatie
Inspectia faciesului atat din norma frontala cat si din norma laterala.

Se vor urmari:
 simetria faciala;
 proportionalitatea etajelor;
 eventualele ticuri ale pacientului;
 respiratia orala;
 santurile labionazale si labiomentonier;
 treapta buzelor;
 profilul facial (convex sau concav);
 aspectul tegumentelor
 amplitudinea de deschidere a gurii (normal 4 cm). Se constata daca deschiderea este
rectilinie, deviata sau dureroasa.
Prin palpare se cerceteaza:
 zonele de emergenta ale nervilor cranieni, supraorbitari, infraorbitari si mentonieri;
 contururile osoase;
 punctele sinusale (frontale, etmoidale, maxilare);
 zona mastoida;
 muschii mobilizatori ai mandibulei si muschii orofaciali. Eventualele puncte dureroase pot fi
semne ale unei disfunctii ocluzale.
 Prin introducerea indexului in conductul auditiv extern se poate percepe condilul articular
care in mod normal nu se percepe in repaus si IM.
Auscultatia poate evidentia zgomote sub forma de crepitatii, cracmente sau frecaturi in ATM
in timpul deschiderii si inchiderii gurii, ce pot trada o disfunctie ocluzala sau fenomene
degenerative ale ATM.
 La inchiderea gurii in IM un sunet clar si net inseamna contacte dento-dentare normale, iar un
sunet in 2 timpi tradeaza anormalul.
Percutia in cadrul examenului exobucal evidentiaza hipocalcemiile severe.
Examenul endobucal
Urmeaza examenului facial si precede orice tratament.
Se va examina vestibulul bucal, consemnandu-se aspectele patologice (abcese, formatiuni tumorale,

fistule, cicatrici), insertia frenurilor si plicilor alveolo-jugale in raport cu festonul gingival. In cazul
in care sunt prezente edentatii terminale, care apeleaza la o protezare partial amovibila, este absolut
obligatorie descrierea zonelor functionale periferice adiacente spatiului protetic potential.
Examenul intraoral se face prin inspectie, palpare si percutie adeseori combinand metodele
pentru a delimita si preciza anumite detalii.
1)Raportul dintre buze și gradul de deschidere a gurii, mobilitatea m. Orbicular al buzelor;
2)Dinții
3)Arcadele dentare
4)Raportul dintre arcadele dentare (tipul de ocluzie)
5) Mucoasa cav. Bucale
6) Apofizele alveolae și maxilare
Orificiul bucal static
Textura labiala: -diminuata
-normala
-in exces
Fanta labiala: -inchisa
-intredeschisa
-deschisa
Treapta labiala: -pastrata
Arcul Coupidon: -simetric/asimetric
-continuu/discontinuu prin depigmentari, cicatrici, etc
Filtrul buzei superioare:-accentuat
- sters
Culoarea: -palida
-accentuata
-inversata
Examenul vestibulului si al mucoasei
Mucoasa labio-juagala: -culoare
-integritate
-textura
Interliniu ocluzal: -prezent: atenuat/accentuat
-absent
Orificiul canal Stenon: -aspect
-integritate
-permebilitate
-calitatea salivei
Frenuri si plici alveolo-jugale: -numar
-aspect
-integritate
-baza de implantare
-insertia
Zone functionale periferice: -amplitudinea
-inaltimea
-latimea
Cavitatea bucala propriuzisa:
 Examenul arcadelor dentare

 Examenul dintilor
 Examenul apofizelor alveolare
 Examenul relatiei si raportului de ocluzie centrica
Examenul arcadelor dentare Se executa prin inspectia separata, initial a arcadei dentare
inferioare, apoi a celei superioare evidentiind: 1) forma arcadelor dentare; 2) existenta, marimea,
numarul si topografia breselor; 3) existenta, caracterul si starea protezelor dentare care restabilesc
integritatea arcadelor dentare; 4) caracterul si nivelul ariei ocluzale; 5) raportul fiecarui dinte fata
de planul de ocluzie.
 Arcadele dentare vor avea diverse forme in dependenta de varietatea tipului de ocluzie.
 Fiziologice: Ortognata – fiecare dinte este in contact cu doi dinti antagonishti, linia median a
fetei coincide cu linia dintre incis centrali super shi infer,
 O. dreapta (cap la cap)- se deosebeste de cea ortognata numai prin contactul dintre dintii din
zona frontala dupa tipul cap la cap.
 O. opistognata- dintii din zona frontala la ambele maxilare impreuna cu apofizele alveolare
au o inclinare usoara in directie orala.
 Patologice: Prognatia(ocluzia distala) - protruzia frontalilor superiori care apare un spatiu de
inocluzie in plan sagital
 Progenia- deplasarea anterioara a mandibulei.
 Ocluzia deschisa- caracteristic printrun spatiu mai mic sau mai mare de inocluzie verticala.
 Ocluzia adinca- e o supraocluzie frontala accentuata, cind dintii frontali superiori ii acopera
pe cei inferiori mai mult de 1/3.
 Ocluzie incrucisata- dereglare a arcadelor in plan transversal, in zona frontala deplasarea
liniei incisivale dintre incisivul central superior si inferior
Dintii restanti
- La inspectia dintilor restanti intereseaza in primul rand numarul si repartitia

topografica a acestora.
- Se examineaza forma si inaltimea dintilor stalpi pentru a determina o alegere corecta a
mijloacelor de mentinere.
- Se evalueaza apoi rezistenta mecanica a dintilor restanti si mai ales a dintilor stalpi.
- Dintii care prezinta carii intinse in suprafata si in profunzime, obturatii mari sau
pierderi de substanta dentara necesita acoperirea acestora cu microproteze sau
inlocuirea coroanei naturale cu un dispozitiv corono-radicular acoperit de o
microproteza cu o coroana de substitutie.
- Daca se observa o tendinta la carie precum si o igiena deficitara a cavitatii bucale se
impune acoperirea dintilor stalpi cu microproteze.
- Resturile radiculare se vor recupera numai dupa examenul radiologic, printr-un
tratament endodontic corect.
- Tot prin inspectie se pot evidentia modificari de culoare ale unor dinti, distrofii,
prezenta leziunilor cuneiforme (semn patognomonic de trauma ocluzala), abraziuni ce
tradeaza eventuale obiceiuri vicioase (bruxism), precum si uzura generalizata normala
a dintilor (atritia).
- Se examineaza punctele de contact interdentare care frecvent dispar ca urmare a
migrarilor orizontale si verticale ale dintilor. Lipsa punctelor de contact proximale
duce la aparitia cariilor si a parodontopatiei marginale prin tasarea resturilor
alimentare intre dinti si acumularea lor la acest nivel datorita lipsei de autocuratire si
curatire artificiala
- Punctele de contact se vor reface prin mijloace ortodontice sau protetice pentru a
asigura o distributie a fortelor orizontale pe un numar cat mai mare de dinti, pentru a
proteja papilele interdentare si pentru a asigura protezei conditii de stabilitate sagitala.
- Se observa, de asemenea, migrarile dintilor restanti migrari care pot fi orizontale
(inclinari, translatii, rotatii) si verticale (extruzii sau/si egresiuni) precum si gradul de
expunere al furcatiei radiculare.
- Radiologic se va aprecia raportul coroana clinica/radacina.
- Cand acest raport este in favoarea coroanei, dintele respectiv nu mai are valoare
protetica.
- Se vor examina si lucrarile protetice vechi, daca acestea sunt prezente (punti, coroane)
din punct de vedere al adaptarii lor axiale si transversale, a corectitudinii refacerii
reliefului ocluzal, al raportului corpului de punte cu creasta, a pozitiei fata de planul
de ocluzie precum si din punct de vedere al satisfacerii pretentiilor fizionomice pe
langa cele masticatorii si fonetice.
- De multe ori aceste lucrari trebuie indepartate din cavitatea bucala datorita vechimii
lor, controlati dintii stalpi pe care au fost realizate acestea din punct de vedere
radiologic si refacute corespunzator situatiei prezente.
- Examinarea parodontala a dintilor restanti si mai ales a dintilor stalpi este foarte
importanta deoarece afectarea parodontala este foarte frecventa la pacientii edentati
partial, iar aplicarea unei proteze pe un teren parodontopatic netratat duce sigur la
agravarea imbolnavirii parodontale. Se va examina parodontiul marginal si papila
interdentara evidentiindu-se inflamatia si intinderea ei, atrofiile, ulceratiile, infectiile,
depozitele moi, placa bacteriana, tartrul supra- si subgingival, gradul de retractie
gingivala, hipertrofiile si hiperplaziile.
- Palparea urmeaza inspectiei si se face cu sonda pentru explorarea cavitatilor carioase,
aprecierea adaptarii marginale a obturatiilor, depistarea cariilor secundare, cercetarea
pungilor parodontale, evidentierea depozitelor moi, examinarea adaptarii
microprotezelor sau puntilor.
Sonda parodontala se va folosi pentru masurarea pungilor care apar de obicei la dintii stalpi pe fetele
proximale vecine edentatiei. O adancime mai mare de 3 mm necesita obligatoriu tratament
9.Examenul arcadelor dentare şi ocluziei. Particularităţile examenului arcadelor dentare la

pacienţii cu edentaţii parţiale.
Examenul arcadelor dentare Se executa prin inspectia separata, initial a arcadei dentare
inferioare, apoi a celei superioare evidentiind: 1) forma arcadelor dentare; 2) existenta, marimea,
numarul si topografia breselor; 3) existenta, caracterul si starea protezelor dentare care restabilesc
integritatea arcadelor dentare; 4) caracterul si nivelul ariei ocluzale; 5) raportul fiecarui dinte fata
de planul de ocluzie.
 Arcadele dentare vor avea diverse forme in dependenta de varietatea tipului de ocluzie.
 Fiziologice: Ortognata – fiecare dinte este in contact cu doi dinti antagonishti, linia median a
fetei coincide cu linia dintre incis centrali super shi infer,
 O. dreapta (cap la cap)- se deosebeste de cea ortognata numai prin contactul dintre dintii din
zona frontala dupa tipul cap la cap.
 O. opistognata- dintii din zona frontala la ambele maxilare impreuna cu apofizele alveolare
au o inclinare usoara in directie orala.
 Patologice: Prognatia(ocluzia distala) - protruzia frontalilor superiori care apare un spatiu de
inocluzie in plan sagital
 Progenia- deplasarea anterioara a mandibulei.
 Ocluzia deschisa- caracteristic printrun spatiu mai mic sau mai mare de inocluzie verticala.
 Ocluzia adinca- e o supraocluzie frontala accentuata, cind dintii frontali superiori ii acopera
pe cei inferiori mai mult de 1/3.
Ocluzie incrucisata- dereglare a arcadelor in plan transversal, in zona frontala deplasarea liniei
incisivale dintre incisivul central superior si inferior
. Particularitatile examenului arcadelor dentare la pacientii cu

edentatii partiale.
Examenul arcadelor dentare se execută prin inspecţia separată, iniţial a arcadei
inferioare, apoi a celei superioare evidenţiind: forma, existenţa, mărimea , numărul
și topografia breșelor, existenţa, caracterul și starea potezelor dentare , caracterul și
nivelul ariei ocluzale, raportul fiecărui dinte faţă de planul de ocluzie.
Forma – superioara – semieliptica, inferioare – hiperbolică.
Examenul endobucal:
Consecutivitate:
• Raportul dintre buze, gradul de deschidere a gurii și mobilitatea
m.orbicular al buzelor
• Dinţii
• Arcadele dentare
• Raportul dintre arcadele dentare
• Mucoasa
• Apofizele alveolare
La examenul endobucal se determină starea dinţilor restanţi, a apofizei alveolare
în spaţiile edentate și a mucoasei cavităţii bucale. O atenţie deosebită se acordă
dinţilor ce delimitează breșele.
- Gradul de inclinare a dinţilor frontali – 5-10o, a dinţilor laterali – 2-3o, molarii
maxilari – inclinaţi vestibulodistal, cel mandibulari – lingulomezial. Aceasta
asigură un echilibru morfofuncţional static-dinamic optim faţă de forţele de
presiune. ce dereglarea integrităţii arcadei această armonie se destramă –
dinţii limitrofi si cei fără antagoniști pot migra.
- Apofiza alveolară va fi pronunţată individual in dependentă de etiologie –
atrofia mai pronunţată în EP cauzată de leziunile parodontale si mai mică ca
urmare a complicaţiilor cariei. Depinde la fel de timpul scurs de la edentare si
traumatismul produs la nivelul pereţilor alveolaro în momentul extracţiei.
După dimensiunea sp.edentate: mici – 1-3 dinţi, mijlocii – 4-6, mari – mai
mult de 6 dinţi.
După forma ap.alveolare – model îngust – pînă la 5,0mm, mediu – 5,0-
8,0mm, lat – mai mult de 8,0mm
10 Metodele paraclinice utilizate la examinarea pacienților cu edentații parțiale, indicaţii

Radiografia,tomografia,rad intaalveolara,extraorala,panoramica,
11 .Metodele radiografice utilizate la examinarea pacienților cu edentații parțiale Metodele
radiografice de examinare.
Radiografii dentare se utilizează pentru stabilirea unui diagnostic precis si pentru efectuarea
corecta a tratamentului pre- si proprotetic.
Se vor indica radiografii pentru:
 procesul alveolar la nivelul dintilor stalpi;
 dintii stalpi (radacina, spatiul parodontal, coroana);
 crestele edentate;
 dintii restanti care ridica probleme (distructie coronara masiva, microproteze, modificari
de culoare, mobilitate, dureri, resturi radiculare dar au importanta pentru proiectul
protezei).
Radiografia este unul din examenele complementare de baza la precizarea modificarilor tesutului
osos, rapoartelor dintre diferite segmente si elemente ale scheletului sistemului stomtognat, iar
uneori si a modificarilor functionale.
 Radiografia intraorala ne da posibilitate de a preciza starea tesuturilor dure ale dintilor,
depistarea diverselor leziuni odontale, cum ar fi prezenta cavitatilor provocate de caria
dentara in zonele proximale sau a coletului. Ne da posibilitatea sa precizam topografia,
forma, marimea camerei pulpare si starea canalelor radiculare.
 Ortopantomografia
Acest tip de investigare radiologica se efectueaza cu ajutorul radiografiei panoramice prin
proiectie desfasurata a celor doua arcade dentare si a maxilarelor in ocluzie centrica, stare de
postura a mandibulei sau la o deschidere maxima a gurii. Pe asa pelicula vom studia aceeasi
particularitati de structura a parodontului si tresutului osos, insa in acest caz apare posibilitatea de
studiu in ansamblu, comparativ si concomitent a rapoartelor dintre arcadele dentare si elementele
articulatiei temporomandibulare
Radiografiile simple retroalveolare sunt cele mai bune deoarece arata in detaliu situatia
locala. Se pot realiza si radiografii panoramice pentru vizualizarea in ansamblu a ambelor
maxilare. Radiografiile care intereseaza ATM sunt necesare atunci cand sunt semne
clinice de afectare a articulatiei
12. Metodele de examinare ATM, utilizate la pacientii cu edentatii partiale
Examenul articulaţiei temporo-mandibulare (ATM) se face prin inspecţie şi palpare clinică. Se

observă amplitudinea deschiderii gurii, măsurând distanţa dintre marginile incisivilor superiori şi ale
celor inferiori. Se observă concomitent dacă mişcarea descrisă de mandibulă la deschiderea gurii se
face lin, în arc de cerc, sau este sacadată, în doi timpi şi dacă este însoţită sau nu de laterodeviaţie.
Evidenţierea unei laterodeviaţii se face mai bine marcând un punct cu creionul pe menton, la nivelul
liniei mediene şi observându-i excursia în timpul mişcărilor de deschidere şi închidere a gurii;
concomitent, în timpul acestor mişcări ale mandibulei, se execută şi examenul palpatoriu, ţinând
indexul ambelor mâini în conductul auditiv extern (CAE) drept şi stâng, iar policele pretragian. Se
decelează cracmentele articulare în caz de artrită.
Mişcările articulare pot fi limitate (în inflamaţii ale articulaţiei sau ale părţilor moi, trismus,
miozite) sau blocate (în constricţii de maxilar, datorită unor obstacole tumorale sau bride
cicatriceale). În anchiloza temporo-mandibulară, deschiderea gurii este de doar câţiva milimetri sau
nu se face deloc, datorită modificărilor osoase intraarticulare.
13.Examenul musculaturii aparatului stomatognat utilizate la examinarea pacienților cu
edentații parțiale. Metode. Caracteristica
Miotonometria este metoda de investigare a tonusului muscular care va fi modificat in raport cu
schimbarile de functii ale sistemului stomatognat si cele motorice ale mandibulei. Practic se
determina tonicitatea muschilor ridicatori ai mandibulei.
In acest scop se poate utiliza tonometrul Szirmai. Masurarile se fac in starea de repaus si contractie
musculara maxima. Pe cadran indicatorul ne arata marimea tonusului muscular in stare de repaus, iar
in urma contractarii musculare maximale, pe cadran citim marimea tonusului muscular in contractie
functionala.
Electromiografia este o metoda de examinare a muschilor care permite depistarea afectiunii
neuromusculara care de obicei insoteste disfunctiile ocluzale. Se inregistreaza biocurentii fibrelor
musculare si fasciculelor musculare care sunt inervate de aceiasi neuroni motorici.
Acest examen se recomanda sa fie efectuat intr-o camera linistita unde se instaleaza cusca Faraday
pentru a preintimpina perturbarile atmosferice care pot sa modifice inregistrarea biocurentilor. Se
utilizeaza electrozii de suprafata care culeg potentialele din intreaga masa musculara din care cauza
se numeste electromiografie globala
14. Examinarea modelelor de studiu în examinarea pacienților cu edentații parțiale.
Metode. Carsacteristica
Metodei analizei modelelor de studiu prezinta o vasta metoda complementara nu numai la stabilirea
diagnosticului, dar si la intocmirea unui plan de tratament protetic corect. Avantajul metodei
respective mai consta si in posibilitatea efectuarii examenului in absenta pacientului, in efectuarea
unor masurari de precizie care nu pot fi facute in cavitatea bucala, ca de exemplu: determinarea
inaltimii spatiului edentat, pozitiei dintilor ce delimiteaza bresele dentare, fapt ce permite alegerea
corecta a variantelor de insertie a protezei.
Modelele diagnostice pot fi studiate si analizate separat si in pozitie de ocluzie centrica. In acest scop
modelele de studiu se vor ghipsa in asa-numitele simulatoare cu ajutorul cheii de ocluzie obtinute in
cadrul determinarii ocluziei centrice sau a relatiei de ocluzie imediat dupa amprentare. Alegerea
simulatorului va depinde de scopul investigatiei. Daca este nevoie de un studiu al relatiilor
interdentare in raport de miscarile mandibulare, modelele se vor ghipsa in articulator, care permite
imitarea acestor miscari. Analiza relatiilor interdentare numai in plan vertical se va face dupa
ghipsarea modelelor in ocluzor, care imita miscarile mandibulei numai in plan vertical.
15.Metode de apreciere a eficacităţii masticatorii

Metodele statice.
La baza metodelor statice au fost puse datele lui Haber obtinute la determinarea presiunii
masticatoare cu ajutorul gnatodinamometrului, comparind indicii de rezistenta a diversilor dinti la
procesul de masticatie luinduse drept unitate de masura valoarea celui mai slab dinte (inclusivul
lateral) fiind comparata cu valoarea celorlalti dinti.
Mamlok, Agapov, Oksman s. a. au simplificat aceasta metoda socotind eficacitatea masticatoare

a sistemului stomatognat egala cu 100 unitati calculind astfel coeficientul fiecarui dinte dupa acest
criteriu. Drept unitate de calcul ei au luat capacitatea de rezistenta a incisivului lateral egala cu 1.
Dupa Agapov: 2134465- total 25.
Metodele dinamice (functionale).
Masticatiografia dupa Rubinov. Metoda de inregistrare a functiei motorice a mandibulei in actul

de masticatie cu ajutorul masticatiografului. Prin analiza ei se studiaza nu numai eficienta
masticatoare dar si caracterul miscarilor mandibulare. Masticatiograma ne va da posibilitate sa
studiem si eficacitatea tratamentului ortopedoprotetic si stereotipul actului de masticatie
16 .Clasificarea edentaţiei parţiale după Kennedy, Gavrilov, Costa
Kennedy
1.Edentație bilaterală și biterminală(lipsa dinților posteriori pe ambele părți ale arcadei)

2.Edentație unilaterală și uniterminală(lipsa dinților posteriori doar într-o singură parte a
arcadei)
3.Edentație intercalată(lipsesc dinții în zona posterioară a arcadei.Breșa edentată este
mărginită atât mezial cât și distal de dinți)
4.Edentație în zona frontală
Gavrilov
1. Edentație unilaterală și uniterminală(breșe ale arcadelor dentare de dinți numai

medial,Kennedy2)
2. Edentație bilaterală(kennedy 1)
3. Breșe ale arcadelor dentare mixte(Kennedy3)
4. Edentație parțială cu prezența minimă a unui singur dinte
Costa
1. Edentație frontală( cuprinde breșe intercalate situate în zona frontală,formate din lipsa
unor dinți incisivi sau/și canini )
2. Edentație laterală( cuprinde breșe uni sau bilaterale din zona laterală)
3. Edentație terminală(include breșe uni sau bilaterale din zona laterală mărginite de dinți
restanți numai anterior,formate de lipsa dinților molari sau premolari)
4. Edentație mixtă(edentații la care pot coexista breșe frontale,terminale,laterale)
5. Edentație întinsă(cuprinde breșe situate în zonele frontală și laterală marginite de dinți
restanți)
6. Edentație subtotală(cuprinde arcadele dentare pe care au rămas unul sau doi dinți restanți)
17.Diagnosticul edentației parțiale, elemente componente, formularea. Exemple
Diagnosticul, elemente componente, formularea.
In protetica dentara diagnosticul se reduce nu numai la stabilirea formei nozologice a afectiunii, dar
si la descrierea dereglarilor morfologice, topografice, de functie, a factorilor etiologici, patogenetici,
complicatiilor.
Diagnosticul e compus din 3 parti:
1)afectiunea principala
2)complicatiile provocate de afectiunea principala
3)afectiunile concomitente.
Afectiunea principala- reprezinta forma nozologica cu concretizarea dereglarilor morfologice,
topografice, determinarea gradului si caracterului durerilor (acut, cronic). Tot aici sunt incluse si
dereglarile functionale (masticatie, fonatie, deglutitie, etc), apoi factorul etiologic si patogenia
leziunii
Complicatii provocate de afectiunea principala - migrari dentare, deformatii ale arcadelor dentare,
dezocluzie, aparitia mobilitatii patologice a dintilor
Partea a treia a diagnosticului o alcatuiesc maladiile concomitente care pot fi generale si
stomatologice
18 Examenarea dinţilor restanți în edentația parțială. Criterii. Caracteristica poziţiei şi
gradului implantării dinţilor în procesul alveolar.
Prin inspecție se examinează:
a) Dinții restanți din punct de vedere al:
# Numărului, al topografiei;
# Leziunilor carioase tratate sau netratate, stadiul tratamentului și corectitudinea lui;
# Tipului de abraziune(fațete de abraziune, abraziuni localizate, abraziune generalizată, abraziune ad-

palatum);
# Gradul de mobilitate dentară;
# Defecte cuneiforme de colet;
# Distrofii dentare.
b) Lucrările protetice, din punct de vedere al:
# Elementelor de agregare;
# A corpului de punte;
# A numărului de stîlpi aleși.
c) Poziția dinților , acestea pot prezenta:

# Rotații;
# Treme;
# Disteme;
# Înclinări.
d) Migrările dentare secundare edentației pot fi:
# Orizontale de tip basculare-înclinare(cînd dintele se înclină cu coroana dentară spre spațiul

edentat, rădăcina rămîne pe loc) sau prin translație(cînd dintele migrează corporal către spațiul
edentat, uneori îl inchide);
# Verticale de tip egresiune(cînd dintele migrează spre spațiul edentat cu tot cu procesul alveolar)
sau de tip extruzie(cînd dintele migrează fără process alveolar).
Palparea cu sonda dentară urmărește:
# Prezența cariilor și adîncimea lor, carii secundare sau sub elementul de
agregare;
# Calitatea țesuturilor dentare de la nivelul resturilor radiculare;
# Adaptarea obturațiilor, incrustațiilor, calitatea obturației de canal;
# Fracturarea obturațiilor sau mobilitatea lor;
# Adaptarea cervicala a coroanelor, incrustațiilor, obturațiilor;
# Adîncimea pungilor parodontale;
# Mobilitatea dentară;
# Eventualele decimentări ale punților dentare sau existența cimentului sub
corpul de punte.
Caracteristica poziţiei şi gradul implantării dinţilor în arcada alveolară.
Conform afirmarilor lui Villan fiecare dinte este implantat in maxilare intr-o pozitie specifica, ce
variază de la individ la individ.
Dinții frontali superiori sint înclinați cu 5-10° cu orientare vestibulară în zona incizală, iar cei
inferiori numai cu 2-3°.
Molarii 1 și 2 la maxilă sînt înclinați în direcția vestibulodistală, iar la mandibulă-

lingualomezială.Aceasta asigură un echilibru morfofuncțional statico-dinamic optim față de forțele
de presiune ce se dezvoltă în timpul funcțiilor principale(masticație, deglutiție etc.) și parafuncțiilor
(scrîșnitul dindinți ș.a.). Cu dereglarea integrității arcadei denatre, această armonie se destramă ți
dinții vecini spațiului edentat, ca și antagoniștii celor absenți, pot să-și schimbe poziția inițială
migrînd în diferite direcții.
19. Examenul proceselor alveolare la pacienţii cu edentaţii parţiale.Clasificarea proceselor alveolare

după formă și lățime.Clasificarea breșelor arcadelor dentare după numărul de dinți lipsă .
Acest examen se efectueaza prin inspectie si palpare digitala, fapt ce ne dă posibilitatea să evidențiem și să
precizăm:
* Limitele breșelor denatre;
* Înălțimea , forma , lățimea și direcția apofizelor
* Distanța de la planul de ocluzie la zona edentată
Cu deosebită atenție se examinează apofizele alveolare la edentațiile terminale, întinse, subtotale și

totale, cînd va fi necesar un tratament protetic cu proteze mobile, deoarece ele vor fi instalate pe acest
cîmo. În așa cazuri se ia în considerație:
* Retentivitatea versanților vestibulari și orali;
* Prezența marginilor ascuțite
* Prezența exostoazelor;
* Proeminențelor care deformează osul datorită dinților incluși;
* Odontoamelor, chisturilor etc.
.Clasificarea proceselor alveolare după formă şi lăţime
După lățime deosebim apofize alveolare:
* Înguste > 5mm
* Medii = 5-8mm
* Late < 8mm
Aceste dimensiuni servesc pe viitor modelării configurației viitorului corp de punte.
Clasificarea breşelor după numărul de dinţi lipsă.
Deosebim edentație parțială:
* Redusă (absenți 1-2 dinți);
* Întinsă (absenți 3-4 dinți);
* Subtotală (prezenți 1-4 dinți).
20. Examenul mucoasei cavităţii bucale la pacienţii cu edentaţii parţiale

Examenul mucoasei bucale se execută prin inspectie și palpare digitală la nivelul buzelor,apofizelor alveolare,
obrajilor, bolții palatine,limbii, planșeului bucal. Astfel se poate aprecia gradul de reziliență a mucoasei în
diferite zone,dar și gradul de sensibilitate.
Din punct de vedere al mobilit[‘ii deosebim 3 tipuri de mucoasă:

* Activ mobilă(acoperă buzele, obrajii, palatul moale, planșeul bucal, limba).
* Pasiv mobilă(acoperă apofizele alveolare,versantele lor vestibulare și orale și bolta palatină).
* Imobilă.
Rezilienta dento-parodonotala=rezilienta ligamentului=28microni
Reziliența implantului = reziliența osului= 5 microni
Rezilienţa mucoasei = 0.4-2 mm
21. Varietăţi de situaţii clinice în edentaţia parţială.

Varietati de situatii clinice:
1. Exobucal
a. Prabusirea buzei superioare
b. „obrajii supti”
c. Comisurile labiale coborite.
2. Endobucal
a. Dereglarea de integritate a uneia sau ambelor arcade dentare
b. Dezintegrarea arcadelor dentare in care apar 2 grupe de dinti:
- Grupa functionala (care au antagonisti)
- Grupa nefunctionala
c. Migrarea dintilor restanti
d. Dereglari functionale
e. Dereglarile functiei ATM
f. Dureri
22. . Principiile de tratament protetic a edentaţiei parţiale.

Planul de tratament cu punți dentare, indiferent de particularitățile constructive
de tehnică prin care sînt realizate, va avea în vedere realizarea unor principii
cunoscute sub denumirea de: principiul biofuncțional, biomecanic profilactic.
Principiul biofuncțional include restabilirea funcțiilor majore ale sistemului
stomatognat: masticație, fonație, fizionomie.
Principiul biomecanic urmăreşte realizarea dinamicii mandibulare cu şi fără
contact dentar asigurînd în acest scop lucrării protetice următoarele
caracteristici: rezistență fizică, chimică, inserție și stabilitatea static și dinamică
a raportului dintre proteză și suport.

Principiul profilactic de tratament prin punți dentare urmăreşte asigurarea unei
profilaxii generale şi locale prin restabilirea unui echilibru ocluzal, evitarea
modificărilor patologice a procesului trofic în formațiunile anatomice cu care au
relații de contact (dinții- stīlpi, dinții antagonişti, parodont, apofiza alveolara si
mucoasa).
23.Complicațiile locale,loco-regionale și generale a edentației parțiale.

Dinţii restanţi în edentaţia parţială prin suprasolicitări ocluzale sau prin utilizarea unor elemente de
menţinere, sprijin şi stabilizare a protezei mobile total neadecvate, declanşează îmbolnăviri
parodontale care pot duce inclusiv la pierderea dinţilor.
Prezenta edentaţiei netratate duce la tulburări:
 masticatorii,
 fizionomice,
 fonetice
 psihice.
Imposibilitatea triturării (masticării) alimentelor obligă pacientul să consume numai alimente moi,
aparând frecvent îmbolnăviri gastro-intestinale, cu slăbirea organismului.
Tulburările fizionomice apărute nu sunt date doar de lipsa dinţilor, ci şi de aspectul îmbătrânit al
persoanei, prin modificarea părţilor moi ale feţei, adâncirea şanţurilor peribucale, dispariţia roşului
buzei.
Tulburările fonetice grave apar când edentaţia totală se instalează rapid. Altfel, când lipsa dinţilor
apare lent, treptat, pacientul se adaptează uşor la aceste modificări, nemaiobservându-le, chiar
dacă anturajul sesizează modificări în pronunţia cuvintelor.
Modificările de comportament apar deoarece pacientul consideră lipsa dinţilor o infirmitate gravă şi
dezonorantă. Apariţia unei breşe între dinţi este urmată în timp de migrări orizontale ale dinţilor ce
limitează breşa, producându-se astfel mezializări, distalizări, rotaţii, vestibularizări sau oralizări
dentare.
Migrările orizontale pot fi prin translaţie totală sau doar înclinarea acestuia. Înclinările de peste 30
de grade duc la pierderea valorii protetice a acestor dinţi. Migrările orizontale către spaţiul edentat
duc la apariţia tremelor ce favorizează retenţii alimentare, carii, traumatizarea papilei interdentare,
solicitarea individuală a dinţilor în masticaţie.
Migrările verticale se produc la dinţii antagonici spaţiului edentat. Pentru că nu sunt supuşi forţelor
masticatorii, aceşti dinţi tind să migreze spre spaţiul edentat. Această migrare se poate produce cu
tot cu proces alveolar şi poartă numele de egresiune, fiind specifică dinţilor cu parodonţiu sănătos,
sau fără proces alveolar, numita extruzie specifica dinţilor afectati parodontal. Migrările verticale
duc la apariţia unui plan de ocluzie denivelat, cu contacte premature şi interferenţe ce deviază
mişcările mandibulare.
24. Varietăţi de proteze dentare folosite la tratamentul edentaţiei parţiale. Principiile

de alegere a construcției.
Protezele dentare utilizate in tartamentul edentatiei partiale se impart in :
* Punți dentare;
* Proteze parțiale mobilizabile acrilice cu placă;
* Proteze parțiale mobilizabile scheletate(arcate).
Alegerea construcției este determinată de diferiți factori:
* Topografia zonei edentate;
* Gradul de Întindere a breșei;
* Starea țesuturilor dure și a parodontului dinților restanți;
* Tipul de ocluzie;
* Relațiile interdentare;
* Starea generală a organismului ;
* Unele momente legate de profesia pacientului, condițiile tehnico-
materiale existente etc.
Principiile de alegere a construcţiei prezente în edentaţia parţială.
Alegerea construcției este determinată de diferiți factori:
* Topografia zonei edentate;
* Gradul de Întindere a breșei;
* Starea țesuturilor dure și a parodontului dinților restanți;
* Tipul de ocluzie;
* Relațiile interdentare;
* Starea generală a organismului ;
* Unele momente legate de profesia pacientului, condițiile tehnico-
materiale existente etc.
25. Punţile dentare, elementele componente. Clasificarea punţilor dentare
Puntea dentara este o lucrare protetica fixa utilizata in stomatologie pentru restaurarea
morfologica a dintilor absenti de pe arcadele dentare sau pentru protectia si remodelarea dintilor
ce au suferit distructii importante.
Puntea dentara este utilizata in special in tratamentul edentatiilor partiale avand rolul de a
compensa functiile masticatorie, estetica si fonetica dintilor absenti, precum si de a preveni
complicatiile ce pot surveni ca urmare a pierderii dintilor.
Părțile unei punți dentare

Puntea dentara este alcatuita din 2 componente :
• Elementele de agregare : sunt coroane dentare cu ajutorul carora puntea se sprijina pe
dintii stalpi. O punte dentara trebuie sa aiba minim 2 elemente de agregare. In functie de intinderea
puntii, numarul lor poate varia.
• Corpul puntii : este partea care inlocuieste dintii absenti. Este pozitionata de obicei intre
elementele de agregare, desi exista cazuri in care se situeaza in afara lor ( punti in extensie ). O
punte poate avea mai multe corpuri in functie de numarul breselor pe care le restaureaza.
Clasificarea punţilor dentare.

Criteriul clasificării corpului punții după materialul din care este realizat:
• corp de punte metalic (din aliajele metalelor nobile și inobile) care sînt considerate
nefizionomice;
• Corp de punte nemetalic (din acrilate, composite sau porțelan) care sînt considerate
fizionomice;
• Corp de punte mixt (metaloacrilic, metaloceramic) fiind parțial fizionomic sau total
fizionomic.
După raportul corpului de punte cu apofiza alveolară deosebim:
• Corp de punte cu raport în șa;
• Corp de punte cu raport în semișa;
• Corp de punte tangent linear;
• Corp de punte cu raport punctiform;
• Corp de punte suspendat.
Dupa metoda de fixare :
• Fixe
• Mobile
Dupa metoda de confectionare :
• Lipite,
• Sudate,
• Turnate,
Dupa particularitatile de constructie:
• Monolite (dintr-o bucata)
• Separate (din doua bucati)
• Pliante
• Atipice.
Dupa numarul dintilor stalpi :
• Cu un dinte (puntile extinse),
• Cu doi dinti care marginesc bresa din ambele parti,
• Cu trei sim ai multi dinti.
26. Avantajele şi dezavantajele punţilor dentare.

Avantaje :
Sunt lucrari cimentate definitiv care nu necesita indepartarea periodica pentru igienizare.Datorita
acestui aspect, multi pacienti prefera puntile in detrimentul protezelor. Puntile se fixeaza prin
cimentarea definitiva a elemetelor deagregare pe dintii stalpi, nemaifiind nevoie de indepartarea
lucrarii pentru igienizare.De obicei, din punct de vedere psihologic, pacientii se vor obisnui mult mai
repede cu ideea unei lucrari fixe decat cu cea a unei lucrari mobilizabile.
• Obisnuirea cu puntile dentare se face extrem de rapid
Puntile sunt lucrari cu o greutate redusa si putin voluminoase. De aceea,obisnuirea (sau adaptarea)
cu puntile se face mult mai rapid decat cu protezelor mobilizabile, care sunt lucrari intinse si cu o
greutate mai mare.
• Puntile asigura un confort masticator excelent

Aceasta deoarece toate fortele masticatorii se transmit dintilor stalp si nu gingiei de sub corpul de
punte. Daca in cazul protezelor masticatia se realizeaza practic pe gingie, puntile dentare vor
asigura un proces masticator care se va efectua exclusiv pe dintii naturali.
• Refacerea esteticii este foarte buna
Acest aspect este conditionat de executarea puntilor din materiale de calitate superioara :
ceramica, zirconiu. Puntile metalo acrilice de exemplu nu se remarca printr-o estetica deosebita.
• Pentru realizarea puntilor dentare sunt necesare mai putine sedinte
Puntile pot fi finalizate si in 2 sedinte, pe cand protezele mobilizabile au nevoie de minim 4 sedinte
pentru finalizare. Implanturile au nevoie de 3 pana la 6 luni, timp necesar osteointegrarii dupa
operatia de implantare.
• Durata de viata si prognosticul sunt bune
Pentru a asigura acest deziderat, este obligatorie respectarea minutioasa a indicatiilor privind
ingrijirea acestor lucrari.
Dezavantajele puntilor dentare:
• Necesita slefuirea dintilor stalpi
Pentru asigurarea sprijinului, este nevoie de slefuirea dintilor stalpi. Pentru ca elementele de
agregare sa se poata insera pe dintii stalpi, aceasta operatiune este absolut obligatorie.Este cel mai
mare dezavantaj al puntilor dentare deoarece duce la pierderea unor mari cantitati de tesut dentar
sanatos si, uneori, chiar la devitalizarea dintilor. De aceea, lucrarile pe implanturi au avantajul
neafectarii dintilor vecini bresei edentate.
• Sensibilitatea la cald si rece a dintilor slefuiti
Daca nu se realizeaza lucrari provizorii, dintii slefuiti care au ramas vitali pot prezenta sensibilitate la
stimuli termici pe perioada confectionarii puntii la laboratorul dentar.
27.Indicaţii generale și locale către tratamentul edentaţiei parţiale cu punţi dentare.

Depinde de:
• Gradul de întindere și Topografia edentatiei
• Valoarea funcțională a dintilor restanțieri
• Profesie
• Virsta
• Sex
• Constituția psihică a pacientului
Indicații:
• Înlocuirea a 1-3 dinti la nivelul unei singure breșe, se permite inlocuirea a 4 dinti numai dacă
aceștia sunt cei 4 incisivi
• Edentatia intercalata, multipla
• Edentatia terminala ca excepție
• Dacă dinții stâlpi au mobilitate nu mai mare de gradul 1/2 și nu sunt dureroși la presiunea
verticala sau vestibular orala
• Punțile cu corp de punte suspendat sunt indicate pentru zonele laterale cind dinții stâlpi
sunt înalți sau apofiza alveolara atrofiata
• brese intercalate cu lipsa 1-4 dinti;

• lipsa unui singur dinte in zona frontala;
• mobilitate de gradul 1-2;
• profesia (artist, lector);
• refacerea morfologica adintilor cu distructii avansate, eroziuni, abraziune dentara sau
obturatii extinse;
• refacerea estetica a dintilor cu modificari de culoare, forma sau pozitie;
• tratamentul tulburarilor ocluzale;
• Inlocuire unor lucrari vechi necorespunzatoare
1.Restaurarea edentatilor partiale daca exista suficienti dinti care sa sustina lucrarea :
Este cea mai importanta indicatie a puntilor dentare. Edentatia reprezinta lipsa dintilor de pe
arcadele dentare. Daca nu exista suficienti dinti pentru a sustine puntea dentara, va trebui sa se
opteze pentru un alt tip de lucrare dentara : proteza mobilizabila, lucrari pe implanturi.
2.Refacerea morfologica a dintilor cu distructii avansate, eroziuni sau obturatii extinse :

Aceasta indicatie se refera la cazurile in care exista mai multi dinti care prezinta distructii avansate
sau obturatii mari inestetice. Intre acesti dinti pot exista si spatii edentate ( adica fara dinti ).
Puntea dentara ce va fi realizata, pe langa inlocuirea dintilor lipsa, va reface din punct de vedere
morfologic si dintii cu distructiile amintite.
3.Refacerea estetica a dintilor cu modificari de culoare, forma sau pozitie :
Indicatia se refera la dinti, situati mai ales in zone vizibile ale cavitatii bucale, care prezinta
modificari de culoare, forma sau sunt situati in pozitii inestetice.
Puntea dentara proiectata va incerca sa restaureze cat mai estetic posibil zonele afectate.
4.Refacerea dintilor ce prezinta un grad avansat de abrazie :
Abrazia dentara este un fenomen care poate aparea atat din cauza uzurii fiziologice a dintilor, cat si
datorita unor afectiuni patologice ( de exemplu, bruxismul ).
Daca dintii devin mici si inestetici exista posibilitatea restaurarii lor prin punti dentare. Este
importanta stabilirea unei ocluzii finale adecvate.
5.Tratamentul tulburarilor ocluzale :
Exista situatii in care, din diverse motive, ocluzia ( sau "muscatura" ) pacientului devine
necorespunzatoare. Aceste tulburari sunt de obicei insotite de dureri la nivelul muschilor
masticatori sau a ATM ( articulatia ce realizeaza legatura mandibulei cu oasele craniului ).
In asemenea cazuri este necesara o reajustare a ocluziei. Aceasta se poate realiza si prin
confectionarea unor punti totale care vor avea alt tip de contacte cu dintii situati pe arcada opusa si
alta inaltime a ocluziei.
6.Inlocuirea lucrarilor vechi, necorespunzatoare :
Lucrarile dentare care nu mai corespund din punct de vedere functional sau estetic trebuie
inlocuite. De obicei, dupa indepartarea lucrarilor, se reevalueaza situatia din cavitatea bucala a
pacientului.Daca exista suficienti dinti de sustinere, puntea dentara poate fi o solutie de tratament.
7.Dupa efectuarea implanturilor dentare :
Puntile pe implanturi sunt o categorie aparte de lucrari care se sprijina doar pe implanturi dentare.
Indicaţii către tratamentul edentaţiei frontale cu punţi dentare.
• Sunt indicate punți dacă lipsesc pina la 4 dinti
• Mobilitatea dintilor stâlpi pina la gr 1 sau 2
• Sunt indicate punți fizionomice sau semifizionomice precum metalo-acrilice, metalo-
ceramice, acrilice-ceramice, oxid de zirconiu, pentru restabilirea nu numai a morfologiei dar și a
esteticii
• Este indicat raportul in șa sau semișa a corpului de punte cu apofiza alveolara
• Culoarea materialului fizionomic trebuie sa aibă culoarea dintilor restan
Indicaţii către tratamentul edentaţiei parţiale laterale cu punţi dentare.

• Dereglarile integritatii a uneia sau a ambelor arcade dentare
• Edentatii multiple intercalate
• Restabilirea integritatii arcadei dentare
• Restabilirea functiilor fiziologice pierdute,in special eficacitatea masticatiei pina la 85-100%
• Refacerea morfologica a dintilor cu abraziuni, distructii masive (LOC), eroziuni, obturatii
extinse, dinti cu modificari de forma, volum, pozitie
• Tratamentul tulburarilor ocluzale
• Sunt indicate punți dacă lipsesc pina la 3 dinti
• Dinții stâlpi sa prezinte mobilitate maxim de gr 1 sau 2
• Punți nefizionomice sau semi-fizionomice și fizionomice (care au rezistența mare -din
zirconiu, metalo-ceramice)
• Este indicat orice tip de raport a corpului de punte cu apofiza alveolara in dependentă de
situația clinica
Indicaţii către tratamentul edentaţiei fronto-laterale cu punţi dentare.

• Dereglarile integritatii a uneia sau a ambelor arcade dentare
• Lipsa mai multor dinti frontali intercalati cu lipsa dintilor laterali
• In cazul asimetriei faciale aparute in urma prabusirii buzelor sau a obrazilor
• Restabilirea funtiilor lezate
• In cazul dereglarilor ocluzale
• In cazurile favorabile (cind sunt prezenti dinti stilpi pentru confectionarea unei punti
dentare)
• Dinti cu modificari de forma, volum, pozitie .
Indicaţii către tratamentul edentaţiei mixte cu punţi dentare.

• Dacă breșele sunt in zone diferite ale arcadei, depărtate une de alta, se indica punți pentru
fiecare in parte
• Dacă breșele sunt aproape una de alta și se despart printr-un dinte, se poate alege o punte
care sa cuprindă ambele breșe, dintele intermediar sa fie ales ca dinte stâlp intermediar
• Dacă sunt mai multe breșe, se poate face o punte fixa totala, care restabilește morfologia
întregii arcade, cu condiția ca se creează paralelism între dinții stâlpi.
28.Biomecanica punților dentare

Biomecanica punţilor dentare se analizează în conformitate cu biomecanica mandibulei. Din punct
de vedere mecanic asupra punţii dentare acţionează forţe de: compresie, tracţiune, orizontale.
Acţiunea acestor forţe depinde de mişcările mandibulei, consistenţa alimentelor, construcţia
geometrică a punţii dentare şi locul unde se fixează. La planificarea punţilor dentare e necesar de a
obţine echilibrul biomecanic în complexul proteză-cîmp protetic. Fixarea şi stabilizarea punţilor
dentare este rezistenţa la acţiunile asupra punţilor a diferitor forţe şi se determină de liniile care
unesc dinţii stîlpi şi depind de topografia breşei.
Principiul Biomecanic-presupune cunoasterea in detaliu a aspectelor legate de stabilitatea
biomecanica a aparatelor conjuncte si de rezistenta tesuturilor orale.
o In timpul exercitarii functiilor sistemului stomatognat(in special masticatie si
o deglutitie), muschii dezvolta o forta cuprinsa intre 30-40 kg F.
o Aceasta forta se transmite la fetele ocluzale ale unitatilor odonto- parodontale, de
aici prin intermediul desmodontiului la baza osoasa maxilara
o sau mandibulara, configurandu-le acestora o anumita trabeculatie.
►Clasificare:
Din punct de vedereal caracterului:-pasive
-active
al intensitatii:-liminare(in limite fiziologice)
-supraliminare
-subliminare
dupa directie:- forte verticale
-forte orizontale
-foarte oblice
Fortele Verticale-apar in timpul masticatiei si sunt forte de presiune si
tractiune.
Fortele Orizontale sunt:tangentiale
 radiale-sagitale
-transversale
-oblice
Fortele Orizontale Tangentiale- se transmit de la dinte la dinte prin

Fortele Tangentiale-au rol in mentinerea stabilitatii dintilor in timpul
Functiilor.
Atunci cand arcada dentara este intrerupta si punctul de contact este

desfiintat, Foarta Tangentiala se opreste la ultimul dinte pe care se aplica
determinand de cele mai multe ori inclinarea acestuia spre spatiul
edentat.
Aceste migrari dentare pot fi sub forma de versie(inclinare) sau translatie

ce au la baza elemente de apozitie si rezorbtie osoasa.
Daca pe o parte este instalata rezorbtia, pe partea opusa esre apozitia.

Fortele Orizontale Radiare-Sagitale(antero-posterioare)
-Transversale
-Oblice(la nivelul C; din inauntru spre
inafara)
“Stabilizarea aparatelor conjuncte contra fortelor radiale se obtine
prin integrarea unor unitati odonto-parodontale din zone diferite
ale arcadei”
Indici biomecanici:
Maxilar: IC-2 IL-1 C-5 P1-4 P2-4 M1-6 M2-6 M3-5
Mandibula: IC-1 IL-1 C3 P1-4 -2-4 M1-6 M2-6 M3-6
Indici valabili cand- coroana este integra si radacina; fara boala parodontala
Echilibrarea Statica si Dinamica a aparatelor
 Echilibrarea Statica
Lege(Duchange):-sprijin pe 2 dinti: precar
-sprijin pe 3 dinti: conditii bune de stabilitate
-mai mult de 3 dinti: supra echilibru static
Lege:directia de implantare a dintilor ideal:-cand dintele este implantat
vertical
-cand asupra lui se exercita forte
verticale si atunci tot sistemul este
in echilibru.
29. Contraindicaţii relative și absolute către tratamentul edentaţiei parţiale cu punţi

dentare.
absolute
• Boli generale cu risc major,decompensate,afectiuni acute sau cornice (infarct miocardic
recent, afectiuni neuropsihice,etc.)
• Afectiuni cornice care contraindica anumite afectiuni cornice,
• Discrazii sanguine (leucemia,hemofilia,),alergiile,
• Afectiuni precanceroase sau maligne ,
• Procese suppurative acute (pericoronarite acute,cellulite,abcese periosoase,)
• Leziuni ale mucoasei orale (afte,cheilite,herpes,candidoze)
Contraindicaţii relative la tratamentul edentaţiei parţiale cu punţi dentare.
• Stari patologice temporarizate a tartamentului protetic : afectiuni infecto-
contagioase,hepatice,renale,
• Bolanvi care nu sunt cu medicatia la zi : diabetic,hipertensivi,
• Bolnavi cu diverse afectiuni psihice
• Varsta : bv. in varsta suporta greu sedintele de tratament care sunt lungi si traumatizante.
• Cavitati orale neasanate,
• Pe dinti cu radacina insufficient dezvoltata,
• Dinti cu abateri mari de la axul de implantare normala,
• Pc foarte tineri (sub 18 ani )
30. . Forţele de rezervă a parodontului, caracteristica şi folosirea lor la planificarea

punţilor dentare.
Paradontiul este structura care recepționează și amortizează presiunea masticatorie.
- La edentatia parțiala, dinții restanti primesc o presiune mai mare iar cei stâlpi (sub punte) primesc
presiunea care acționează asupra întregii punți.
- Fiecare dinte utilizează numai 50% din posibilitatea sa funcțională, adică un dinte sănătos poate
suporta presiunea care revine a 2 dinti
- Când se aleg dinții stâlpi, se analizează starea paradontiului lor și capacitatea funcțională de a
recepționa presiunea masticatorie (după odontoparadontograma).
-Dacă lipsește un dinte și este indicată o punte, se poate opta pentru o punte cu extensie (dacă
dintele stâlp va face fata presiunii masticatorii. Dacă nu, atunci se mai ia un dinte stâlp. Dacă lipsesc
2-4 dinti, dinții stâlpi trebuie sa fie la ambele extremități ale bresei.
Factorii ce contribuie la micşorarea forţelor de rezervă a parodontului.
Dintele stâlp primește o presiune masticatorie mai mare decit in mod normal, de aceea dacă
aceasta este mai mare decit forța de rezerva a paradontiului, se atesta o suprasolicitare funcțională
care treptat va provoca atrofia paradontiului urmată de pierderea dintelui.
Intervine și starea generală, igiena, alimentatia, depuneri dentare (depunerile masive de pe dinții
vecini care pătrund sub corpul punții) plus închiderea marginala realizată incorect.
31.Odontograma după Kurleandski și însemnătatea ei practică.Modificările starii

funcționale a dinților în dependență de gradul de atrofie a procesului alveolar după
Kurleandskii.
Odontoparadontograma este o metodă statică de evidență a stării funcționale a dinților și nu este
o parte componentă a metodelor de determinare a eficienței masticatorii. Ea ne redă starea
funcțională a sistemului dentar în poziție statică și medicul indirect își imaginează eficiența
funcțională a sistemului Stomatognat.
Odontoparadontograma este reprezentarea grafică a stării țesuturilor parodontale și a dinților
stîlpi. La includerea dinților-stîlpi în componența punții dentare trebuie să se țină cont de: starea
parodontului dinților-stîlpi; mărimea și topografia breșei edentate; starea dinților antagoniști. În
vederea asigurării acestor condiții, V. Kurleandski a propus ca în timpul examenului medical al
pacientului sa fie completată odontoparodontograma.
În normă parodontul fiecărui dinte are o anumită rezistență. Această rezistență se determină
după presiunea pe care fiecare dinte o poate suporta pînă la apariția durerii. Rezistența fiecărui
dinte a fost determinată cu ajutorul gnatodinamometrului. (Pentru a facilita lucrul, fiecărui dinte i s-
a dat un anumit coeficient.)
32. . Suportul dento-parodontal. Caracteristica şi importanţa practică la planificarea punţilor
dentare. Modificările stării funcţionale a dinţilor în dependenţă de gradul de atrofie a procesului
alveolar după Kurleandskii.Principiile de alegere a dinților stîlpi în punțiile dentare.
In vederea realizarii unei terapii protetice fixe se efectuiaza un diagnostic exact care include
statusul parodontal si alte anexe ale ADM.
La examenul endooral se atrage atntie asupra parodontiului: existent atasamentului gingival la
nivelul tuturor dintilor. Prezenta sau absenta inflamatiei noteaza aspectul si culoarea gingiei.
Prezenta pungilor parodontale trebuie consemnate in fisa, iar localizarea si adancimea trebuie
inregistrata. Prezenta si amploarea mobilitatii dentare se inregistreaza, acordand atentie
contactelor ocluzale premature si interferentelor pe d mobile.
Examenul clinic parodontal se va corela cu cel radiologic parodontal
În vederea asigurării acestor condiții, V. Kurleandski a propus ca în timpul examenului medical al
pacientului sa fie completată odontoparodontograma.
Odontoparadontograma este o metodă statică de evidență a stării funcționale a dinților și nu este o
parte componentă a metodelor de determinare a eficienței masticatorii. Ea ne redă starea
funcțională a sistemului dentar în poziție statică și medicul indirect își imaginează eficiența
funcțională a sistemului Stomatognat.
Criteriile de apreciere stării funcţionale a dinţilor stîlpi.
Odontoparadontograma este reprezentarea grafică a stării țesuturilor parodontale și a dinților
stîlpi. La includerea dinților-stîlpi în componența punții dentare trebuie să se țină cont de: starea
parodontului dinților-stîlpi; mărimea și topografia breșei edentate; starea dinților antagoniști.
Principiile de alegere a dinților stîlpi în punțile dentare în punțile dentare
Biomecanice
Biologice
Estetice
Biomecanice:
• Conservarea țesuturilor dure dentare
• Asigurarea formei de retenție sistabilitate
• Rezistența structural
• Integritate marginală
Biologice:
• Integrarea sistemului stomatognat încontextul organismului
• Integrarea ocluzală a restaurării
• Protecția biologică a pulpei dentare
• Protecția paradonțiului marginal
Estetice:
• Vizibilitatea minimă a metalului (dacă esteVizibilitatea minimă a metalului (dacă
esteprezent)prezent)
• Suprafețe ocluzale din ceramicăSuprafețe ocluzale din ceramică
• Grosime maximă a materialului de placareGrosime maximă a materialului de placare
• Margini subgingivaleMargini subgingivale
Conservarea structurilor dure dentareeste unul din principiile de bază alepreparării dinților pentru
o protezarefixă . Acesta reprezintă conservareaunei cantități cît mai mari de țesuturidure dentare și
protejarea acestora înlimita respectării principiilorbiomecanice , biologice,estetice.Scurtarea
excesivă a bontului șicrearea unei convergente ocluzaleexagerate a pereților săi axiali reducretenția
și stabilitatea .Unghiul deconvergenta exagerat determinăpierderea unei cantități considerabilede
substanță dentară
Dinții stîlpi se aleg în dependență de întinderea breșei, starea țesuturilor dure și a paradonțiului
dinților stîlpi și starea dinților antagonști și starea dinților antagoniști.
● Dacă avem o breșă unidentară, în unele cazuri conform odontoparadontogramei se alege 1
dinte stîlp capabil să împartă presiunea masticatorie
● Dacă paradonțiul dintelui este deficitar impune alegerea ambilor dinți limitrofi breșei,aceiași
situație fiind indicată și în cazul breșelor cu pierderea a 2 și mai mulți dinți
● Starea protetică a dinților se apreciază prin 3 criterii:
a. Raportul coroană clinică/radix:
● Se masoară lungimea coroanei clinice (porțiunea dintelui vizibilă în cavitatea ucală ).
● Se măsoară lungimea rădăcinii clinice ( porțiune rădăcinii care este impantată în alveolă
● Raportul optimal coroană rădăcinp ar fi de 2:3 , minim1:1
● Se permite un raport mai mare ( coroana mai lungă decît rădăcina) atunci cînd dinții
antagoniști au un paradonțiu deficitar sau este o proteză moilizabilă ( presiunea pe care o exercită
este mai mică).
b. Configurația radix:
● Dinții pluriradiculari – un dinte pluriradicular oferă unn sprijin mai mare decît unul
monradicular
● Radix curbe - o rădăcină cu cubură mai mare în sens mezio-distal este mai favorabilă decît
una dreaptă sau conică
● Radix aplatizate - rădăcină aplatizată în sens mezio-distal are un sprijin mai bun decît una
conică
c. Gradul de impantare în alveolă – gradul de implantare și suprafața rădăcinii care se agregă
de osul alveolar determină stabilitatea dintelui.
- Cu cît rădăcina este mai mult implantată în alveolă, cu atît ea este mai stabilă
- Cu cît mai multe rădăcini are dintele cu atît el este mai stabil
- Cu cît creasta alveolară este mai atrofiată cu atît implantarea este mai slabă
- Cu cît fanta periodontală este mai dilatatăccu atît mobilitatea este mai mare, dar cu cît
mobilitatea este mai mare, cu atît este mai slab suportul pentru proteză
Paradontul dinților antagoniști la fel se examinează pentru că în cazul în care este afectat, dinții
exercită o presiune mai mică asupra punții.
O suprafață mai mare de implantare înseamnă mai multe ligamente, ceea ce oferă o amortizare mai
bună a presiunilor masticatorii.
În unele cazuri cînd se denotă valori protetice mici a dinților limitrofi breșei se intenționează
utilizarea unui dinte adițional drept dinte stîlp pentry a compensa deficitul de suport apt pentru a
face față presiunii masticatorii.
33.Indicii rezinstenței parodontului după Haber.Caracteristica.

34.Argumentarea matematică alegerii dinților stîlpi la tratamentul protetic cu punți dentare.
Includerea dinților stîlpi în punțile dentare estebazată pe forțele de rezervă aparadontului.Teoretic
se admite ca din 100% aleposibilității funcționale se consumă 50% încondiții normale, iar restu
rămân derezervă.Suma coeficienților dinților incluși încorpul de punte trebuie să fie egală sau
maimica ca suma coeficienților dinților stîlpi.Aceastămetodă matematică poate fi ușor determinată
cuajutorul tăblițelor concepute de Agapov,Oksman.
35. Argumentarea biofuncțională a alegerii Argumentarea biofuncțională a

alegeriidinților stîlpi în punți dentaredinților stîlpi în punți dentare
Principiul biofunțional include restabilireafuncțiilor majore ale sistemuluistomatognat:
• masticație
• Fonație
• fizionomie.
Aceasta are drept scop restabilirea funcțiilor sistemului stomatognat : funcția de masticațe, fonație,
fizionomice.
Funcția de masticație – dinții stîlpi trebuie să asigure rezistența optimă contra presiunii masticatorii
astfel încît să nu se piardă din eficiența masticatorie tot-o dată dinții stîlpi trebuie să asgure
transmiterea acestor forțe către suportul osos.
Fonația – dinții ftontali trebuie sa asigure f. Fonetică optimă prin volum, dimensiuni și poziție.
Fizionomia - microproteza care va fi fixată pe diții stîlpi în zonele vizibile trebuie să aibă aspect
estetic
36.Complicațiile posibile în timpul și după prepararea dinților stîlpi la confecționarea

punților dentare.
 Aparitia durerii in cazul prepararii dintilor vitali
 Derapajul instrumentelor abrazive cu traumarea tesuturilor moi
 Deschiderea camerei pulpare
 Traumatizarea dintelui adiacent sau antagonist
 Fractura coroanei dentare
 Paralelism incorect
 Aparitia pulpitei
 Gangrena pulpara
 Necroza pulpara
 Dureri gingivale la patrunderea cu freza subgingival
 Daca dintele este vital si nu s-a confectionat coroane provizorii pot aparea dureri la stimuli
termici(rece,cald)sau alimente (dulce,acru)
 Dureri spontane in special in timpul noptii in cazul dintilor vitali ne vorbeste despre o
inflamatie pulpară.
Profilaxia complicatiilor in timpul si dupa prepararea dintilor stilpi
 Se prepara cu racire si miscari intrerupte pentru a nu supraincalzi dintele.
 Punct de sprijin a mainii pentru a evita derapajul intstrumentelor
 Cunoasterea topografiei camerei pulpare pentru a evita deschiderea acesteia.
 Presiune moderata pentru a nu fractura coroana dentara
 Protectia plagii dentinare in cazul dintilor vitali
37.Metodele menajării plăgii dentinare a dintelui preparat.Metodă propusă de

prof.I.Postolachi.
Din mijloace chimice mai des utilizate sunt nitratul de argint în forma de solutie apoasă de 30 % sau
clorura de Zn de 30-40% ,din lacuri mai des folosite este lacul de fluor sau lacul celuloid de 5%.
Din mijloace mecanice:coroanele provizorii confectionate din acrilate individual sau sub forma
prefabricată din celuloid,policarbonat sau acrilat,care se fixeaza pe bontul dintelui slefuit cu
ajutorul cimentului zinc-eugenol,zinc-fosfat sau pastei dentina.
38.Complicațiile posibile la obținerea amprentelor la confecționarea punților dentare și

profilaxia lor.
 Deformarea amprentei la îndepărtarea de pecâmpul protetic
 Prezența bulelor de aer sau lipsa materialelor inanumite zone
 Amprentarea insuficientă sau parțială a șanțuluidento-gingival,dinților antagoniști sau vecini
 Repartizarea neuniforma a materialuluiamprentar pe suprafața cîmpului protetic
Profilaxia
 Respectarea timpului de preparare a materialului
 Respectarea timpului de priza a materialului
 Evitarea mișcărilor lingurii amprentare in timpul prizei
 Uscarea cîmpului protetic pentru evitarea formarii bulelor
 Utilizarea unei cantități suficiente de material amprentar
 Presarea suficientă a lingurii pe cîmpul protetic
 Aprecierea corecta a masurii lingurii amprentare.
39. „Ocluzie”. Definiţie. Tipuri.

Termenul de ocluzie derivă de la cuvântul latin „occlusio”
Ocluzia = interdigitaţia dinţilor de pe cele două arcade, maxilară şi mandibulară
Defineşte relaţia dintre toate componentele sistemului stomatognat în cazul funcţiei normale a
acestuia, a disfuncţiilor şi a parafuncţiilor.
Ocluzia - (lat. Occlusio) "fiecare contact a dinților maxilarelor superior și inferior." O înțelegere
modernă a ocluziei include relația dintre dinți, mușchii mastecători și articulațiile
temporomandibulare cu funcție și disfuncție.
Ocluzia- un anumit tip de închidere a arcadelor dentare, care indică poziția maxilarului inferior, în
care un anumit număr de dinți este în contact.
Din punct de vedere practic, pot fi definite 5 tipuri principale de ocluzie statică:
- ocluzia centrică
- anterioară
- posterioară
- laterală dreapta
- laterală stînga
Ocluzia este rezultatul unui proces complex de dezvoltare care constă în trei evenimente principale:
- creşterea maxilarelor,
- formarea dinţilor şi
- erupţia dentară
Dinamica ocluziei :
- procesul este sub influenţă genetică puternică, dar şi a factorilor funcţionali
- termenul de ocluzie implică atât aspectele statice cât şi cele dinamice
- ocluzia statică se referă la forma, alinierea şi rapoartele dentare intraarcadice şi interarcadice şi la

relaţia dinţilor cu ţesuturile lor de susţinere
- ocluzia dinamică se referă la relaţia de contact a dinţilor în cazul desfăşurării funcţiilor şi

parafuncţiilor
Ocluzia ideală
- interdigitaţia perfectă dintre dinţii superiori şi cei inferiori
- concept teoretic al relaţiilor ocluzale structurale şi funcţionale care include principiile ideale pe care
ocluzia trebuie să le aibă
Ocluzia normală
- relaţia de clasa I molară în ocluzie centrică
Ocluzia fiziologică
- se abate într-un mod sau mai multe de la ideal, dar totuşi este bine adaptată la mediul respectiv
particular, este estetică şi nu prezintă manifestări patologice
Ocluzia funcţională
- interdigitaţia dintre dinţii superiori şi cei inferiori care oferă eficienţa cea mai mare în timpul
mişcărilor mandibulare, în momentul exercitării funcţiilor sistemului stomatognat
Ocluzia echilibrată
- este ocluzia în care sunt contacte echilibrate la nivelul întregii arcade în timpul tuturor mişcărilor
mandibulare.
40. „Ocluzia centrică”. Definiţie. Caracteristica. Enumeraţi semnele ocluziei centrice în ocluzia
ortognată.
Poziția de ocluzie centrică este o poziție de contact multiplu interdentar maxim dintre arcadele
dentare ce rareori coincide cu intercuspidarea maximă. Pentru realizarea acestui contact mandibula
se deplasează din poziția de relație centrică anterior, mișcînd în acestă direcție condilii articulari cu
0,1 – 0,15 mm poziționîndu-i la baza pantei tubercurilor articulari. Astfel de poziționare a
mandibulei față de maxilă este manifestată prin contractarea bilaterală, uniformă și simetrică a
mușchilor ridicători, ce totodată creează condiții favorabile pentru efectuarea actului de deglutiție.
Semnele caracteristice: dentar, articular, muscular și faringoglandular.
Componente-arcadele dentare, ATM,planul ocluzal.
Planul de ocluzie-dacă trasăm o linie convenţională care ar uni cuspizii vestibulari ai
primilor premolari inferiori cu cei distali vestibulari ai ultimilor molari, obţinem un
plan, care în zona frontală trece pe marginea incisivă a incisivilor centrali superiori,
primind denumirea de plan de ocluzie. Datorită curbării arcadelor dentare în plan
sagital şi transversal fiecare dinte se află faţă de planul de ocluzie într-un anumit
raport. Aşa, la închiderea arcadelor dentare în ocluzia centrică, dinţii laterali superiori
întretaie acest plan, iar cei inferiori nu-1 ating. In zona frontală a arcadelor dentare
incisivii centrali şi caninii superiori ating planul de ocluzie, iar cei inferiori îl
întretaie.Prin urmare, acest plan de ocluzie este alcătuit din trei segmen te: unul frontal
şi două laterale. S-a constatat că segmentul frontal este curbat şi paralel cu linia
bipupilară, iar cele laterale — cu planul orizontal Camper, care trece de la spina nazală
anterioară şi pînă la centrul conductelor auditive externe. Migrările dentare pot
modifica raportul dinţilor deplasaţi faţă de acest plan, dereglînd relieful ariilor ocluzale.
Deci, ocluzia centrică fiind statică poate fi definită ca raport dintre arcadele dentare în plan sagital,
transversal și vertical, cînd mandibula ocupă o poziție centrică față de baza craniului și maxilă.
Această singură poziționare anterioară a condililor articulari în fose articulare, la baza pantei
tuberculilor articulari și un contact maxim interdentar, manifestat de contracția bilaterală, uniformă și
simetrică a mușchilor ridicători ce coincide cu mișcarea de deglutiție.
Semnele de o.c.caracterisice pentru toţi dinţii în ocluzia ortognată. Propunand pacientului sa
inchida cavitatea bucala,in ocluzia centrala prin aplicarea diferitor probe determinand caracterul
contactului dintre fiecare dinte.
Pentru ocluzia ortognata,ca si pentru celelalte tipuri de ocluzii fiziologice,este caracteristic raportul
cand fiecare dinte este in contact cu doi dinti antagonisti- cel principal si cel secundar.
Fiecare dinte din arcada dentara superioara vine in contact cu omogenul din arcada dentara
inferioara si suplimentar cu cel situat distal ,iar fecare dinte din arcada dentara inferioara vine in
contact cu cel omogen de pe arcada superioarasi suplimentar cu cel situat median .
La examenul dintilor in zona frontala se va observa ca linia mediana a fetei coincide cu linia dintre
incisivii centrali ai maxilei si mandibulei. Asa situatie creaza un ansamblu fizionomic simetric.
Al doilea criteriu important este ca dintii frontali superiori acopera fata vestibulara a dintilor
inferiori pana la treimea din dimensiunile lor verticale,ceea ce se egaleaza cu 2-3 mm.
Semnele de o.c caracteristice pentru dinţii frontali în ocluzia ortognată.
La examenul dintilor din zona frontala se va observa ca linia mediana a fetei coincide cu linia dintre
incisivii centrali ai maxilei si mandibulei. Asa situatie creeaza un ansamblu fizionomic simetric. Al
doilea criteriu important este ca dintii frontali superiori acopera fata vestibulara a dintilor inferiori
pina la o treime din dimensiunile lor verticale, ceea ce se egaleaza cu 2-3 mm. Datorita acestui fapt
relatia interdentara data sau tipul de ocluzie a mai primit denumirea de supraocluzie normala. In asa
pozitie partile incisivale ale incisivilor inferiori vin in contact cu tuberculii palatinali ai dintilor
frontali superiori.
Semnele de o.c.caracteristice pentru dinţii laterali în plan sagital în ocluzia ortognată.
La examenul dintilor din zonele laterale in sens sagital observam o manifestare de angrenare
dintre cuspizii vestibulari ai dintilor superiori si cuspizii vestibulari ai dintilor superiori si cuspizii
vestibulari ai dintilor inferiori in asa mod incat fiecare cuspid al dintilor supetiori se incadreaza intre
cei doi cuspizi inferiori astfel o interuspidare maxima in acest plan.
Ca reper Angle a propus raportul in acest sens dintre primii molari, afirmind ca in conditiile normale
cuspidul meziovestibular al primului molar superior este situate intre cuspizii mezio- si
centrovestibular al primului molar inferior. Acest raport a mai fost numit raport neutru sau cheia
ocluziei si a fost propus de autor drept criteriu in clasificarea anomaliilor de ocluzie. In sfirsit,
distalizarea dintilor superiori manifestata de volumul mai mare ai incisivilor superiori decit al celor
inferiori duce la aceea, ca suprafetele distale ale ultimilor dinti de pe maxilla si mandibular se gasesc
in acelasi plan.
Semnele de o.c. caracteristice pentru dinţii laterali în plan transversal în ocluzia ortognată.
Examinand raportul interdentar in aceste zone ale arcadelor dentare in plan transversal observam ca
pentru acest tip de ocluzie este caracteristic raportul,cand cuspizii vestibulari ai dintilor superiori ii
acopera pe cuspizii amogenilor de pe mandibula,obligand ca cuspizii vestibulari ai dintilor laterali
inferiori sa contacteze cu santul intercuspidian meziodistal al arcadei dentare superioare . In asa
pozitie cuspizii lingual ai dintilor laterali inferiori ii acopera pe cuspizii dintilor antagonisti superiori,
care sint situati in santul intercuspidian meziodistal al arcadei dentare inferioare. Asa cuspidare a
arcadelor dentare se mai lamureste si prin faptul ca arcada dentara superioara este mai mare decit cea
inferioara datorita inclinarii coroanelor dintilor superiori spre vestibular, iar a celor inferioari spre
oral. Astfel de angrenare intercuspidiana permite crearea unui contact maximal intre suprafetele
ocluzale ale dintilor.
41.Ocluzia anterioară. Caracteristica.

Ocluzie anterioara-propulsia mandibulei si contactul interdentar al dintilor frontali. In asa pozitie a
mandibulei uneori poate lipsi contactul dintre dinti in zonele laterale ale arcadelor dentare. Prin
urmare, intercuspidarea maxima a arcadelor dentare va lipsi, condilii articulari ai mandibulei vor fi
deplasati anterior si se vor situa undeva pe panta tuberculului articular, iar muschii mobilizatori nu se
vor gasi intr-o stare de contractie maxima si echilibrata.
42.Ocluzia distală. Caracteristica.

Ocluzia posterioara-apare in caz de deplasare a mandibulei in directia posterioara, fapt posibil
datorita aplicarii unei forte, de exemplu, in momentul determinarii ocluziei centrice cind medicul
apasa pe mentonier in directie distala. Mandibula fiind deplasata distal,arcada dentara inferioara va
contacta ciu cea superioara numai in zonele laterale, iar condilii articulari vor ocupa in fosele
articulare o pozitie distalizata.
43.Ocluzia laterală. Caracteristica.

Ocluzia laterala-poate fi din stinga sau din dreapta, in dependenta de directia deplasarii mandibulei.
La o latero-propulsie mandibulara la stinga, in aceasta zona a arcadelor dentare, contactul dintre dinti
depinde de gradul deplasarii,pe cind din partea dreapta el va lipsi sau se va crea in citeva puncte,si
invers. Totodata se va observa o asimetrie a liniei dintre incisivii centrali superiori si cei inferiori, iar
condilii articulari vor avea diferita pozitia in fosele articulare in dependenta de directia deplasarii
mandibulei.
44.Definiţie ”Dimensiunea verticală de ocluzie”. Metode de apreciere a dimensiunii verticale de

ocluzie.
Distanta calculata dintre punctul de sub nas si pe menton; calcularea spatiului de inocluzie in relatiile
mandibulare de postura individuala.
DVO-reprezinta inaltimea etajului inferior al fetei, ce este masurat prin distant ce separa punctual
subnazal de proeminenta mentoniera
In pozitia de contact maximal al arcadelor dentare, etajul inferior al fetei reprezinta o inaltime
individuala la fiecare pacient. Contactul maximal dintre arcadele dentare apare la actul de masticatie
si deglutitie la o participare musculara optima.
In edentatia totala, DVO, necesita o redare corecta pentru ca eficienta protezelor sa fie satisfacatoare.
In cazul edentatului total DVO lipseste insa ramine relative constanta dimensiunea vertical de repaos
fiziologic , care pe parcurs va devein importanta in determinarea DVO.
Dimensiunea vertical de repaos fiziologic este egala cu DVO+spatial fiziologic de incluzie (2-3mm).
Pentru determinarea DVO se folosesc doua metode:
1)Metoda antropometrica
2)Metoda anatomofiziologica
Metoda antropometrica- se bazeaza pe masurarea celor trei etaje ale fetei cu ajutorul compasului
APPENRODT-GHERINGHER.
*Pacientul este rogat sa deschida gura maximal iar medical aplica doua puncte corespunzator, unul
pe virful nasului si altul pe menton.
*Fara a schimba pozitia compasului, pacientul inchide gura pina la momentul in care bratul
intermediar va ocupa pozitia pe virful nasului in punctual unde s-a aflat extrema compasului mare.
Aceasta inaltime va corespunde dimensiunii vertical de repaos fiziologic relative al mandibulei.
DVO va fi mai mica cu 2-3mm.
Metoda anatomofiziologica – are la baza date anatomice si fiziologice ale sistemului stomatognat.
*La edentatul total are loc: prabusirea buzelor, obrajilor, plicile nazolabiale devin mai pronuntate,
barbia se deplaseaza anterior. Deci pentru a determina un calcul correct al DVO trebuie sa trinem
cont de faptul ca buzele trebuie sa se aseze fara tensiune, comisurile labiale trebuie sa fie putin
ridicate, iar plicile nazolabiale nu trebuie sa die tare exprimate
*tehnica data are urmatoarele etape:
-la baza nasului sip e menton se aplica cite un punct
-se determina distanta dintre aceste doua puncte cu ajutorul riglei, astfel determinindu-se
dimensiunea vertical de repaos fiziologic. DVO se va determina prin miscararea cu 2-3mm din
dimensiunea vertical de repaos fiziologic.
-apoi introducem in cavitatea bucala a pacientului sabloanele cu bordure de ocluzie si rugam
pacientul sa inchida gura. Apoi determinam distanta dintre reperele indicate pe fata. Daca aceasta
distant este mai mare sau mai mica se face corectia prin adaugare sau radere a cerii din contul
bordurilor de ocluzie
45.Definiţie „Poziţie neutră a mandibulei faţă de maxilă”. Metode de apreciere.

Starea de echilibru dintre musc.ridicatori si musc.coboritori cind acestea se afla intr-o
stare de relaxare relativ fiziologica,care se individualizraza la nivelul arcadelor dentare
printr-un spatiu de inocluzie egal cu 2-3mm.
Se recomanda pacientului sa se relaxeze lasind ca mandibula, sub influenta gravitatii, sa ocupe
pozitia necesara de maxila.In asa mod se utilizeaza unele teste functionale:
- Wild a propus testul fonetic prin pronuntarea cuvintelor ce contin fonema „a”;
Silvermann-„s”; Robinson-„f”(mama,casa,soare,sus,fon) sau numaratoarea de
la 60 la 70.
- Se mai utilizeaza testul functional al actului de deglutitie-pacientul i se
propune sa efectueze actul de deglutitie dupa ce mandibula reflector ocupa
pozitia de postura, cind spatiu de inocluzie in mediu egal cu 2-3mm.
- O alta metoda se efectueaza prin masurari,astfel se determina dimensiunea
verticala de postura si a dimensiunii verticale de ocluzie centrica. Pentru
aceasta,se ia un creion chimic,pe treimea inferioara a fetei in zona proiectarii
liniei mediane se noteaza 2 puncte: unul subnazal,altul pe proeminenta
mentonului. Se propune pacientului sa se relaxeze si pozitionam mandibula in
relatie de postura; masurind cu o rigla sau compas distanta dintre punctele
notate,astfel apreciem dimensiunea verticala de postura.
46.Caracteristica poziţiei de postură a mandibulei după Burlui.

Poziţie de Postură a Mandibulei-se caracterizeaza ca o stare de relaxare relativa a muschilor
mobilizatori(mm.ridicatori si coboritori ai mandibulei) cu formarea unui spatiu interdentar de
inocluzie, de 1-6mm la nivelul arcadelor denatre,iar in mediu 2-3mm.
V. Burlui (1989) determină această poziționare a mandibulei ca «... suma rapoartelor
mandibulocraniene atunci, când mandibula se află în poziție posturală față de craniu sub efectul
echilibrului tonic al musculaturii manducatoare antigravific».
47.Determinarea relaţiilor intermaxilare la prezența și absenţa semnelor ocluziei centrice și
dimensiunii verticale de ocluzie.
Determinarea relatiilor intermaxilare in cazul ocluziei stabile(prima situatie clinica)
In cazul prezentei relatiei mandibulocraniene cu ocluzie stabila,relatiile intremaxilare si ocluzia centrica nu se

vor determina,iar modelele realizate vor fi situate in pozitie centrica,inregistrind aceasta pozitie si fixindu-se
in articulator
 A doua situatie clinica
Cind dintii restanti au pierdut contactul dento-dentar si modelele nu pot fi pozitionate corect in ocluzie
centrica, e necesar de inregistrat aceasta relatie.Pentru aceasta se folosesc ceara sau material
amprentar.Materialul ales se introduce in cavitatea bucala,aranjindu-l pe partea ocluzala a dintilor lipsiti de
contact si apoi arcadele dentare se aduc in contact.Dupa consolidarea materialului,dispozitivul este
indepartat de pe arcadele dentare si trasferat pe modele.Prin urmare cu ajutorul acestui dispozitiv modelele
sint pozitionate in ocluzia centrica,apoi monatate in articulator
 In a treia situatie clinica-
Pozitionarea modelelor se poate efectuata cu ajutorul :
a- blocurilor din ghips,materiale termoplastice sau siliconice
b-sabloanelor de ocluzie
Mai frecvent se utilizeaza sabloanele cu bordura de ocluzie.In caz de prezenta macar a unui contact
dentodentar dimensiunea verticala de ocluzie nu se determina.Aprecierea si inregistrarea relatiilor
intermaxilare se va efectua prin aplicarea unor probe speciale
Consecutivitatea determinarii si inregistrarii relatiilor intermaxilare centrice
1.Etapa de adaptare a sabloanelor cu bordurile de ocluzie:
La maxila sablonul de ocluzie se adpateaza tinind cont de obtinerea curburii vestibulare a bordurii si a
planului de ocluzie
2.Determinarea dimensiunii verticale de ocluzie- sint mai multe metode de determonare DVO: anatomica,
antropometrica si anatomo-fiziologica
Practic insa se foloseste meoda anatomo-fiziologica:
---pentru aceasta pe fata pacientului se noteaza doua puncte,unul la baza nazala,iar altul pe barbie.Apoi se
determina pozitia de postura a mandibulei,inregistrindu-se distanta dintre puncte.
---dupa asta se adapteaza sabloanele cu bordura de ocluzie prin depunerea sau taierea cerei,obtinind o
distanta dintre cele doua puncte mai mica cu 2-3mm decit cea a pozitiei de postura
3.Determinarea pozitie neutre a mandibulei sau a relatiiei centrice si fixarea ei :pentru aceatsa sau propus
mai multe metode
a.Deschiderea maximala a gurii si mentinerea ei in aceasta pozitie circa 30sec,dupa aceasta se inchide
lent pina se simte saltul inapoi al condilului articular
b. Aplicarea probei fonetice dupa care la inchiderea gurii mandibula se pozitioneaza neutru
c. Metoda in care pacientului i se propune sa priveasca in departare si sa realizeze actul de

deglutitie,dupa care mandibula capata o pozitia de postura necesara medicului
d.Se propune relaxarea pacientului si concomitent masarea musculaturii functionale a fetei
Fixarea mandibulei are loc cu ajutorul unor placute de ceara, sau a rulourilor de material amprentar(in istorie
cu clame de sirma in forma de U) .
 C. Metoda Barrelle - LauritzenC. Metoda Barrelle - Lauritzen
În scopul înregistrării relaţiei centrice, Barrelle recomandă presiunea mandibuleicătre supero-posterior,

practicată cu o singură mână. Policele este aşezat prementonier, iar indexul îndoit sub menton. Bolnavul
este aşezat în fotoliu cu capul sprijinit în tetieră.Operatorul, aşezat în dreapta şi în faţa subiectului, prinde
mentonul acestuia cu mânadreaptă având indexul îndoit sub menton şi policele prementonier. Realizând o
presiunedirijată spre articulaţia temporo-mandibulară, el imprimă mişcări de închidere şideschidere, cu ampl
itudine din ce în ce mai redusă, urmărind plasarea centrică amandibulei în raport cu craniul .Pentru a nu
realiza compresiunea în articulaţia temporo-mandibulară se recomandă ca pe măsură ce amplitudinea scade
în raza finală a determinării presiunea să se reducă. Bolnavuleste invitat să păstreze poziţia mandibulo-
craniană a primului contact dentar, după care secontrolează reperele relaţiei centrice. Dacă
reperele articular şi muscular sunt normale, iar contactul dentar inegal, atunci tulburarea ocluzaiă trebuie
îndepărtată pentru a se obţine relaţia centrica.
 Metoda Peter Dawson
 Medicul se află în poziţie aşezat, postero-lateral, ţinând capul pacientului bine fixatîntre antebraţul
stâng şi cutia toracică. Ultimele 4 degete ale ambelor mâini se aşază submarginea bazilară a
mandibulei, fără a exercita presiuni pe ţesuturile moi ale gâtului, orientândmandibula în sus şi
înapoi. Policele ambelor mâini se aşază prementonier În dreptul sirnfizei,fără a produce presiuni
dureroase pe părţile moi, exefcitând presiune uşor în jos şi înapoi.Mâinile nu trebuie să fecă presiuni
intempestive, mandibula fimd dirijată uşor către relaţiacentrică. Se imprimă mandibulei mişcări de
deschidere şi închidere, de amplitudine redusă(2-3 mm), invitând pacientul la relaxare şi colaborare.
După părerea autorului, deschiderealargă pune muşchii în tensiune şi face ca pacientul să se opună
mişcării; în cazul unuitrismus strâns, o amplitudine de deschidere de 1 mm este suficientă pentru
reperarearelaţiei centrice.
 .
Autorul este împotriva contactului dentar în fazele terminale cel puţin pentru începutul probei, deoarece
interferenţele ocluzale activează spasmele musculare şiduc la dureri şi imposibilitatea relaxării, deviind
mandibula de la relaţia centrică. Se repetă mişcarea până se simte absenţa oricărei opoziţii din partea
pacientului.O presiune dirijată spre înapoi şi superior face ca mandibula să, basculeze în jurulinserţiei
ligamentare, determinând coborârea condilului în cavitatea glenoidă. Din această cauză, Peter
Dawson recomandă presiunea către superior, exercitată pe marginea bazilară
amandibulei imediat înaintea gonionului, în timp ce policele ambelor mâini acţionează prementonier, către î
napoi şi inferior, realizând astfel o basculare a mandibulei până
cândextremitatea sa superioară şi posterioară se fixează pe inserţia ligamentară şi pantaarticulară a
tuberculului temporal anterior
 Reperele ce se traseaza pe bordura de ocluzie
a. Linia mediana se traseaza in directie verticala dupa linia mediana a fetei,cit si dupa pozitita frenului
buzei superioare,daca este situat median
b. Linia caninilor se traseaza de ambele parti ale liniei mediane,la distante variabile care corespund cu
comisurile gurii si reprezinta locul de proiectie a virfului cuspidului caninului superior
c. Linia surisului este marcata printr=o linie orizontala cu planul de ocluzie,ce corespunde cu nivelu pina
unde se ridica marginea buzei superioare si constituie linia la care se va situa coletul dintilor frontali superiori
Reperele sint trasate cu ajutorul spatulei, si are importanta la confectionarea corecta a protezelor
mobilizabile.
Determinarea relaţiilor intermaxilare centrice la absenţa ocluziei.
A)
 Multiple contacte dentodentare;
 Ocluzie stabila;
 DVO nemodificata se inregistreaza cu amprenta in ocluzie(blocuri de ocluzie);
B)
 Contacte dento-dentare in numar redus (1,2);
 Ocluzie instabila;
 DVO cel mai des nemodificat;
 Aparatul ce inregistreaza este sablonul de ocluzie-95% si 5%-blocuri de ocluzie in
dependenta de situatia clinica.
C)
 Lipsa contactelor dento-dentare;
 Lipsa ocluzie;
 DVO micsorat -100% sablonul cu bordura de ocluzie.
48.Metode de înregistrare a ocluziei centrice sau a relaţiilor intermaxilare.

Se foloseste: ceara,materiale amprentare termoplastice,elastice,pasta de oxid de Zn.
Materialul ales se introduce in cavitatea bucala, si se aranjeaza pe ocluzal a dintilor lipsiti de contact
apoi arcadele dentare se aduc in contact de intercuspidare maxima.
Dupa consolidarea materialului, dispozitivul este indepartat de pe arcadele dentare si se transfera pe
modele. Astfel sunt pozitionate in OC apoi sunt montate in articulator sau ocluzor. Pentru ocluzie
instabila pozitionarea modelelor se poate efectua a blocuri de ghips, materiale termoplastice sau
silicon viscos sau sabloane de ocluzie.
49.Puntea dentară din două bucăți. Caracteristica. Avantaje și dezavantaje. Indicații și

contraindicații către utilizare în tratamentul edentației parțiale. Etapele clinico-tehnice de
confecționare.
Puntea dentara din 2 bucati, “proteze fixe lipite” sau “proteze fixe confectionate in doua etape”
reprezinta proteza partial fixa cand elementele de agregrare se confectioneaza separat de intermediari
care ulteriori se vor solidariza.
50.Caracteristica punţilor dentare cu extensie. Clasificarea. Avantaje şi dezavantaje.

Puntea cu extensie – o punte la care elementele de agregare sunt situate pe o singură parte a
corpului de punte(mezială sau distală), deci aceasta nu are la ambele extremitati elemente de
agregare.
În dependență de poziția corpului față de elementele de agregare există:
 Punte cu extensie meziala(cand corpul de punte este situat mezial fata de elementele de
agregare)
 Punte cu extensie distala(cand corpul de punte este situat distal fata de elementele de
agregare) .
Clasificarea puntilor dentare cu extensie:
a) După materialul din care sunt realizate:
• punți metalice
• punți nemetalice (fizionomice) acrilice sau ceramice
• punți fixe: metalo-acrilice, metalo-ceramice.
b) După aspectul fizionomic:
• punți nefizionomice
• punți fizionomice
• punți parțial- fizionomice
c) După raportul corpului de punte cu creasta alveolară:
• corp de punte cu raport în șa
• corp de punte cu raport în semișa
• corp de punte cu raport tangent linear la maxila
• corp de punte cu raport tangent linear la mandibula
• corp de punte cu raport punctiform
• corp de punte suspendat
Indicatii catre tratamentul cu punti dentare cu extensie:
Distală:
• Pentru un premolar sau molar în extensie la o punte subtotală fixată pe un număr mare de
dinți stâlpi
• În situațiile când arcada dentară antagonistă este scurtată sau este prezentă o proteză mobilă
sau mobilizabilă, Doar în cazul când nu se aplică presiuni ocluzale mari în masticație și în
intercuspidare
• Pentru restabilirea unui singur dinte solidarizat la două elemente de agregare
• Când stâlpii pe care sunt fixate elementele de agregare prezintă coroane voluminoase cu o
foarte bună implantare parodonto-radiculară
• La pacienți tineri cu edentații molare unilaterale ce au hemiarcada opusă integră.
Mezială:
• absența primului premolar – În calitate de dinți stâlpi se vor folosi PM2 și M1. În așa situație
suparafața ocluzală a extensiei trebuie să prezinte relieful natural al dintelui absent cu cei doi
cuspizi, șanțuri, fosete, pante.
• absența incisivului lateral - Dinții stâlpi vor fi caninul și primul premolar
• Nu se recomandă extensia ce are margine incizală (canin) în locul suprafeței
ocluzale,deoarece va acționa ca un plan inclinat nociv.
Contraindicații către tratamentul cu punți dentare cu extensie:
• La absenta a doi dinti din cauza riscului de suprasolicitarea dinților stâlpi
• Edentațiile terminale
• Parodontopatii
• Resorbții radiculare mai mult de 2/3
Avantajele puntilor dentare cu extensie:
• transmit presiunea ocluzală pe cale fiziologică prin axul lung al dintelui
• restabilesc funcția masticatorie, fonetică, fizionomică
• procesul de masticatâție nu se deosebește de cel efectuat cu dinții naturali
Dezavantajele punților dentare cu extensie:
• În dependență de raportul corpului de punte cu apofiza alveolară nu permit igienizarea lor
corespunzătoare
• Poate avea loc dezlipirea corpului de punte de elementele de agregare și oxidarea locului de
joncțiune
• Parodonțiul dinților-stâlpi va fi supus unei solicitari duble din contul efectului de pârghie a
extensiei; efect parțial compensat de utilizarea a doi dinți stâlpi
51.Alegerea dinţilor stâlpi la planificarea punţii dentare cu extensie.

Alegerea dintilor stalpi este una din cele mai importante etape in planificarea unei punti dentare.
Inainte de a alege dintii stalpi, trebuie sa fim siguri ca, respectivul caz clinic, are ca indicatie de
tratament folosirea puntilor dentare pe dinti naturali....detalii
Alegerea dintilor stalpi ne va permite sa raspundem la 2 intrebari:
cati dinti stalpi sunt necesari pentru a putea sustine adecvat puntea dentara
care sunt dintii stalpi care se vor folosi pentru sustinerea puntii dentare.
Conditii generale obligatorii:
Pentru a putea fi selectionat ca stalp de punte, un dinte trebuie sa indeplineasca anumite conditii
generale obligatorii.
Sa fie sanatos sau corect tratat
Dintele nu are voie sa prezinte infectii apicale, chisturi sau granuloame netratate. De asemenea, daca
a fost tratat endodontic, obturatia de canal definitiva trebuie sa fie compacta, continua si pana la
varful radacinii.
Aceste aspecte se verifica prin examen radiologic. Daca dintele prezinta afectiuni ce pot fi tratate,
este indicat ca aceste tratamente sa se efectueze inainte de inceperea lucrarii.
Sa nu prezinte distructii avansate
Uneori, daca coroana dintelui este distrusa, se poate confectiona un pivot dentar. Apoi, daca se
indeplinesc celelalte criterii, puntea va putea fi confectionata folosind ca stalp acest pivot.
Daca dintele prezinta distructii extrem de avansate, mai ales daca acestea patrund si subgingival,
este mai prudent sa nu se foloseasca acest dinte ca stalp de punte.
Sa nu prezinte mobilitate sau retractie gingivala accentuata
Se accepta un anumit grad de mobilitate mai ales daca puntea va contine multi stalpi. Se va verifica
pe radiografia dentara gradul de resorbtie osoasa din jurul dintelui. Acesta nu trebuie sa
depaseasca 2/3 din lungimea totala a radacinilor.
Conditii specifice fiecarui dinte:
Fiecare dinte va juca un alt rol in sustinerea puntii dentare. De exemplu, dintii posteriori vor avea un
rol mai important in sustinerea puntii datorita marimii mai mari si a numarului superior de radacini.
"Puterea" cu care fiecare dinte va sustine puntea dentara depinde de mai multi factori caracteristici
fiecarei clase de dinti. Acesti factori pot fi influentati de situatii patologice sau de inaintarea in
varsta.
Numarul de radacini : cu cat este mai mare, cu atat stabilitatea dintelui este mai mare
Lungimea si grosimea radacinilor : cu cat sunt mai mari, cu atat stabilitatea dintelui este mai mare
Divergenta radacinilor : cu cat radacinile sunt mai divergente cu atat dintele este mai puternic
ancorat in os
Gradul de implantare osoasa : se refera la cantitatea si calitatea osului in care este implantat dintele
In functie de aceste criterii, fiecare dinte primeste un indice care ne arata cat de mult ne putem baza
pe acesta in sustinerea puntii dentare.
Alegerea dinților stîlpi
La alegerea dinților stîlpi se va lua în considerație topografia breșei,mărimea breșei,starea
parodontului ,prezența și starea dinților antagoniști.
Din punct de vedere biofuncțional , alegerea dinților stîlpi are ca scop restabilirea integrității arcadei
dentare și a funcțiilor de masticație,fonație,deglutiție,fizionomie.
Suma coeficienților dințilot stîlpi trebuie sa fie egală sau mai mare decît suma coeficienților dinților
incluși în corpul de punte.Aceasta se va calcula dupa Oksman,Agapov.
• În dependență de gradului de atrofie a crestei alveolare,prin intermediul
odontoparodontogramei după Kurleandskii vom determina gradul de rezistență a fiecarui
dinte și vom stabili numărul de dinți stîlpi necesari a fi incluși în viitoarea lucrare protetică.
52.Biomecanica punţilor dentare cu extensie.

• Distribuţia stresului la o punte cu extensie este invers decât în cazul unei restaurări cu
elemente de agregare situate mezial şi distal.
• Dinţii stâlpi situaţi mai aproape de extensie sunt supuşi în principal unor
solicitări de compresiune, în timp ce dinţii stâlpi situaţi mai departe de extensie sunt
supuşi mai ales unor forţe de tracţiune.
• Aplicarea unei forţe la nivelul extensiei solicită dinţii stâlpi prin momente de basculare şi
de torsiune. Pentru optimizarea prognosticului acestui tip de restaurări, se realizează extensii
cât mai scurte şi mai înguste (dar care să pâstreze stopurile ocluzale), fixate pe un numâr cât
mai mare de dinţi stâlpi, în condiţiile unor rapoarte ocluzale riguros echilibrate
53.Erori posibile la tratamentul edentaţiei parţiale cu punţi dentare cu extensie. Profilaxia.
Erori:
• Alegerea dintilor stalpi parodontopatici, cu resorbtie radiculara
• Traumarea țesuturilor moi sau dintilor vecini in timpul prepararii dintilor stalpi
• Prepararea in exces sau prepararea insuficientă a dinților stâlpi
• Amprentarea incorecta a campului protetic
• Nerespectarea raportului praf/lichid precum și a timpului de malaxare
54.Caracteristica punţilor dentare întreg turnate. Tipuri. Avantage și dezavantage. Cerinţele

către puntea dentară întreg turnată.
Ele pot fi :
a)nefizionomice
b)partial fizionomice
c)total fizionomice
55.Indicaţii şi contraindicaţii către tratamentul edentației parțiale cu punţi dentare întreg
turnate.
Contraindicatii:
- Lipsa a mai mult de 1 molar, 2 premolari si 4 incisivi intr-un rand;
-Ocluzie patologica;
-Afectiuni ale parodontiului, forme grave;
-Igiena orala deficitara
56.Aliajele
utilizate la confecţionarea punţilor dentare întreg turnate.
57.Particularităţile preparării dinţilor stâlpi la confecţionarea punţilor dentare întreg turnate.
Tipuri de prag utilizate la prepararea dinților stâlpi
Preparatia coroanei dintelui
Are ca obiectiv obtinerea unei figuri geometrice neretentive in sens cervico - ocluzal. Coroana proprie a
dintelui preparata cu forma caracteristica fiecarui dinte, este numita „bont dentar”. Configuratia sectiunii
transversale la orice nivel se inscrie in cea a zonei de colet. Trunchiul de con (apropiat de cilindru) cu baza
mare orientata cervical reprezinta forma neretentiva. Fata ocluzala a coroanei dintelui este redusa
aproximativ 1,5mm, cu respectarea morfologiei. Fetele laterale sunt orientate prin slefuire usor convergente
ocluzal, cu aspect plan. Diametrul maxim al preparatiei este situat gingival.
Tehnici pentru prepararea coroanei dentare
1) Tehnica clasica – utilizeaza instrumentarul abraziv diversificat din punct de vedere al formelor si
dimensiunilor
Instrumentarul este reprezentat de:
· discuri plane, concave, convexe, active pe o fata, pe doua fete sau pe muchie;
· pietre in forma de roata de moara sau carborund (Hetless) sau diamantate de 10mm diametru, fixate la
piesa dreapta;
· pietre cilindrice sau con intors diamantate montate la piesa dreapta sau in contraunghi.
2) Tehnica moderna – utilizeaza instrumente abrazive diversificate din punct de vedere al formelor si
dimensiunilor.
Particularitatile prepararii dintilor stalpi sunt reprezentate de: peretii dintelui se intalnesc sub un unghi de
la 2 la 8 grade, luand forma unui trunchi de con; de pe suprafata ocluzala se slefuieste 1 mm de tesuturi
dure, pastrind forma individuala anatomica a acesteia, iar de pe suprafetele verticale se slefuieste 0,5-0,8
mm; formarea unui prag de 0,5- 1 mm pentru imbunatatirea proprietatilor retentive si indicilor estetici.
Dinti stilpi trebuie sa fie parallel, astfel incat peretii distali bresei edentate sa fie convergenti, iar peretii
limitrofi bresei edentate sa fie divergenti astfel incat sa putem asigura o axa de insertie corespunzatoare
puntii protetice.
Pentru a asigura paralelismul trebuie sa tinem cont de niste reguli:
1. Daca avem un dinte vital si unul devital, atunci dintele vital va ghida axa de insertie comuna
2. Daca avem 2 dinti devitalizati atunci dintele cel mai putin inclinat va dicta axa de insertie
3. Daca avem 2 dinti vitali, atunci ambii vor ghida axa de insertie
4. Daca dintele este inclinat <45 grade + devitalizat atunci ii vom corecta axa cu DCR metallic
Tipuri de praguri :
Prag orizontal in unghi drept – formeaza un unghi de 90 de grade cu axul lung al dintelui,jonctiunea dintre
marginea restaurarii sip rag este de tip “cap la cap”.Se prepara cu un instrument diamantat cilindric ,sau
cilindro-conic cu varful plat
Pragul inclinat sau obtuz – unghiul format de peretele gingival cu peretele axial este un unghi de 120 de
grade. Marginea restaurarii va intalni astfel muchia marginala in unghi ascutit.
Prag cu bizou – s-a preconizat pentru a acompensa contractia metalului in cursul turnarii. Prezinta toate
avantajele pragului si adaptarea “in manson” la nivelul bizoului.Marginea subtire a metalului poate fi finisata
ceea ce imbunatateste inchidirea marginala a restaurarii. Bizoul va asigura un unghi al marginii restaurarii
de 30-45 de grade.
Prag excavat (CHANFREIN) – este o terminatie gingivala care formeaza un unghi obtuz rotunjit in forma de
elipsa. Se foloseste o freza cilindro-conica in form de elipsa.
Chanfrein modificat – propus de catre dr. Masseroni, este un prag rotunjit in forma de elipsa. Se foloseste o
freza cilindrico-conica in forma de elipsa.
58. Particularităţile obţinerii amprentelor la confecţionarea punţilor dentare întreg turnate. Cerinţele
către ele.
Amprenta este copia negativa si fidela a campului protetic.
Amprentele se impart
 in documentare,
 auxiliare si de baza.
In dependenta de tehnica realizarii deosebim:
 amprente realizate intr-un timp;
 amprente realizate in doi timpi,
 amprente de corectare,
 amprente in ocluzie,
 amprente partiale,
 amprente totale.
Amprenta realizata intr-un timp - este obtinuta prin depunerea materialului amprentar in lingura de
amprentare si presarea lui direct pe campul protetic. Aceasta tehnica poate fi utilizata si la aplicarea a doua
materiale amprentare de diferita consistenta: unul vascos si altul fluid. In acest caz ambele materiale sunt
preparate concomitent: materialul vascos se depune in lingura amprentara, iar materialul fluid cu ajutorul
unei seringi se injecteaza imprejurul dintilor preparati, in asa mod ca sa fie inglobat in materialul vascos
Amprenta realizata in doi timpi este obtinuta prin realizarea unei amprente intr-un timp, iar dupa ce este
indepartata de pe campul protetic este acoperita de un material amprentar fluid fiind reintrodusa in
cavitatea bucala in faza a doua.
Etapele:
 Alegerea lingurii amprentare;
 Prepararea meterialului de amprentare;
 Depunerea materialului in lingura;
 Introducerea lingurii in cavitatea bucala si presarea materialului pe campul

 protetic, prelucrarea marginilor;
 Indepartarea amprentei de pe cimpul protetic;
 Materialele de amprenta curent utilizatesunt cele elastice de tipul : alginatelor, siliconilor, si

thiocauciucurilor.
ADAUGATOR-Clasificarea materialelor amprentare dupa Postolachi, Birsa. Exemple.
 Materiale elastice reversibile ( hidrocoloizi reversibili – Gelin, Coltoloid)
 Materiale elastice ireversibile ( hidrocoloizi ireversibili – Stomalgin; elastomeri de sinteza–Zeta Plus);
 Materiale dure reversibile ( materiale termoplastice –Stomaplast, Ortocor);
Materiale dure ireversibile ( gips, paste din oxid de zinc si eugenol)
59.Etapele clinico-tehnice de confecţionare a punţii dentare întreg turnate. Erori posibile și profilaxia lor.
Puntile dentare intreg turnate reprezinta o constructie protetica care serveste la restabilirea integritatii
arcadei dentare si suspendarea dereglarilor de functie provocate de edentatia partiala, constituita din
elemente de agregare si corpul de punte
ETAPELE
1.Clinic – exam diagnostic,Prepararea dintilor stalpi, amprentarea si determinarea ocluziei centrale, protectia
dintilor vitali slefuiti
2.Laborator – Confectionarea modelelor ,daca puntea va fi turnata pe model,modelele vor fi confectionate

din material termo-rezistent(siolit,silamin,iar daca va fi turnata in afara modelului ultimul se va confectiona
din ghips dur sau alt material rezistent cu bonturi detasabile sau fixe.Modele realizate se vor monta in
aparatul-simulator,se va modela macheta npunti din ceara care va fi inlocuita prin metal.Dupa turnare
puntea se va prelucra si va fi gata de proba.
3.Clinic – Proba puntii in cavitatea bucala,protectia dintilor preparati
4.Laborator – Finisarea si lustruirea puntii
5.Clinic – Proba definitive si cimentarea puntii dentare.
Daca se va realiza o constructive mixta se vor adauga etapele de realizare a principiului fizionomic(fatetelor
ERORI
• Durearea – se prepara cu anestezie
• temperatura înaltă – ca rezultat al frecării frezei de țesutul dur dentar; cu cât este mai mare viteza
de rotație, diametrul frezei și presiunea asupra dintelui, cu atât mai repede se mărește temperatura dintelui;
profilaxia : a se prepara cu pauze și răci cu apă;
• factorul traumatic datorită vibrațiilor; cu cât e mai mică viteza și mai mare granulația frezei, cu atât e
mai mare vibrația;
• deschiderea camerei pulpare – din cauză că se șlefuiește prea mult țesut dentar;
profilaxia : a se controla grosimea de țesut preparat; controlul vizual și utilizarea frezelor corespunzătoare și
a pieselor corecte ( turină pentru smalț, micromotor pentru dentină )
• necroza pulpară – datorită măririi temperaturii, vibrației excesive sau traumatizarea în timpul
deschiderii camerei pulpare;
profilaxie : racire cu apa
• lezarea gingiei libere – datorită acțiunii traumatice a frezei diamantate;
profilaxie : controlul visual al plagii
• lezarea epiteliului joncțional – datorită manipulării agresive a aței în timpul îndepărtării gingiei
libere;
profilaxie : manipulare acurata si fina .
• supraprepararea (reduceea prea mare a suprafetelor preparate);
• fracturarea bontului;
• hemoragii.
Greseli, accidente si complicatii in slefuirea dintilor.
* Greseli cu consecinte asupra formelor slefuirii
* forme de bont exagerat conicizate, cu consecinte asupra retentivitatii coroanelor si a integritatii

pulpare;
* bonturi cu perimetrul ocluzal mai mare decat cel cervical;
* zone retentive la nivelul coletului – consecinta unei incorecte preparari si finisari a bontului;
* santuri verticale pe suprafata bontului si la colet, fapt care denota ca instrumentul de slefuit nu a fost
manevrat in miscare continua;
* prepararea coletului pentru coroanele cu patrundere subgingivala, insuficient de profund efectuata (a

nu se confunda cu preparatia escavata unde slefuirea limitei se face, in mod voit, supragingival);
60. Metodologia verificării relaţiilor: a) elementelor de agregare cu dinţii stâlpi, cu dinţii vecini, b) corpului
de punte cu creasta alveolară, c) puntea dentară cu dinţii antagonişti.
a)elementelor de agregare cu dinţii stîlpi, cu dinţii vecini:
• Examinarea contactelor elementelor de agregare in zona coletului dintilor-stalpi si cu dintii vecini

depinde de felul microprotezelor si se executa atat la proba elementelor de agregare cat si proba puntii.
b)corpului de punte cu creasta alveolară:
 Examinarea raportului corpului de punte cu apofiza alveolara cuprinde controlol spatiul necesar
pentru protectia papilei interdentare si se verifica cu ajutorul sondei in unghi, verificarea niselor
pt autocuratire, cat si incadrarea, puntii in morfologia arcadei respective. Corigirea acestor
contacte se efectueaza prin slefuirea corpului de punte
c)puntei dentare întregturnate cu dinţii antagonişti.
 Examinarea rapoartelor corpului de punte cu dintii antagonisti la nivelul suprafetelor ocluzale

prevede crearea echilibrului ocluzal prin slefuirea conform conceptiei ocluziei functionale, care
cuprinde verificarea contactelor ocluzale in intercupidarea maximei. La miscarile de propulsie, de
lateralitate, a curbelor ocluzale de comprensare si a dimensiuni verticale de ocluzie.
Relatii intermaxilare se poate effect cu blocurilor din ghips,materiale termoplastice sau silicon
viscos,sabloanele de ocluzie
Bloc din ghips se effect cind pe arcad dent sunt pastratee 2 sau 3 perechi de dinti antagonisti cu contacte
dentodentare si dimen vertical de ocluzie fara derglari.mat ales se intod in partile lat ale arcade dent care
sunt aduse aceasta in pozitia de ocluzie centrica ,dupa intarire mat bloc sunt detasate de pe arcadele dent si
transferate pe mdele
61.Punţi dentare acrilice. Caracteristica. Avantage și dezavantage. Indicaţiile şi contraindicaţiile. Etapele

clinico-tehnice de confecţionare.
Puntile dentare fizionomice reprezinta lucrari protetice utilizata in medicina dentare pentrurefacerea
morfologica a coroanelor dintilor absenti sau pentru protectia si remodelarea dintilor ce ausuferit distructii
importante, utilizand la confectionare material fizionomic (rasini acrilice, ceramica).Utilizate in edentatii
partiale in cazul prezentei breselor intercalate,reduse, intinse, multiple
Indicatii:
 pentru zona frontala a arcadelor dentare edentate unidentar sau cel mult absenta a doi dinti.
 restaurarea morfologica a dintilor absenti si prevenirea complicatiilor ce pot surveni in urma

pierderii dintilor.
 la restabilirea Functiei estetice
 restabilirea functiei fonetice mai ales in zona frontala
 Prevenirea complicatiilor ce pot surveni in urma pierderii dintilor
 Abraziuni dentare patologice;
 Anomalii de forma, volum, pozitie;
 Defecte ale arcadelor dentare;
 Traume, carii dentare
 Pacienti tineri, dinti cu camera pulpara voluminoasa (pentru a pastra vitalitatea dintelui)
Contraindicatii:
 ocluzii adinci,traumatizate, la fel cand dintii-stalpi rezulta bontului prea scurte ce nu pot asigura
retentia protezei
 In tratamentul edentatiilor daca nu exista suficient suport
 Daca dintii stalpi nu sunt suficienti ca numar, sau acestia au o implantare inadecvata, este indicat sa
se opteze pentru un alt tip de lucrare protetica : proteze mobile, lucrari pe implanturi.
 Igiena orala nesatisfacatoare
 Igiena bucala nesatisfacatoare contraindica realizarea oricarui tip de lucrari protetice pana la
remedierea impedimentului.
 Dinti cu mobilitate de gradul 3

 Resorbtie osoasa 2/3 din inlatimea radiculara
 Dinti cu tratament incorect
 Dinti cu radacini in stadiul de formare
 Procese patologice locale
 Leziuni ale mucoasei bucale
 Boli infectioase,respiratorii,cardiace si psihice
 Afectiuni generale care contraindica anestezia sau slefuitul dintilor
 Exista afectiuni generale care pot contraindica efectuarea acestor manopere. In aceste situatii,
medicul stomatolog va solicita un consult interclinic
 Edentatii cu dinti limitrofi bresei cu coroane clinice foarte joase,cu forte de rezerva a parodontiului
foarte slab.
Contraindicatii absolute:
 Prezenta breselor intinse la copii cind are loc cresterea maxilarelor,in edentatii terminale.
 In caz de tumori maligne
Etapele de confecţionare a punţilor dentare acrilice.
Metoda clasica:
După metoda clasică, este necesară modelarea din ceară a machetei componentei
fizionomice, apoi ambalarea și realizarea tiparului; acrilatul este preparat prin amestecarea
monomerului cu polimerul până la obținerea unei mase omogene, după care urmează faza de
fibre și aluat; când acrilatul are consistența asemănătoare aluatului, se introduce în tipar,
urmând polimerizarea acestuia
Clinic: examenul clinic al pacientului, stabilirea diagnosticului, planul de tratament, prepararea dintilor stilpi,
amprentarea, determinarea ocluziei, protectia plagii dentinare;
Laborator: realizarea modelului din gips dur;modelarea machetei viitoarei punti din ceara; ambalarea
machetei puntii in chiuveta pru realizarea tiparului; pregatirea acrilatului si introducerea lui prin presare in
tipar; polimerizarea acrilatului si dezambalarea coroanei din chiuveta; prelucrarea, finisarea si lustruirea
coroanei.
Clinic: Proba punti şi individualizarea reliefului ocluzal,Laborator: Finisarea şi lustruirea punti
Clinic: Proba definitiva şi cementarea punti pe dintilor stalpi
Metoda moderna:
Tehnica moderna nu prevede modelarea machetei coroanei din ceara si nici realizarea tiparului. Aceasta
tehnica consta in modelarea directa a coroanei din acrilat prin depunerea succesiva a straturilor pe bontul
dentar. Tehnica modelarii coroanei prevede depunerea acelorasi straturi (bazal, de dentina, de smalt, de
colet si incizal), urmate de polimerizarea lor conform instructiunilor din prospect.
După metoda modernă, nu mai este necesară macheta din ceară, compozitul este aplicat
direct pe componenta metalică; mai întâi, carcasul este acoperit cu un adeziv (bonding (1)),
apoi se depun straturile de compozit:
 dentină (5) – masa de bază a componentei fizionomice;
 colet (6) – în zona cervicală; mai închisă la culoare;
 Incizal (4) – în treimea incizală/ocluzală; mai deschis la culoare, mai translucent, mai
transparent;
 Smalț (3) – stratul care acoperă la exterior restaurarea
62.Prepararea dinţilor stâlpi în cazul confecţionării punţilor dentare acrilice. Metode. Complicații posibile.
Profilaxia lor
Dinții stîlpi se aleg în dependență de întinderea breșei, starea țesuturilor dure și a paradonțiului dinților stîlpi
și starea dinților antagonști,
Specificul prepararii consta in:
a) obtinerea unei forme corecte, specifice pentru tipul lucrarii protetice alese
b) obtinerea paralelismului intre axele coronare ale dintilor stalpi astfel incat toate elementele de agregare
sa se aşeze uniform pe dintii-stalpi
Dinti stilpi trebuie sa fie paraleli, astfel incat peretii distali bresei edentate sa fie convergenti, iar peretii
puntii protetice
Bontul dentar este preparat fara retentii prin slefuirea de la nivelul tuturor suprafetelor a unui strat
uniform al tesuturilor dentare de 1,5-2,0 mm. Bontul dentar va avea o forma foarte apropiata de cea a
cilindrului sau trapezoidala, cu suprafetele laterale usor convergente ocluzal, sub un unghi nu mai mare de
5-8 grade fata de axul central.
In zona cervicală a coroanei dentare este preparat un prag circular cu o lățime ce depinde de mărimea
diametrului dintelui în această zonă și care constituie 0,3-0,5 mm la dinții cu un volum mai redus și 0,8-1,5
mm la dinții mai voluminoși. Pragul, in dependență de starea tesuturilor dentare cervicale, poate fi situat
supragingival, la nivelul gingiei sau subgingival, conferindu-i-se diverse forme.
Insa unii autori (E. Gavrilov, V. Kurleandski, L. Ene şi alții) au opinia ca pentru confecționarea coroanelor
din acrilat nu este neapărat necesară realizarea pragului circular în zona coletului, deoarece marginile
coronare se pot prelucra și finisa prin bizotare, pentru a evita iritarea tesuturilor marginale ale parodontului
COMPLICATII
deschiderea camerei pulpare – din cauză că se șlefuiește prea mult țesut dentar;
profilaxia : a se controla grosimea de țesut preparat; controlul vizual și utilizarea frezelor corespunzătoare și
a pieselor corecte ( turină pentru smalț, micromotor pentru dentină )
• necroza pulpară – datorită măririi temperaturii, vibrației excesive sau traumatizarea în timpul
deschiderii camerei pulpare;
profilaxie : racire cu apa
• lezarea gingiei libere – datorită acțiunii traumatice a frezei diamantate;
profilaxie : controlul visual al plagii
• lezarea epiteliului joncțional – datorită manipulării agresive a aței în timpul îndepărtării gingiei
libere;
63. Particularităţile de amprentare a câmpului protetic în cazul confecţionării punţilor dentare acrilice.
Materialele utilizate. Complicații posibile. Profilaxia lor
Vom utiliza doar amprente duble,pentru acest tip de lucrare protetica :
# intr-un timp
# doi timpi
 in documentare,
unei seringi se injecteaza imprejurul dintilor preparati, in asa mod ca sa fie inglobat in materialul vascos.
Etapele:


thiocauciucurilor.
Clasificarea materialelor amprentare dupa Postolachi, Birsa. Exemple.
 Materiale dure ireversibile ( gips, paste din oxid de zinc si eugenol)
 COMPLICATII-IN TIMPUL AMPRENTARII NU REDA LIMITA PREPARATII ,SUNT PREZENTE LIPSURI CARE
PE MODEL VOR REZULTA CU SURPLUSURI –MODELUL NU VA REFLECTA CORESPUNZATOR CIMPUL
PROTETIC
64Punţi dentare din materiale compozite. Caracteristica. Avantage și dezavantage. Indicaţii şi

contraindicaţii către utilizare în tratamentul edentației parțiale. Etapele clinico-tehnice de confecţionare
Se foloseste ca material fizionomic pentru placarea a diferitelor corpur de punte ,acolo unde trat protetic
ncesita fizionomie .Compozitul dentar este o rasina sintetica care se foloseste in special ca material in
procesul de obturare .
Indicatii:

pierderii dintilor.
Contraindicatii:
retentia protezei

 Resorbtie osoasa 2/3 din inlatimea radiculara
 Dinti cu tratament incorect
 Dinti cu radacini in stadiul de formare
 Procese patologice locale
 Leziuni ale mucoasei bucale
 Boli infectioase,respiratorii,cardiace si psihice
 Afectiuni generale care contraindica anestezia sau slefuitul dintilor
 Exista afectiuni generale care pot contraindica efectuarea acestor manopere. In aceste situatii,
 Edentatii cu dinti limitrofi bresei cu coroane clinice foarte joase,cu forte de rezerva a parodontiului
foarte slab.
Contraindicatii absolute:
 Prezenta breselor intinse la copii cind are loc cresterea maxilarelor,in edentatii terminale.
 In caz de tumori maligne
AVANTAJE-sunt mai dure ca cele acrilice ,mai putin toxice ,un aspect esthetic superior,mi ieftin ,este
mai moale decit portelanul
Dezavantaj-nu nrezistaatit de mult ca cele ceramice,duritatea nu estemare
.Etapele de confecţionare a punţilor dentare din compozite, avantajele lor.
Clinic: examenul clinic al pacientului, stabilirea diagnosticului, planul de tratament, prepararea

dintilor stilpi, amprentarea, determinarea ocluziei, protectia plagii dentinare;
Laborator: realizarea modelului din gips dur;modelarea machetei viitoarei punti din ceara;
ambalarea machetei puntii in chiuveta pru realizarea tiparului; pregatirea compozitului si
introducerea lui prin presare in tipar; polimerizarea compozitului si dezambalarea coroanei din
chiuveta; prelucrarea, finisarea si lustruirea coroanei.
Clinic: Proba punti şi individualizarea reliefului ocluzal,
Laborator: Finisarea şi lustruirea punti

65. Punţi dentare integral ceramice. Caracteristica. Varietăți de mase ceramice utilizate la confecționarea
lor. Avantage și dezavantage. Indicaţiile şi contraindicaţiile către utilizare în tratamentul edentației
parțiale.
Indicatii:

pierderii dintilor.
Contraindicatii:
• ocluzii adinci,traumatizate, la fel cand dintii-stalpi rezulta bontului prea scurte ce nu pot asigura
retentia protezei
• In tratamentul edentatiilor daca nu exista suficient suport
• Daca dintii stalpi nu sunt suficienti ca numar, sau acestia au o implantare inadecvata, este indicat sa
• Igiena orala nesatisfacatoare
• Igiena bucala nesatisfacatoare contraindica realizarea oricarui tip de lucrari protetice pana la
• Dinti cu mobilitate de gradul 3
• Resorbtie osoasa 2/3 din inlatimea radiculara
• Dinti cu tratament incorect
• Dinti cu radacini in stadiul de formare
• Procese patologice locale
• Leziuni ale mucoasei bucale
• Boli infectioase,respiratorii,cardiace si psihice
• Afectiuni generale care contraindica anestezia sau slefuitul dintilor
• Exista afectiuni generale care pot contraindica efectuarea acestor manopere. In aceste situatii,
Avantaje= constau in aceea ca portelanul are calitatea de a conferi coroanelor aspectul natural, prin
varietatiile de culori şi nauntele translucide, da posibilitatea de a imita leziuni de uzura mici de smalt, pete de
culoare de etc. Portelanul işi pastreaza culorile in timp, biologic este bine tolerant de tesuturile cavitatii
bucale, este rezistant la actiunea chimica şi un bun izolator termici, protejand pulpa de actiunea mediului
ambiant şi are o duritate apropiata de cea a smaltului.
Dez= o tehnica compusa compusa la confectionare,provocarea abraziuni dintilor atgonisti
Varietăți de mase ceramice:
CLASIFICARE:
 Funcție de structură: ceramică cristalină și necristalină
 Funcție de structura atomică: mase ceramice silicate, oxidice și neoxidice
 Funcție de tehnologia arderii: ceramică arsă în atmosferă și ceramică arsă în vacuum
 Funcție de temperatura sinterizării: MDC sinterizate la temperaturi înalte 1200- 1400 °C, MDC sinterizate
la temperaturi medii 1050- 1200 °C, MDC sinterizate la temperatui joase în vacuum 800- 1050 °C
 Funcție de topografia straturilor: ceramică de miez/opaquer/grund, ceramică pentru dentină și ceramică

pentru smalț
 Funcție de modalitatea de prezentare: pulberi/frite, lingouri prefabricate pentru prelucrări ulterioare la

cald și rece
 Funcție de tehnologia confecționării piesei protetice: ardere pe folia de platină, metalo- ceramică, dinți
artificiali, sisteme speciale
66. Etapele clinico-tehnice de confecţionare a punţilor dentare integral ceramice. Complicații posibile.
Profilaxia lor
Clinic: examenul clinic al pacientului, stabilirea diagnosticului, planul de tratament, prepararea dintilor stilpi,
amprentarea, determinarea ocluziei, protectia plagii dentinare;
Laborator: confectionarea modelelor si pozitionarea lor in simulator; realizarea matricei din platina pe
bontul preparat; depunerea si arderea straturilor de ceramica; adaptarea puntii pe model
Clinic: proba puntii ceramice in cavitatea bucala;
Laborator: arderea coroanei pentru glazurare;
Clinic: proba finala si fixarea puntii in cavitatea bucala.
Comp • deschiderea camerei pulpare – din cauză că se șlefuiește prea mult țesut dentar; a se
controla grosimea
• de țesut preparat;
• • necroza pulpară – datorită măririi temperaturii, vibrației excesive sau traumatizarea în timpul
deschiderii
• camerei pulpare;
• • lezarea gingiei libere – datorită acțiunii traumatice a frezei diamantate;

• • lezarea epiteliului joncțional – datorită manipulării agresive a aței în timpul îndepărtării gingiei
libere
67. Tipuri și tehnici de preparare a dinţilor stâlpi la confecționarea punţilor dentare integral ceramice.
Complicații posibile. Profilaxia lor.
Dinții stîlpi se aleg în dependență de întinderea breșei, starea țesuturilor dure și a paradonțiului dinților stîlpi
și starea dinților antagonști,
Specificul prepararii consta in:
a) obtinerea unei forme corecte, specifice pentru tipul lucrarii protetice alese
b) obtinerea paralelismului intre axele coronare ale dintilor stalpi astfel incat toate elementele de agregare
sa se aşeze uniform pe dintii-stalpi
Dinti stilpi trebuie sa fie paraleli, astfel incat peretii distali bresei edentate sa fie convergenti, iar peretii
puntii protetice.
 Prepararea depinde de particularitățile morfologice ale dintelui și de arcada dentară;
 Se șlefuiește minim 1,5mm de țesut dur (pentru ca coroana ceramică să aibă grosime suficientă);
 Bontul trebuie să alcătuiască 2/3 din lungimea coroanei clinice (pentru ca coroana să aibă
retentivitate satisfăcătoare);
 Se prepară un prag circular de 0,8-1,2mm; conformația pragului depinde de dinte: premolarii

superiori și incisivii inferiori se prepară cu prag de 0,8mm numai pe suprafețele vestibulară și orală
sau doar pe vestibular;
 Pragul să fie paralel cu marginea gingivală liberă;
 Variante de praguri: prag drept (90grade cu suprafața bontului); prag cu unghi intern rotunjit (mai
puțin stres pentru țesuturile dentare);
 Se prepară sub anestezie și răcire permanentă (pulpa trebuie să se mențină vitală);
 De pe incizal/ocluzal se șlefuiesc 2mm, de pe vestibular/oral/ proximal – minim 1,5mm.
Consecutivitatea:
 Suprafetele proximale
 Supraf. V-O
 Prep. muchiilor
 Finisarea
 Controlul prep.
1. Supraf. proximale: slefuirea, avansind catre colet, ne vom opri la o distanta de cca 1,5mm de la
papila interdentara schitand din ambele parti praguri cu o latime 0,25-0,5mm.
Pozitia frezei usor inclinata spre ocluzal/incisal conferindui viitorului bont o conicitate minima.
2. Supraf. ocluzală: cu o piatra rotunda, roata se va reduce 1,5-2mm.

Slefuirea se va efectua intr-un plan inclinat 45grade spre oral la dintii frontali si spre vestibular --- inferiori.
3. Supraf. O-V: slefuirea cu pietre-roata, apoi se va utiliza o piatra cilindrica a carui ax va fi tangent cu
suprafata supusa prepararii.
Supraf. incizala/ocluzală--- slefuieste 1,5mm pastrand relieful incisivoocluzal
Intre dintele prep. si antagonist o sa avem un spatiu de inocluzie 1,5mm
Comp= deschiderea camerei pulpare – din cauză că se șlefuiește prea mult țesut dentar; a se controla
grosimea
• de țesut preparat;
• • necroza pulpară – datorită măririi temperaturii, vibrației excesive sau traumatizarea în timpul
deschiderii
• camerei pulpare;
• • lezarea gingiei libere – datorită acțiunii traumatice a frezei diamantate;
• • lezarea epiteliului joncțional – datorită manipulării agresive a aței în timpul îndepărtării gingiei
libere
68. Metode de amprentare la confecţionarea punţilor dentare integral ceramice. Complicații posibile.
Profilaxia lor.
campului protetic.
Vom utiliza doar amprente duble,pentru acest tip de lucrare protetica :
# intr-un timp
# doi timpi
 in documentare,
unei seringi se injecteaza imprejurul dintilor preparati, in asa mod ca sa fie inglobat in materialul vascos.
Etapele:

thiocauciucurilor.
Clasificarea materialelor amprentare dupa Postolachi, Birsa. Exemple.
 Materiale dure ireversibile ( gips, paste din oxid de zinc si eugenol)
Comp= IN TIMPUL AMPRENTARII NU REDA LIMITA PREPARATII ,SUNT PREZENTE LIPSURI CARE PE
MODEL VOR REZULTA CU SURPLUSURI –MODELUL NU VA REFLECTA CORESPUNZATOR CIMPUL
PROTETIC
69. Puntea dentară mixtă metalo-acrilică. Caracteristica. Varietăţi. Avantage și dezavantage
Este reprezentta de lucrari protetice alcatuita din portiunea metalica si una acrilica ,purtind denumirea si de
punte mixta ,portiunea metalica (macheta metalica a punti)poate fi confectionat din 2 bucati nsa in ultimul
timp mai dess este reelizat dintro bucata care include elemtentele de agregare si corpul de punte
semifizinomic sau fizionomic
.Varietăţile punţilor dentare mixte metaloacrilice.
Cu componenta metalica stantata:
sunt de 2 feluri:
1.acrilatul acopera numai corpul puntii,
2.sunt acoperite cu acrilat si corpul de punte sim elementele de agregare
Cu componenta metalica intreg turnata:

- cu elementele de agregare si corpul de punte:
1. semifizionomic(doar partea vestibulara este fetuita cu acrilat)
2. fizionomic(componenta fizionomica acoprea in intregime componenta metalica)
Avantajele şi dezavantajele punţilor dentare metaloacrilice cu componenta metalică din 2 bucăţi.
Avantaje:
- Transmiterea presiunii ocluzale pe cale fiziologica prin axul lung al dintilor stilpi;
- Restabilirea totala a functiei masticatorii;
- Restabilirea functiei fonetice;
- Sint integrate in scurt timp in functionalitatea sistemului stomatognat;
- Necesita o slefuire usoara a dintilor stilpi;
- Restabilirea aspectului fizionomic si asigurarea unei retentii suficiente dintre acrilat si metal;
- Costa mai ieftin decit lucrarile ceramice.
Dezavantaje:
- Poate avea loc dezlipirea corpului de punte de elementele de agregare si oxidarea locului de jonctiune;
- Folosirea aliajelor de lipire pot conduce la aparitia diferentei de potential si deci a curentilor galvanici;
- Restabilirea partiala a indicilor fizionomici(in cazul puntilor mixte semifizionomice);
- Posibilitatea desprinderii acrilatului;
- Modificarea culorii si necesitatea refacerii dupa doi-trei ani;
Semifizionomic-avant=slefuirea profunda a dintilor stilpi numai din partea vestib.,caracterul fionomic

partial,suspendara vizitei suplimentarea a pacient pentr adaptarea elemnt de agregare
Dez=restabilirea partial a inicilor fizionomice ,posibilitatea desprinderi acrialtului,modificareaa cculorii
Fizionomica=avant=restabi;irea aspectului fizionomic si asigura unei retentii suficiete dintre acrilat si

metal,dezv =indicatii limitate ,deoarece reclama prezenta dintilor tilpi cu coronae inalte si sflefuirea
profunda.
70. Punţi dentare metalo-acrilice cu componenta metalică ştanţată. Avantage și dezavantage. Indicaţii şi
contraindicaţii către utilizare în tratamentul edentației parțiale
avantaje- Transmiterea presiunii ocluzale pe cale fiziologica prin axul lung al dintilor stilpi;
- Restabilirea totala a functiei masticatorii;
- Restabilirea functiei fonetice;
- Sint integrate in scurt timp in functionalitatea sistemului stomatognat;
- Necesita o slefuire usoara a dintilor stilpi;
- Restabilirea aspectului fizionomic si asigurarea unei retentii suficiente dintre acrilat si metal;
- Costa mai ieftin decit lucrarile ceramice.

Dezavantaje:
- Poate avea loc dezlipirea corpului de punte de elementele de agregare si oxidarea locului de jonctiune;
- Folosirea aliajelor de lipire pot conduce la aparitia diferentei de potential si deci a curentilor galvanici;
- Restabilirea partiala a indicilor fizionomici(in cazul puntilor mixte semifizionomice);
Modificarea culorii si necesitatea refacerii dupa doi-trei ani
Indicatii:

pierderii dintilor.
 Cand pacientul nu isi permite o lucrare ceramica. Pentru a preintampina consecintele nefaste ale
pierderii este foarte importanta restaurarea spatiilor edentate cat mai repede cu putinta.
 Acesta este motivul pentru care este bine sa se realizeze macar o punte metalo acrilica, iar in viitor,
daca se va putea, se va inlocui cu una ceramica.
 Exista un anumit numar de cazuri ( persoane in varsta, cazuri sociale, persoane care au in cavitatea
bucala doar lucrari metalice, lucrari provizorii etc.)
 Puntea metaloacrilica fizionomica e indicata pentru zona frontala,cind dintii stilpi au o inaltime
necesara pentru slefuirea lor la o adincime de 2,0-2,5 mm.
 !!!Deoarece acrilatul este un material foarte putin rezistent, acesta se pune doar in partile
exterioare, vizibile ale lucrarii si niciodata pe partea ocluzala a dintelui. Restul coroanei va fi
metalica.
 Puntea stantata se indica aproape in orice situatie atat timp cat s-a pastrat cel putin o treime din
inaltimea initiala a coroanei dintelui si in lipsa proceselor distructive subgingivale.
Contraindicatii:
 la copii si adulti pana la 18-20 ani;
 Distructii avansate ale coroanei dintelui. ;
 Dinti cu tesuturi dure fragile si cind inaltimea si grosimea coroanei naturale nu ne permite crearea
unui bont favorabil pentru fixare.
retentia protezei

71.Etapele clinico-tehnice de confecţionare a punţilor dentare mixte cu componenta metalică ştanţată.
Erori posibile. Profilaxia lor.
clinic: : examenul clinic al pacientului, stabilirea diagnosticului, prepararea dintelui, amprentarea, protecția
plăgii dentinare, aprecierea relației de ocluzie.
Laborator: confecționarea modelelor şi poziționarea lor în simulatoare; modelarea machetei coroanei

(subdimensionat cu 0,2-0,28mm); realizarea patricei din ghips; confecționarea patricelor din aliaj uşor fuzibil
(una pentru ștanțarea preventivă, a doua pentru cea definitivă); ştanțarea preventivă şi definitivă;
prelucrarea şi proba coroanei pe patricea (bontul) din ghips.
Clinic: proba coroanei în cavitatea bucală.
Laborator: prelucrarea chimică, finisarea şi lustruirea coroanei.
Clinic: proba definitivă şi cementarea coroanei în cavitatea bucală.
Erorii
Greseli, accidente si complicatii in slefuirea dintilor.
* Greseli cu consecinte asupra formelor slefuirii
* forme de bont exagerat conicizate, cu consecinte asupra retentivitatii coroanelor si a integritatii

pulpare;
* bonturi cu perimetrul ocluzal mai mare decat cel cervical;
* zone retentive la nivelul coletului – consecinta unei incorecte preparari si finisari a bontului;
* santuri verticale pe suprafata bontului si la colet, fapt care denota ca instrumentul de slefuit nu a fost
manevrat in miscare continua;
* prepararea coletului pentru coroanele cu patrundere subgingivala, insuficient de profund efectuata (a

nu se confunda cu preparatia escavata unde slefuirea limitei se face, in mod voit, supragingival);
* subminari retentive (praguri accidentale in profunzime), consecinta unei tehnici gresite in orientarea
instrumentelor de slefuit, au drept rezultat o insertie incompleta si incorecta a coroanei;
* spatiu interocluzal insuficient printr-o reducere prea mica de substanta dentara la acest nivel.
Accidente posibile in timpul slefuirii:
- durerea, care depinde de sensibilitatea individuala, in cazul dintilor vitali se foloseste anestezia;
- sectionarea buzei, limbii, planseului sau mucoasei jugale, prin lipsa unui punct de sprijin ferm al mainii
operatorului, greseala care poate determina deraparea instrumentului de slefuit;
- in raport cu gravitatea leziunii se pot lua masuri ca badijonari cu H⒉O⒉, compresiuni pentru
hemostaza sau sutura chirurgicala;
- deschiderea camerei pulpare, printr-o orientare gresita asupra dimen-siunilor organului pulpar;
- traumatizarea paradontiului marginal, consecutiva slefuirii, poate sa determine o lezare a fibrelor

subepiteliale, ceea ce duce la retractii cicatriceale sau la aparitia pungilor gingivale;
- slefuirea din neatentie sau printr-o tehnica gresita a dintelui adiacent – punct de plecare pentru
dezvoltarea unei carii;
- fracturarea coronara a dintelui vecin sau antagonist, prin neatentie sau prin manevrarea gresita a
instrumentelor de slefuit.
Complicatii posibile dupa slefuire:
· pulpita insotita de durerile care apar in scurt timp dupa slefuire. In principiu, tratamentul consta din
extirparea vitala a pulpei, sau in unele cazuri se pot face tratamente cu substante medicamentoase, cum
sunt corticosteroizii.
Sedarea durerilor nu inlatura pericolul afectarii pulpei, indeosebi prin cimentare, de aceea se
recomanda in astfel de situatii sa se aplice coroane de protectie provizorie cu Calxil, pe o perioada de cateva
saptamani, sau in cazul coroanelor singulare sa se cimenteze cu un ciment neutru. In afara de incercarea de
terapie medicamentoasa se indica extirparea vitala, mai ales atunci cand bontul reprezinta unul din stalpii
unei punti de o intindere mai mare;
· durerea trecatoare, care apare provocata de agenti termici si chimici si cedeaza in urma aplicarii
coroanelor de protectie;
· necroza pulpara tardiva si gangrena pulpara – complicatii ale slefuirii – cu consecinte asupra integritatii
tesuturilor periapicale (parodontite aplicate, cronice si acute);
72. Puntea dentară metalo-acrilică cu componenta metalică întreg turnată. Varietăți. Indicaţii şi
contraindicaţii către utilizare la tratamentul edentaţiei parţiale. Etapele clinico-tehnice de confecţionare
Cu componenta metalica intreg turnata:
- cu elementele de agregare si corpul de punte:
1. semifizionomic(doar partea vestibulara este fetuita cu acrilat)
2. fizionomic(componenta fizionomica acoprea in intregime componenta metalica)
Indicatii:
 Pacienti tineri, dinti cu camera pulpara voluminoasa (pentru a pastra vitalitatea dintelui)
 datorita faptului ca este mai rezistent decat acrilatul, in unele cazuri se poate plasa si pe partea
ocluzala a dintelui imbunatatind aspectul estetic.
 Compozitul este superior acrilatului si ca rezistenta si ca estetica, are o gama mai mare de nuante,
are o oarecare transluciditate, dar se ataseaza de scheletul metalic, la fel ca si acrilatul, doar prin
legaturi mecanice.
Contraindicatii:
 la copii si adulti pana la 18-20 ani;
 Distructii avansate ale coroanei dintelui. ;
 Dinti cu tesuturi dure fragile si cind inaltimea si grosimea coroanei naturale nu ne permite crearea
retentia protezei
Resorbtie osoasa 2/3 din inlatimea radiculara
1.Clinic – examenul clinic al pacientului, stabilirea diagnosticului, planul de tratament, prepararea dintilor
stilpi,amprentarea,determinarea ocluziei centrice sau a relatiilor intermaxilare;protectia dintilor slefuiti;
2.Laborator – realizarea modelelor,fixarea modelelor in simulator,se va modela macheta puntii din ceara
care va fi inlocuita prin metal.Dupa turnare puntea se va prelucra si va fi gata de proba;
3.Clinic – proba puntii si individualizarea ei,determinarea culorii acrilatului cu cheia de culori

respective,protectia dintilor preparati;
4.Laborator – finisarea si lustruirea puntii metalice: modelarea prealabila a fatetelor din ceara si inlocuirea ei
cu acrilat;
5.Clinic – proba definitiva si cementarea puntii dentare.
73. Tehnica de preparare a dinţilor stâlpi la confecționarea punţilor dentare metalo-acrilice cu

componenta metalică întreg turnată. Instrumente utilizate. Complicații posibile. Profilaxia lor
 Pregatirea bontului necesita crearea pragului pe suprafata vestibulara care se va termina la

jumatatea suprafetelor proximale.
 Suprafata vestibulara a dintelui este slefuita aproximativ de 2 mm,reiesind din grosimea

componentei metalice de 0,3-0,4 mm si a fatetei de acrilat de 1,5 mm
 Suprafata ocluzala sau marginea incisivala sint slefuite in profunzimea de 2 mm.Prepararea se face
cu asigurarea paralelismului dintilor stilpi.
 Instrumente utilizate
 Turbine cu racire,instrumnete diamantat in forma de flacara ,subtire scurt,,instrumente diamant

clindro conic cu virf rontujit
 Complicatii= deschiderea camerei pulpare – din cauză că se șlefuiește prea mult țesut dentar; a se
controla grosimea
 de țesut preparat;
 • necroza pulpară – datorită măririi temperaturii, vibrației excesive sau traumatizarea în timpul
deschiderii
 camerei pulpare;
 • lezarea gingiei libere – datorită acțiunii traumatice a frezei diamantate;
 • lezarea epiteliului joncțional – datorită manipulării agresive a aței în timpul îndepărtării gingiei
libere
74. Amprentarea la confecţionarea punţilor dentare metalo-acrilice cu componenta metalică 16
75. Puntea dentară mixtă din materiale metalo-compozite. Indicaţii şi contraindicaţii către utilizare la
tratamentul edentaţiei parţiale. Etapele clinico-tehnice de confecţionare
Indicatii:
• Prevenirea complicatiilor ce pot surveni in urma pierderii dintilor
• Abraziuni dentare patologice;
• Anomalii de forma, volum, pozitie;
• Defecte ale arcadelor dentare;
• Traume, carii dentare
• Pacienti tineri, dinti cu camera pulpara voluminoasa (pentru a pastra vitalitatea dintelui)
• datorita faptului ca este mai rezistent decat acrilatul, in unele cazuri se poate plasa si pe partea
ocluzala a dintelui imbunatatind aspectul estetic.
• Compozitul este superior acrilatului si ca rezistenta si ca estetica, are o gama mai mare de nuante,
are o oarecare transluciditate, dar se ataseaza de scheletul metalic, la fel ca si acrilatul, doar prin legaturi
mecanice.
Contraindicatii:
• la copii si adulti pana la 18-20 ani;
• Distructii avansate ale coroanei dintelui. ;
• Dinti cu tesuturi dure fragile si cind inaltimea si grosimea coroanei naturale nu ne permite crearea
• ocluzii adinci,traumatizate, la fel cand dintii-stalpi rezulta bontului prea scurte ce nu pot asigura
retentia protezei
• In tratamentul edentatiilor daca nu exista suficient suport
• Daca dintii stalpi nu sunt suficienti ca numar, sau acestia au o implantare inadecvata, este indicat sa
• Igiena orala nesatisfacatoare
• Igiena bucala nesatisfacatoare contraindica realizarea oricarui tip de lucrari protetice pana la
• Dinti cu mobilitate de gradul 3
• Resorbtie osoasa 2/3 din inlatimea radiculara
• Dinti cu tratament incorect
.Clinic – examenul clinic al pacientului, stabilirea diagnosticului, planul de tratament, prepararea dintilor
stilpi,amprentarea,determinarea ocluziei centrice sau a relatiilor intermaxilare;protectia dintilor slefuiti;
2.Laborator – realizarea modelelor,fixarea modelelor in simulator,se va modela macheta puntii din ceara
care va fi inlocuita prin metal.Dupa turnare puntea se va prelucra si va fi gata de proba
Clinic: Proba punti şi individualizarea reliefului ocluzal,
Laborator: Finisarea şi lustruirea punti
76. Caracteristica punţii dentare metalo-ceramice. Varietăți. Avantaje și dezavantaje.

Indicaţiile și contraindicațiile către utilizare la tratamentul edentaţiei parţiale.
• sunt scumpe. Sunt construcții protetice fixe compuse dintr-un schelet metalic și masele
ceramice care-l acoperă;
• după suprafața acoperită de ceramică, punțile pot fi semi- sau total fizionomice;
• carcasul metalic se confecționează din aliaje inobile (crom-cobalt sau crom-nichel) sau nobile
(aliajele care
conțin aur);
• masele ceramice au destinație și calități diferite: opac, dentină, colet, incizal, ocluzal, enamel;
• scheletul metalic și masele ceramice fac legătură mecanică, chimică și fizică;
• Carcasul metalic este realizat prin turnare sau frezare și constituie un suport rigid pentru
porțelan –
conferindu-i rezistență la fracturare; are grosimea de 0,3-0,4mm;
• masele ceramice conferă esteticul și funcția punții, care pot fi restabilite până la 100%;
• duritatea maselor ceramice este apropiată de cea a dinților, astfel are loc uzura uniformă a
dinților și a
punții;
• ceramica este un material biocompatibil, iar curenții electrici pot fi evitați prin acoperirea în
totalmente a
scheletului metalic.
• Aliajul din care se confecționează scheletul are o temperatură de topire mai mare decât cea
de ardere a
ceramicii, pentru a preveni topirea suportului în timpul arderii.
• Aliajul trebuie să fie compatibil cu ceramica: să aibă coeficient apropiat de dilatare și
contracție termică.
• Componenta fizionomică este depusă strat cu strat prin pensulare apoi arsă în cuptorul de
ceramică. Ea
are grosimea de 0,6-1mm pe fața vestibulară și de 1,5-2mm pe marginea incizală/suprafața
ocluzală.
2. Indicaţii către tratamentul edentaţiei parţiale cu punţi dentare metalo-ceramice.
• edentații mici și medii;
• zona frontală;
• dinți cu parodonțiu sănătos, apt de a suporta presiuni masticatorii;
• dinți stâlpi cu bontul constituind 2/3 din volumul coroanei;
• mobilitate de gradul I;
• lipsa proceselor periapicale;
• lipsa alergiei la aliaje dentare;
• ca element de menținere, sprijin și stabilizare pentru protezele scheletate...
3. Contraindicaţii către tratamentul edentaţiei parţiale cu punţi dentare metalo-ceramice.
• vârsta sub 18-20 de ani (camera pulpară mare);
• adulți la care depulparea prealabilă a dintelui implică o serie de riscuri;
• distrucții prea mari ale coroanei (bontul nu va oferi rezistență și retenție);
• țesuturi dure fragile;
• mobilitate dentară de gradul III;
• afecțiuni respiratorii, infecțioase, cardiace etc.
• afecțiuni locale: procese inflamatorii, tumorale, leziuni ale mucoasei;
• leziuni periapicale...
4. Avantajele punţilor dentare metaloceramice.
• mai rezistente și mai durabile ca punțile integral ceramice;
• au cel mai bun estetic dintre toate punțile mixte;
• biocompatibilitatea ceramicii;
• duritatea ceramicii este apropiată de cea a smalțului;
• legătura dintre ceramică și schelet este mai puternică;
• ceramica este stabilă la modofocări de culoare;
5. Dezavantajele punţilor denatre metalo-ceramice.
• se prepară mult țesut dur dentar;
• ceramica este fragilă și se poate fractura la forțe ocluzale prea mari;
• sensibilitatea la cald/rece;
Pregatirea dintilor metalocermice se deosebeste de cea metalica prin faptul ca se va slefui un strat mare
de tesuturi dure cu crearea unui prag cervical de diferite forme.
Prepar dintilor depinde de particulatiati morfologice ale coroanei la fel si de arcada dentara sup si inf
Lungimea bontului trebuie sa alcatuiasca 2\3 din lungimea coroanei clinic ,suprafata axiala sa nu fie punt
retentive
La colet se prepara un prag circular in unghi fata de axul dintelui cu o latime de 0,8-1,2 mm
justogingival,supra sau subgingival in dependenta de biotip gingival indeal va fi subgingival ,pragulpoate fi
creat nu numai vestibula dar si in celelate zon
Daca facem fara prag se face coreleta ca sa aplicam ceramica pe toata circumferinta dintelui,daca nu avem
posibiliattea (dinti mici,gingia ne este obstacol)
8. Tipurile de prag realizat în regiunea coletului la prepararea dinţilor stâlpi pentru confecţionarea
punţilor dentare metalo-ceramice.
Lungimea pragului 0,8-1,2 in dependenta de grosimea microprotezei
Prag in unghi drept (orizontal 90 grade)
Prag concave 50 grade
Prag orizontal bizotat
Prag Obtuz 135 grade
Prag Excavat (sanfer) 135 grade
77Etapele clinico-tehnice de confecţionare a punţilor dentare metalo-ceramice. Complicații

posibile. Profilaxia lor.
Etapele de confecţionare a punţilor dentare metalo-ceramice.
Clinic: prepararea dinților, amprentarea, determinarea ocluziei centrice; protecția dinților cu
pulpa vie;
Laborator: turnare modelelor, gipsarea lor în simulator în ocluzie centrică, modelarea machetei
din ceară a
carcasului metalic, turnarea carcasului, prelucrarea acestuia;
Clinic: proba carcasului metalic, determinarea culorii ceramicii;
Laborator: condiționarea carcasului (oxidarea, sablarea), aplicarea și arderea maselor
ceramice, adaptarea
punții pe model;
Clinic: proba preliminară a punții;
Laborator: finisarea punții;prin ardere ,iustruire si glazurare ,dupa racier se probeaza iarasi pe
model se individualizeaza dupa ocluzie si dupa forma anatomica
Clinic: proba definitivă a punții, cimentarea punții pe dinții stâlpi.cu visfat-cement in cavit
bucala
78.Particularităţile de preparare a dinţilor stâlpi la confecţionarea punţilor dentare metalo-
ceramice. Instrumente utilizate. Complicații posibile. Profilaxia lor.
Forma trunchi de corn,sub unghi de 2-10 grade ,va depinde de volumul dintilor,de inclinarea dintelui,tpul
de proteze,nr de dinti stilp(trebuie sa obtinem paralelismul)
• De pe suprafața vestibulară se șlefuiește un strat din țesuturile dure de aprox. 2mm;
• În zona cervicală este creat pragul cu grosime de 1-1,5 mm;
• Marginea externă a pragului să aibă 90º;
• Înălțimea se reduce cu aprox. 1,5-2,5 mm, în dependență de relațiile de ocluzie;
• Suprafața orală se prepară mai puțin, în dependență de grosimea comp. metalice;Este foarte important
redarea paralelismul dintre dinti stilpi,pragul se face supra sau sau subgingival in dependenta de caz
Pregatirea dintilor metalocermice se deosebeste de cea metalica prin faptul ca se va slefui un strat mare
de tesuturi dure cu crearea unui prag cervical de diferite forme.
Prepar dintilor depinde de particulatiati morfologice ale coroanei la fel si de arcada dentara sup si inf
Lungimea bontului trebuie sa alcatuiasca 2\3 din lungimea coroanei clinic ,suprafata axiala sa nu fie punt
retentive
La colet se prepara un prag circular in unghi fata de axul dintelui cu o latime de 0,8-1,2 mm
justogingival,supra sau subgingival in dependenta de biotip gingival indeal va fi subgingival ,pragulpoate fi
creat nu numai vestibula dar si in celelate zon
Daca facem fara prag se face coreleta ca sa aplicam ceramica pe toata circumferinta dintelui,daca nu
avem posibiliattea (dinti mici,gingia ne este obstacol)
. Complicaţiile posibile la prepararea dinţilor stâlpi pentru confecţionarea punţilor dentare
metaloceramice.
pulpita, deschiderea camerei pulpare, șlefuirea dinților vecini, șlefuirea unei cantități prea mari de țesut
dur,
lezarea gingiei, fractura dintelui.
79.Tipuri de prag realizat la prepararea dinţilor stâlpi pentru confecţionarea punţilor dentare
metalo-ceramice. Avantage și dezavantage. Indicații și contraindicații.
Lungimea pragului 0,8-1,2 in dependenta de grosimea microprotezei

Prag in unghi drept (orizontal 90 grade)
Prag concave 50 grade
Prag orizontal bizotat
Prag Obtuz 135 grade
Prag Excavat (sanfer) 135 grade
pragul se face supra sau subgingival in dependenta de caz, La colet se prepara un prag circular in unghi
fata de axul dintelui cu o latime de 0,8-1,2 mm justogingival,supra sau subgingival in dependenta de biotip
gingival indeal va fi subgingival ,pragulpoate fi creat nu numai vestibula dar si in celelate zon
Daca facem fara prag se face coreleta ca sa aplicam ceramica pe toata circumferinta dintelui,daca nu
avem posibiliattea (dinti mici,gingia ne este obstacol)
Exista patru forme de preparare a zonei terminale:

 prag cu bizou;
 Chanfrein;
 cu prag;
 fara prag.
Prepararea cu prag
 Pragul gingival este o suprafata terminala orizontala care formeaza un unghi de 90° cu
axul lung al dintelui . Jonctiunea dintre marginea restaurarii si prag este de tipul „cap la cap'
 . Preparare cu prag gingival pentru o coroana jacket de portelan
 Avantaje:
 - Limita de preparare este precisa, cu vizibilitate buna.
 Ofera tehnicianului suficient spatiu pentru o prelucrare corecta si estetica a materialului din
care se confectioneaza restaurarea.
 Dezavantaje:
 - Prepararea pragului circular impune un sacrificiu mare de tesuturi dure si este traumatizanta
pentru pulpa dentara. . - Cea mai mica imprecizie in adaptarea restaurarii pe bont
determina aparitia unui spatiu in zona de jonctiune cervicala.
 - Distantarea marginii restaurarii de prag determina refluarea cimentului de fixare.
 Prepararea cu prag gingival (de 0,75-1 mm) este indicata la restaurarile care realizeaza
inchiderea marginala cu ceramica

Prag ocluzal cu bizou in cazul unui bont preparat pentru onlay MOD.
Avantaje:
- Limita prepararii este bine definita.
- La nivelul pragului tehnicianul are suficient spatiu pentru modelarea machetei.
- Bizotarea elimina smaltul nesustinut de la muchia marginala a bontului.
Dezavantaje:
 Este greu de realizat.
 Exista un pericol crescut de lezare a parodontiului marginal in cursul prepararii.
 Impune plasarea marginii restaurarii in santul gingival, pentru a masca colereta metalica.
 Terminatia bizoului in „muchie de cutit' creaza dificultati in modelarea marginilor restaurarii.
Pragul cu bizou se indica:
- la cavitatile proximale preparate pentru inlay si onlay;
- la pragul ocluzal al onlayului si al coroanei 3/4 la mandibula;
- cand pragul gingival este deja prezent printr-o carie incipienta sau restaurari anterioare.
cu instrumente diamantate foarte efilate (freze

diamantate “flacara”).
80. Metode de retracţie gingivală la confecţionarea punţilor dentare. Avantage și
dezavantage. Indicații și contraindicații către retracția gingivală. Complicații posibile. Profilaxia.
fizică cu ață, chimică cu soluții, fizico-chimică cu ață îmbibată în soluții

hemostatice.hemomecanica,fire de retractie ,fire de bumbanc imbibate (,vasocontrictoare sau
astrigente)epinefrina ,sulfat de aluminiu,tehnica firului dublu,
-metoda MECANICA
-metoda CHEMOMECANICA
-CHIURETAJUL GINGIVAL ROTATIV(GINGIVOROTAJUL)
-metoda ELECTROCHIRURGICALĂ
 Metoda mecanica Cu inele din piele sau cauciuc,adaptarea cervical (20-40h),asigură
lărgirea minimă a şanţurilor gingivale. Fire confecţionate din acrilat sau metalice, adaptarea
cervicăl.
Avantaje(Aaigura largirea minima a santului gingival,nu avecteaza ireversibil
tesuturile,vindecare rapida)
Dezavantaje(timp indelungat de obtinere,inel de cauciuc 20-40 h,inchiderea santului hingival
rapid)
Metoda chemomecanica Obţinearea prin combinarea acţiunii chimice cu presiunea mecanica
(firul de bumbac imbibat in substante astringente).
Substante astrigente
Clorura de aluminiu(>10%)
Sulfatul feric
Sulfatul dublu de potasiu şi aluminiu
Epinefrină racemică 8%(două ori mai eficiente daca înainte de inserarea în şanţ sunt saturate
cu soluţie de clorură de aluminiu).
Avantaje(hemostaza excelenta,pierderea tisulara minima,deplasarea tisulara minima,timp de
actiune lunga)
Dezavantaj(gust neplacut,distructia tisulara la procentaj mai mare de 10%,cresterea
TA,coloratia tesuturilor,cresterera ritmului cardiac(epinefrina)
81. Particularităţile de amprentare a cîmpului protetic la confecţionarea punţilor
dentare metalo-ceramice. Materialele utilizate. Complicații posibile și profilaxia lor.
Amprente duble .intrun timp (se inj startul 2 si se aplica lingura cu stratul 1)
amprentarea în doi timpi cu mase siliconice sau amprentarea digitală.
. Materiale amprentare. Clasificari. Nominalizari.

I. Rigide si semirigide ireversibile
- Gips ( Ipsos de Paris, Snow White (Kerr))
- polimeri acrilici si fotopolimerizabili ( Duracril special si Duraclor)
- paste ZOE
II. Rigide reversibile (termoplastice)
- compunduri Stents
- gutaperca
- cerurile
- materiale bucoplastice
III. Elastice reversibile (hidrocoloizi agar-agar)
IV.Elastice ireversibile
- hidrocoloizi ireversibili – alginate
- elastomeri de sinteza – polisulfuri, siliconi, polieteri
Materiale:
Clasificare:
1.după natura chimică:
• modele din materiale nemetalice:
o gipsuri:
- alabastru(tip II)
- gipsuri dure(tip III)
- extradure si sintetice(tip IV, V).
o cementuri:
- fosfat oxid de zinc(FOZ)
- silicofosfati.
o materiale compozite:
- materiale poliuretanice,
- rasini epoxidice,
- rasini epiminice cu umpluturi.
• modele din materiale metalice:
 amalgame,
 aliaje usor fuzibile,
 aliaje obisnuite.
2.dupa tehnologia de realizare(dupa modul de depunere al modelului in amprenta) :
• prin turnare in amprenta :
-gipsuri,
-materiale compozite,
-mase ceramice.
• prin indesare(stupuire)
-amalgame,
- cementuri.
82.Proba punţii dentare mixte metalo-cerahmice în cavitatea bucală. Cerinţe.

Individualizarea reliefului morfo-funcţional a punţilor dentare mixte metalo-ceramice.
Tehnica executării. Individualizarea culorii componentei estetice a punţii dentare mixte
metalo-ceramice !!!
Consecutivitatea efectuarii probei:dup ace se dezenfecteaza se prelucreaza cu alcool se usuca apoi o

inseram in cavitatea bucala
I. axul Insertiasi dezensertii puntii pe dintii stalpi ,verificam daca dintele coincide ,forma ,culoarea II.
Examinarea contactelor elementelo de agregare cu dintii stalpi la nivelul coletului si spațiul pentru
materialul fizionomic.
III. Examinarearaportului corpului de punte cu apofiza alveolara. IV. Examinarea rapoartelor cu dintii
antagonisti la nivelulsuprafetelor ocluzale (prezența spațiului necesar pentru materialul fizionomic 1,5-
2mm)
II. punctele de contact,relatia cu prag ,r de oculzie cu dinti vecini,raportul dintre marginiea coronara si
paradontiului
III. legaturi fizice(fortelor valdervals,la nivelul atomilor frecatura dintre ceramica si metal,chimice (se
bazeaza cu legatura ionocovalenta )si mecanice(retentivitati invizibila ,in momentul sablarii,cu nisip
270micr pentru aliajele nobile
. Individualizarea reliefului morfo-funcţional a punţilor dentare mixte m/c. Tehnica executării.

 se face cu freze diamantate !
 se fac cu creionul linii de orientare și cu freza se elimină surplusul de ceramică, redând marginile
vestibuloproximale și la necesitate corectarea unghiurilor incizivo-proximale la dinții frontali;
 contactele premature sunt șlefuite cu freza diamantată până la obținerea contactelor uniforme;
 suprafețele proximale deasemenea se șlefuiesc dacă este cazul;
Individualizarea culorii componentei estetice a punţii dentare mixte m/c.
masele ceramice pot fi colorate la necesitate, în acest scop sunt utilizați coloranți speciali pentru a reda
unele
fisuri, pigmentații la dorința pacientului.
83.Care este necesitatea realizării probei definitive a punţilor dentare. Consecutivitatea

realizării. Cerinţele verificării la etapa probei definitive a punţilor dentare.
. se verifica pe model,axul de inser si dezinserctie ,dezinf protezei ,
se verifică cât de bine a fost lustruită puntea,daca nu se ajusteaza se slefuieste cu 8 -12 ,cu
freza diamantat cu rug (cu rosu-mediu fin), inserția pe bonturi, contactele și integrarea în
arcadă se verifica raportul cu zonele cervicale ,ocluzal si dinti adiacenti ,se verifica insertia
protezei pe dinti stilpi ,restaurarea punctelor de contact ,culoarea componentei estetice
,raportul corpului de punte cu creasta alveolara ,raporturile interocluzale cu dinti antagonisti
in o.c si functional.
VIII. Confec protezei se finiseaza prin glazurare in laboratorul de tehnica dentara ,apoi
fixarea pe dinti stilpi in clinica
IX. Se face proba in statica si dinamica,se foloseste hirtie articulara 100,80mic…60..
X. Caninul va fi punctul de reper,fa face miscari de lateralitate(stinga comunica nu toti dintii)
daca distal comunica sunt interferente patologice ,din cauza abraziunii
84..Complicatiile posibile ce pot aparea dupa fixarea puntii dentare. Clasificarea. Profilaxia.
După fixarea de durată a protezelor fixe pot apărea mai devreme sau mai târziu unele
complicații/incidente precum:
• senzație de disconfort,( este un simptom care apare destul de frecvent după fixarea protezei
fixe. De obicei este determinată de: prezența unor contacte premature sau interferențe
ocluzale, de inserția într-o poziție inadecvată a lucrării protetice fixe, de un câmp masticator
supradimensionat sau dimpotrivă micşorat, cu eficiență masticatorie diminuată, de un exces
de presiune asupra țesuturilor de sprijin ale protezei, de arii de contact prea strânse cu dinții
învecinați, de țesuturi gingivale insuficient protejate, de acumularea resturilor alimentare la
nivelul piesei protetice etc.)
• Senzația de presiune poate apare datorită resturilor de ciment rămase:sub intermediari, în
şanturile gingivale şi în ambrazuri, din momentul fixării.
• Sensibilitatea termică. Dacă după un timp de la fixarea protezei persistă sensibilitate la
variații termice la nivelul unui dinte stâlp, aceasta poate fi determinată şi de o implicație
pulpară, un contact prematur sau o zonă terminală preparată intempestiv neacoperită corect,
expusă insultelor mecanice și termice. Adeseori cu toate că se respectă toate regulile de
preparație şi de protezare provizorie, după fixarea de durată a restaurării, o vreme dinții
stâlpi rămân sensibili la variații termice. De obicei în decurs de 10-15 zile această
sensibilitate dispare.Sunt însă situații când ea se augumentează, apar fenomene de hiperemie
şi chiar pulpite.În aceste cazuri devitalizarea dinților se impune prin trepanarea restaurării.
• mobilitatea protezei fixe: O proteză parțială fixă se poate mobiliza în următoarele
situații:
deformarea elementelor de agregare,
efectul mişcării de torsiune,
contacte ocluzale disfuncționale,
cimentare incorectă,
solubilizarea cimentului,
procese carioase,
mobilizarea unuia sau mai multor stâlpi prin decompensare parodontală,
lipsa de retenție a elementelor de agregare prin preparări greşite.
• decompensare parodontală, Retracțiile gingivale şi rezorbțiile alveolare pot avea loc ca

urmare a suprasolicitării dinților stâlpi datorită lungimii breşelor şi dimensiunii câmpului
ocluzal, prin conformarea inadecvată a ambrazurilor, conturul necorespunzător al elementelor
de agregare, prin numărul prea mic al
• stâlpilor, la RPF (resturări protetice fixe) cu elemente de agregare ce pătrund subgingival
exagerat şi dincolo de spațiul biologic.
• carii și complicații pulpare la nivelul dinților stâlpi, Leziunile carioase pot să apară
când marginile coroanelor sunt prea scurte sau coroanele sunt prea largi.
Se mai pot produce datorită unei igiene defectuoase în cazul unei RPF fără
ambrazuri corect conformate.
În general, la pacienți cario-receptivi nu se utilizează coroane parțiale.
• Leziuni pulpare.
Procesele carioase cu evoluție lentă ce apar sub diferite restaurări pot provoca
atrofii pulpare cu leziuni degenerative de toate tipurile.
O inflamație pulpară latentă poate fi reactivată prin prepararea
necorespunzătoare a dinților stâlpi sau prin acțiunea factorilor iritanți (lichidul
cimentului fosfat de zinc) și datorită malocluziilor care prin
microtraumatismele pe care le generează pot avea efecte nocive asupra pulpei.
Simptomatologia unei inflamații pulpare poate apărea:

imediat după aplicarea RPF, ca o consecință a unei preparări
traumatizante
sau tardiv datorită complicațiilor cariilor care evoluează sub
restaurări.
• perforarea elementelor de agregare,

• fractura sau dezlipirea intermediarilor protezei fixe, Scheletul metalic al intermediarilor
se poate dezlipi de elementele de agregare (la nivelul conectorilor) sau fractura din
următoarele cauze:
lipirea deficitară a intermediarilor la elementele de agregare (aliajul
de lipit are porozități, iar suprafața destinată lipirii are dimensiuni
foarte reduse);
tehnică incorectă de turnare şi de manipulare a aliajului;
suprasolicitarea protezei parțiale fixe datorită unei breşe prea întinse.
•
• fractura sau desprinderea fațetelor,
• lipsa de funcționalitate a construcției protetice etc.
•
Incidente:
 Descimentările, datorate unor cauze multiple, duc adeseori la compromiterea RPF
(restaurărilor protetice fixe).
Accidentele care se prodục după fixarea de durată a protezei fixe, la nivelul câmpului protetic sau al
restaurării protetice, pot fi preîntâmpinate în mare măsură:
• încă din faza proiectării piesei protetice, prin evaluarea adecvată a terenului, prin pregătirile
preprotetice nespecifice şi specifice făcute corespunzător,
• printr-o realizare tehnică corectă,
• prin măsurile corespunzătoare luate la adaptarea şi fixarea protezei fixe
şi prin instituirea şi păstrarea unei igiene riguroase.
 Nu se reda forma necesara a bontului dentar, luandu-se fie prea mult fie prea putin din dinte
=> fie nu este spatiu necesar pentru constructia calitativa a elementelor de agregare, fie
dintele stalp isi pierde din rezistenta;
 Nu se reda paralelismul dintilor stalpi => nu se poate insera puntea;
 Pacientul musca inainte de priza cementului ceea ce poate duce la schimbarea pozitiei puntii
dentare cu ulterioara jena;
 Nu se efectueaza corect proba si la colet fie e lasat spatiu cee ace duce la acumularea
alimentelor, fie marginea elementelor de agregare apasa gingia provocand ischemia acesteia
85.Indicatii la fixarea temporara a puntilor dentare. Materialele utilizate.
• Motive la fixarea temporara a puntilor dentare

-evaluarea funcţionalităţii
-evaluarea esteticii
-evaluarea retenţiei
-evaluarea adaptării marginale
Lucrarile dentare se cimenteaza provizoriu cand se doreste o perioada de adaptare a organismului

cu acestea sau cand se suspecteaza posibilitatea aparitiei unor complicatii la dintii situati sub lucrarea
dentara. Daca apar asemenea complicatii (de exemplu o inflamatie pulpara ), se poate indeparta
lucrarea fara riscul de a o sectiona, dupa care se trateaza dintele sau dintii care au dezvoltat
complicatiile.
• Cimenturi provizorii care nu fac priză

-permit mici mişcări adaptative ale dinţilor stâlpi
-nu se recomandă folosirea lor pentru coroane solo
-au în componenţa lor vaselină
-puntea trebuie să aibă o bună fricţiune
-2-3 zile
-ex: ciment ZOE – Optow Trial Cement
• Cimenturi provizorii care fac priză

- să permită îndepărtarea lucrării fără afectarea preparaţiilor
- Să fie sedativ cu plaga dentinară
- Să fie uşor de curăţat
- Să nu cauzeze iritaţie pulpară
Ex:
• Cimenturi pe bază de hidroxid de calciu
• Cimenturi pe bază de oxid de zinc fără eugenol
• Cimenturi pe bază de oxid de Zn.
• Eugenol -eugenolul:
-iritant
-cauzează reacţii alergice
-inhibă priza răşinilor acrilice si compozite
Materialele utilizate la fixarea temporară a punţilor dentare.
Se folosesc cimenturile provizorii, acestea se prepara prin amestecul a doua paste,
timpul de prize este scurt. Tipuri: P-cem, Repin (SpofaDental), Temp-Bond NE
(kerr)
 Au o aderenta buna atat la dinte precum si la lucrarile dentare.
 Sunt foarte bine tolerate de tesuturile dentare.
 Lucrarile cimentate provizoriu se indeparteaza foarte usor.
 Se resorb intr-un timp destul de scurt. Din acest motiv, lucrarile dentare
cimentate provizoriu trebuie recimentate definitiv in maxim 3-4 saptamani.
 Au rezistenta scazuta
86.Indicatii la fixarea permanentă a puntilor dentare. Materialele utilizate.
Indicații la fixarea permanentă a punţilor dentare:

• în cazul lucrărilor bine adaptate; lipsa complicaţiilor din partea dinţilor stîlpi;
• respectarea criteriilor fizionomice, estetice, ocluzale;
• adaptare marginală corespunzătoare la nivel de colet;
Materialele utilizate la fixarea permanentă a punţilor dentare.
Cimenturi glasionomere speciale pentru lipire. Aceste cimenturi se prepara prin
amestecul unui praf cu un lichid. Timpul de priza primar este de 1-2 minute dar
priza definitiva a cimenturilor poate dura pana la 2 zile. Este motivul pentru care
este bine ca lucrarile proaspat cimentate sa fie protejate la masticatie in primele zile.
Proprietatile cimenturilor definitive:
 Au o aderenta foarte buna atat la lucrarile dentare cat mai ales la dintii naturali.
 Exista specialisti care sustin ca se formeaza o legatura chimicaextrem de
rezistenta intre cimenturile glasionomere si dinte.
 Sunt foarte bine tolerate de tesuturile dentare.
 Au o rezistenta excelenta si nu se resorb in timp. Din pacate, aceasta rezistenta
scade odata cu cresterea grosimii stratului de ciment.
!!!Daca o lucrare dentara are o adaptare precara pe dintii stalpi ( este prea
"larga" ), cimenturile de lipire nu vor putea compensa, decat in mica masura,
acest neajuns. Rolul primordial al cimenturilor de lipire este de a umple golul
ramas intre peretii interiori ai coroanei si dintele slefuit.
In cazul unor lucrari bine adaptate, cimenturile de lipire, prin calitatile pe care le
au, vor creste cu mult stabilitatea acestora
Proprietăţi: -aderenţă sporită atît la lucrările protetice, în special la dinții naturali;
-biocompatibile; -rezistentă crescută; - nu se resorb in timp.
Ex: PermaCem(ciment compomer), Ketac Cem, Adhesor Fine(Ciment fosfat de zinc),
Adhesor Carbofine(Ciment policarboxilat de zinc), Bifix QM(pe bază de compozit
universal), PermaCem Dual(compomer universal)
87Pregatirea elementelor de agregare si dintilor stalpi catre fixarea puntilor
dentare. Sfaturile si recomandarile pacientului dupa fixarea puntilor dentare.
Pregatirea elementelor de agregare:

Elementele de agregare sunt piesele care asigura sprijinul puntii dentare. Daca ne
gandim la puntea dentara ca la un pod care face legatura intre 2 structuri, atunci
elementele de agregare ( impreuna cu dintii pe care sunt fixate ) sunt stalpii acestui pod.
Elementele de agregare sunt practic coroane dentare care sunt atasate puntii. Acestea
vor fi cimentate pe dintii special preparati, asigurand sustinerea corpului de punte
Acestea vor fi pregătite către fixarea pe dintil-stilpi prin:

-verificarea inserţiei elementelor de agregare pe bonturile dinților-stilpi preparaţi,
retentivitatea şi caracterul dezinserţiei;
-verificarea adaptarii ocluzale cît şi marginale la nivel de colet;
-adaptarea prin şlefuire cu freze, lustruire in caz de neregularitati;
-spălare şi degresare;
-aplicarea materialului de cimentare în strat uniform, pe toți pereții coroanei de înveliş;
Pregatirea dintilor stalpi:

dacă dinții stîlpi au fost protejați cu mijloace mecanice, se eliberează de materialul de
protecţie;
se verifică cu latul sondei suprafețele dentare/ bontului prezenţă rugozitaților;
se izolează, degresează, se usucă usor;
Sfaturile si recomandarile pacientului dupa fixarea puntilor dentare.

• În urma controlului final după cimentarea de lungă durată, medicul dă
pacientului indicații de igienizare individuală, aratând eventual pe un model cum
se utilizează o tehnică de periaj corectă și mijloacele suplimentare de igienizare.
• *Este normal ca masticaţia şi vorbirea să vă fie modificate o perioadă de timp,
de obicel de ordinul zilelor, mai ales în cazul lucrărilor de dimensiuni mari. Este
de aşteptat să constatati o creştere a secrețiel salivare, în general cu caracter
tranzitoriu.
• Evitaţi să mâncaţi pentru 2 ore minim, astfel încât cimentul să facă priză în
condițil optime. Nu mancați alimente dure (pâine prăjită, bomboane, seminte,
etc) în special dacă este vorba de lucrări protetice confectionate inclusiv din
portelan (se pot fractura). Veți avea nevoie de o perioadă de adaptare la noul
mod în care oclud dințil (~felul in care muşcati). Dacă practicaţi intensiv sportul,
este necesară purtarea unel gutiere ocluzale de protecţie, pentru a evita
dezvoltarea de forte prea mari între arcadele dentare care pot duce până la
decimentarea lucrăril, fracturarea acesteia şi/sau alte complicații la nivelul
oaselor maxilare. Orice aliment, substanță sau obicel vicios care poate fractura
sau clobi dintele natural poate avea acelaşi efect asupra noilor dumneavoastră
restaurări. Evitați pe cât posibil acadelele, floricelele, alunele, seminţele, gheata,
roaderea unghiilor sau a creloanelor etc.
• Periajul dinţilor şi utilizarea aţei interdentare se fac normal, inclusiv la nivelul
noilor lucrări. Fumatul colorează inestetic dinţii şi restaurările în maro-gălbui.
Vinul roşu, cola, berea, cafeaua, ceaiul şi orice alt aliment sau lichid colorat pot
modifica cromatic dinţii şi noile restaurări. Spălaţi şi clătiţi bine dinţii după
consumarea alimentelor colorate. Dacă după cimentarea finală, dinţii sunt
sensibili la rece sau fierbinte, folosiţi o pastă de dinţi desensibilizantă şi/sau
prezentați-vă pentru o consultație în cabinetul dentar. Nu luaţi nici un
medicament fără recomandarea medicului.
• Adresare la medicul specialist în cazurile în care ocluzia (felul în care se ating
dinţii între ei) vi se pare modificată şi/sau dureroasă după 7-10 zile sau în cazul
în care persistä mai mult de câteva zile sensibilitatea/disconfortul la nivelul
dinţilor sau zonelor (în cazul lucrărilor fixe pe implanturi dentare) pe care s-a
aplicat lucrarea. Nu uitaţi să vă prezentaţi periodic pentru control (la fiecare 6
luni maxim sau la o perioadă adaptată situației clinice) şi igienizare
profesională..
88.Caracteristica actiunii fortelor de compresie, tractiune si orizontale la nivelul

puntilor dentare. Caracteristica fortelor orizontale care actionează asupra puntilor
dentare.
Puntile dentare fiind fixate pe dintii stalpi, transmit presiunea masticatoare si alte forte
functionale asupra parodontului. Prin urmare, la alegerea dintilor-stalpi este necesara
cunoasterea cailor si modalitatii de repartizare a presiunilor masticatorii pe puntea
dentara, cat si modul de transmitere a lor la parodont.
Miscarile mandibulei in cadrul actului de masticatie sunt realizate in diferite planuri si
din punct de vedere mecanic pe puntea dentara actioneaza diferite forte, principalele
dintre care sunt: forta de apasare (vertical), forta de tractiune, fortele orizontale.
Actiunea acestor forte depind de miscarile mandibulei, consistenta alimentelor,
geometria puntii dentare si de locul unde este ea fixate.
Fortele de apasare actioneaza certical si in dependenta de gradul de extindere a
puntii,pot fi suportabile si traumatice pentru parodontul d-stilp.Aceste forte actionind
asupra corpului de punte sint preluate de elem de agregare si transmise parodontului
care urmeaza sa le compenseze.
Fortele orizontale actioneaza in timpul miscarilot de masticatie in sens orizontal pe
supraf ocluzale ale dintilor laterali si pe cele vestibulare si orale ale dintilor frontali.
Astfel ele actioneaza in 2 directii:orizontala-sagitala si orizontala-transversala.
• Deoarece forțele orizontal-sagitale acționează în direcția antero-posterioară,
aplicarea punții dentare în zona frontală necesită confecționarea corpului de
punte în formă de arc.
• Forțele orizontale-transversale acționează în direcția vestibulo-orală:
În zona frontală aceste forțe nu au o acțiune nocivă, datorită punctelor de
contact, pe când în zonele laterale ele acționează mai mult vestibular și depind
de gradul de pronunțare a arcului corpului de punte; cu cât arcul este mai
pronunțat, cu atât acțiunea va fi mai dăunătoare.
De aceia în zonele laterale se recomandă utilizarea corpului de punte realizat
aproape de linia dreaptă situat între elementele de agregare, pentru ca forțele să-
și exercite acțiunea asupra axului lung al dinților stâlp.
Forțele ce acționează asupra punților dentare

Verticale
• Mișcarea de basculare
• Mișcarea de flexiune
Orizontale
Tangențiale
• Mișcarea de răsturnare
Combinate
• Miscarea de torsiune=mișcare de basculare+răsturnare (canin, premolar)
Forţele sistemului stomatognat sunt:

• modulate vectorial (mușchi și A.T.M.)
• modulate scalar (mușchi)
Forţe cu rezultante tangente la arcurile de cerc cu centrul în A.T.M – în
cadrul unui sistem stomatognat echilibrat
89Simptomele suprasolicitarii dintilor stalpi dupa fixarea puntilor dentare.

Caracteristica. Factorii ce influientiaza rezistenta puntilor dentare.
Punțile dentare , fiind fixate pe dinții stâlpi,transmit presiunea masticatoare și alte forțe
funcționale (forța de tracțiune , forțele orizontale : sagitală și transversală ) asupra
parodonțului. Prin urmare la algerea dinților stâlpi este necesară cunoașterea căilor și
modalităților de repartizare a presiunilor masticatorii pe puntea dentară cât și modul de
transmitere a lor la parodont.
Pot apărea simptome ca:

• Retracțiile gingivale şi rezorbțiile alveolare pot avea loc ca urmare a
suprasolicitării dinților stâlpi datorită lungimii breşelor şi dimensiunii câmpului
ocluzal, prin conformarea inadecvată a ambrazurilor, conturul necorespunzător
al elementelor de agregare, prin numărul prea mic al stâlpilor, la RPF (resturări
protetice fixe) cu elemente de agregare ce pătrund subgingival exagerat şi
dincolo de spațiul biologic.
• Zonele cervicale sensibile pot fi cauzate de coroanele provizorii cu margini
prea lungi şi/sau purtate o perioadă prea lungă de timp.
• Senzația de presiune poate apare datorită resturilor de ciment rămase:
sub intermediari,
în şanturile gingivale
şi în ambrazuri
din momentul fixării.
• senzație de disconfort,( este un simptom care apare destul de frecvent după
fixarea protezei fixe. De obicei este determinată de: prezența unor contacte
premature sau interferențe ocluzale, de inserția într-o poziție inadecvată a
lucrării protetice fixe, de un câmp masticator supradimensionat sau dimpotrivă
micşorat, cu eficiență masticatorie diminuată, de un exces de presiune asupra
țesuturilor de sprijin ale protezei, de arii de contact prea strânse cu dinții
învecinați, de țesuturi gingivale insuficient protejate, de acumularea resturilor
alimentare la nivelul piesei protetice etc.)
 prevenirea acestor simptome necesită:
 Obținerea unei forme corecte ;
 Obținerea paralelismului între axele coronare ale dinților-stâlpi astfel încât toate
elementele de agregare să se așeze uniform pe dinții stâlpi .
Asigurarea paralelismului între dinții stâlpi se poate efectua vizual în caz când sunt
folosiți doi sau trei dinți. La includerea unui număr mai mare de dinți-stâlpi pentru
respectarea paralelismului între ei este necesară pregătirea unor modele de studiu
până la prepararea și examinarea lor in paralelograf. Aceasta ne va da posibilitatea
să apreciem cantitatea țesuturilor dure care vor fi șlefuite pentru a obține acest
paralelism între dinții-stâlpi și dacă este necesară aplicarea unui tratament
proprotetic pentru așa tipuri de proteze dentare .
Redarea paralelismului se poate efectua și prin prepararea dinților-stâlpi în formă de
con cu o înclinație a suprafețelor coroanei către axul logitudinal nu cu mai mult de
10 grade . Respectarea paralellismului se mai poate realiza cu ajutorul
paralelografelor orale.
Factorii ce influientiaza rezistenta puntilor dentare.
• Rezistenţa vizează asigurarea duratei în timp a funcţionalităţii părţilor

componente ale punţii, inclusiv ale suportului dento-parodontal.
• Rezistenţa dintilor stâlpi : Dinţii aleşi ca stâlpi de punte trebuie să corespundă
criteriilor clinice şi biomecanice prin care li se apreciază valoarea funcţională.
• Rezistenţa elementelor de agregare: Forţele produse prin contracţia muşchilor
masticatori care se exercită asupra dinţilor se numesc forte funcţionale ocluzale
sau forţe ocluzale. Ele au o valoare relativ constantă în decursul vieţii în
condiţiile unei dentaţii naturale. Valoarea acestor forţe este mai redusă la
pacienţii purtători de proteze totale sau parţiale cu sprijin muco-osos.
• Forţele funcţionare sunt intermitente, variabile şi modificate de factori obiectivi
şi subiectivi.
• Factorii obiectivi:
 momentul zilei
 natura alimentelor triturate
 suprafata de aplicare a forţelor și zona arcadelor
 unghiul de aplicare a forţelor in raport cu axul dintilor
 de vârsta pacienţilor
• Factorii subiectivi:
 personalitatea
 temperamentul
 starea generală
• Rezistența punților în timp va depinde totuși de:
• 1.Selectarea tipului de tratament (puntea dentară) conform cazului.
 conservarea relaţiilor mandibulo-craniene corecte,
 repoziţionarea normală a mandibulei faţă de craniu atunci când s-au produs
modificări.
• 2.Selectarea corespunzătoare a tipului de punte dentară.
• 3. Selectarea bine gandită a dinților stalpi- dinti cu morfologie normala
( dimensiune, volum coronar, pozitie, culoare), alegerea facandu-se in functie de
topografia si intinderea edentatiei.
• Indicat ar fi sa se pastreze vitalitatea dintelui, deoarece orice stalp vital are o
rezistenta mecanica sporita si nu prezinta riscul aparitiei proceselor periapicale.
• evitam sacrificiu de substanta dentara.
• Pentru a evita declansarea sau agravarea inflamatiilor parodontiului marginal
recomandam preparare cu prag.
• Elementele de agregare cu terminatie subgingivala pretind o adaptare
transversala si axiala atenta.
• 4.Prepararea corectă conform regulilor de preparare a dinților stalpi sub
punte dentară fixă.
 Conservarea tesuturilor dentare restante ;
 Asigurarea formei de retentie
• trebuie sa se adapteze intim pe bont pentru a satisface criteriile functionale,
biologice si estetice. Retentia si stabilitatea asigurate de bont trebuie sa fie mari
pentru a se opune fortelor care desprind sau disloca restaurarea.
• Retentia si stabilitatea depind de forma geometrica a bontului care este
controlata de medic in timpul prepararii dentare.
• Forma de retentie se opune indepartarii restaurarii de-a lungul axei de insertie
sau axei lungi a prepararii dentare;
• Forma de stabilitate previne dislocarea restaurarii de-a lungul unui ax diferit de
axa de insertie, de forte care actioneaza apical sau in directie oblica; se previne
astfel mobilizarea protezei sub influenta fortelor ocluzale. EA trebuie sa aiba o
retentie si o stabilitate mai mare decat restaurarile unidentare.
• Retentia unei restaurari fixe este conditionata de urmatorii factori:
• a) Intensitatea fortelor;
• b)Geometria bontului;
• - paralelismul sau gradul de convergenta ocluzala ai peretilor axiali opozanti;
• - marimea suprafetei bontului;
• -numarul posibilelor axe de insertie;
• -zonele de ciment aflate sub influenta fortelor de forfecare;
• - concentrarea de stress la interfata bont-ciment-restaurare.
• c) Rugozitatea suprafetei bontului
• d) Rugozitatea suprafetei interne a restaurarii
• e) Materialul din care este confectionata restaurarea
• h)Tipul fixarii
• g) Grosimea stratului de ciment
• Stabilitate:
• Daca rapoartele ocluzale sunt normale, forta masticatorie este distribuita uniform
la nivelul tuturor dintilor. Cea mai mare parte din aceste solicitari este transmisa
in axul lung al dintilor laterali. Conformarea corecta a fetelor ocluzale a
restaurarii fixe repartizeaza si directioneaza favorabil solicitarile pe dintii stalpi.
Obiceiurile vicioase
• (bruxism, fumarea pipei) da nastere unor forte oblice considerabile. Asadar,
restaurarile fixe trebuie sa reziste atat la solicitarile in ax cat si la cele
oblice.Forma de stabilitate se obtine prin conformarea bontului de asa natura
incat el sa reziste dislocarii restaurarilor. In conditii normale fortele se exercita
in sens apical si dau nastere unor forte de compresiune in stratul de ciment.
Compresiunea conduce mai rar la esecuri decat forfecarea; directia fortelor trece
in interiorul peretului coroanei aceasta nu basculeaza pentru ca se opune bontul
care suporta toate solicitarile. Dislocarea unei restaurari se realizeaza prin
efectul de parghie care genereaza tensiune si forfecare. In pelicula de ciment.
Efectul de parghie este cauza frecventa a descimentarilor si apare cand directia
fortei trece in afara structurilor de sprijin al dintelui.
• Stabilitatea depinde de urmatorii factori:
• lungimea bontului
• diametru bontului
• convergenta ocluzala a suprafetelor axiale.
• proprietatile fizice ale cimentului.
• Procentul bonturilor care ofera stabilitate este urmatorul:
• 5% incisivi
• 8% canini
• 19 % premolari
• 54 % molari
• Rezistenţa
• trebuie sa fie rezistenta la orice deformare si/sau uzura ce poate sa apara sub
actiunea solicitarilor functionale si /parafunctionale.
• este reprezentată de capacitatea constructiei protetice de a rezista la forţele
exercitate asupra ei şi în timpul exercitării funcţiilor sistemului stomatognat.
• În estimarea zonelor de maximă solicitare mecanică, este necesară cuantificarea
distribuţiei încărcărilor tensionale în timpul mişcărilor mandibulare care pot fi
realizate prin programarea articulatorului putând orienta designul structurii de
rezistenţă mecanică a punţii chiar din etapa de edificare a machetei. Rezistenţa
mai depinde şi de forma corpului de punte şi de corecta dimensionare în sens V-
O şi C-O care trebuie corelată cu caracteristicile biomaterialului utilizat.
• Componenta metalică a punţilor dentare mixte, trebuie să asigure rezistenţa
mecanică a construcţiei protetice atât la nivelul elementelor de agregare cât şi a
traveei corpului de punte, oferind şi spaţiul necesar pentru componenta estetică.
• La calitatea mecano-fizică şi compatibilitatea biologică a componentei metalice
concurează caracteristicile aliajelor dentare utilizate, tehnologia de prelucrare,
metodele şi tehnicile de realizare: din elemente separate solidarizate prin sudură
sau lipire sau prin tehnica monolit.
• Designul componentei metalice a elementelor de agregare şi a corpurilor de
punte mixte, corelat cu tehnologia de realizare şi rezultatele clinice constituie o
preocupare majoră a practicienilor.
• Pentru a asigura rezistenţa în masticaţie, faţa ocluzală se realizează din materiale
rezistente la abrazie. Rezistenţa la forţele de presiune se asigură prin orientarea
diametrului maxim (C-O) în sensul acţiunii forţelor.
• Rezistenta structurala poate fi asigurata printr-o:
• preparare corecta a dintelui
• prin adaugarea unor structuri de intarire
• alegerea judicioasa a designului zonei terminale a bontului
• materialul din care se confectioneaza.
• Integritate marginala;
• O proteza fixa se mentine in mediul bucal daca marginile sale se adapteaza intim
la limita terminala a preparatiei;
• configuratia zonei terminale conditioneaza atat forma si grosimea marginilor
restaurarii cat si adaptarea transversala a acestora. La ora actuala restauratrile pot
fi realizate cu o precizie mare pe bont. O dehiscenta marbinala de 50 microni se
accepta. Daca sunt deficiente mai mari la nivelulu inchiderii marginilor apare
fracturarea si dizolvarea cimentului cu retentionarea consecutiva de placa
bacteriana. Apreciem inchiderea marginala prin examen radiografic inainte de
cimentare sau cu o sonda dentara cu varf ascutit. Pentru ca adaptarea sa fie cat
mai corecta, limitele cervicale ale prepararii trebuie sa fie foarte precise,
reproductibile si vizibile clar pe modelul de lucru.
• 5.Amprentarea campului protetic cat mai fidel ce va favoriza efectearea
lucrarii protetice in laborator.
• 6. Stabilirea axei de inserție și dezinserție a lucrării protetice.
• 7.Respectarea regulilor de cimentare.
• 8. Factori generali- lipsa afecțiunilor generale ce poate influența negativ
lucrarea protetică.
90Complicatiile posibile la etapele tratamentului protetic cu punti dentare si

profilaxia lor.
Accidente posibile în timpul şlefuirii:

 durerea, care depinde de sensibilitatea individuală, în cazul dinţilor vitali se
foloseşte anestezia;
 secţionarea buzei, limbii, planşeului sau mucoasei jugale, prin lipsa unui punct
de sprijin ferm al mâinii operatorului, greşeală care poate determina deraparea
instrumentului de şlefuit; în raport cu gravitatea leziunii se pot lua măsuri ca
badijonări cu apă oxigenată, compresiuni pentru hemostază sau sutură
chirurgicală;
 deschiderea camerei pulpare, printr-o orientare greşită asupra dimensiunilor
organului pulpar;
 traumatizarea paradonţiului marginal, consecutivă şlefuirii, poate să determine o
lezare a fibrelor subepiteliale, ceea ce duce la retracţii cicatriceale sau la apariţia
pungilor gingivale;
 şlefuirea din neatenţie sau printr-o tehnică greşită a dintelui adiacent – punct de
plecare pentru dezvoltarea unei carii;
 fracturarea coronară a dintelui vecin sau antagonist, prin neatenţie sau prin
manevrarea greşită a instrumentelor de şlefuit.
Complicaţii posibile după şlefuire:
 pulpita însoţită de durerile care apar în scurt timp după şlefuire. În principiu,
tratamentul constă din extirparea vitală a pulpei, sau în unele cazuri se pot face
tratamente cu substanţe medicamentoase, cum sunt corticosteroizii.
 Sedarea durerilor nu înlătură pericolul afectării pulpei, îndeosebi prin cimentare,
de aceea se recomandă în astfel de situaţii să se aplice coroane de protecţie
provizorie cu Calxil, pe o perioadă de câteva săptămâni, sau în cazul coroanelor
singulare să se cimenteze cu un ciment neutru. În afară de încercarea de terapie
medicamentoasă se indică extirparea vitală, mai ales atunci când bontul
reprezintă unul din stâlpii unei punţi de o întindere mai mare;
 durerea trecătoare, care apare provocată de agenţi termici şi chimici şi cedează
în urma aplicării coroanelor de protecţie;
 necroza pulpară tardivă şi gangrena pulpară – complicaţii ale şlefuirii – cu
consecinţe asupra integrităţii ţesuturilor periapicale (parodontite aplicate, cronice
şi acute);
 fractura bontului coronar, consecinţa lipsei de consolidare mecanică, în special a
dinţilor monoradiculari depulpaţi
Greşeli, accidente şi complicaţii în şlefuirea dinţilor.
Greşeli cu consecinţe asupra formelor şlefuirii :
 forme de bont exagerat conicizate, cu consecinţe asupra retentivităţii coroanelor
şi a integrităţii pulpare;
 bonturi cu perimetrul ocluzal mai mare decât cel cervical;
 zone retentive la nivelul coletului – consecinţa unei incorecte preparări şi finisări
a bontului;
 şanţuri verticale pe suprafaţa bontului şi la colet, fapt care denotă că
instrumentul de şlefuit nu a fost manevrat în mişcare continuă;
 prepararea coletului pentru coroanele cu pătrundere subgingivală, insuficient de
profund efectuată (a nu se confunda cu preparaţia escavată unde şlefuirea limitei
se face, în mod voit, supragingival);
 subminări retentive (praguri accidentale în profunzime), consecinţa unei tehnici
greşite în orientarea instrumentelor de şlefuit, au drept rezultat o inserţie
incompletă şi incorectă a coroanei;
 spaţiu interocluzal insuficient printr-o reducere prea mică de substanţă dentară.
Cauze
 calitatea precară a materialelor;
 deficienţe clinice - şlefuiri excesive cu conicizări sau insuficiente;
 cimentări deficitare (fără uscare);
 pregătire preprotetică incorectă şi malocluzii;
 nerespectarea instrucţiunilor medicului.
Reparaţii posibile
 coroana perforată se obturează folosind compozit sau amalgam;
 faţetele desprinse se fixează de ex. cu Duracril;
 faţetele pierdute se refac cu compozit sau indirect în laborator;
 recimentare.

Limbă

1 90 PPF Examen

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

1 90 PPF Examen

Încărcat de

Drepturi de autor:

1. Etiologia și patogeneza edentaţiei parţiale. Frecvenţa edentaţiei parţiale în RM.

• Factorii ereditari (congenitali) – dereglări în etapa de embriogeneză a țesuturilor dentare,

• Factori dobândiți (post-natali)

Frecvenţa edentaţiei parţiale în RM.

3.Tabloul clinic al pacienţilor cu edentaţii frontale.

. Tabloul clinic al pacienţilor cu edentaţii laterale.

Dereglari de integritate a arcadelor

4.Simptomele exobucale ale edentatului parţial.

5. Simptomele endobucale ale edentatului parţial

6. Tabloul clinic a suprasolicitării funcţionale a dinţilor restanţi în edentaţie parţială.

7 Consecutivitatea examenului clinic a pacienţilor cu edentaţii parţiale.

8.Examenul subiectiv, importanţa. Examenul obiectiv, consecutivitatea

 Varsta si sexul pacientului

 Starea generala a sanatatii

Explica cauza pierderii dintilor sau impune exigente estetice deosebite.

Indica cauza care a dus la pierderea dintilor.

Pierderea dintilor poate avea si o cauza mixta - carie si parodontopatie.

 Experienta protetica anterioara a pacientului

Se va examina proteza veche din toate punctele de vedere.

 elemente de mentinere, sprijin si stabilizare;

Examenul obiectiv include examenul clinic local (exobucal si endobucal)

Inspectia faciesului atat din norma frontala cat si din norma laterala.

Urmeaza examenului facial si precede orice tratament.

Se va examina vestibulul bucal, consemnandu-se aspectele patologice (abcese, formatiuni tumorale,

1)Raportul dintre buze și gradul de deschidere a gurii, mobilitatea m. Orbicular al buzelor;

4)Raportul dintre arcadele dentare (tipul de ocluzie)

5) Mucoasa cav. Bucale

6) Apofizele alveolae și maxilare

Orificiul bucal static

Textura labiala: -diminuata

Treapta labiala: -pastrata

Arcul Coupidon: -simetric/asimetric

-continuu/discontinuu prin depigmentari, cicatrici, etc

Filtrul buzei superioare:-accentuat

Examenul vestibulului si al mucoasei

Mucoasa labio-juagala: -culoare

Interliniu ocluzal: -prezent: atenuat/accentuat

Orificiul canal Stenon: -aspect

Frenuri si plici alveolo-jugale: -numar

Zone functionale periferice: -amplitudinea

Cavitatea bucala propriuzisa:

 Examenul arcadelor dentare

- La inspectia dintilor restanti intereseaza in primul rand numarul si repartitia

9.Examenul arcadelor dentare şi ocluziei. Particularităţile examenului arcadelor dentare la

. Particularitatile examenului arcadelor dentare la pacientii cu

8,0mm, lat – mai mult de 8,0mm

10 Metodele paraclinice utilizate la examinarea pacienților cu edentații parțiale, indicaţii

12. Metodele de examinare ATM, utilizate la pacientii cu edentatii partiale

Examenul articulaţiei temporo-mandibulare (ATM) se face prin inspecţie şi palpare clinică. Se

15.Metode de apreciere a eficacităţii masticatorii

Mamlok, Agapov, Oksman s. a. au simplificat aceasta metoda socotind eficacitatea masticatoare

Metodele dinamice (functionale).

Masticatiografia dupa Rubinov. Metoda de inregistrare a functiei motorice a mandibulei in actul

1.Edentație bilaterală și biterminală(lipsa dinților posteriori pe ambele părți ale arcadei)

1. Edentație unilaterală și uniterminală(breșe ale arcadelor dentare de dinți numai

Diagnosticul, elemente componente, formularea.

Prin inspecție se examinează:

a) Dinții restanți din punct de vedere al:

# Leziunilor carioase tratate sau netratate, stadiul tratamentului și corectitudinea lui;

# Tipului de abraziune(fațete de abraziune, abraziuni localizate, abraziune generalizată, abraziune ad-

# Gradul de mobilitate dentară;

# Defecte cuneiforme de colet;

b) Lucrările protetice, din punct de vedere al:

# A numărului de stîlpi aleși.

c) Poziția dinților , acestea pot prezenta: