13. Particularităţile structurale ale pulpei dinţilor permanenţi la diferite etape de dezvoltare.

Perioade de dezvoltare a dinților pemanenți:

I - de formare a activității funcționale a pulpei ( în perioada de formare a rădăcinii dintelui
permanent);
II – de maturitate funcțională (în perioada de rădăcină formată);
III – de micșorare a activității funcționale a pulpei (în perioada de regresie dentară).

Pulpa dinților permanenți cu rădăcini incomplet formate prezintă un țesut conjunctiv lax în etapa
de maturizare, ea având un potențial biologic deosebit datorită structurii de mezenchim cu
caracter embrionar.
Stratul odontoblastic al pulpei dintelui permanent tânăr este format din câteva rânduri
neîntrerupte de celule înalt specializate-odontoblaști, care se intercalează cu terminațiunile
nervoase.
Stratul subodontoblastic (zona Weil) conține celule intermediare între fibroblaști și odontoblaști,
care participă la formarea fibrelor de colagen și a substanței fundamentale. Ele se pot diferenția
în odontoblaști, iar în cazul lezării stratului odontoblastic pot elabora elementele matricei
dentinare reacționare.
Stratul central (zona celulară) este bogată în celule de origine mezenchimală nedefirențiate.
Numărul fibroblaștilor este deosebit de mare comparativ cu fibrele de colagen. Celulele
specializate în apărare pot să se transforme rapid în macrofage, plasmocite și dentinoclaste.
Substanța fundamentală este formată din molecule înalt polimerizate: mucoproteine,
glucoproteine și mucopolizaharide, caracterizânduse printr-un gra mare de hidratare. Aceasta
permite pătrunderea substanțelor nutritive și eliminarea rapidă a produselor procesului
inflamator, ceea ce asigură menținerea unei presiuni interpulpare constante datorită canaliculelor
dentinare și canalului radicular larg. Deoarece apexul radicular nu este format sau foramenul
apical este larg deschis, pulpa nu se află în situația unui țesut închis într-o cavitate cu pereți
inextensibili. O rețea de vase sanguine bogat ramificate asigură metabolismul celular, capacitatea
de formare a dentinei, reacțiile antiinfecțioase și antiinflamatorii.
Pulpa din regiunea apicală este reprezentat încă de un țesut cu carcter germinativ, căruia îi revine
rolul de a forma rădăcina și regiunea apicală arădăcinii dintelui. Zona de creștere este alcătuită
din celule nediferențiate și specializate, are o rețea capilară foarte dezvoltată, care asigură
desfășurarea proceselor de multiplicare și transformare celulară, a procesului de
dentinogeneză( de formare a rădăcinii). În zona de creștere este o zonă foarte extinsă de contact
între țesuturilepulpare și cele periapicale, iar zona de trecere este prezentată în egală măsură de
elemente pulpare și țesut conjunctiv periapical, care se pot înlocui și compensa funcțional.

30. Etiologia pulpitelor dinţilor permanenţi la copii.

1. Caria. La dinții permanenți tineri procesele inflamatorii din pulpa coronară sunt reversibile și
practic nu stânjenesc activitatea zonei apicale. În cazul unor procese acute difuze, cronice și
cronice exacerbate un rol esențial îl joacă vascularizarea mare a zonei de creștere și lărgimea
mare a apexului, fapt ce asigură epurarea rapidă de produșii de degradare și de toxinele
bacteriene. Vindecarea poate fi prin cicatrizare, iar pulpa radiculară este parțial recuperabilă, în
special zona apicală, ceea ce asigură continuarea creșterii rădăcinii - apexogeneză. Chiar și în
cazuri mai avansate, când procesul inflamator se extinde pe pulpa radiculară zona apicala rămâne
integră, iar autonomia ei face posibilă înlocuirea activității odontoblaștilor cu celulele
mezenchimale de rezervă, atât din pulpă, cât și din țesuturile periapicale.
2. Traumatismele dentare. Modificările degenerative posttraumatice constau în:
-Reducerea numerică a odontoblaștilor, fibroblaștilor și a celulelor mezenchimale nediferențiate;
-Creșterea colagenului, însoțită de calcifiere parțială a fibrelor;
-obliterarea rețelei capilare, care duce la o alimentare scăzută a pulpei cu sînge;
-depunerea în cantitate crescută a dentinei secundare;
-Degenerarea ramificațiilor nervoase.
Toate aceste procese duc la reducerea volumului pulpar. Inițial, aceste procese sunt
simptomatice, datorită compresiunii și tracțiunii asupra pachetului vasculo- nervos în timpul
traumatismului și instaurării ulterioare a procesului inflamator sau degenerativ în pulpă și în
țesuturile parodonțiului. Însă în majoritatea cazurilor ele sunt asimptomatice și reversibile, nu
duc la lezarea zonei de creștere a rădăcinii
3. Manoperele terapeutice. Procedurile terapeutice în dinții permanenți tineri (prepararea
cavității carioase, tratamentul plăgii dentinare, uscarea, proprietățile negative ale materialelor de
obturație, deschiderea accidentală a camerei pulpare, etc) pot provoca iritații și procese
inflamatorii la nivelul pulpar. În primele faze au loc schimbări ale odontoblaștilor cu producerea
unei cantități crescute de dentina secundară . Această fază este asimptomatică, pasageră și
reversibilă . În fazele următoare are loc lezarea gravă a o don’t o broaștelor cu aspirarea lor în
canaliculele dentinare . În stratul odontoblastic se produce un proces inflamator acut, cu
vasodilatație și exudație. Lezarea odontoblaștilor este ireversibilă. În fazele mai avansate
vasodilatațiă crescândă duce la apariția edemului . Prin staza creată, se produce marginația și
diapedeza leucocitară, ceea ce duce la apariția și extinderea exudatului purulent . Această fază
este parțial reversibilă, vindecarea fiind posibilă prin apariția fenomenelor proliferative la
periferia proceselor purulente și formarea țesutului de granulație, care resoarbe exudatul și
înlocuiește țesutul necrozat . Faza este simptomatică, cu durere persistentă și difuză, cu etape de
acutizare .

42. Amputaţia devitală în tratamentul pulpitelor dinţilor permanenţi la copii.

Principiu: îndepărtarea pulpei coronare devitalizate în prealabil. Pentru a diminua acțiunea
toxică asupra arsenului sunt indicate paste pe bază de paraformaldehidă (are proprietăți
antiseptice, devitalizează pulpa, fără acțiune toxică asupra parodonțiului apical).
Indicaţii: - deschideri accidentale;
- pulpita acută de focar (în cazul insuccesului sau cînd este contraindicată metoda biologică);
- pulpita acută difuză;
- pulpita cronică simplă.
Tehnica. Vizita I:
- prepararea cavităţii carioase şi prelucrarea medicamentoasă;
- deschiderea cornului pulpar;
- aplicarea pe pulpa descoperită a pastei devitalizante;
- obturaţie provizorie pe 24 de ore - la incisivi, pe 48 de ore la molari.
Vizita II:
- izolarea dintelui;
- îndepărtarea obturaţiei provizorii şi verificarea efectului;
- prepararea definitivă a cavităţii carioase;
- înlăturarea plafonului cavităţii pulpare cu o freza rotundă şi a pulpei coronare (cu excavatorul
sau cu freza globulară);
- prelucrarea medicamentoasă;
- aplicarea în cavitatea pulpară a unei bulete cu soluţie pentru mumificarea pulpei radiculare:
paste pe bază de paraformaldehidă.
Vizita III:
- izolarea dintelui;
- înlăturarea pansamentului provizoriu şi a buletei de vată;
- obturarea cu material de bază şi obturaţie definitivă.

Pentru devitalizarea pulpei se folosesc paste pe baza paraformaldehidă pregătite extempore sau
comercializate: Depulpin (Voco), Toxavit Paste (Lege Artis).

62. Fractura coroanei dentare cu deschiderea cavităţii pulpare a dinţilor temporari. Diagnosticul.
Tratamentul.

Diagnostic: -anamneză;
-examen clinic: fractura coroanei dentare în limitele dentinei cu eschiderea camerei pulpare de
câțiva milimetri, pulpa poae sângea, la sondare – durere. Dureri intensive de la iritanți termici.
Fracturile coronare se întâlnesc foarte rar la dinții temporari.
Tratament: În acest caz se indică tratament endodontic sub anestezie generală.