Tratamentul edentaţiei parţiale

cu punţi dentare mixte metalo-

acrilice şi metalocompozite

Realizat: Spinei Vadim

Profesor: Rusu Vasile
 Varietăţile punţilor dentare mixte
metalo-acrilice
 Fizionomice – materialul fizionomic (acrilatul)
acoperă în întregime scheletul metalic
 Semifizionomice – acrilatul acoperă doar o
suprafață, două sau chiar toate suprafețele,
lăsând numai o fâșie vizibilă a scheletului
metalic (corilet)
 Indicaţii către punţi metalo-acrilice cu
componenta metalică ştanţată
 Edentații reduse în zona frontală;
 Edentații reduse și medii intercalate
 Edentații reduse în zona laterală, dacă este
punte semifizionomică cu suprafața ocluzală
metalică;
 Dacă dinții stălpi sunt intacți, pentru că se
prepară o cantitate mai mică de țesuturi;
 Situație financiară precară;
 Contraindicaţii către punţi metalo-acrilice cu
componenta metalică ştanţată

Generale

 Pacienți sub 18 ani;

 Afecțiuni psihice
 Maladii cardiovasculare grave
 Pacienți cu tratament chimioterapeutic
 Contraindicaţii către punţi metalo-acrilice cu
componenta metalică ştanţată

Relative

 dinți stâlpi netratați

 dinți stâlpi cu procese apicale
 procese inflamatorii ale mucoasei
 dinți stâlpi cu distrucții coronare întinse
 Contraindicaţii către punţi metalo-acrilice cu
componenta metalică ştanţată

Absolute

 dinți stâlpi irecuperabili

 mobilitatea dinților stâlpi de gr.III
 alergii generale la aliaje și acrilat
 tumori maligne
 cu scopul fixării sau ancorării protezelor
mobilzabile
 Etapele de confecţionare a punţilor dentare
mixte cu componenta metalică ştanţată
 Clinic: prepararea dinților stâlpi, amprentarea,
determinarea relației centrice;
 Laborator: confecționarea modelelor, ghipsarea
lor în ocluzor, ștanțarea coroanelor, prelucrarea
lor;
 Clinic: proba coroanelor ștanțate în cavitatea
bucală, amprentarea repetată cu coroanele pe
dinții stâlpi;
 Etapele de confecţionare a punţilor dentare
mixte cu componenta metalică ştanţată
 Laborator: turnarea modelelor, gipsarea în
ocluzor, modelarea machelei din ceară a
corpului de punte, turnarea, prelucrarea,
solidarizarea coroanelor ștanțate și a corpului
de punte, prelucrarea, ajustarea carcasului
metalic pe model;
 Clinic: proba carcasului metalic; determinarea
culorii acrilatului;
 Etapele de confecţionare a punţilor dentare
mixte cu componenta metalică ştanţată
 Laborator: mascarea metalului, placarea cu
acrilat, prelucrarea;
 Clinic: proba preventivă a punții;
 Laborator: finisarea punții;
 Clinic: proba definitivă și fixarea punții pe
dinții stâlpi.
 Avantajele punţilor metalo-acrilice cu
componenta metalică ștanțată
 Se prepară mai puțin țesut dentar;
 Se elimină mai ușor de pe dinții stâlpi;
 Oferă un estetic superior față de punțile
metalice;
 Au rezistență mai mare decât punțile acrilice;
 Cost redus;
 Dezavantajele punţilor metalo-acrilice cu
componenta metalică ștanțată
 Sunt laborioase;
 Necesită vizite în plus;
 Pot crea curenți galvanici, datorită metalelor
diferite (coroanele, corpul de punte, aliajul de
lipire);
 Locul de lipire poate ceda presiunii;
 Adaptare deficitară la nivelul limitei preparației;
 Dificultatea redării punctelor de contact;
 Acrilatul își modifică culoarea în timp;
 Indicaţii către punţi dentare metalo-acrilice cu
componenta metalică întreg turnată
 Dinți stâlpi cu parodonțiu sănătos, capabil să
suporte presiunea masticatorie;
 Dinți stâlpi cu mobilitate de gr. I și II;
 Edentații reduse și medii intercalate;
 Contrandicaţii către punţi metalo-acrilice cu
componenta metalică întreg turnată

Generale

 Pacienți sub 18 ani;

 Afecțiuni psihice
 Maladii cardiovasculare grave
 Pacienți cu tratament chimioterapeutic
 Contrandicaţii către punţi metalo-acrilice cu
componenta metalică întreg turnată

Relative

 dinți stâlpi netratați

 dinți stâlpi cu procese apicale
 procese inflamatorii ale mucoasei
 dinți stâlpi cu distrucții coronare întinse
 Contrandicaţii către punţi metalo-acrilice cu
componenta metalică întreg turnată

Absolute

 dinți stâlpi irecuperabili

 mobilitatea dinților stâlpi de gr.III
 alergii generale la aliaje și acrilat
 tumori maligne
 cu scopul fixării sau ancorării protezelor
mobilzabile
 Etapele de confecţionare
 Clinic: prepararea dinților stâlpi, amprentarea,
determinarea relației centrice, protecția dinților
vitali;
 Laborator: turnarea modelelor, gipsarea lor în
articulator, modelarea machetei din ceară a
carcasului metalic, turnarea și prelucrarea
carcasului, ajustarea carcasului metalic pe
model;
 Etapele de confecţionare
 Clinic: proba carcasului în cavitatea bucală;
determinarea culorii acrilatului;
 Laborator: mascarea metalului, placarea cu
acrilat, prelucrarea, ajustarea pe model;
 Clinic: proba preventivă;
 Laborator: finisarea (lustruirea);
 Clinic: proba definitivă și fixarea pe dinții
stâlpi.
 Tehnica de preparare a dinţilor stîlpi
 Este tehnica clasică și cea modernă;
 Tehnica clasică prevede utilizarea discurilor și
a pietrelor pentru reducerea țesutului dentar,
dar cea modernă folosirea frezelor de diferită
dimensiune și granulație;
 La moment se folosește tehnica modernă.
 Tehnica de preparare a dinţilor stîlpi
 Se urmărește excizia de ţesut dur și realizarea unui bont
cu diametrul maxim la colet, pereţii oșor convergenţi (6-
10 grade), netezi, neretentivi, margini rotunjite. Se
folosesc freze diamantate de diferite forme și granulaţie
montate la turbină. Se folosește numaidecât răcirea cu
apă.
 Sunt mai multe variante de succesiune a etapelor de
preparare, important este ca prepararea să nu se facă
haotic, ci după un algoritm.
 Se poate face o cheie din silicon chitos cu ajutorul căreia
se va urmări corectitudinea reducerii suprafeţelor
dentare
 Tehnica de preparare a dinţilor stîlpi
 1. Şlefuirea reductională a suprafeţei ocluzale:
se urmăreşte crearea unui spaţiu interocluzal
între bont şi dinţii antagonişti care să ofere
grosime suficientă metalului şi să permită
refacerea morfologiei ocluzale în acord cu
ocluzia funcţională.
 Şlefuirea trebuie să se facă uniform, urmărind
reperele anatomice, cuspizii şi şanţurile
intercuspidiene.
 Tehnica de preparare a dinţilor stîlpi
 Mărimea spaţiului interocluzal trebuie să fie mai mare în
dreptul cuspizilor de sprijin (1,5-2 mm) decât la nivelul
cuspizilor de ghidaj (1-1,5 mm). Dacă nu există dinţi
antagonişti planul preparaţiei va fi dictat de dinţii vecini.
 Pentru a asigura o şlefuire uniformă atât la nivelul
cuspizilor cât şi a şanţurilor intercuspidiene, se trasează
şanţuri de orientare care marchează profunzimea
preparării, apoi se reduce ţesutul dur rămas. Amplasarea
corectă a şanţurilor conduce automat la un spaţiu ocluzal
adecvat
 Tehnica de preparare a dinţilor stîlpi
 Se recomandă ca reducerea ocluzală să fie realizată în
două etape. Jumătate din suprafaţa ocluzală este redusă
iniţial, astfel încât cealaltă jumatate poate fi menţinută ca
o referinţă convenabilă.
 La nivelul cuspizilor de sprijin (palatinal superior,
vestibular inferior) se şlefuieşte un bizou (plan înclinat)
pe versantele externe. În final un spaţiu minim de 1,5
mm va fi realizat pe cuspizii de sprijin şi de cel puţin 1
mm pe cuspizii de ghidaj. Spaţiul trebuie verificat în
toate mişcările excursive pe care pacientul le poate face.
 Tehnica de preparare a dinţilor stîlpi
2. Şlefuirea feţelor vestibulară şi orală
 Iniţial se realizează şanţuri de orientare pentru

reducerea axială: se plasează câte trei şanţuri

paralele cu o freză diamantată cilindro-conică
cu vârf rotunjit. Unul este amplasat pe centru,
iar celelalte două aproape de marginile
suprafeţei. Urmează șlefuirea pereţilor de smalţ
rămași. Pereţii vestibulari şi orali trebuie să
asigure o convergenţă ocluzală.
 Tehnica de preparare a dinţilor stîlpi
3. Şlefuirea feţelor proximale
 Pentru desfiinţarea ariei de contact se foloseşte

un instrument diamantat în formă de flacără,

montat la turbină. Instrumentul trebuie să fie
subţire şi scurt. Mişcările sunt ocluzogingivale şi
în plan orizontal, de ferestruire. Prin executarea
corectă şi controlată a mişcărilor trebuie evitată
lezarea dintelui adiacent, acesta poate fi protejat
prin aplicarea unei matrici de metal interdentare.
 Tehnica de preparare a dinţilor stîlpi
 După desfiinţarea ariei de contact prepararea se
continuă cu un instrument de mărime mai mare
şi formă adecvată tipului de preparare: cu sau
fârâ prag.
 Controlul preparării se face vizual şi prin
sondare.
 Tehnica de preparare a dinţilor stîlpi
4. Rotunjirea muchiilor:
 cele 4 muchii pe care le formează feţele

vestibulară şi orală cu suprafeţele proximale.

trecerea între suprafeţele bontului trebuie să fie
lină, aşa cum este şi la dinţii naturali, fârâ a fi
complet desfiinţate demarcările.
 Se folosesc freze de finisat diamantate de

formă adecvată tipului de preparare: cu sau

fară prag.
 Tehnica de preparare a dinţilor stîlpi
5. Şlefuirea la nivelul zonei terminale.
 În cazul preparării în chanfrein această fază este

inutilă deoarece cu freza chanfrein de rotunjit

muchiile s-a finisat şi zona terminală a bontului.
 La bonturile preparate fară prag se definitivează zona

terminală prin şlefuirea crestelor de smalţ asigurând o

adaptare subgingivală. Şlefuirea se face cu
instrumentul diamantat în formă de flacără, montat la
turbină. Mişcarea se face uniform, circular, fară a
leza epiteliul şanţului gingival.
 Tehnica de preparare a dinţilor stîlpi
 6. În faza finală a preparării bontului se rotunjesc
muchiile formate între suprafaţa ocluzală şi feţele
axiale pentru a uşura adaptarea coroanei finite pe
bont.
 Finisarea se face cu instrumente abrazive cu
granulaţie foarte fină, sub jet de apă. Se urmăreşte
netezirea neregularităţilor şi asperităţilor apărute în
cursul şlefuirii reducţionale. Bontul nu se lustruiește,
deoarece microretentivităţile de pe suprafaţă ajută la
fixarea coroanei
 Obținerea amprentelor
 Se iau amprente duble cu linguri standard, într-
un timp sau în doi timpi;
 Straturile se pot presa pe câmpul protetic
concomitent sau succesiv;
 După ce sunt eliminate din cavitatea bucală,
amprentele sunt examinate cu atenție și
dezinfectate.
 Proba carcasului metalic
 Se examinează contactul elementelor de
agregare cu dinții stâlpi: închiderea marginală
(dacă e la limita preparației, dacă e prea strânsă
sau largă), adaptarea intimă pe bont, spațiu
necesar pentru cimentul de fixare;
 Se verifică contactul cu suprafața mucoasei, în
dependență de tipul de corp de punte ales;
 Proba carcasului metalic
 Se verifică stabilitatea pe toți dinții stâlpi,
adică să nu basculeze;
 Se verifică spațiul necesar pentru materialul
fizionomic cel puțin 0,8mm (acrilat);
 Se verifică elementele de retenție pentru
acrilat.
 Indicaţii către tratamentul cu
punţi metalo-compozite
 Dinți stâlpi cu parodonțiu sănătos, capabil să
suporte presiunea masticatorie;
 Dinți stâlpi cu mobilitate de gr. I și II;
 Edentații reduse și medii intercalate;
 Contraindicaţii către tratamentul cu punţi
dentare metalo-compozite

Generale

 Pacienți sub 18 ani;

 Afecțiuni psihice
 Maladii cardiovasculare grave
 Pacienți cu tratament chimioterapeutic
 Contraindicaţii către tratamentul cu punţi
dentare metalo-compozite

Relative

 dinți stâlpi netratați

 dinți stâlpi cu procese apicale
 procese inflamatorii ale mucoasei
 dinți stâlpi cu distrucții coronare întinse
 Contraindicaţii către tratamentul cu punţi
dentare metalo-compozite

Absolute

 dinți stâlpi irecuperabili

 mobilitatea dinților stâlpi de gr.III
 alergii generale la aliaje
 tumori maligne
 Etapele de confecţionare a punţilor dentare
metalo-compozite
 Clinic: prepararea dinților stâlpi, amprentarea,
determinarea relației centrice, protecția dinților
vitali;
 Laborator: turnarea modelelor, gipsarea lor în
articulator, modelarea machetei din ceară a
carcasului metalic, turnarea și prelucrarea
carcasului, ajustarea carcasului metalic pe
model;
 Etapele de confecţionare a punţilor dentare
metalo-compozite
 Clinic: proba carcasului în cavitatea bucală;
determinarea culorii compozitului;
 Laborator: mascarea metalului, placarea cu
acrilat, prelucrarea, ajustarea pe model;
 Clinic: proba preventivă;
 Laborator: finisarea (lustruirea);
 Clinic: proba definitivă și fixarea pe dinții
stâlpi.