CURSUL V

TIPURI DE CROŞETE LA
PROTEZA PARŢIALĂ ACRILICĂ
 CLASIFICAREA CROŞETELOR
DIN SÂRMĂ

 Croşete care asigură menţinerea,

stabilizarea şi sprijinul – cervico-ocluzal
deschis dental, ocluzo-interdentar;
 Croşete care asigură menţinerea şi
stabilizarea.
 DUPĂ ALŢI AUTORI:

 Croşete indicate curent (uzuale) – croşetul

cervico-alveolar, croşetul cervico-ocluzal,
etc;
 Croşete indicate mai rar – croşetul
proximal, croşetul ocluzo-interdentar, etc.
 PREZENTAREA CROŞETELOR
DIN SÂRMĂ:

1. Croşetul cervico - ocluzal deschis

dental (croşetul cu umăr)
 INDICAŢII:
 La maxilar sau mandibulă pe dinţi cu
retentivităţi coronare moderate;
 La pacienţii care nu descoperă în
întregime dinţii în timpul vorbirii şi mimicii
deoarece este vizibil şi inestetic.
 COMPONENTE:
 Segmentul dentar (antebraţul, partea
subecuatorială) are traiect paralel cu
festonul gingival, fiind situat la 2 mm de
acesta. Jumătatea braţului dinspre
extremitatea liberă este plasată spre
dintele vecin, sub ecuatorul protetic,
cealaltă jumătate este plasată deasupra
ecuatorului, spre muchia vestibulo-
proximală dinspre edentaţie.
Extremitatea liberă este orientată spre
dinţii restanţi. El are contact liniar cu
dintele stâlp pe 2/3 din suprafaţa
vestibulară;
 COMPONENTE:
 Segmentul elastic (braţul, umărul, partea
supraecuatorială) are formă de U sau V şi
are un traiect ascendent paralel cu muchia
vestibulo-proximală, până sub nivelul
crestei marginale cu 0,5 - 1 mm, după
care coboară pe această muchie până la
coletul dintelui stâlp;
 COMPONENTE:
 Segmentul de fixare (coada) se situează
în versantul vestibular al şeii acrilice, sub
zona de poziţionare a dinţilor artificiali.
CROŞETUL CERVICO-OCLUZAL
DESCHIS DENTAL
 FUNCŢII:
 Împiedică desprinderea protezei prin braţul
activ subecuatorial;
 Împiedică distalizarea protezelor terminale
prin extremitatea liberă plasată pe
versantul mezial al coroanei;
 Limitează mişcările de lateralitate prin
porţiunea supraecuatorială;
 Prezintă o fricţiune accentuată prin
suprafaţa mai mare de contact.
 2. Croşetul cervico-ocluzal
deschis edental

INDICAŢII:
În edentaţiile terminale când între dintele
stâlp şi vecinul său există o tremă.
 COMPONENTE:

 Segmentul dentar se întinde vestibular pe

2/3 din dimensiunea mezio-distală a
dintelui, la 2 mm de parodonţiul marginal.
El are contact intim cu dintele şi vârful său
este orientat spre edentaţie;
 COMPONENTE:
 Segmentul elastic are un traiect paralel cu
muchia proximo-vestibulară dinspre
dintele vecin, după care traversează
ambrazura ocluzală şi se continuă oral
interdentar;
 Segmentul de fixare se termină în placa
palatinală prin sisteme obişnuite de
retenţie.
CROŞETUL CERVICO-OCLUZAL
DESCHIS EDENTAL
 FUNCŢII:
 Se opune desprinderii protezei prin braţul activ
situat subecuatorial;
 Frânează bascularea prin desprinderea distală a
şeii terminale;
 Prin segmentul supraecuatorial care este rigid
frânează mişcările de lateralitate;
 Prin segmentul dentar situat în nişa masticatorie
limitează tendinţele de înfundare ale protezei,
oferind acesteia sprijin semifiziologic.
 ACŢIUNE NEFAVORABILĂ:
Prin traversarea arcadei pot apărea
următoarele efecte negative:
 Să mărească spaţiul dintre dinţi;
 Are tendinţa să disloace dinţii printre care
trece segmentul său intermediar;
 Poate crea contacte premature şi
interferenţe ocluzale.
ACŢIUNE NEFAVORABILĂ:

Acest efect poate fi anulat acoperind cei

doi dinţi printre care trece cu proteze
unidentare unite între ele şi pe care se
modelează un locaş în care se situează
umărul croşetului.
 3. Croşetul cervico-ocluzal
bidentar
Indicaţii:
 Pe doi dinţi rămaşi izolaţi într-o edentaţie
întinsă;
 Pe doi premolari într-o edentaţie terminală
molară, când între primul premolar şi canin
există tremă.
Croşetul cervico-ocluzal bidentar
Descriere: este compus din două croşete
cervico-ocluzale orientate dental în sens
reciproc, având acţiune reciprocă.
Funcţii:
 Contribuie la frânarea basculării prin
înfundare;
 Frânează desprinderea şeii terminale;
 Imobilizează dinţii stâlpi.
CROŞETUL CERVICO-
OCLUZAL BIDENTAR
 4. Croşetul cervico-ocluzal întors

Indicaţii:
 Se aplică pe molarii mezializaţi, cu
retentivitate mare vestibulo-mezială.
Componente:
 Segmentul dentar are extremitatea liberă
plasată subecuatorial, înspre edentaţie,
urmează un traiect paralel cu festonul
gingival, apoi face o buclă şi urmează
traiectul supraecuatorial, care este paralel
cu primul traseu;
 Segmentul elastic şi segmentul de retenţie
nu prezintă deosebiri faţă de croşetul
cervico-ocluzal deschis dental.
CROŞETUL CERVICO-OCLUZAL
ÎNTORS
 5. Croşetul cervico-alveolar
deschis edental

Indicaţii:
 La edentaţiile terminale şi în special la
mandibulă.
 COMPONENTE:
 Segmentul dentar este plasat
subecuatorial, la o distanţă de 2 mm de
parodonţiul marginal, iar traiectul lui se
întinde pe 2/3 din suprafaţa vestibulară a
dintelui în sens mezio-distal. Acest
segment are contact intim cu dintele pe
toată întinderea şi asigură retenţia
protezei. Vârful este orientat spre
edentaţie, acolo unde prin migrarea
dintelui apare şi zona cea mai retentivă;
 COMPONENTE:
 Segmentul elastic formează o buclă şi se
îndreaptă spre proteză. El este situat la o
distanţă de 0,5 - 0,6 mm de mucoasa
procesului alveolar;
 Segmentul de fixare retenţionează în
versantul vestibular al şeii, la distanţă de
marginea protezei.
 CROŞETUL CERVICO-
ALVEOLAR DESCHIS EDENTAL
 FUNCŢII:
 Este estetic fiind bine ascuns sub buze;
 Braţul activ, prin sprijinirea pe ecuatorul
dintelui se opune tendinţei de desprindere
a protezei;
 Se opune tendinţelor de basculare prin
desprinderea distală a şeilor terminale.
 6. Croşetul cervico-alveolar
deschis dental (croşetul cu
buclă)
Indicaţii:
 Pe dinţi cu retentivităţi mari şi o implantare
parodontală redusă, datorită elasticităţii
sale crescute. Este utilizat la mandibulă.
 COMPONENTE:
 Segmentul dentar este plasat
subecuatorial, asigurând retenţia şi are
contact cu dintele pe tot traiectul său, pe
2/3 din suprafaţa vestibulară. El este
plasat la o distanţă de 2 mm de
parodonţiul marginal, mergând paralel cu
festonul gingival. Vârful segmentului
dentar este orientat spre dintele vecin;
 COMPONENTE:
 Segmentul elastic (porţiunea alveolară)
are formă de buclă, conferind elasticitate
croşetului. El este cel mai elastic croşet
din sârmă. Bucla se suprapune versantului
vestibular al procesului alveolar din dreptul
dintelui, fiind la distanţă de 0,5 - 0,6 mm
de acesta.
 COMPONENTE:
Bucla are formă de “Z” sau “S” şi mărimea
ei este în funcţie de elasticitatea şi
grosimea sârmei, de convexitatea
coroanei, de înclinaţia dintelui şi de
valoarea sa parodontală;
 Segmentul de fixare se termină în
versantul vestibular al şeii, la distanţă de
marginea protezei.
 CROŞETUL CERVICO-
ALVEOLAR DESCHIS DENTAL
 FUNCŢII:
 Se opune tendinţelor de desprindere a
protezei de pe câmpul protetic, prin
ancorarea braţului activ în zona
subecuatorială a dintelui stâlp;
 Se opune tendinţei de distalizare prin
porţiunea croşetului care înconjoară
jumătatea mezială a coroanei.
 CROŞETUL CERVICO-
ALVEOLAR DESCHIS DENTAL
 CROŞETUL CERVICO-
ALVEOLAR DESCHIS DENTAL
 7. Croşetul ocluzo-interdentar
(Stahl)

Indicaţii:
 La proteze uniterminale sau unilaterale,
aplicate pe hemiarcada integră;
 În ortdonţie, la aparatele mobilizabile.
 COMPONENTE:
 Partea activă e reprezentată de o porţiune
interdentară, care e plasată sub punctul de
contact şi are forma unei anse circulare cu
diametru de 2 - 3 mm;
 Prelungirea ei supraecuatorială în zona
interdentară este continuată cu un
segment ce străbate ambrazura
masticatorie;
 Coada retenţionează croşetul în porţiunea
orală a bazei protezei.
 CROŞETUL OCLUZO-
INTERDENTAR (STAHL)
 FUNCŢII:

 Împiedică desprinderea protezei prin

porţiunea activă a croşetului;
 Împiedică înfundarea protezei prin
porţiunea care străbate nişa masticatorie.
 CROŞETUL OCLUZO-
INTERDENTAR (STAHL)
 8. Croşetul cervico-
interdentar

Indicaţii:
 La proteze uniterminale sau unilaterale pe
dinţi bine implantaţi din vecinătatea
edentaţiei, dinţi care nu au convexităţi
favorabile pentru croşetele obişnuite.
 COMPONENTE:
 Are un braţ care vine în contact cu
versantul vestibular al procesului alveolar;
 Porţiunea terminală a braţului se încheie
sub formă de ansă care se aplică sub
punctul de contact a doi dinţi vecini;
 Segmentul terminal retenţionează în baza
protezei spre vestibular, la distanţă de
marginea protezei.
 FUNCŢII:

 Împiedică desprinderea protezei.

CROŞETUL CERVICO-
INTERDENTAR
 CROŞETUL CERVICO-
ALVEOLAR INTERDENTAR
 9. Croşetul vestibulo-proximo-
alveolar
Indicaţii:
 În breşe mici, pe unul dintre dinţii stâlpi, de
obicei cel anterior.
Contraindicaţii:
 În edentaţii terminale sau întinse,
deoarece nu intervine decât în frânarea
desprinderii protezei.
 COMPONENTE
 Braţul elastic, sub forma unei mici bucle,
traversează la distanţă coletul dintelui
stâlp şi o mică zonă din gingie;
 Extremitatea liberă se plasează în contact
punctiform cu zona retentivă vestibulo-
proximală a coroanei;
 Coada croşetului pătrunde în baza
protezei, în zona vestibulară a acesteia.
CROŞETUL VESTIBULO-
PROXIMO-ALVEOLAR
CROŞETUL VESTIBULO -
DISTO - ALVEOLAR
CROŞETUL VESTIBULO –
MEZIO - ALVEOLAR
 FUNCŢII:

 Frânează desprinderea protezei dacă este

bine confecţionat;
 Corespunde din punct de vedere estetic.
 10. Croşetul muco-alveolar
Indicaţii:
 Când procesul alveolar este retentiv;
 La pacienţii la care se văd în totalitate
dinţii frontali şi o parte din gingie;
 La pacienţii care nu vor să accepte
croşete vizibile.
 COMPONENTE:
 Este format dintr-o ansă dublă de sârmă
de 0,7 mm plasată pe versantul vestibular
al procesului alveolar, la o distanţă de 0,5
mm de mucoasă. Este bilateral, de o parte
şi de alta a grupului frontal;
 Inserţia şi dezinserţia protezei sunt
posibile numai dacă pacientul
îndepărtează cu degetele croşetele pentru
a depăşi convexitatea procesului alveolar.
CROŞETUL MUCO-ALVEOLAR
 ACŢIUNE:

Acest croşet acţionează în felul următor: în

momentul în care asupra protezei
acţionează forţe slabe de desprindere,
croşetul de sârmă se propteşte în
mucoasa procesului alveolar şi limitează
mecanic desprinderea involuntară a
protezei de câmpul protetic.
 ACŢIUNE:

La forţe de desprindere mai puternice,

croşetul din sârmă striveşte mucoasa
vestibulară şi provoacă dureri ce
determină pacientul să împingă cu dinţii
antagonişti proteza desprinsă, care vine
din nou în contact cu câmpul protetic.
 ACŢIUNE:

Prezenţa neobişnuită a acestor croşete în

vestibul poate declanşa o contracţie
permanentă a muşchilor orbicular şi
buccinator care stabilizează mulţumitor
proteza. Această contracţie poate fi iniţial
voluntară, dar cu timpul devine reflexă.
 DEZAVANTAJE:

 Are o acţiune destul de brutală asupra

mucoase procesului alveolar;
 Are totuşi o eficienţă redusă.
 11. Croşetul în buclă

Indicaţii:
 Pe dinţi înalţi, cu linia ecuatorială la mijloc;
 În special în edentaţii terminale.
 CARACTERISTICI:
 Este realizat dintr-o singură bucată de
sârmă;
 Realizează o suprafaţă mare de contact
cu dintele;
 Poate avea una, două sau trei braţe
(bucle) dispuse astfel:
 TIPURI:

 croşetul cu o buclă prezintă o porţiune

supraecuatorială şi una subecuatorială,
iar cele două capete retenţionează în
baza protezei;
CROŞETUL ÎN BUCLĂ
 TIPURI:
 croşetul cu două bucle prezintă una
orientată vestibular şi cealaltă spre oral;
 croşetul cu trei bucle mai are în plus faţă
de cel cu două o prelungire pe suprafaţa
ocluzală a dintelui stâlp, care are rol în
sprijin.
 a. CROŞETUL CU UN BRAŢ
b. CROŞETUL CU DOUĂ BRAŢE
CROŞETUL CU TREI BRAŢE
(BUCLE)
 TEHNICA DE
CONFECŢIONARE
12. Croşetul în “T” (Bonyhard)
Indicaţii:
 Se aplică pe canini şi premolari.
Funcţii:
 Asigură o bună retenţie protezei parţiale;
 Este estetic.
 POATE FI:
 Croşetul simplu în “T” – este aplicat
subecuatorial pe faţa vestibulară a dintelui
stâlp. Porţiunea orizontală a “T-ului” este
realizată din sârmă dublă şi e paralelă cu
festonul gingival. Porţiunea verticală, care
este din sârmă simplă, se îndreaptă spre
mucoasă, la distanţă de aceasta;
CROŞETUL SIMPLU ÎN “T” -
BONYHARD
 POATE FI:

 Croşetul dublu în “T” – se deosebeşte de

cel anterior prin faptul că porţiunea
verticală a “T-ului” este realizată din sârmă
dublă.
13. Croşetul proximal cu patrice
Indicaţii:
 Se aplică în zona frontală, pe dinţi
acoperiţi de coroane.
Funcţii:
 Este estetic;
 Împiedică mişcările de desprindere,
înfundare, lateralitate şi distalizare ale
protezei.
 COMPONENTE:
 Coroana dintelui pe care se aplică croşetul
are o prelungire proximală sub formă de
pară – patricea, - de care este legată
printr-un istm;
 Partea activă a croşetului are formă de
buclă, care înconjoară patricea, după care
traiectul croşetului este direcţionat vertical
către şaua protezei şi placa palatinală la
maxilar, unde se fixează.
CROŞETUL PROXIMAL CU
PATRICE
14. Croşetul proximal cu casetă

Se deosebeşte de cel descris anterior prin

faptul că pe coroana dentară a dintelui
stâlp este realizată proximal o casetă, în
care culisează croşetul de sârmă cu
partea lui activă sau se face o
microproteză cu casetă pe dintele
proximal.
CROŞETUL PROXIMAL CU
CASETĂ
CROŞETUL PROXIMAL CU
CASETĂ
 15. Croşetul inelar Jackson
Indicaţii:
 Se aplică pe un dinte lateral care are
vecini;
 Se aplică în general pe hemiarcada
integră în edentaţii uniterminale;
 Nu se aplică în zona frontală fiind vizibil,
deci inestetic.
 COMPONENTE:
 Nu prezintă extremitate liberă;
 Braţul activ este orizontal, situat
subecuatorial pe faţa vestibulară a dintelui,
în contact intim cu acesta;
 Acest braţ se continuă cu două braţe
verticale ce urcă spre suprafaţa ocluzală,
la nivelul ambrazurilor masticatorii şi
traversează aceste spaţii;
 Cele două segmente retentive se fixează
oral în baza protezei.
CROŞETUL INELAR JACKSON
 Funcţii:
 Se opune desprinderii protezei prin
segmentul dentar;
 Oferă sprijin dentar prin segmentele
intermediare;
 Se opune tendinţei de deplasare laterală a
protezei prin segmentul intermediar cu
traiect vestibulo-oral.
16. CROŞETUL INELAR ADAMS
Descriere: este asemănător croşetului
inelar Jackson cu deosebirea că
segmentul dentar este prevăzut cu două
mici bucle, situate la întâlnirea
segmentului dentar cu segmentele
intermediare. Datorită acestor bucle este
mai elastic.
Are aceleaşi indicaţii şi funcţii ca şi
croşetul inelar Jackson.
CROŞETUL INELAR ADAMS
CROŞETUL INELAR ADAMS
CROŞETUL INELAR ADAMS
17. Croşetul cu bilă (“ball clasp”)

Indicaţii:
 Pe dinţi care nu prezintă retentivităţi
pentru croşetele normale;
 Este folosit la protezele interimare;
 La dinţii cu expunere estetică minoră.
Descriere: segmentul de fixare se termină
în placa palatinală, de aici croşetul pleacă
din partea orală a plăcii, traversează
ambrazura ocluzală a doi dinţi vecini şi
partea activă, sub formă de bilă, se
termină sub zona de contact a celor doi
dinţi. Se poate confecţiona şi din sârmă
mai subţire.
ELEMENTE PREFABRICATE
CROŞETUL CU BILĂ
CROŞETUL CU BILĂ
CROŞETUL CU BILĂ
ELEMENTE PREFABRICATE
 18. Tipuri de croşete de sârmă
descrise de Staegemann

Deoarece tipurile de croşete de sârmă

descrise de către diverşi autori sunt foarte
numeroase, Staegemann le-a clasificat în
formele cele mai frecvent utilizate astfel:

 Croşetul în formă de C – este forma de

bază a croşetelor de sârmă, cu două braţe
poziţionate vestibular şi oral ;
 CROŞETE DIN SÂRMĂ:
 Croşetul în L – este cu un singur braţ şi
mai rar utilizat. Baza protezei are rol de
reciprocitate, acţionând ca şi croşetul cu
două braţe. Este indicat pe termen scurt;
 Croşetul Wustrov – braţele cuprind
dintele proximal;
C L WUSTROV
 CROŞETE DIN SÂRMĂ:
 Croşetul Fehr – este un croşet cu două
braţe şi două bucle, bidentar. În zona
frontală, din considerente estetice se
plasează mai distal. El iese din spaţiul
dintre primii dinţi artificiali, ocoleşte primul
dinte artificial şi se ancorează apoi pe
dintele stâlp;
CROŞETUL FEHR
 CROŞETE DIN SÂRMĂ:
 Croşetul în E – este un croşet cu două braţe
prevăzut şi cu pinten ocluzal;
 Croşetul în G – pintenul ocluzal este plasat la
capătul unui braţ, în general cel lingual şi mai
poartă numele de croşet cu două braţe cu pinten
terminal;
 Croşetul după Elbrecht şi Thielemann – este
tot un croşet cu două braţe şi cu sprijin ocluzal
terminal, folosit pentru ancorare pe un dinte
izolat;
E G ELBRECHT TIELEMANN
 CROŞETE DIN SÂRMĂ:
 Croşetul în O – este plasat pe o
hemiarcadă integră, umărul croşetului
pătrunde prin spaţiul interdentar, având şi
rol de sprijin ocluzal. Este necesară o
preparaţie la acest nivel.
CROŞETE ÎN O
ALTE TIPURI DE CROŞETE
S-a încercat utilizarea şi a altor tipuri de
croşete la proteza parţială acrilică (de
exemplu croşetele turnate), dar dificultatea
de execuţie şi mai ales fixarea lor precisă
în baza protezei le fac cu funcţionalitate
incertă.
CROŞETE TURNATE ACKERS
PROTEZĂ PARŢIALĂ ACRILICĂ CU
CROŞETE TURNATE ACKERS
PROTEZA PARŢIALĂ MOBILIZABILĂ
ACRILICĂ PROVIZORIE (INTERIMARĂ)
 Proteza parţială mobilizabilă acrilică
interimară se utilizează:

La copii şi tineri:

 Cu anodonţii;
 Cu traumatisme.
Deoarece volumul organelor pulpo-
dentinare este mare, nu se pot prepara
dinţii adiacenţi edentaţiei pentru lucrări
protetice fixe. În aceste situaţii, proteza
parţială mobilizabilă reface funcţia
ocluzală şi totodată menţine spaţiul,
prevenind migrările orizontale şi verticale.
  La adulţi:
 Când starea lor generală contraindică o
lucrare fixă;
 În situaţii de urgenţă, când este nevoie
de a rezolva edentaţia într-un timp foarte
scurt.
 Variante de proteze parţiale
mobilizabile interimare

1. Proteza “lingură” (spoon): este

descrisă de şcoala anglo-saxonă pentru
înlocuirea a unu sau doi dinţi din regiunea
frontală, la tineri. Ea nu are croşete de
aceea prezintă un risc mare de inhalare
sau ingestie.
PROTEZA SPOON
2. Proteza “spoon” modificată: la
această proteză fie există fricţiune între
placă şi feţele palatinale ale dinţilor
posteriori, fie se pun nişte croşete din
sârmă.
PROTEZA “SPOON” MODIFICATĂ
PROTEZA “SPOON” MODIFICATĂ
PROTEZA “SPOON” MODIFICATĂ
CU CROŞETE DIN SÂRMĂ
Stresul lateral este redus prin obţinerea
unei echilibrări bilaterale, sau prin
realizarea ghidajelor pe dinţii restanţi,
pentru a se obţine dezocluzia dinţilor
artificiali.
REALIZAREA GHIDAJELOR PE
DINŢII RESTANŢI
APLICAREA CROŞETULUI DIN
SÂRMĂ
APLICAREA CROŞETULUI DIN
SÂRMĂ
3. Proteza Every: este folosită pentru a
proteza breşe multiple şi limitate la arcada
superioară. Prezintă următoarele
caracteristici:
 CARACTERISTICI:

 Toate marginile plăcii sunt la ce puţin 3

mm distanţă de marginea gingivală liberă;
 La joncţiunea şa-dinte se foloseşte design-
ul deschis (“open”);
 CARACTERISTICI:

 Punctele de contact dintre dinţii artificiali şi

dinţii stâlpi sunt realizate punctiform încât
să reducă la minimum stresul lateral;
 Proteza are şei vestibulare pentru a ajuta
efectul de reciprocitate;
 CARACTERISTICI:
 Pe dinţii posteriori se pun stopuri de sârmă
pentru a împiedica migrarea distală a acestora,
având drept consecinţă deschiderea punctelor
de contact. Aceste stopuri pot de asemenea
contribui la menţinerea protezei în zona
posterioară;
 Stresul lateral este redus prin obţinerea unei
echilibrări bilaterale, sau prin realizarea
ghidajelor pe dinţii restanţi, pentru a se obţine
dezocluzia dinţilor artificiali.
PROTEZA EVERY
GHIDAJELE PE DINŢII RESTANŢI
GHIDAJELE PE DINŢII RESTANŢI
 Etapele clinico-tehnice de
realizare a unei proteze parţiale
interimare:

 Igienizarea dinţilor restanţi prin detartraj şi

periaj profesional;
 Amprenta celor două arcade cu linguri
standard şi cu un alginat;
 Culoarea dinţilor artificiali va fi determinată
folosind o cheie adecvată. Dimensiunea şi
forma lor va fi luată de tehnician pe baza
informaţiilor culese de pe model, prin
comparare cu dinţii omologi de pe
hemiarcada opusă;
 Dacă sunt absenţi toţi dinţii frontali se vor
folosi reperele care se utilizează în cadrul
restaurării edentaţiei frontale (linia
mediană, linia caninilor, linia surâsului);
 Turnarea în laborator a celor două
modele, din gips de clasa a III-a sau a IV-
a;
 Pe model se confecţionează şablonul de
ocluzie. Baza şablonului se poate realiza
din placă de bază, răşină acrilică
autopolimerizabilă sau fotopolimerizabilă.
Dacă există stopuri ocluzale multiple şi
stabile în poziţia de intercuspidare
maximă, nu este necesară înregistrarea
ocluziei, deci nu se vor mai confecţiona
şabloanele;
 Tehnicianul trece la confecţionarea
machetei viitoarei proteze. Primele
elemente realizate sunt croşetele
(utilizarea lor este însă opţională) şi
trebuie folosit paralelograful pentru
determinarea zonelor retentive
subecuatoriale;
 Când se stabileşte poziţia croşetelor
trebuie să se aibă în vedere menţinerea
unei relaţii corecte de ocluzie. Sârma
utilizată la confecţionarea lor poate fi mai
subţire decât cea indicată la protezele
parţiale mobilizabile de durată;
 În continuare se trece la montarea dinţilor
artificiali. În zona frontală, fiecare dinte
artificial va înlocui un dinte natural, nu se
vor monta dinţi mai mulţi sau mai puţini;
 În zona laterală nu este important numărul
dinţilor folosiţi atâta timp cât este refăcută
armonia ocluzală şi funcţionalitatea. Pe
ultimii 8 - 10 mm ai şeilor nu se montează
dinţi. Se preferă dinţii acrilici care pot fi
uşor individualizaţi şi lustruiţi;
Dacă nu există rezorbţii mari ale crestei
reziduale se recurge la aplicarea direct pe
creastă a dinţilor artificiali, renunţându-se
la versantul vestibular al şeii. După
poziţionarea corectă a dinţilor pe model se
va realiza o cheie care să menţină dinţii în
cursul realizării bazei. Dacă se va folosi un
material termopolimerizabil nu este
necesară realizarea cheii;
 Între baza protezei şi creasta reziduală va
exista un contact cât se poate de intim
obţinut prin gravarea uşoară a modelului.
Când există rezorbţii ale crestei reziduale
nu mai este necesară gravarea modelului,
deoarece baza protezei va acoperi creasta
reziduală, inclusiv versantul rezidual al şeii
şi va menţine dinţii în poziţia pe care o
aveau înainte de edentaţie;
 Se face proba machetei în cavitatea
bucală, moment când pot fi repoziţionaţi
dinţii din zona frontală, în raport şi cu
cerinţele pacientului;
 Se trece la realizarea protezei finite, exact
ca la proteza totală. Baza se
confecţionează de obicei din răşină
acrilică, dar când se preconizează că
pacientul va purta proteza o perioadă mai
îndelungată, se poate realiza şi din metal,
caz în care va fi mult mai rezistentă şi va
permite menţinerea unei igiene
corespunzătoare;
 După lustruire, proteza parţială se aplică
pe câmpul protetic. Este posibil ca inserţia
şi dezinserţia să se facă cu greutate, prin
pătrunderea răşinii acrilice în zonele
retentive ale câmpului protetic, caz în care
zonele de interferenţă vor fi retuşate cu o
freză de acrilat montată la piesa dreaptă;
 Majoritatea protezelor parţiale mobilizabile
interimare restaurează protetic zona
frontală maxilară, astfel că nu trebuie să
existe contacte ocluzale la acest nivel în
intercuspidare maximă şi în relaţie
centrică. În poziţii excentrice contactele
trebuie să fie minore.