Organizarea membranelor celulare si

functiile membranare
 Invelisul celular
• Glicocalix- invelisul dulce al celulei (suprafata externa a invelisului
celular, alcatuita din componentele glucidice ale macromoleculelor
membranare, expuse pe suprafata externa a membranei)
• Plasmalema , sau membrana celulara propriu-zisa (stratul mijlociu,
componenta de baza lipo-proteica a invelisului celular)
• Citoschelet membranar (aflat pe faţa citoplasmatica, intracelulara, a
plasmalemei)

glicocalix

plasmalema

citoschelet
 PLASMALEMA

• Grosime - 6-8 nm

• Structura - complexă şi
dinamica, descrisa prin
modelul de mozaic fluid, lipo-
proteic (Singer si Nicolson,
1972)

• Principiul de organizare a - Dublu strat lipidic in stare de

plasmalemei este comun cu
cel al tuturor membranelor
intracelulare (reticol
endoplasmatic, mitocondrie,
lizozom etc)
cristal lichid
- Proteine care traverseaza total
sau partial stratul bi-lipidic
 FOSFOLIPIDELE MEMBRANARE
• esteri fosforici ai glicerolului

• aprox. 60% din totalul lipidelor

membranare

• 2 acizi grasi de 14-24 atomi de

carbon, unul nesaturat

• Capul polar al fosfolipidului poate fi

– fosfatidilcolină
– fosfatidiletanolamina
– fosfatidilserina
– fosfatidilinozitol

• Sfingomielina face parte din clasa

fosfolipidelor
 GLICOLIPIDELE MEMBRANARE
• aprox. 5% din totalul lipidelor membranare;
• sunt localizate doar în stratul extern al plasmalemei;
• se clasifica in:
– Glicolipide neutre
– Glicolipide polare (gangliozidele) – au o structura complexa si contin
acid sialic (acid-N-acetilneuraminic, sau NANA), care confera moleculei
o incarcatură electrică negativă

(glicolipid neutru) (Glicolipid polar)

 COLESTEROLUL

• Moleculă specifică doar

membranelor celulare din lumea
animală;
• Se găseşte în proporţie de 3-23%
din totalul lipidelor membranare;
• Molecula de colesterol este
amfipatica, prezentând un segment
hidrofil (anionul OH), ataşat la
primul inel sterolic in pozitia C3.
Restul moleculei de colesterol
poartă un caracter hidrofob
• Aranjamentul specific al
moleculelor de colesterol în
membrana celulară duce la
ordonarea şi imobilizarea lipidelor,
crescând rigiditatea membranară
Modul de autoasamblare a lipidelor
membranare in mediile apoase

Structuri
lipidice artificiale

Importanta
acizilor grasi
nesaturati
 Proteinele membranare
• In general, continutul proteic al membranelor celulare reflecta
intensitatea functionala a structurii din care fac parte

Clasificare:
• proteine integrale (intrinseci) - traversează integral sau partial
dublul strat lipidic, stabilind legaturi puternice cu lipidele

– transmembranare – străbat membrana în întregime, au proprietăţi

amfifile. Au un mijloc hidrofob si extremităţi hidrofile
– superficiale - strabat partial membrana (se găsesc doar în unul din
straturi). Au un domeniu hidrofil si unul hidrofob

• proteine periferice (extrinseci) - stabilesc legaturi necovalente cu

gruparile polare de pe suprafeţele dublului strat lipidic sau cu
domeniile extra- si intracelulare ale proteinelor intrinseci. Sunt
proteine cu înveliş în totalitate hidrofil
 Clasificarea proteinelor membranare
după structură

• Proteine globulare -rezulta din plierea lanturilor

polipeptidice (în general proteinele intergrate în
membrană)

• Proteine fibrilare – lanţuri polipeptidice liniare

(localizate pe superfaţă înternă sau externă a
membranei, alcătuiesc structura MEC sau fac
parte din citoscheletul membranar)
 PROPRIETĂŢILE MEMBRANELOR CELULARE

Membranele celulare sunt structuri dinamice, lipidele şi

proteinele sunt mobile. Ele işi pot schimba pozişia în membrana,
deplasându-se după principiul:

- Difuzie laterală (deplasarea libera a

lipidelor şi proteinelor in plan orizontal,
în cadrul aceluiaşi strat membranar).
Coeficientul de difuze a lipidelor este
mai mare decat cel al proteinelor;

- Difuzie rotationala(răsucirea lipidelor

si proteinelor in jurul propriei axe)

- Difuzie transversala, inversiune sau

deplasare de tip flip-flop (schimbul de
molecule intre cele doua monostraturi
ale bistratului lipidic)
 Membranele celulare sunt structuri fluide:

– Cresterea continutului de colesterol în membrană -

scade fluiditatea;

– Cresterea lungimii catenelor din structura acizilor

grasi – scade fluiditatea;

– Cresterea gradului de saturaţie al acizilor graşi din

structura lipidelor – scade fluiditatea;

– Cresterea continutului membranar in glicolipide polare

(gangliozide) – scade fluiditatea
Membranele celulare se caracterizează prin asimetrie
chimică şi funcţională

– Distributia inegala a tipurilor de lipide in cele doua straturi

lipidice. În stratul extern predomina glicolipidele,
fosfatidilcolina si sfingomielina, iar in stratul intern –
fosfatidiletanolamina si fosfatidilserina;
– Distributia inegala a sarcinilor electrice;
– Distributia inegala a functiilor membranare. Stratului extern îi
revin funcţiile de adeziune, receptie si aparare, iar stratului
intern – în special funcţia enzimatică
 FUNCŢIILE PLASMALEMEI
• Transport transmembranar
– pasiv, activ, microtransport, macrotransport

• Controlul fluxului de informaţie

– recunoasterea, recepţia si transmiterea moleculelor
semnal

• Formarea conexiunilor intercelulare si cu matricea

extacelulara (MEC)
– joncţiuni adeziune,
– joncţiuni de comunicare,
– joncţiuni strânse
– joncţiuni de ancorarea la MEC
Funcţiile plasmalemei sunt asigurate de
proteinelele membranare
Exemple de microtransport
in celula vegetala
MACROTRANSPORT
SEMNALIZAREA CELULARA
 Localizarea receptorilor

• Receptori membranari
(proteine membranare)
• Receptori citoplasmatici
(proteine-enzime citoplasmatice)
• Receptori nucleari
(proteine reglatoare de gene)
 Receptori membranari

• Sunt proteine transmembranare

• Recunosc specific o anumita molecula – ligand specific

• Legatura ligand - receptor se caracterizează printr-o

afinitate mare o concentraţie foarte mica (10-9–10-11 Mol) a
ligandului poate fi detectată de receptor şi poate declanşa
fenomenele intracelulare de transmitere a mesajului

• Mecanismele de actiune intacelulare ale receptorilor

membranari sunt de tip ionotrop sau chimiotrop
 Receptorii membranari ionotropi
 Sunt proteine membranare, care leaga un ligand
specific, iar legatura ligand-receptor duce la deschiderea
unui canal ionic.
 Deschiderea canalului ionic modificarea permiabilitatea
membranei pentru un ion specific.
 Se pot denumi si canale ionice cu poartă dependentă de
ligand

Exemple:
 receptorul nicotinic pentru acetilcolină
(Ach) – deschiderea canalelor de Na+ (in
imagine)
 pentru acidul-γ-aminobutiric (GABA) –
deschiderea canalelor pentru Cl-)
 receptorul glutaminic (glutamate analogue
N-Methyl-D-Aspartate - NMDAr) –
deschiderea canalelor ionice pentru Ca2+
 Receptorii membranari chimiotropi
 Sunt proteine membranare cuplate funcţional cu proteine
de tip G sau alte enzime
 Declanşează reacţii enzimatice intracelulare, în cascadă,
prin care pot activa sau inhiba anumite raspunsuri celulare

Exemple:
 receptorii cuplaţi cu proteinele G
(receptorul muscarinic pentru Ach,
receptorii adrenergici, receptorul
serotoninergic, dopaminergici, receptorii
opeoizi, hormoni peptidici si altele) – in
imaginea alaturata
 receptorii cu acţivitate enzimatică
(receptorii pentru factorii de creştere
tisulara)
 receptorii asociaţi cu enzime
membranare, altele decat proteinele G
(receptori pt. citokine, in particular
interleukine -IL
Cai de semnalizare pentru Citokine,
Factori de crestere si Hormoni
Exemple de receptori membranari si
mecanisme de actiune
Receptori citoplasmatici