1. Conceptul actual despre organizarea membranelor celulare.

-membrana celulelor este formata din lipide si proteine care separa dar si uneste celula cu mediul
-lipide in bistrat si proteine, modelul mozaic fluid ( mozaic datorita heterogenitatii compozitionale si fluid datorita componentele sunt intr-o
dinamica continua, ordonata, ca de ex. componentele nu trec de pe o fata a membranei pe alta ).
2. Compozitia chimica globala a membranei celulare si functiile membranei celulare
-20-30% apa si restul reziduu uscat ( 40-50% lipide, 50-60% proteine, 1-10% glucide, <1% substante minerale)
-componenta de baza este lipidica, are un capat hidrofil si un capat hidrofob
-are functie de bariera si metabolica
3. Lipidele membranare, definitie, clasificari
Lipidele membranare reprezinta o categorie larga de substate organice, relativ insolubile in apa, solubile in cei mai multi solventi organici,
cu caracter amfifil, multe dintre ele fiind esteri ai unor alcooli polihidroxilici cu acizi grasi.
-fosfolipide ( 70-75%)
*fosfatidilcoline
*fosfatidiletanolamine
*fosfatidilserine
*fosfatidilinozitoli
*acizi fosfatidici
-colesterol ( 20-25%)
-glicolipide ( 1-10%)
Alte clasificari: dupa tipurile de acizi grasi pe care ii contine legati la C1 si C2:
C1 palmitic(16), stearic(18), miristic(14).
C2 oleic, linoleic, linolenic, arahidonic.
4. Fosfolipide membranare. Distributie, mobilitate.
Distributie:
*fosfatidilcoline - membrana externa
*fosfatidiletanolamine - exclusiv in membrana interna
*fosfatidilserine - exclusiv in membrana interna ( daca apare in membrana externa este semn ca celula intra in proces apoptotic )
*fosfatidilinozitoli - exclusiv in membrana interna
-colesterol - distribuit egal
-glicolipide - membrana externa
Mobilitate:
Intramoleculare de rotatie(intregul corp) si flexie(a cozii)
Intermoleculare difuzie laterala (in planul unei foite lipidice), flip-flop (trecerea dintr-o foita a bistratului in alta - foarte rara, aproape nula)
Fluiditatea se moduleaza prin mai multi factori:
- Fizici: presiune, temperatura
- Chimici: intrinseci sau extrinseci
Din categoria celor intrinseci, componenta chimic propriu-zisa: acizii grasi saturati scad fluiditatea, cei nesaturati o cresc, colesterolul o
scade, rigidizeaza membrana.
5. Rolul lipidelor membranare.
Referitor la rolul lipidelor membranare, acestea sunt doua majore:
(1) Structurale bistrat lipidic, membrana selectiva
(2) Metabolice uneste celula cu mediul.
Deasemenea prezinta roluri in semnalizarea celulara prin componenta de glicolipide.
Functia metabolica se poate modula prin fosfolipaze enzime ce cliveaza lipidele existente cu un scop unul metabolic in
comunicarea celulara.
Pot fi de mai multe feluri dupa locul unde cliveaza:
1. A1 elibereaza acidul gras din pozitia 1
2. A2 - elibereaza acidul gras din pozitia 2
3. B cumuleaza activitatea A1 si A2
4. C elimina componenta din pozitia 3 ( acid fosforic cu restul legat de el )
5. D elimina restul legat fosforic
6. Proteinele membranare. Generalitati si clasficari.
Proteinele repr. 50-60% din membrana, cu un raport lipide:proteine de 50:1.
(1) Cu cat rolul structural al unei membrane este mai important, cu atat va contine mai multe lipide.
(2) Cu cat rolul metabolic al unei membrane este mai important, cu atat va contine mai multe proteine.
Clasificare:
(1) Periferice (25%) de o parte sau de alta: endo- sau ectoproteine
(2) Integrale (75%) proteine ce se afla in bistratul lipdic, strabatandu-l total sau partial.
Ancora este cufundata in bistrat, ancorarea poate fi necesara in exprimarea functiilor unor proteine (ex: proteinele mici G care tranziteaza
din proteina citosolica in cea membranara). Uneori sunt mai multe ancore, ancorele se leaga cu enzime.

Proteine integrale care strabat doar partial membrana: Citocromul B5 si Caveolina.

Proteinele integrale au mai multe domenii: transmembranar si endo/ecto domenii. Structuri proteice: la extremitati alfa-helix si beta-foaie
plisata, transmembranar avem alfa-helix majoritar(s-a dovedit si existenta beta-foaie plisata).
Alte clasificari: unipas/ multipas (nr. treceri prin membrana) sau tip 1 si tip 2 ( tip 1 cu capat amino in ecto, tip 2 invers )
7. Exemple de proteine membranare: descriere si mobilitate
S-au studiat in eritrocite ( membrane eritrocitare) si avem:
Glicoforina (tip A,B,C,D,E): ectodomeniu mare ( leaga 16 lanturi glucidice ) si endodomeniu mic
Banda 3: canal anionic pentru HCO3-(bicarbonat) si Cl-, are la endodomeniu anhidraza carbonica
Spectrina: endoproteina cu rol fundamental in structurarea citoscheletului atasat membranei
Actina: endoproteina cu rol in formarea citoscheletului
Banda 4.1: proteina globulara de legatura intre citoschelet (actina si spectrina) si foita interna a membranei - legarea se face la
glicoforina C
Ankirina: proteina globulara cu rol la ancorare se leaga la spectrina si la banda 3.
8. Mobilitatea proteinelor membranare si rolul ei
(1) Difuzie rotationala miscarea de rotatie in jurul propriei axe, de 1000 de ori mai lenta decat cea a lipidelor din cauza gabaritului
(2) Difuzie laterala mult mai lenta decat a lipidelor
Viteza de rotatie si difuzie laterala depind de interactiunile proteinelor intre ele putand sa se incetineasca sau sa se accelereze.
Miscarile proteinelor au rol functional astfel ele pot migra in membrana spre locuri unde sunt utile asta implica si distributie
heterogena spre exemplu distributia proteica este diferita la polul apical fata de cel bazo-lateral, din considerente functionale.
9. Citoscheletul asociat membranei: descriere si functii
Trecerea de la membrana lipidica la citosol acesta din urma fiind foarte complex structurat se face printr-o structura proteica
deasemenea complexa citoscheletul atasat membranei, format din endo proteine aranjate sub forma de ochiuri si noduri, pe care leam amintit mai devreme; componenta principala este spectrina, monomeri de spectrina se rotesc cate doi in contrasens formand
dimeri care fixati cap la cap care polimerizeaza si formeaza o retea la care se leaga celalalte elemente. Polimerii de actina se leaga si ei
in ochiurile retelei la spectrina, avand rol in ancorarea ei.
Glicoforina C, banda 4.1 si ankirina au deasemenea rol in ancorare.
10. Rolul proteinelor membranare
Proteinele prezinta aceleasi roluri ca si lipidele:
(1) Structural proteinele exemplificate la citoschelet
(2) Metabolic in comunicare inter- si intracelulara, pot avea roluri de
o Receptori
o Transportori prin sau cu membrana
o Enzime Semnalizare
Proteinele membranare, cum este cazul receptorilor si integrinelor au rol in preluarea semnalelor din mediul extracelular
prelucrarea acestuia si angajarea mai departe a altor componente in contiunarea semnalizarii catre alti centrii proces care se amplifica,
avand ca rezultat o schimbare fie ea enzimatica sau la nivelul sintezei proteice.
Pentru a intelege mai bine rolurile este necesar sa exemplificam:
Integrinele sunt heterodimeri cu rol in aderenta celulelor la matricea extracelulara si in trasnmiterea de informatii legate de
caracteristici fizico-chimice ale unor structuri macromoleculare din mediul extracelular.
Caderinele deasemenea proteiene cu rol structural si metabolic
11. Glicocalixul: definitie, caracterizare generala
Compus din oligo- si polizaharide, pe fata externa a membranei:
-glicolipide
-glicoproteine
-proteoglicani
Grosimea cu atat mai mare cu cat proteinele sunt mai putin implicate in interactiunea cu alte celule.
Asamblarea componentelor nu este intamplatoare, se face prin control enzimatic, iar asta exclude anumite posibilitati de asamblare,
deoarece celula nu prezinta anumite enzime.
Grosimea glicocalixului variaza intre 20-50nm variind de la tesut la tesut (spre exemplu, in stomac, din cauza aciditatii stratul este mai
gros si exista si glicoproteine specifice mucine), de la celula la celula si chiar la o singura celula diferita la polul apical fata de cel
bazo-lateral.
Se pote formula o regula grosimea glicocalixului este cu atat mai mare cu cat proteinele sunt mai putin implicate in interactiunea cu alte
celule.
(1) Glicolipidele contin un singur lant oligozaharidic, de obicei neramificat. Nu au o conformatie liniara, sunt torsionate datorita
gruparilor hidroxil pe care le prezinta.
(2) Glicoproteinele Aceste structuri contin mai multe monozaharide decat glicolipidele, la locurile de legare se ramifica.
(3) Proteoglicani descoperiti tarziu, compozitie speciala 90% glucide, 10% proteine, lanturile lor glucidice sunt cele mai lungi si
poarta denumirea de GAG (glicozaminoglicani). Aceste lanturi au si ele o structura speciala sunt formate dintr-o structura dizahardica
repetitiva un zahar sau aminozahar si un acid uronic

Exista anumite reguli in formarea de lanturi:

(1) Capetele lanturilor au incarcatura negativa
(2) Glucoza nu se afla niciodata terminal
11.1 Studiul glicocalixului: metode specifice si nespecifice
Prezenta glicocalixului la suprafafa celulelor a fost evidenfiata la microscopul electronic
prin metode de citochimie ultrastructurala atat nespecifice (adica metode care evidentiaza
structura, fara a aduce indicii referitoare la compozifia lui biochimica), cat si specifice (metode
care permit descrierea, cel pulin partial, a biochimiei structurii).
Ca exemplu de metoda nespecifica amintim folosirea rosului de ruteniu. Acest compus
interaclioneazi cu sarcinile negative de la nivelul glicocalixului impregndndu-i grosimea cu
nucleii grei ai ruteniului si conferind structurii electrono-opacitate. Putem caracteriza prin
aceasta metoda glicocalixul sub aspectul grosimii sale si a densitatii lanturilor glucidice care il
formeaza.
Ca metoda specifica prezentam citochimia ultrastructurala cu lectine. Lectinele
sunt proteine, sau glicoproteine ce leaga specific structuri glucidice, au cel putin doua situri de
legare identice. Lectinele mai sunt cunoscute si sub denumirea de aglutinine deoarece,
multumita capacitatii lor de a interacfiona cu structurile glucidice, cit si datorita faptului ca
prezinta cel putin doua situri identice de legare, pot aglutina celulele sanguine.
12. Functiile componentei glucidice a membranelor
(1) Rol protector fiind o bariera intre spatiul extracelular si bistratul lipidic cu componentele sale.
(2) Asigura electronegativitatea partii externa a membranei celulare lucru ce opreste interactiunea dintre celule, aceasta realizanduse prin control celular.
(3) Procese de recunoastere celulara comunicarea celulelor intre ele. Fenomene fiziologice care se bazeaza pe unele modificari
glucidice la suprafata celulelor, exemple fiind
a. Eritrocitele, dupa desializare sunt eliminate din organism.
b. Receptori celulari majoritatea glicoproteine
13. Conceptul de microdomenii de membrana. Exemple. Semnificatia biologica a organizarii microdomeniilor.
Conglomerate de mai multe tipuri de lipide si proteine ce se afla la un moment dat unite.
Fosfolipidele, colesterolul, glicolipidele si anumite proteine din membrana prezinta capactitatea de a se uni, agrega(desi nu foarte stabil)
spontan laolalta, dupa considerente biochimice in microdomenii de membrana, adica, conglomerate de mai multe tipuri de lipide si
proteine ce se afla la un moment dat unite.
In cadrul membranelor se respecta modelul de plute lipidice si reprezinta conglomerate ce au un scop structural sau metabolic tin
anumite structuri legate pentru a forma complexe de actiune supramoleculare.
au deosebita importanta, atat structurala (organizand structuri specializate ale membranei, cum ar fi caveolele - plute de 50-100nm
invaginate cu rol in transmiterea semnalelor celulare), cat si metabolica -tinand laolalta molecule si macromolecule destinate a
functiona impreuna in complexe supramoleculare.
Se caracterizeaza si prin capacitatea de a aglomera anumite tipuri de proteine membranare, accentueaza modelul de mozaic fluid
Plutele lipidice se agrega pe considerente fizico-chimice si construiesc complexe fie ele plane sau invaginari(caveole), ce este de
asteptat, ele prezinta o fluiditate mai scazuta, lucru explicat prin variatia unor componente:
(1) Colesterol de 3-5 ori mai abundent
(2) Sfingolipidele sunt cu 30-35% mai abundente
(4) continutul crescut de acizi grasi si colesterol va rigidiza structura
13.1 Caile de semnalizare, definitie, criterii de clasificare.

13.2 Receptori pentru hormoni si neurotransmitatori; definitie, criterii de clasificare.

14. Receptori intracelulari (nucleari) definitie, criterii de clasificare.
Receptorii intracelulari sunt componente ale semnalizarii celulare cu localizare intracelulara, ce leaga molecule semnal specifice si
declanseaza raspunsuri specifice prin modularea de gene reglatoare.
Receptorii au un situs de legare la ADN fiecare receptor se leaga la portiunea de ADN specifica unde se gaseste gena pe care o
moduleaza.

Localizarea receptorului in repaus, astfel, exista receptori care se afla in citosol si intra in nucleu dupa ce primesc semnalul, si exista
receptori care sunt deja situati in nucleu(o prima clasificare).
De regula, in forma inactiva receptorul este legat de o proteine numita corespresor, care la legarea moleculei semnal disociaza,
atasandu-se o alta proteina, numita coactivator, care initiaza transcriptia genica.
Raspunsul specific al celulei este determinat de natura celulei tinta dar si de natura moleculei semnal. Multe celule au acelasi tip de
receptor intracelular dar efectul difera prin faptul ca sunt atasate la secvente ADN diferite.
O a 2a clasificare poate fi ca unii receptori nu se pot lega de ADN in absenta semnalului(hormon), altii se pot lega dar modifica
transcrierea doar dupa ce primesc semnalul.
15. Cascada adenilat-ciclazei
Sistemul adenilat ciclazei contine:
-receptori hormonali
-proteine G stimulatoare si G inhibitoare,
-adenilat ciclaza si fosfodiesteraza.
Adenilat ciclaza este o protein-enzima, integral membranara, activata de Gs si inhibata de Gi si catalizeaza reactia de formare a
mesagerului secund AMPc(adenozin monofosfat) din ATP.
Hormonii care activeaza adenilat ciclaza sunt Glucagonul, Adrenalina, adrenocorticotrop, hormon paratiroidian. Cei care inhiba
adenilat ciclaza sunt Adrenalina si somatostatina.
Fosfodiesteraza este enzima citoplasmatica ce catalizeaza reactia de transformare AMPc in AMP.
AMPc este un nucleotid ciclic cu rol de mesager secund reglat de fosfodiesteraza si adenilatciclaza.
Mecanism:
Hormonul se leaga de adenilat-ciclaza, se cupleaza cu proteinele Gs care stimuleaza adenilat ciclaza. Aceasta permite cataliza reactiei
de transformare a ATP in AMPc.
16. Mesagerii secunzi: definitie, exemple, efectori intracelulari
Mesagerii secunzi sunt compusi care poarta informatia transmisa de primul mesager avand capacitatea de a modifica activitatea unor
proteine intracelulare care pot avea rol enzimatic, intervin in contractie sau in asigurarea permeabilitatii membranare.
AMPc(adenozin monofosfat) este un nucleotid ciclic cu rol de mesager secund reglat de fosfodiesteraza si adenilatciclaza.
GMPc(guanozin monofosfat) este mediatorul semnalelor luminoase.
IP3 (inozitol trifosfat) determina deschiderea canelelor ionice ptr Ca2+ din reticulul endoplasmic in citosol.
Efectorii intracelulari sunt activati de mesagerii secunzi ca raspuns la mesajul primit de la hormoni/neurotransmitatori. Exemple:
adenilat ciclaza, fosfolipaza C
17. Transportul pasiv: clasificare, exemple
Difuziunea sau transportul pasiv reprezinta trecerea prin membrana celulara a moleculelor mici, in sensul gradientului de
concentratie/electrochimic fara consum de energie(ATP).
Exista doua tipuri de difuziune: difuziune simpla si difuziune facilitata.
Prin difuziune simpla, moleculele sau ionii traverseaza membrana celulara prin pori/spatii intermoleculare datorita energiei lor cinetice,
fara a fi necesara legarea lor de o proteina carrier. Rata difuziunii este determinata de cantitatea de substanta existenta, de viteza
miscarii cat si de numarul porilor prin care trec moleculele/ionii. Se poate face fie prin bistratul lipidic fie prin canalele hidrofile ale
proteinelor(canale de Na,K care functioneaza ca o poarta pentru anioni controlate voltaj-dependent sau prin ligand- ex: aldosteronul)
Difuziunea facilitata necesita interactiunea moleculei cu o proteina transportatoare care le ajuta sa traverseze membrana(Glut4-pentru
glucoza, anumiti aminoacizi). Rata difuziunii creste odata cu concentratia insa atinge un maximum.
Difuziunea se supune legilor termodinamicii, rata depinzand de: permeabilitatea membranei, suprafata, diferenta de concentratie,
diferenta de presiune si potential si temperatura.
18. Calea de semnalizare JAK STAT
Este o cale de semnalizarea intalnita in semnalizarea prin mediatori locali citokine dar si pentru hormoni e.g. somatotropina si
prolactina.
Acesti receptori citokinici actioneaza prin enzime tirozin kinaze citoplasmatice JAK Janus kinase care fosforileaza si activeaza
proteine reglatoare genice STAT signal transducers and activators of transcription.
Proteinele STAT sunt localizate in citosol si sunte denumite proteine latente deoarece migreaza in nucleu si isi exercita functia
reglarea transcriptiei genice numai dupa ce au fost activate.
Receptorii citokinici sunt deobice dimeri sau trimeri, asociati functional cu proteinele JAK.

-vine molecula semnal care declanseaza o tranzitie conformationala(apropie proteinele JAK incat acestea se transfosforileaza - astfel
activandu-se). Proteinele JAK au domenii tirozin-kinazice care vor fosforila resturi tirozinice din structura receptorilor intracelulari, aceste
resturi sunt acum "activate" si pot deveni punti pentru legarea proteinelor "STAT".
O proteina STAT prezinta un domeniu SH2 care indeplineste doua functii. In primul rand, se leaga de puntea de tirozina amintita mai
devreme. Dupa legare, proteina STAT este fosforilata fiind practic activata. Dupa aceasta fosforilare ea disociaza legandu-se de alta
proteine STAT activata.
Dimerul STAT, activat, intra in nucleu unde, impreuna cu alte proteine reglatoare se leaga la un ADN responsive element stimuland
transcriptia genica.
Inactivarea acestui sistem se face prin bucla de feedback negativ realizabila la mai multe etaje, care urmareste in principiu desfosforilarea
componentelor.
19. Aquaporine. Semnificatii si implicatii medicale
Aquaporinele sunt canale de apa ce pot fi introduse in membrana celulara la nevoie.
Principala caracteristica prin care se evidentiaza aquaporinele este capacitatea lor de a actiona ca si canale de apa fara insa a permite
traficul ionilor.
Ele isi realizeaza functia prin structura lor deosebita:
Prezina un por care are grupari carbonil dispuse pe peretii circulari interiori pe de-o parte, iar pe de alta parte prezinta aminoacizi
hidrofobi. Porul este mult prea ingust pentru un ion hidratat, iar deshidratrea lui ar necesita un consum energetic nerealizabil in acel loc.
Pentru moleculele de apa, aquaporinele mai prezinta doua asparagine care se leaga la atomul de oxigen. Deoarece se leaga la oxigen si
nu la hidrogen, aquaporinele nu sunt permeabile nici pentru protoni.
Prezenta aquaporinelor in anumite tesuturi explica caracteristicile lor speciale realizabile in anumite circumstante, de la care pot pleca si
implicatiile medicale.
Astfel, lipsa AQP in anumite tesuturi poate declansa patologia lipsa lor la nivel renal poate cauza o absorbtie ineficienta de apa.
Patologia poate aparea si la nivelul glandelor salivare sau arborelui pulmonar unde pot aparea deficiente secretorii.
1. La nivel cerebral localizarea AQP apare la jonciunile hematoneuronale. Implicate in acest caz sunt in special astrocitele. Se pot
declansa astfel edeme cerebrale.
2. In migrarea celulara AQP intervin in angiogeneza explicabil si la nivel tumoral.S-a observat o inaintare mai inceata a tumorilor la
soareci care nu prezentau AQP.
3. Metabolismul lipidic AQP exista in membrana adipocitelor influentand traficul transmembranar contribuind astfel la hipertrofia
acestora.
19.1 Semnificatia biologica a eterogenitatii compozitionale, a organizarii asimetrice si a compartimentului fluid al membranelor.
20.Proteinele G heterotrimice
Proteinele G heterotrimerice: sunt o familie de proteine cu rol in transmiterea semnalelor, determinand schimbari metabolice in interiorul
celulei;
Proteinele G heterotrimerice sunt alcatuite din 3 subunitati , si . Subunitatea este cea care ii confera rolul.
Sunt proteine switch. Odata activata, subunitatea se detaseaza de celelalte unitati si activeaza o enzima (mesageri secunzi) sau un
canal ionic.
Cateva exemple unde sunt intalnite proteinele G: cascada adenilat ciclazei, cascada fosfolipazei C.
Inactivarea se face prin activitatea hidrolazica intrinseca a subunitatii alfa, reasociandu-se cu subunitatile beta si gamma.
21. Modalitati generice de reglare a activitatii canalelor ionice membranare
Canalele ionice sunt complexe proteice care permit intrarea/iesirea diferitilor ioni prin membrana celulara, fara ele fiind imposibil acest
lucru.
Exemple de canale ionice:
-Na/K: pastreaza un gradient electrochimic constant, mentinand celula polarizata
-H/K: scoate H in afara celulei (intalnita mai des la celulele din stomac)
-Ca: cu rol in contractia musculara.
Reglarea poate fi facuta prin mai multe moduri:
1. calea mesagerilor secunzi: reglarea canalelor prin fosfo/defosfo
2. isi modifica conformatia cand ligandul s-a atasat de el
3. exista unele canale voltaj-dependente care se deschid numai cand diferenta de potential specifica tipului de celula e atinsa
4. deschiderea data de modificarile mecanice induse de citoschelet
22. Transport activ clasificare si exemple
Transportul activ reprezinta trecerea substantelor/ionilor prin membrana impotriva unui gradient de concentratie/electrochimic cu
consumul ATP.
Transportul activ este impartit in doua tipuri in functie de sursa de energie utilizata ptr transport: transportul activ primar si transportul activ
secundar.

In cazul celui primar, energia provine direct din descompunerea ATP sau a altor fosfati macroergici. In cel secundar, este utilizata energia
unui gradient ionic de concentratie, generat anterior prin transport activ pimar.
Este nevoie in ambele cazuri de prezenta unor proteine carrier.
Transport activ primar: pompa Na-K prezenta in toate celulele cu rolul de a polariza celula, mentinand pe interior un potential electric
negativ. proteina caraus prezinta la extremitatea endocelulara 3 situsuri de legare Na si la extremitatea exterioara se afla 2 situsuri pentru
K. Cand locusurile sunt legate proteina isi exercita rolul ATPazic.
Transportul activ secundar: simport si antiport. Simport: glucoza+Na. Proteina caraus are doua situsuri de legare la partea externa: unul
ptr glucoza si celalalt ptr Na. Diferenta de concentratie a Na asigura energia necesara intrarii glucozei in celula. In cazul antiportului: Na-H
(la nivelul tubului contort proximal al nefronului), Na se deplaseaza dinspre lumen spre nefrocit, iar H spre lumen.
23. Pompe ATP-aze: definitie, clasificare, exemple
Pompele ATPazice sunt pompele care folosesc energia obtinuta din hidroliza ATP in ADP pentru a transporta ioni sau diferite molecule
impotriva gradientelor lor de concentratie/ electrochimice.
Acestea sunt impartite in 4 clase:
-P-class: alcatuite din 2 subunitati care se fosforileaza si 2 care regleaza functia de transport. Na/K ATPaza, Ca+ ATPaza, K/H
ATPaza
-F-class + V-class: sunt similare intre, pompeaza doar protoni si nu implica fosforilari ale proteinelor; V-class hidrolizeaza ATP-ul in timp
ce F-class sintetizeaza ATP(de aceea el se gaseste in membrana interna mitocondriala)
-ABC class cu patru domenii centrale: 2 transmembranare si 2 citosolice unde leaga ATP transporta atat ioni cat si aminoacizi, zaharide,
peptide chiar si proteine.
24. Mecanismul semnalizarii celulare via receptorii cu activitate tirozin-kinazica
Receptorii tirozin-kinazici(RTK) reprezinta acea clasa de receptori care prezinta activitate tirozin-kinazica in domeniile citosolice. Liganzii
pentru acesti receptori sunt solubili (hormoni peptidici) in care includem insulina.
Au un domeniu transmembranar si unul citoplasmatic.
Legarea hormonilor de receptor ii stimuleaza activitatea tirozin kinazica care stimuleaza cascada. Semnalizarea RTK are o gama variata
de functii incluzand:
- reglarea proliferarii celulare si diferentierii
-promovarea supravietuirii celulare si modularea metabolismului celular.
RTK pot fi monomerici sau dimerici (cum al fi cel pentru insulina). Ajuns in contact cu ligandul, RTK monomerici se vor dimeriza devenind
activi a.i. kinaza din subunitatea unuia va fosforila tirozina din subunitatea cealalta, crescandu-i activitatea kinazica. Are loc o modificare
conformationala ce favorizeaza legarea ATP (ptr insulina) si legarea de proteine substrat. Astfel resturile fosfotirozinice servesc ca
docking sites ptr diferite proteine care vor transmite semnalul mai departe.
25.Endocitoza mediata de receptori - definitie si semnificatie functionala.
Fagocitoza ncorporare de particule strine (bacterii),molecule fara fluid interstitial de catre fagozomi ce vor fuziona cu lizozomii primari
formnd lizozomi secundari
Pinocitoza nglobarea unor macromolecule aflate n soluie,in lichidul tisular de catre pinozomi ce vor fuziona i ei cu lizozomii primari
Endocitoza este un mecanism de transport cu membrana.
Mecanism: macromoleculele care vor fii internalizate se leaga de receptori specifici care sunt concentrati in zone specializate ale
membranei: depresiuni tapetate cu clatrina.Aceasta se invagineaza si formeaza vezicula cu invelis de clatrina ce va contine
liganzii( macromoleculele ingerate),
Aceste vezicule fuzioneaza cu endozomii timpurii,in care continutul va fii sortat pt transport la lizozomi sau reciclati la membrana celulara.
Nu toti receptorii sunt reciclati, de ex cei pt factori de crestere sunt internalizati impreuna cu factorii de crestere si degradati in lizozim,
indepartandu-se astfel complexul receptor-ligand,stopandu-se raspunsul celulei la stimulare proces numit down regulation.
In cazul celulei epiteliale are loc procesul de transcitoza. De ex: anumite tipuri de cel epiteliale transporta anticorpi din sange;acestia se
leaga de receptorii de pe suprafata bazolaterala si prin transcitoza(fara interactiune cu lizozomi) ajung pe suprafata
26. Etapele fagocitozei
Legarea unei particule de receptor declanseaza emiterea pseudopodelor care inconjoara particula. Dupa fuzionarea membranelor se
formeaza o vezicula mare intracelulara-fagozom.
Fagozomul fuzioneaza cu lizozomul in interiorul caruia materialul ingerat este digerat de hidrolazele acide lizozomale
Prin fagozitoza sunt distrui agenii patogeni de ctre macrofagii sistemului imunitar. Adesea aceti ageni trebuie sa fie marcai de ctre
anticorpi, pentru a fi recunoscui de ctre fagocite,leucocite i limfocite. Alte tipuri de celule, care opereaz prin fagocitoz sunt
granulocitele neutrofile, celulele dendritice din organele limfatice, celulele gliale, monocitele, macrofagele.
Etape:
1. Chemotactismul fenomenul de atragere/respingere a celulei fagocitare ( Deplasare a unui organism liber spre un excitant de natur
chimic)
2. Adeziunea - membrana celulei fagocitare ader la membrana particulei, ce urmeaz a fi ingerat
3. Ingestia - invaginarea particulei strine i formarea fagozomului;
4. Digestia - realizat de enzime intracelulare.

26.1 Definiti urmatoarele notiuni: co-transport, simport, antiport

26.2 Clasificarea jonctiunilor
26.3 Jonctiunea GAP
26.4 Complexe jonctionale
26.5 Discul intercalar
27. Jonctiuniile stranse
Sunt dispozitive structurale de legare(adeziune, 2nm intre celule) intre celule sau intre celula-matrice extracelulara care au menirea de a
stabiliza tesutul sau a media comunicarea intracelulara.
Formeaza bariere care impiedica trecerea moleculelor si ionilor printre celulele epiteliale si separa domeniul apical de cel bazolateral
blocand difuzia libera a lipidelor+proteinelor intre cele 2 domenii
Sunt formate dintr-o retea de lanturi proteice paralele care acopera intreaga circumferinta a celulei,fiecare lant este format din siruri de
proteine multipas: ocludine, claudine si JAMs (junction adhesion molecules). Acestea vor forma niste legaturi extrem de stranse cu
randurile similare de aceeasi proteina din celula adiacenta. Ca2+ este necesar formarii jonctiunilor. Tripsina rupe jonctiunile-> rolul
structural al proteinelor.
Functii:
a) Dispozitive de adeziune intracelulara flexibile si sigure
b) Bariere chimice+ fizice intercelulare
c) Confera polaritate celulelor implicate
28 Jonctiuni de atasare cu filamente de actina
Fac parte din categoria jonctiunilor focale( leaga celula de matrice) care indeplinesc rolul de adeziune. Cele doua tipuri de jonctiuni de
atasare cu filamente de actina sunt zonula adherens si focala.
Zonula Adherens
-se afla sub jonctiunea stransa, si este o cale de comunicare intre 2 celule situate la 15-20nm distanta
-legaturile extracelulare sunt realizate de glicoproteina cadherina, care se leaga la un complex proteic format din alfa, beta, gamma
catenine
-beta cateninele si gamma cateninele se leaga de domeniul citoplasmatic al cadherinei si la alfa catenina
-alfa-catenina se leaga la vinculina
-vinculina se leaga de actina din citoscheletul asociat membranei
Jonctiunea focala
-reprezinta o cale de comunicare celula-matrice
-elementul de legatura din matrice este fibronectina (1)
-celula se ataseaza la fibronectina prin glicoproteina integrina (2)
-de endodomeniul integrinei se ataseaza fibrele de stres (3)
-atasarea fibrelor de stres la integrina se face prin talina(4), vinculina(5) si tensina(6)
29. Jonctiuni de ancorare pe filamente intermediare
Reprezinta puncte de contact intercelular sub forma de butoni care leaga strans celule din diferite tesuturi,in special epitelii
Desmozomii reprezinta situsuri de ancorare pe filamente intermediare.
Filamentele intermediare ale celulelor adiacente se interconecteaza indirect,prin intermediul acestor jonctiuni, formand o retea continua in
intreg tesutul
Filamentele pot fi:
1. keratine-tari( intalnite in structura unghiilor,coarnelor,parului) sau moi-epitelii care captusesc cavitatile interne ale organismului
2. vimetina- intalnita in fibroblaste,celule musculare netede sau leucocite
3. desmina-celule musculare
4. neurofilamente
5. lamine nucleare-componente ale invelisului nuclear
Au rol in intretinerea,functionarea tesuturilor epiteliale si in integrarea mecanica a diferitelor structuri ale citosolului
30. Filamente de actina si dinamica microfilamentelor de actina

Actina e proteina cea mai abundenta proteina a citoscheletului;

Sunt prezente in general sub membrana plasmatica formand retea cu rol de suport mecanic ce determina forma celulei si miscarile
suprafetei celulare , permitand celulei sa ingere diferite particule,sa se divida si sa migreze.
In celulele musculare reprezinta 20% pe cand in restul celulelor 10% din totalul proteinelor celulare
Moleculele individuale de actina sunt proteine globulare, subtiri si flexibile. Este o structura polara cu subunitati dispuse in alfa-helix.
Fiecare monomer de actina-G(actina globulara)are situsuri de legare care mediaza interactiile cap-coada,cu alti 2 monomeri de actina =>
polimerizarea monomerilor formeaza flamentele de actina (actina-F)
Fiecare molecula de actina contine un cation de Mg complexat cu ATP sau ADP, astfel exista 4 stari ale actinei:actina G-ATP, actina GADP, F-ATP si actina F-ADP. Intr-o celula predomina G-ATP si F-ADP.
Fiecare monomer de actina este rotit cu 166grade in cadrul filamentului,acesta fiind motivul pt care actina F se constituie ca dublu helix;
toti monomerii sunt orientati in aceeasi directie=> polaritate distincta si 2 capete plus(+) si minus(-) diferite unul fata de celalalt.
Polaritatea este importanta la ansamblare si stabilirea directiei unice a miscarii relative a miozinei in raport cu actina
Ansamblarea se face in solutii de concentratii ionice diferite. In solutii cu nivel ionic scazut actina F se depolimerizeaza in monomeri.,apoi
actina G va polimeriza spontan daca nivelul ionic creste
Polimerizarea are loc in 3 etape:
1. Nucleatie- formarea unor agregate mici formate din 3 monomeri de actina G.
2. Faza de crestere-monomerii prin aditie reversibila la ambele capete(+-) cresc. Prin clivarea intamplatoare si spontana a filamentelor
care cresc se pot genera centrii de nucleatie care amplifica elongarea. Polimerizarea nu necesita neaparat ATP insa cele care leaga ATP
polimerizeaza mult mai repede.
3. Dupa ce filamentele cresc,concentratia monomerilor de actina G scade pana se atinge un echilibru cu filamentul. Aceasta stare de
echilibru e mentinuta datorita monomerilor de actina G care sunt inlocuiti cu subunitati de la extremitatea filamentului fara a se modifica
masa.
Roluri: participa la formarea cilului prin formarea citoscheletului ,adaptare a formei celulare la momentul functional,formarea
jonctiunilor,diviziune celulara,formarea diferentierilor celulare:permanente sau temporare
31. Filamente de miozina
Miozina este o proteina cu rol de motor molecular, transformand energia chimica in energie mecanica.
Alcatuita din 2 lanturi grele si 4 lanturi usoare
Fiecare lant greu are o portiune globulara si una alfa helicoidala
Cele 2 capete globulare(capul miozinei) au fiecare atasate cate 2 lanturi usoare(gatul miozinei). Coada e reprezentata alfa helix din lantul
gros.
Filamentul gros= cateva sute de molecule de miozina dispuse paralel si asociate prin cozile lor.
Comportamentul in contractie:
Initial, miozina adera la actina, energia obtinuta din ATP schimba conformatia capetelor din lantul miozinic si asta duce la deplasarea
miozinei de-a lungul filamentului de actina. Atata timp cand inca exista ioni de Ca+ in celula, procesul poate fi reluat.
31.1 Rolul filamentelor de actina in procesul de imbatranire celulara si apoptoza
32. Proteine asociate actinei in procesul de polimerizare
Atat ansamblarea cat si dezansamblarea sunt influentate de proteine:
1. Timozina-cea mai abundenta,se leaga la actina G-ADP si impiedica ansamblarea in filamente
2. Profilina se leaga la monomeri blocand incorporarea in filamente,insa permite schimbul ADP cu ATP.
3. Proteinele de la capete: proteina Z prezenta la extremitatea (+) si tropomodulina(-) care se leaga la capetele filamentelor de actina
prevenind pierderea/aditia de monomeri.
4. Gelsolina-promoveaza deplasarea filamentelor de actina. Fragmenteaza filamentele ramanand legata de capetele (+) fiind o proteina
ce blocheaza cresterea filamentelor
32.1 Proteine asociate actinei in procesul de asamblare in citoschelet.
32.2 Organizarea sarcomerului in fibra musculara striata scheletica.
33. filamente intermediare
Sunt denumite astfel avand diametrul intre diametrele celorlalte 2 componente principale ale citoscheletului: filamentele de actina(~7nm)si
microtubuli(~25nm). Principala lor functiune este de sustinere mecanica a celulelor si tesuturilor nefiind implicate in miscare.
Dupa proteinele componente sunt de mai multe tipuri:
-microfilamente formate din prekeratina - keratina
-microfilamente ce contin vimentina( invelis nuclear, unele celule nervoase)

-microfilamente ce contin desmina sau scheletina(m. striat, cardiac)

-neurofilamente din neuroni
-gliofilamente din nevroglii
Asamblarea se face in 4 stadii:
1. se asociaza in dimeri
2. se asociaza anti paralel, nepolar cu capetele identice formand un tetramer
3. ansamblarea sub forma de protofilamente
4. 8 protofilamente alcatuiesc un filament intermediar.
34. microvili,stereocili,flageli,cili
-Cilii si flagelii sunt prelungiri ale membranei plasmatice constitute din microtubuli care determina miscarea anumitor tipuri de celule
eucariote.
Structura fundamentala de baza a cillor si flagelilor este axonema ,alcatuita din microtubuli si proteinele lor asociate. Microtubulii au un
aranjament caracteristic 9+2(un dublet central inconjurat de 9 dublete periferice)in cadrul dubletelor periferice exista un microtubul
complet format din 13 protofilamente si un microtubul incomplet format din 10-11 protofilamente.
Capatul microtubulilor este ancorat in corpusculul bazal,similar ca structura centriolului avand triplete de microtubuli. Corpusculul are rol
in formarea si cresterea microtubulului. Miscarea rezulta din alunecarea dubletelor externe unul pe celalalt.
-Microvilii extensii permanente,digitiforme,abundente la cel epiteliale implicate in absortie .pe suprafata apicala formeaza marginea in
perie ce maresc de 10-20 ori suprafata de absortie
Miscarile sunt datorate interactiunii dintre actina-miozina din reteaua terminala
Se gasesc in enterocite,nefrocite si in toate celulele cu rol in absortie.
-Stereocilii sunt forme specializate de microvili din celulele auditive ale urechii interne care detecteaza vibratiile sonore.
35. Microtubulii
Reprezinta a 3a componenta principala a citoscheletului fiind reprezentat de formatiuni cilindrice.
Rol in mentinerea formei celulare ,in determinismul unor miscari:locomotia celulara,transport intra de organite, separare cromozomi in
mitoza
Alcatuiti dintr-un singur tip de proteina-tubulina. Dimerii de tubulina polimerizeaza pt a forma microtubuli,alcatuiti in general din 13
protofilamente ansamblate in jurul unui spatiu central. Protofilamentele,la fel ca la actina,sunt structuri polare cu 2 capete distincte.
Aceasta polaritate e importanta in stabilirea sensului de-a lungul microtubulului
36. Centriolii si centrul celular
Centriolii sunt organite cilindrice stabile in citoplasma celulelor
Sunt alcatuiti din 9 triplete de microtubuli, centrozomul(centrul celular) poate fi alcatuit din 2 centrioli orientati perpendicular unul pe
celalalt si inconjurati de un material amorf centrosfera.
Centrul celular este responsabil de initierea si declansarea diviziunii celulare formand fusul de diviziune prin microtubuli.. De asemenea
genereaza si miscarea cililor sau al flagelilor prin faptul ca la baza acestora se gaseste intotdeauna prezent un centriol numit corpuscul
bazal.
37. Centrii de organizare ai microtubulilor:
-microtubulii se extind in celula din centrii de organizare ai microtubulilor in care sunt ancorati cu capetele.in marea majoritatea a cazurilor
centrul de organizare e centrozomul localizat in apropierea nucleului
-Centrozomul(centrul celular) poate fi alcatuit din 2 centrioli orientati perpendicular unul pe celalalt si inconjurati de un material amorf
pericentriolar,deci nu centriolul ci materialul pericentriolar initiaza ansamblarea microtubulilor.
-Proteina asociata centrozomilor este gamma tubulina. Aceasta va forma complexe inelare folositoare ca situsuri de nucleatie pt
anasamblarea viitorilor microtubuli.
-In timpul mitozei microtubulii se extind din centrul celular duplicat pentru a forma fusul de diviziune ce este responsabil de separarea si
distributia cromozomilor in celulele fiice astfel se formeaza doi centrii de organizare a microtubulilor la polii opusi ai fusului mitotic.
-Microtubulii care iradiaza din centrozomi sunt de 3 tipuri:
1. Kinetocori
2. Microtubulii polari-provin dn cei 2 centrozomi,extremitatile lor libere sunt stabile deoarece se suprapun in centrul celulei
3. Astrali- dispusi ca niste raze in jurul centriolului
38. Ribozomi. Structura,organizare,biogeneza
Ribozomii (granulele lu Palade) sunt organite celulare minuscule prezente in nr foarte mare(in afara hematiti adulte unde nu exista),sunt
rotunde sau ovale.
In citoplasma celulelor eucariote sunt liberi fie atasati citomembranelor(RE,membrana externa a nucleului si la suprafata microsomilor)
Sunt generati de nucleoli,sunt sediul biosintezei proteinelor specifice,nu prezinta membrana la periferie.

In stare de repaus sunt constituiti din 2 subunitati:mare si mica

40S respectiv 60S, cele doua subunitati fiind legate de un fragment fin de ARNmesager.
Mai multi ribozomi insirati pe un ARN alcatuiesc poliribozomi(ergozom). Ribozomii sunt alcatuiti 65% ARNr si 35% ribonucleoproteine
,agregatele ribozomale sunt forma activa a ribozomilor.
Biogeneza: Proteinele ribozomale sunt sintetizate in citoplasma in apropierea nuclelolui. Acestea traverseaza membrana prin transport
activ prin porii nucleari.
39.Functiile ribozomului
Ribozomii sunt sediul sintezei proteinelor specifice si nu prezinta membrane la periferie.
Numarul de ribozomi ce intra in alcatuirea unui poliribozom depinde de marimea moleculei proteice care va fi sintetizata.
Ei sunt numerosi in celulele aflate in fazele de crestere si in celule cu sinteza crescuta de proteine(cel pancreatice,hepatice si nervoase).
Ribozomii au capacitatea de a se uni ,alcatuind structuri polimere.
Agregatele ribozomale constituie forme active a ribozomilor.
Arn-ul ribosomal este localizat in ribozom,cantitativ el reprezentand ~80% din totalul arn-ului celular. Proteinele
ribozomale(ribonucleoproteine) reprezinta circa 35% in ribozomi,au caaracter asemanator histonelor.
39.1 Sisteme celulare generatoare de energie: caracteristici
39.2 Sinteza lantului polipeptidic la nivelul ribozomilor
39.3 Plierea proteinelor: saperone
40. Structura proteazomilor. Degradarea proteinelor mediate de ubiquitina
-proteazomi localizati atat in citoplasma cat si in nucleoplasma.
Rol: degradeaza proteinele denaturante in peptide mici, este format din miez si 2 complexe reglatoare: Miezul este format din cate 2
subunitati alfa si beta aranjate in 4 inele. Subunitatile alfa formeaza partea externa a inelelor iar cele beta partea interna. Activitatea
proteolitica se gaseste pe subunitatile beta,acestea au mai multe tipuri de activitati: - cliveaza aa acizi -act -cliveaza aa bazici -cliveaza
rezidurile hidrofobe.
Ubiquitina leaga proteinele de proteazomi, ea actioneaza dupa o schema care se deruleaza in astfel:
1. Activarea ubiquitinei este controlata de enzima E1. Ubiquitina activata este apoi transferata la enzima E2
2. In etapa a2a se produce recunoasterea substratului si implica una din enzimele E3(ubiquitin ligaza).E3 reprezinta o familie ce
catalizeaza transferul ubiquitinei la substratul proteic fie direct fie prin intermediar.
41. Incluziuni lipidice aspect MO, ME ( microscop optic/ electronic )
MO prezinta un aspect clar pe preparatele standard
ME aspect electronoclar
Incluziunile pigmentare pot aparea in 3 circumstante:
(1) Tranzitoriu in celula hepatica sub forma de picaturi lipidice izolate, sunt repede metabolizate si dispar din citoplasma la cateva ore
dupa ingestie
(2) Temporar spre exemplu in celule secretorii din glanda mamara in lactatie
(3) Permanent in adipocite
42. Incluziuni pigmentare aspect MO, ME ( microscop optic/ electronic )
(1) Melanina pigment negru evident in epidermul pielii, in SNC substanta neagra.
In piele, este sintetizata in melanocite, celule stelate si se depoziteaza in keratinocite.
MO fulg de nea, neagra-maronie aspect granular
ME Melanina - se evidentiaza structura fina a granulelor, formatiuni electronodense.
(2) Lipofuscina pigmentul de uzura apare odata cu imbatranirea, in special in miocardite, celule nervoase, macrofage. Este produsul
nedigerat al unor reactii litice la nivel subcelular. Dau culoarea galbena adipocitelor.
MO granulatii galben-maronii
ME formatiuni electronodense
(3) Hemosiderina reziduul nedigerabil rezultat in urma distrugerii hematiilor, apare in macrofage. Se poate confunda cu (1) sau (2)
MO aspect granular marioniu
ME aspect granular electronodens
43. Incluziuni glicogen aspect MO, ME ( microscop optic/ electronic )
MO plaje mai mult sau mai putin intinse ce nu ocupa niciodata intreaga citoplasma, se coloreaza in ROSU.
ME bastonase (particule alfa) sau rozete (particule beta), aspect electronodens
44. Structura si ultrastructura lizozomilor.
Lizozomii sunt organitele digestiei intracelulare, ce se gasesc in toate celulele, cu exceptia hematiei adulte. Este organit delimitat de
membrana.

ntr-o singur celul pot exista cteva sute de lizozomi. Cea mai mare parte a lizozomilor este dispus n regiunea juxtanuclear n
strns vecintate cu aparatul Golgi.Membrana lizozomilor are o structura specifica, rezistenta, ea trebuie sa reziste la actiunea
enzimelor din interiorul lizozomului. Pentru a spori rezistenta peretelui membranar, proteinele din structura sa sunt intens glicozilate pe
fata interna.
MO: membrana si matrice lizozomala
ME: membrana lipoproteica, mozaicata, matrice granulata
45. Functiile lizozomului.
Lizozomii sunt organite celulare cu rol digestiv celular, prezente in toate celulele, mai putin in hematia adulta, gasindu-se in cantitate mare
in hepatocite si macrofage.
Ei contin enzime hidrolitice ce le asigura functia digestiva.Ei contin un lumen acid, cu doua unitati mai jos decat pH-ul citosolic, acesta
asigura un ph de actiune.
Exista doua tipuri de lizozomi:
(1) Lizozomi secretori o combinatie intre lizozomi conventionali si granule secretorii
(2) Lizozomi conventionali nu au functia secretorie, o prezinta doar pe cea digestiva.
Moleculele din spatiul extracelular sunt introduse in celula si sunt acoperite de un strat de proteine formand un endozom acestia fiind la
randul lor de mai multe feluri primar si secundar.
Lizozomii interactioneaza cu endozomii secundari si produc endofagozomul, locul unde se produce digestia.
Tipurile de interactiune dintre lizozomi si endofagozomii secundari pot fi sistemtizati astfel:
(1) Kiss and Run lizozomul interactioneaza scurt cu endozomul secundar, se produce un schimb chimic, in endozom se poate produce
digestia, iar lizozomul poate pleca mai departe sa interactioneze cu alti endozomi secundari.
(2) Fusion lizozomul si endozomul fuzioneaza producand un organism hibrid in care are loc
46. Peroxizomul. Structura si ultrastructura.
Peroxizomul este un organit celular ce se gaseste in toate celulele eucariote, inconjurat de o singura membrana ( un singur bistrat lipidic,
nu de o membrana dubla precum cea a mitocondriei) ce nu contine ADN sau ribozomi. Acesta trebuie sa isi importe toate proteinele
constituente si o face printr-un mecanism de import selectiv.
Peroxizomii sunt un sediu al ultizarii oxigenului ce contine mai multe enzime, are urmatoarele roluri: producerea peroxidului de hidrogen,
descompunerea peroxidului de hidrogen( enzima catalaza), oxidarea acizilor grasi cu catena mai mare de 24C, sinteza unor lipide, pot
activa si oxidarea acizilor grasi.
Ultrastructura peroxizomilor examinat releva o membrana simpla la interiorul careia exista o matrice granulara amorfa sau fibrilara.
47. Biogeneza si functiile peroxizomului.
Functii
Functia peroxizomilor este data de enzimele pe care le contin, ce faciliteaza utilizarea oxigenului ca substrat reducator ei oxideaza alte
subtraturi.
Se poate realiza o clasificare a functiilor:
(1) Reactii de oxidare a altor substraturi - detoxifiere
(2) Degradarea acizilor grasi -oxidare, cu transformarea lor in acetil-CoA. Aceasta reactie are loc si in mitcondrie, insa sediul principal
este peroxizomul.
(3) Descompunerea purinelor cu formare de acid uric
(4) Produc si importa colesterol
Peroxizomii sunt organite care se adapteaza repede mediului in care se afla, asta explica heterogenitatea structurala a peroxizomilor din
cadrul aceluiasi organism.
Biogeneza
O functie a peroxizomului ce il incadreaza la categoria organisme autonome este capacitatea acestuia de a se divide, desi nu poseda
material genetic. Deasemenea poseda capacitatea de a prolifera, proliferare indusa in doua faze:
(1) Prolifereaza din muguri preexistenti
(2) Crestere prin import de proteine
1. Se formeaza intai bistratul lipidic se presupune ca se formeaza in RE inainte de a se importa proteinele PEX(peroxisome assembly
protein).
2. Se importa proteinele PEX 16, 3, 9 ultima este absolut necesara genezei. PEX 11 este modulatoare a genezei si poate fi produsa sub
actiunea stimulilor externi.
3. Proteinele matricei peroxizomale sunt sintetizate.
4. Secventele semnal ale proteinelor se leaga de proteinele PEX si sunt transportate spre peroxizom.
5. In peroxizom se elibereaza proteinele noi, proces ATP-dependent.
48 Reticulul endoplasmatic: definiie, clasificare, forme
- Reprezinta un organit delimitat de endomembrane, organizat sub forma unei retele de cisterne si/sau tubuli, cu numeroase anastomoze,
care pot prezenta sau nu pe suprafata citoplasmatica ribozomi atasati

- Zonele organizate sub forma de cisterne prezinta de regula ribozomi atasati pe membrana citoplasmatica a organitului si fomeaza RER,
iar zonele structurate sub forma de tubuli, ce continua cisternele RER --> REN
- RER si REN sunt 2 forme de organizare diferita ale aceluiasi organit
- RER: sinteza de proteine, prelucrarea si transportul lor spre aparatul Golgi
-REN: metabolizarea lipidelor, stocarea ionilor de calciu, detoxifiere celulara
49. Mecanismul prin care lanul polipeptidic este transferat din citosol n reticulul endoplasmic.
1. Initierea sintezei proteice in citosol;
2. Aparitia peptidei semnal;
3. Recunoasterea peptidei semnal de SRP (signal recognition particle - aflat intotdeauna in exces in citosol), si interactinunea dintre ele +
blocarea sintezei prin ocuparea sitului A;
4. Legarea complexului macromolecular astfel format la SRP receptor din membrana RE;
5. Interactiunea dintre SRP receptor si translocon cu transferul complexului, legarea ribosomului si deblocarea sintezei proteice prin
eliberarea SRP in citosol;
50. Rolul reticulului endoplasmic n biosinteza si prelucrarea proteinelor
- Biosinteza tuturor proteinelor incepe in citosol (exceptie cele codificate de ADN-ul mitocondrial)
- Dupa ce sunt preluate de translocon soarta polipeptidului este dictata de tipul sau. Astfel, cele destinate exportului sau prelucrarii in RE,
golgi sunt eliberate de o semnal-peptidaza (enzima ce actioneaza asupra unui peptid semnal ce dicteaza hidroliza polipeptidului)
- Cele care nu contin aceasta peptida semnal pentru semnal-peptidaza vor deveni proteine transmembranare a RE
- La nivelul RE polipeptidul sufera modificari co- si post-traducere (=maturare) procese ce vor fi finalizate la nivelul aparatului Golgi
- Modificarile co-traducere (in timp ce proteina este sintetizata)
o Au loc la nivelul transloconului
o Initierea glicozilarii proteinelor
In RE este initiata formarea structurilor N-glicozidice
Substratul pentru reactie il reprezinta dolicil-difosfo-oligozaharidul
o Hidroxilari la nivelul lantului polipeptidic
- Modificari post-traducere
o Glipiarea = ancorarea unor ectoproteine la bistratul lipidic printr-o ancora glicofosfatidilinozitolica.
o Asistarea proteinelor pt impachetarea corecta
Asistata de proteine numite s(h)aperone (chaperone)
S(h)aperona cu cel mai larg spectru de actiunie se numeste BiP (binding protein) si elibereaza polipetidul translocat numai dupa ce
este corect impachetat.
51. Rolul reticulului endoplasmic n biosinteza lipidelor membranare
- RE participa la biosinteza tuturor lipidelor membranare
- Colesterolul este produs din acetil-Co A cu
oxidociclaza. Intermediar: lanosterolul
- Ceramidele care vor fi transformate in sfingomieline sau glicolipide la nivelul aparatului Golgi
- Glicerofosfatidele sunt sintetizate in foita interna a RE.
- Au loc si procese de disproportionare (trecerea unui glicerofosfatid in altul):
o PE --> PC
o Exista procese de conversie in ambele sensuri intre PC, PE si PS (PS se produce numai prin acest mecanism la mamifere)
51.1 Modul de organizare ultrastructurala al reticulului endoplasmatic si implicarea acestuia in metabolismul lipidic.
ROLUL RE IN BIOSINTEZA LIPIDELOR MEMBRANARE
Implicarea majora revine partii netede a RE.
Participa prin intermediul pachetului enzimatic la:
- biosinteza tuturor lipidelor membranare(forma finala sau precursor)
minoritare: colesterol, ceramide; majoritare:glicerofosfatidele (~70%)
- producerea si hidroliza trigliceridelor
- desaturarea acizilor grasi
Are mecanisme ce distribuie lipidele intr-un bistrat asimetric si heterogen.
Colesterol
materia prima: acetil-CoA
intermediar de baza: acid mevalonic (format din acetil-CoA prin activitatea HMG CoA reductazei)
- in urma unor etape, acidul mevalonic devine farnezil-fosfat
- prin imbinarea a 2 molecule de farnezil-fosfat se produce scualenul (sub actiunea scualen-sintazei)
- scualenul se ciclizeaza si se oxideaza, formand lanosterolul (sub actiunea scualen- oxidociclazei)
- lanosterolul se transforma in colesterol
Ceramide
Sunt produse la nivelul RE, reprezinta precursori ai sfingomielinelor si glicolipidelor.
materia prima: sfingamine(este precursor al sfingozinei, obtinut din L-serina si palmitil-CoA)

- in urma amidarii sfingaminelor se formeaza ceramide

- ceramidele sunt transformate in sfingomieline sau glicolipide la nivelul complexului Golgi
Glicerofosfatidele
Vom exemplifica prin fosfatidilcoline (PC)
Biosinteza la nivelul foitei interne a RE(lucru valabil si pentru celelalte glicerofosfatide)
materia prima: acetil-CoA si glicerol-3-fosfat
- obtinerea acidului fosfatidic (sub actiunea acil-transferazelor) din acetil-CoA si glicerol-3-fosfat
- eliminarea fosfatului din acidul fosfatidic (sub actiunea fosfatidil-fosfatazei) cu formarea diacilglicerolului
- adaugarea fosfo-colinei la hidroxilul diacilglicerolului (sub actiunea colinfosfo-transferazei)
Desaturarea acizilor grasi
Se face prin actiunea unui complex enzimatic ce contine citocrom b5, NADH-citocrom b5-reductaza si acid gras desaturaze.
51. 2 Reticulul sarcoplasmatic, localizare, organizare ultrastructurala, functii.
51.3 Raspunsul proteinelor eronat impachetate (unfolded protein response)
52. Ultrastructura aparatului Golgi.
-este delimitat de endomembrane
-Nr variaza ajungand pana la 50 in hepatocit.
-se prezinta sub forma unei stive de 3-7 cisterne curbate localizata perinuclear. Fiecare stiva are 2 fete: -> o fata cis (convexa,de intrare,
imatura) orientate spre RE si nucleu,prezinta o retea de microvezicule ce realizeaza comunicare cu RER ->o fata trans (concava,de
iesire,matura) orientate spre membrana plasmatica, prezinta o retea de macrovezicule.
Distributia echipamentului enzimatic:
-reteaua si cisternele cis-reduc ionii metalici
-cisterne trans-prezinta nucleozid difosfataze
-reteaua trans-contine fosfataza acida
53. Funciile aparatului Golgi
1. producerea sfingolipidelor
2. glicolizarea proteinelor-prelucrarea structurilor N-glicozidice-continuarea tunderii si efectuarea glicolizarii terminale
3. producerea glicozaminglicanilor
4. sulfatarea unor glucide (substratul de pe care sulfo-transferaza transfera sulfatul este 3 fosfoadenozin 5 fosfosulfat)
5. marcarea enzimelor lizozomale
6. maturarea proteinelor
7. sortarea si transportul moleculelor catre destinatia finala: in celula sau in afara celulei
8. biogeneza si traficul intracelular al membranelor
54. Polarizarea biochimica a aparatului Golgi si semnificatia ei.
- Fiecare stiva de cisterna (ultrastructura) prezinta o fata cis(de intrare) si una trans (de iesire)
- Polaritatea aparatului Golgi este atat morfologica, cat si biochimica
- Fata cis:
o Convexa si prezinta o retea de microvezicule. Este orientata spre RE si se mai numeste si imatura. Aici se gasesc enzime cu
proprietatea de a reduce ioni metalici
- Fata trans:
o Concava si prezinta o retea de macrovezicule. Este orientata spre membrana celulara = fata matura. Reteaua trans are in alcatuire
fosfataza acida (enzima specifica pt lizozomi)
- Modalitatea prin care aparatul golgi isi mentine polaritatea a fost explicata prin doua modele: Modelul transportului vezicular si modelul
maturarii cisternelor ( spre deosebire de prima in care complexul tinta este transportat intr-o vezicula independenta, in acest model
intreaga vezicula golgiana evolueaza, se matureaza dinspre fata cis spre fata trans. Procesul are loc atat anterograd cat si retrograd (de
la ap Golgi la RE)
55.1 Ciclul secretor celular
55. Modele asupra dinamicii aparatului Golgi - nu apare
- Pt explicarea mentinerii polarizarii aparatului Golgi in pofida miscarilor anterograde de la nivelul sau, au fost propuse 2 modele: cel al
transportului vezicular si cel al maturarii veziculelor
- Modelul transportului vezicular sustine ca metoda de transport intre vezicula donatoare si vezicula acceptoare inglobarea substantelor
de interes in microvezicule ( diam ~ 50 nm)
- Modelul maturarii veziculelor presupune ca metoda de transport anterograd de pe fata cis pe fata trans maturarea intregii vezicule.
Transportul retrograd al proteinelor reziduale se face prin transport vezicular

- De notat faptul ca ambele metode reprezinta si posibilitatea transportului retrograd

- De mentionat pt domnul Leabu ar mai fi faptul ca desi modelele acestea au fost propuse de mai bine de 50 de ani, nu a fost luata inco o
decizie in favoarea vreunuia dintre ele, existand dovezi pro si contro pt ambele.
56. transportul RE-Golgi - nu apare
-implica urmatoarele procese:
1. Sortarea la nivelul elementelor tranzitionale ale RE (cu participarea proteinelor de invelis COP II si a proteinei G monomerice Sar1 cu
rol reglator)
2. Traficul catre Ap Golgi
3. Sortare la nivelul complexului Golgi (cu participate proteinelor de invelis COP I si a proteinei G monomerice Arf1 cu rol reglator)
4.Returul la RE (cu reciclarea unor componente)
Transportul respecta un mecanism tip suveica ce implica atat un transport anterograd (de la RE la Ap Golgi) cat si un transport retrograd
(de la Ap Golgi la RE)..
Mecanismele prin care transportul se face sunt departe de a fi elucidate, cert este ca el implica:
1.diferite proteine de invelis (COPII si COP I )
2.reglatori( proteinele monomerice G)
3.structuri intermediare
57. Transportul Golgi- membrana celulara. - nu apare
1.Trafic trans-Ap Golgi Membrana apicala
Mecanismele sortarii : - mecanisme ce implica str glucidice din glucolipide si glicoproteine de pe fata luminala a organitului
- mecanisme ce implica structuri de tip pluta lipidica
Transportul elementelor rezultate prin sortare implica un rnecanism cooperativ care foloseste
initial ruta microtubulilor, apoi ruta filamentelor de actina.
Microtubulii ce trec pe langa cisternele golgi sunt orientate cu capul (-) catre membrana apicala strabatand partial tesatura de filamente
de actina.
Veziculele folosesc initial proteine motoare din familia dyneinelor pt a se deplasa catre capul (-) al microtubulilor apoi cand ajung la
filamentele de actina folosesc proteine motor ,miozina I cu ajutorul careia se deplaseaza de-a lungul acestor filamente. Ajungand la
nivelul membrane apicale membrane veziculelor fuzioneaza cu membrane celulara marindu-I suprafata.
2.Trafic trans-Ap Golgi Membrana bazo-laterala
Sortare: prin motive de aminoacizi
Transport: tot pe calea microtubulilor insa catre capul (+) prin folosirea kinezinelor (proteinele motor)
Reglarea mecanismelor de selectie,sortare si veziculare se face prin proteinele G monomerice.
58. Ciclul secretor.
Este un proces ce implica urmatoarele etape:
a) Biosinteze moleculelor/macromoleculelor de secretie
b) Prelucrarea, maturarea, sortarea si vezicularea acestora
c) Secretia propriu-zisa (detaliata in subiectul urmator)
Primele doua etape cuprind o sinteza o subiectelor 50-56.
De mentionat este faptul ca de multe ori in cazul produsilor de secretie maturarea implica hidroliza unor pro- sau pre-pro-componente.
Exemplu : insulina
Adesea continutul veziculelor de secretie sufera un proces de condensare
Directionarea veziculelor/vacuolelor spre membrana se face prin folosirea proteinelor (SNARE)
Termenul de ciclu secretor nu este cel optim de folosit aici, ci ca, mai corect ar fi termenul de cale secretorie, deoarece termenul de ciclu
implica reciclari ale unor componente, fenomen despre care nu avem dovezi suficiente pentru a-l sustine.
58.1 Biogeneza lizozomilor
59. Exocitoza: definiie, tipuri de exocitoz .
Exocitoza reprezinta procesul de eliminare a unor produsi de secretie in spatiul extracelular prin intermediul fuzionarii veziculelor ce
contin materialul de interes cu membrana celulara.
Se cunosc doua astfel de cai:
a) Calea de secretie constitutiva
a. Opereaza in toate tipurile de celule
b. Are loc concomitent cu traficul noilor suprafete de membrana necesare pt a inlocui componente nefunctionale sau pt a satisface
nevoile de crestere. Acest lucru necesita si dezvoltarea matricei extracelulare, fapt pt care se secreta si componente ale acesteia
b) Calea de secretie semnalizata
a. Este,de regula, specifica celulelor specializate in secretie.
b. Produsii de secretie sunt stocati in vezicule aflate langa membrana celulara, ce asteapta a fi exocitate dupa primirea unui semnal.
c. De multe ori acest semnal este reprezentat de cresterea concentratiei citosolice de Ca, ca urmare a legarii unui mesager primar la un
recepor specific din membrana celulei respective.

De mentionat ar mai fi faptul ca, in unele situatii, maturarea moleculelor secretate are loc exact in momentul exocitarii. Exemplu :
colagenul tip I (daca s-ar matura in interiorul celulei s-ar integra in structurile ei intracelulare, determinand situatii patologice.
59.1 Mitocondria - aspectul in MO si ultrastructura
59.2 Organizarea moleculara si functiile membranei mitocondriale interne
59.3 Organizarea moleculara si functiile membranei mitocondriale externe si a spatiului intermembranar
59.4 Organizarea moleculara si functiile matricei mitocondriale.
59.5 Biogeneza mitocondriilor, teoria endosimbiotica.
59.6 Rolul mitocondriilor in distributia intracelulara a ionilor de calciu, in producerea de specii reactive de oxigen si in
apoptoza.
60. Rolul mitocondriilor in apoptoza (Mecanismele apopotozei)
Apoptoza reprezinta moartea celulara programata, ce joaca un rol esential in organogeneza si reinnoirea celulara, ce apara insa si in
cazul detoriorarilor usoare de ordin exogen (cele grele produc necroza).
Caracteristicile apopotozei pot fi rezumate:
(1) Sunt consumatoare de ATP
(2) Sunt controlate genetic
(3) Se pastreaza organitele
(4) Se pastreaza integritatea celulara
(5) Absenta inflamatiei
(6) Micsorare celulara
(7) Se formeaza corpuri apopototice delimitate de membrane ce pot fi usor fagocitate
Exista 3 cai ce interactioneaza in mecanismul apoptotic:
1. Calea extrinseca se bazeaza pe existenta a semnalelor exracelulare ce se leaga la membrana celulara pe asa numiti Death
receptor DR (Apartin familiei TNFR Tumor necrosis factor receptor) ce contin un domeniu intracelular numit Death domain.
Legarea semnalului induce transformari la nivelul Death domain-ului consecutiv cu recrutarea la nivelul acestuia a procaspazei 8, care,
prin actiunea proteolitica a domeniului produce caspaza 8 forma activa. Aceasta activeaza la randul sau alte caspaze (cascada
caspazelor), care, impreuna, actioneaza proteolitic asupra proteinelor intracelulare inducand apopotoza.
Deasemenea, actioneaza asuprea gelsolinei, care este in stransa legatura cu actina din matrix si ca urmare, schimba forma celulei.
Caspazele activate interactioneaza cu factorul inhibitor al caspazelor (ICAD) si il inhiba, potentand astfel cascada.
2. Calea mitocondriala activata prin factori exogeni specii reactive ale oxigenului, cresteri ale [Ca2+] intramitosolic si caspaze.
Rezultatul activarii este deschiderea unui por larg in membrana mitocondriala interna MPTP Mitochondrial Permeability Transition
Pore, urmata de umflarea celulara, ruperea membranei externe mitocondriale si eliberarea citocromului C in citosol.
Citocromul C eliberat in citosol, se leaga de APAF Apoptotic protease activating factor 1 si ATP si formeaza o strucutura, 7 dintre aceste
structuri legate intre ele, formeaza un oligomer sub forma de roata cu spite numit apoptosom. Aceasta structura leaga 7 molecule de
procaspaza 9 si formeaza caspaza 9 forma activa, ce induce apoptoza.
3. Calea nucleara se bazeaza pe existenta unei proteine nucleare tumor suppressor p53 ce detecteaza nepotriviri intre bazele
azotate la nivelul ADN-ului.
In cazul unei nepotriviri usoare seactiveaza transcrierea p21 ce opreste ciclul celular (probabil pentru corectare).
In cazul unei erori severe la nivelul ADN-ului p53 isi autostimuleaza propria trasncriere si actioneaza consecutiva la activarea factorilor
proapoptotici BAX si inactiveaza factorii antiapoptotici BCL2.
Modificarea cantitativa BAX:BCL2 activeaza MPTP declansand apoptoza pe cale mitocondriala (2). Deasemenea, activeaza factorii
Fas ce activeaza calea descrisa la punctul (1).
Dereglari ale mecanismului apopotozei provoaca imbatranirea, incapacitatea organismului de a scapa de celulele afectate crescand riscul
de cancer.
61.Nucleul celular: definitie, aspect MO, ME
Nucleul mai este denumit carion i este formaiunea cea mai reprezentativa a celulei. Este un organit celular cu multiple funcii difereniat
in procesul evoluiei i n continu perfecionare i organizare.
Nucleul este componentul subcelular preznt doar in celulele ek si numai in interfaza-perioada dintre doua diviziuni succesive.
Nucleul este sediu:
-adn-ului, puratatorul informatiei genetice,adica informatia pe baza careia se sintetizeaza proteinele
-autoreplicarii adn-ului
-transcriptiei maesajului genetic,adica a sintezei ARN-m;
-centrul de control si comanda a celulei ek;
La MO
-nucleul este studiat folosind coloranti bazici cea mai folosita coloratie fiind hemalaun-eozina=>violet
-nucleul este BAZOFIL

Componente cere pot aparea legate de nucleu sau pe langa acesta:

-membrana nucleara(care de cele mai multe ori nu se observa)
-la periferie e delim de invelis nuclear
-cromatina-bazofila -granule
-filamente
-blocuri
-in nuclei inchisi la culoare se pot observa nucleoli->care exista in totii nuclei
-cariolimfa-lichidul nuclear format in mare parte din proteine
Nucleii eucromatici au aspect veziculos,prezinta granulatii finesi in general au aspect granular sau fibrilar.
Nucleii tahicromatici sunt intens bazofili.
Eucromatina contine aden-ul care poate fi pus in evident prin urmatoarele metode:
-reactia Fulgen:AND-rosu violet
-reactia Bracket:-verde-metil-pironina=> AND-verde
ARN-rosu
La ME remarcam remarcam:
-nucleoplasma-care cuprinde matricea nucleara
-heterocromatina electronodensa si eucromatina electronoclara
-nucleolii
-membrana nuclear cu cisternele nucleare care apare intrerupta din loc in loc de complexele por
La microscopul cu fluorescenta: DAPI-4,6-diamino-2-phenylindol-AND-ul capata fluorescent-nucleul devenind albastru
62.Nucleul celular: numar, forma, localizare
Raspandire. Nucleul este prezent in toate celulele organismului uman cu cateva exceptii:
-hematiile adulte
-fibrele cristaliniene sau trombocitele.
Numar: de regulao celula-un nucleu. Exista insa cateva exceptii:
-celule binucleate:hepatocitele si unii ganglioni din neuronii simpatici
-celule cu cateva zeci de nuclei:osteoclastele si celulele gigante Langhans care apar in tuberculoza
-celule cu cateva sute de nuclei:fibra muscular striata(40 de nuclei pe cm)
Forma. De obicei forma nucleului urmareste forma celulei+>nucleul prezinta o mare varietate de forme:
-rotund-ovalar in celulele izodiametrice(sferice,cuboide,poliedrice)
-alingit in celulele inalte sau fuziforme
-turtit in cel in care exista acumulari de material
-lobat in unele leucocite
-inmugurit in megacariocite etc..
Localizare; de obicei nucleul ocupa o pozitie cantrala in nucleu, pozitie ce poate fi socotita strategica dpdv al rolului sau.Exceptii:
-nucleu excentric in cellule care acumuleaza anumite material in citoplasma(cellule adipoasa,secretoare de mucus etc)
-nucleu plasat la unirea treimii bazale cu cea mijlocie in celulele secretoare seroase din pancreasul exocrin si parotide.
63. Invelisul nuclear: definitie, organizare, ultrastructura
Definitie
Invelisul nuclear este un complex membranar characteristic celulelor ek.El separa doar in perioada interfazica continutul nuclear de
citoplasma si implicit controleaza schimburile dintre nucleu si citoplasma.
Importanta:prezenta invelisului nuclear si prin intermediul acestuia a nucleului insusi ca entitate subcelulara individualizata este trasatura
esentiala morfologica care deosebeste ek de pk.
Aparitia in evolutie a invelisului cellular a reprezentat un avantaj decisiv prin crearea unui compartiment subcelular separat in care isi are
sediul adn si in care se desfasoara autoreplicarea si transcriptia. Prin urmare acesta asigura binecunoscuta stabilitate genetica mai mare
a ek in raport cu pk.
Ultrastructura
Structura inv nuclear nu este microscopica ci ultramicroscopica,acesta fiind prea subtire ptr a fi obsrevata la MO.
Pe sectiuni colorate cu hemalaun-eozina si examinate la mo invelisul nuclear apare ca o linie de culoare rosu-violaaceu.In realitate
grosimea totatala a invelisului nuclear fiind de cca 400A de 5 ori sub limita de rezolutie a mo.
Ultrastructural inv nuclear are 2 caracteristici esentiale;este dublu(formar din doua membrane concentrice) si prezinta pori .
Elementele componente ala invelisului nuclear:
-membrane nucleare int si ext
-spatiul perinuclear
-porii
-materialul anular/anulii
-lamina densa interna
A.Membranele inv nuclear
Mb ext:este in contact direct cu citoplasma si pe ea se pot atasa ribozomi.
Mb interna:delimiteaza continutul nuclear.
Grosime. Ambele mb au cca 70-80 A
Organizare supramoleculara:
-cel putin apparent ambele mb au o ultrastructura asemanatoare altor citomembrane in sesnul ca apar trilaminate la ME
-fiecare este alc din 3 straturi:un start osmiofob(clar la fluxul de electroni) cuprins intre 2 straturi osmiofile(dense la fluxul de elcrtoni)
B.Spatiul perinuclear(cistern perinucleara)
Def: spatiul care separa cele 2 mb ale inv nuclear

Diametru: grosimea spatiului perinuclear este de ~200-300A ,variabil de la o cel la alta si in oarecare masura chiar si in caeeasi celula.
Continutul:in spatiul perinuclear prin metode uzuale de investigare nu s-a putut confirma existent unei substructuri macromoleculare, dar
acest fapt nu inseamna ca este gol, fara mat biologic.
C.Porii
Def:Discontinuitati in spatiul perinuclear dat de fuzionarea celor 2 membrane.
Importanta:rolul lor este essential in realizarea schimburilor dintre nucleu si citoplasma, in primul rand permitand trecerea ARNm din
nucleu in citoplasma
Dimensiuni: diametrul cuprins intre:300-1000A, in fct de tipul cellular si organism
Forma: dupa ultimele cercetari se considera ca forma porilor ar varia intre circular si polygonal.
Numarul:proportional cu activitatea celulei: cu cat sinteza de arn este mai mare cu atat celula respectiva va avea mai multi pori.In medie
porii ocupa cca 10-20% din invelisul nuclear.
D.Materialul anular(anulii)
Termenul de material anular tine sa inlocuiasca termenul de annulus folosit in anii 60.
Def:formatiuni ultrastructurale atasate circumferintei sau perimetrului porilor. Acesta formeaza impreuna cu porul complexul por.
Componente:
Matricea anulara:(anulul propriu-zis) este un inel de material dens la fluxul de elctroni ,care se proecteaza atat pe versantul citoplasmatic
cat si pe cele nucleoplasmice. Dpdv biochimic este alc din proteine deoarece dispare dupa digestia cu tripsina.
Masele anulare(subanulii): sunt in numar de 8 substructuri aproximativ sferice dispuse in matricea anulara . Fiecare are un diam de
~200A si o dispozitie simatrica radial.
Diafragmul: -uneori oblitereaza orificiul anular
-format dintr-un mat mai dens decat matricea citoplasmatica sau decat carioplasma
-nu este o membrana dpdv ultrastructural si prin urmare UN ARE VALOARE FUNCTIONALA
Granula centrala: ocupa uneori centrul porului,cu diametru de 100-150A
-formal datorita pozitiei ei strategica a fost considerata gardianul porului
-aceasta nu ar fi considerata structura permanenta ci un complex Arn-proteine surprins in tranzit prin por.
Materialul fibrilar-reprezentat de fibrele ce se ancoreaza pe de o parte de masele anulare iar pe de alta parte de granula centrala.
E.Lamina densa interna
Definitie:strat electronoopac aplicat pe frontul nucleoplasmic al mb nucleare interne
Apare clar pe img de ME dupa fizarea cu GLUTARALDEHIDA
Ultrastructura:
-grosime de cca200-600A in functie de tipul cellular si de procedeul de fixare folosit
-prezinta o zona fin granulara sau fin fibrilara localizata intre mb interna a inv nuclear si masele cromatiniene periferice
Compozitia biochimica nu este inca cunoscuta.
ROLUL:-se presupune ca ar avea loc de suport ptr mb nuclear interna
64.Porul nuclear, transport (generalitati)-am tratat acest subiect mai sus la 70.(in continuare voi scrie din curs)
Porul nuclear -este zona de intrerupere a invelisului nuclear
-la nivelul sau se gaseste complexul por
-rol-regleaza schimburile dintre nucleu si citoplasama
-functioneaza ca o bariera selectiva in ambele sensuri
-sunt structuri dinamice care par si dispar in sunctie de activitatea celulei
-in nr de ~3000-4000 pe un nucleu
-dimensiuni:10nm in repaus
25 nm in stare activa(are loc transport)
Complexul Por
-structura ordonata cu aspect octagonal vazut de sus
-format din urmatoarele structuri:
*anul sau mase anulare-subunitati proteice a 20nm in nr de 8(sunt 8 citoplasmatice se insera pe citoplasma si 8 nuceloplasmice ce se
insere pe fibrilele nucleoplasmice si pe inelul nucleoplasmic formand COSULETUL FIBROS AL PORULUI
TRANSPORTUL PRIN POR
-se face in ambele sesuri si este de 2 tipuri-ACTIV SI PASIV
*T PASIV-trec elem cu diametre foarte mici:ioni ce Na+ siK+, molecule cu greutate molecular mai mica de 60 de KDa:aa nucleotide
oligozaharide
-se face in fct de gradientul de concentratie
-se face prin canale periferice
*T ACTIV-prin partea centrala a porului
-molec mai mari de 60 de kDa
-necesita enzyme ptr transport:6ATP-aze
-viteza de transport este invers proportional cu dimensiunile molec de transportat(cu cat molecula e mai mare cu ata transportul decurge
mai incet)
-exista un import si un export in ambele sensuri:
#TRANSP ACTIV PTR IMPORT
-proteine nucleare-cu afinitate ptr nucleu
-enzime necesare ptr replicarea adn
-complexe ribonucleoproteice
-complexe ligand-receptor-hormon
-factori ptr transcriptie

PROTEINELE TREBUIE SA AIBA IN STRUCTURA LOR SECVENTE SEMNAL DE ADRESARE NUCLEARA (+LIZINA SI
ARGININA).Proteinele putand fi libere la suptafata sau mascate.secventa semnal recunoscuta in citoplasma de receptori care se
apaseaza la proteina formand un complex din fibrele citoplasmatice=> POR
Complexul se va desface si receptorul se recicleaza.
Ptr export procesele sunt similar:ARNt-ARNm-ribozomi
65. Nucleolul: rol, compozitie chimica, evidentiere MO, ultrastructura
Definitie:
Formatiune corpusculara intranucleara,prezenta numai in interfaza,a carei functie principala este biogeneza ribozomilor(cu exceptia
ribozomilor mitocondriali).
Importanta
Nucleolul are importanta vitala ptr celula=>mutantii anucleolari nu sunt viabili
In absenta nucleolului nu se formeaza ribozomi prin urmareARNm si ARNt nu trec din nucleu in citoplasa si este blocata sinteza proteica.
COMPOZITIE CHIMICA
Principalele componente chimice ale nucleolului sunt AND,ARN si proteine,care se gasesc, in functie de tipul cellular si de momentul
functional in proportie aproximativa de 3%,7%si90% din greutatea uscata.
Microscopie optica (structura)
Coloratie uzuala hemalaun-eozina:evidentiaza nucleolul ca un corpuscul bazofil mai ales in nuclei eucromatici(tipic celulei nervoase)
Coloratia Fulgen:care pune in evident in mod selectiv and-ul colorand cromatina in rosu-violaceu,permite individualoizarea unui corpuscul
cromatinian atasat nucleolului asanumita CROMATINA ASOCIATA NUCLEOLULUI
Impregnarile argentice:au scos in evident doua componente in structura nucleolului:nucleolema ,formatiune filamentoasa rasucita ca un
ghem, si pars amorfa, fondul omogen(astructurat la microscopul optic)in care este dispusa nucelolema.
Microscopie elecrtomica-ULTRASTRUCTURA
Nucleolul este un component subcelular care NU este delimitat si NU contine citomembrane. Ultrastructural in alc nucleolului intra 4
componente:
a.pars fibrosa(componenta fibrilara)-formata din filamente de 50A, grupate in pachete si oranizate in retea.
b.pars granulose(componenta granulara)-alc din granule de 150A diametru,similar dar Nu identice cu ribozomiidin citoplasma,ESTE
COMPONENTA NUCLEARA DOMINANTA
c.pars cromosoma(componenta cromozomala)-alc din fibre comatiniene ,este repartizata la PERIFERIA NUCLEOLULUI(cromatina
perinucleara) dar patrunde si in interior sub forma de benzi(cromatina intranucreara)
d.pars amorfa(componenta astructurata)-omogena,de densitate medie la fluxul de electroni
-se discuta daca reprezinta in mod real o component a nucleolului sau este cariolimfa care umple spatiul dintre cecelalte component
nucleolare
Toate cele 4 componente nucleolare pot fi distinse in acelais nucleol clar numai in CAZURI RARE. Raporturile cantitative si topografice
dintre aceste componente variaza in raport cu tipul celualar si in mod special cu momentul functional.
66.Matricea nucleara: ultrastructura, roluri
Studiile privind organizarea interna a nucleului au condus la identifiarea unei retele de natura proteica numita MATRICE NUCLEARA alc
din proteine nehistonice numite proteine SCAFFOLD. Filamentele matricei nucleare sunt dispuse intr-o retea 3d ce formeaza in int celulei
o structura cu rol analog citoscheletului.
Matricea nucelara reprezinra sediul unor procese imp cum ar fi replicarea and si procesare a arn heterogen nucrelar(hnARN) precursorul
arn-ului mesager.
Macromolec de AND se fixeaza pe proteinele Scaffod prin intremediul unor secvente polinucleotidice denumite regiuni de atasare la
scaffold(SAR-scaffod associated regions) sau MAR-matrix-attachment regions. Desi rolul secventelor SAR nu este f bine precizat se
considerea ca participa la organizarea crz si reglarea transcrierii si replicarii adn.
67.Cromatina: definitie, clasificare
Definitie :cromatina si spatiile intercomatiniene aclatuiesc impreuna nucleoplasma(karioplasma), reprezentand materialul biologic
exranuclolar continut in interiorul invelisului nuclear.
La MO in urma coloratiilor uzuale (HE) in interiorul nucleului apare o substanta cu mare afinitate ptr colorantii bazici care a fost denumita
CROMATINA.
Compozitie chimica:
Este alcatuita in esenta din ADN si histone(protein bazice)
CROMATINA SI CRZ REPREZINTA 2 FORME DE ORGANIZARE A ACELUIASI MATERIAL GENETIV(AND) :
-CROMATINA=FORMA DE EXISTENTA A COMPLAXULUI AND-HISTONE IN INTERFAZA
-CRZ=(CROMATINA CONDENSATA)SUNT FORME DE INALTA ORGANIZARE A COMPLECXULUI AND-HISTONE IN TIMPUL
DIVIZIUNII INDIRECTE-MITOZEI
Clasificare;
Cromatina se clasifica in
-eucromatina-prezenta in nucelii eucromatinici(veziculosi) care sunt de obicei de talie mare care sunt slab cromatici)
*palid colorata
*crz decondensati
*fibre de cromatina despiralizate
*active genetic
-heterocromatina-prezenta in nuclei heterocromatinici(tahicromatici)-care sunt intens cromatici si de talie mica.
*segmentele cromozomiale raman condensate
*inactiva genetic
*este de doua feluri-constitutica

-facultativa-autozomala
-gonozomala
#Eucromatina cromatina mai putin condensate si care se coloreaza mai putin intens dar este purtatoare de gene structurael. Este
portiunea functional activa a cromatinei, fiind cromatina pe care se face transcriptia-sinteza de ARNm .
Heterocromatina-se disting doua tipuri de cromatina; constistutiva si facultative
H Constitutiva:este cromatina constant condensata in interfaza,care se coloreaza foarte intens cu coloranti bazici. Este genetic inactiva,
nu contine gene structurale si pe ea nu se face niciodata transcriptie. Acets tip de cromatina contine dpdv chimic acel tip de and-repetitiv
care nu are semnificatia de molecual functionaal
H Facultativa:este o cromatina care nu este obligatoriu condensata in interfaza;contine gene structural,care insa sunt inactive, adica nu
se mai face transcriptie, desi fie s-a facut transcriptie intr-o perioada anterioara, fie se va putea face transcriptie daca se transforma
temporar in eucromatina.
Cel mai tipic ex de heterocronatina facultativa este cromatina de sex sau corpusculul bar.
68.Fibra de cromatina. Histone si proteine nehistonice, caractere generale, roluri
Indiferent daca este eucromatina sau heterocromatina, constitutiva sau facultativa, din punct de vedere ultrastructural cromatina apare
alcatuita sub forma defibre de cromatina cu diametrul de 100A .
Fibra de cromatina la randul ei este alcatuita din nucleozomi.
Structura fibrei de cromatina are la baza o unitate repetitiva numita nucleozom,care esta alc din 8 molecule de histone. AND-ul face cate
2 ture de superhelix in jurul fiecarui nucleozom. Nucleozomul este compus dintr-un miez care contine cate 2 molecule de histone H3si
H4, invelisul acestui miez fiind alcatuit din alte histone H2A si H2B. Legatura dintre nucleozomi este realizata ptin linkeri formati din AND
care trece de la un nucelozom la altul si histona H1.
Proteinele histonice sunt bazice numai la ek. Sintetizate in citoplasam ajung in nucleu prin transport activa(prin pori). Sunt 5 tipuri in
functie de continutul in arginina si lizina ;H1,H2a,H2B,H3si H4.Fiind incarcate pozitiv se leaga de gruparila fosfat ale and-ului incarcate
negativ.
H1-specificitate de specie
-au rol cheie in organizarea si fnctioanarea cromatinei:mentine struct comatinei ,impiedica transcrierea genelor si spiralizarea crz
H2a,H2b,H3si H4-nu au specificitate de specie
-au rol structural-formeaza nucleozomii
Proteinele nehistonice
-sunt sintetizate in citoplasma-sunt acide
-se gasesc in nucleoplasma, nucleol si cromatina
Rol:reglare activitate si diferentiere gene
-and,arn-polimeraze
-enzime ce intervin in acetilarea,metilarea, fosforilarea nucleoproteinelor
69.Eucromatina
Eucromatina reprezint materialul normal, izopicnotic, deintorul informaiei genetice, cucomportament tipic n cazul diviziunii celulare
(se spiralizeaz, se condenseaz, se decondenseaz i se coloreaz). La rndul ei, eucromatina este de dou tipuri: eucromatina activ
i eucromatina permisiv.
Eucromatina activ conine genele ce vor fi transcrise n ARNm.
Eucromatina permisiv este reprezentat de acea poriune din eucromatin care devineactiv doar dup ce accept (permite) semnale
declanatoare (din categoria hormonilor,enzimelor etc.). Procesul autoreplicrii semiconservative a ADN-ului, n faza S din ciclul diviziunii
celulare, ncepe la nivelul eucromatinei. n consecin, replicarea eucromatinei este mult mai timpurie, ncomparaie cu cea a
heterocromatinei..
70.Heterocromatina constitutiva. Heterocromatina gonozomala
Heterocromatina reprezint materialul unor regiuni (uneori al unor ntregi cromosomi)heteropicnotice, caracterizate prin structur dens i
compact, inclusiv n telofaz, interfaz iprofaza timpurie. Din aceste cauze, heterocromatina se coloreaz intens i este vizibil i n
interfaza ciclului celular (n nucleii celulelor n interfaz).
Zonele heterocromatice sunt rspndite pe ntreaga lungime a cromosomului, dar mai ales n jurul centromerului, unde formeaz
heterocromatina centromeric. Destul de frecvent estelocalizat i n apropierea organizatorilor nucleolari i spre capetele cromosomilor.
Cu aceastocazie se poate meniona faptul c n aceste zone cromosomiale (heterocromatice) au loc cele mai frecvente ruperi ale
cromosomilor.
Heterocromatina este componenta preferenial a cromosomilor sexuali i a celor suplimentari (cromosomii B). Sunt unele specii
(broatele estoase, unii viermi) la care ntregul set cromosomial este heterocromatic
.
Replicarea ADN-ului, n zonele eucromatice i heterocromatice, se desfoar asincron.
n ceea ce privete heterocromatina, ns, apar i unele aspecte deosebit de interesante.De pild, n stadiile timpurii de dezvoltare
embrionar, heterocromatina lipsete. Deci, ca oconcluzie fireasc, se poate accepta c ea nu se transmite de la o generaie la alta, ci se
formeaz ntr -un anumit stadiu al ontogeniei. Dup ultimele observaii i experimente, se pare c oriceregiune a cromosomului poate
deveni, la un moment dat, heterocromatic. n consecin,heterocromatina i eucromatina trebuiesc privite nu ca uniti distincte i
discontinue alecromosomilor, ci stri ale cromatinei, dinamice att n timp ct i n spaiu.
Sunt i autori care consider c exist o heterocromatin nativ, reprezentat prinsegmente cromosomiale heterocromatinizate, nc de
la naterea organismului i o
heterocromatin funcional, care se individualizeaz temporar.
O alt clasificare a tipurilor de heterocromatin a fost propus de Brown, n 1965. nconformitate cu aceast clasificare, heterocromatina
poate fi Constitutiv i facultativ

.
Heterocromatina constitutiv este identificat n cromosomul Y de la Drosophila melanogaster sau de la alte specii i are ca trstur
definitorie faptul c se constituie nc de la nceputul vieii individului i rmne n aceast stare (genetic inactiv) pe tot parcursul
dezvoltriiindividuale. Heterocromatina constitutiv poate fi prezent i n ali cromosomi, fiind localizat (deobicei) de ambele pri ale
centromerului.
Heterocromatina facultativ este considerat cea din unul dintre cei doi cr
omosomi X, de la femelele de mamifere de pild, care devine genetic inactiv i se evideniaz n nucleul interfazicsub forma unui
corpuscul intens colorat, cunoscut sub numele de cromatin sexual sau corpusculBar, bastonaul de tob (drum-stick) etc. n acest
context, unul dintre cromosomii X devine nefuncional, asigurndu-se astfel egalitatea ntre cele dou sexe. Fenomenul este cunoscut
subnumele de compensaie de doz.
. Important este faptul c heterocromatina facultativ arecapaciti reversibile,
astfel nct, n momentul n care cromosomul X inactivat de la femel ajunges fie unicul cromosom X de la mascul, el devine funcional.
Dar el devine activ i n ovulul n care,din ntmplare, nimerete. Apoi, dac prin fecundarea respectivului ovul se ajunge din nou la un
zigot femel, iniial, acesta va avea ambii cromosomi X funcionali. n stadiul de blastocist, unuldintre ei devine nefuncional-capt statutul
de cromatin sexual pentru ntreg ciclul ontogenetic.
Iniial se considera c zonele heterocromatice nu conin gene funcionale. Dar, prin studiiefectuate pe tomate, n 1961, s-a demonstrat c
n heterocromatin exist gene funcionale- nheterocromatina centromeric.
Heterocromatina poate aprea supercondensat, n unele regiuni cromoso
miale, cum estecazul la Zea mays . Aici apar un fel de noduli, denumii knobi, n care activitatea genic estecomplet blocat. Numrul i
topografia knobilor sunt constante pentru anumii cromosomi.
Deocamdat nu se cunoate rolul concret al knobilor i nici dac au sau nu gene cantonate pe ei.Sunt doar, presupuneri cu privire la rolul
lor n procesele de gametogenez
DE AICI IN JOS NU MAI E
71. Ciclul celular faze, mecanisme de control
in viata oricarei celule exista o ciclicitate care poate fi subdivizata functional in mai multe faze, doua principale:
1. Stadiul M este stadiul esential in ciclul celular, M vine de la mitoza care presupune clivarea definitiva a unei celule in doua celule
identice.
Mitoza in sine este un procedeu complex subimpartit in mai multe faze. Cu toate acestea, durata mitozei este de doar 1 ora.
De aici rezulta ca, celalalte faze ale ciclului celular sunt premergatoare, preparatoare ale diviziunii si dureaza mult mai mult.
2. Interfaza este faza a ciclului celular ce are loc intre doua mitoze. O celula vizualizata la microscop in timp interfazei, pare doar sa
creasca. Defapt, in acest timp au loc procese ordonate, complexe, premergatoare mitozei ce pregatesc celula, procesul central fiind
replicarea ADN-ului nuclear(dublarea doua copii identice). Deasemenea exist puncte de control checkpointuri - in interfaza, prin care
celula pote fi controlata.
Stadiile interfazei prezinta un stadiu central, intre doua stadii de latenta.
(1) Stadiul S (Synthesis) este faza propriu-zisa in care se replica ADN-ul, strajuita de doua faze de latenta
(2) Stadiile G (Gap) au loc inainte si dupa stadiul S si sunt faze de siguranta in care celula creste daca stadiile nu ar exista, celula nu
ar avea timp sa creasca in masa:
G1 este faza de la sfarsitul unei mitoze pana la inceputul replicarii ADN, este faza in care celula creste in dimensiune (sinteza de
proteine) iar la momentul potrivit va trece in faza S.
[N.B. - Diferentele intre diferite celule ce prolifereaza cu diferite viteze au loc in acest stadiu]
G2 este faza dintre replicarea ADN-ului (stadiul S) si mitoza (stadiul M)
G0 este un stadiu de pauza. Celulala aflata instadiul G1 poate sa intre in stadiul G0, un stadiu de conservare, in care ADN-ul nu se
mai replica. Din acest stadiu poate sa iasa, insa poate dura zile, saptamani ani.
Pentru a determina in ce stadiu se afla celula, este necesara tratarea cu timidina marcata aceasta este folosita intens de celulele ce se
afla in stadiul S. Chiar daca stadiile unei culuturi nu sunt sincron ~30% se vor afla in stadiul S.
In interfaza, inafara de replicarea ADN-ului si sinteza de proteine, au loc si alte evenimente spre exemplu, centrozomul trebuie sa
dubleze si el si sa formeaze fusul de diviziune.
Deasemenea, in stadiul S are loc o productie accelerata de proteine histonice dar si de proteinenzime ce produc ADN-ul.
Controlul ciclulului celular.
Desi inainte se credea ca mecanismele celulare se autoregleaza sub forma unei cascade respectiv sub forma unui domino fiecare
pas implinit declansandu-l pe urmatorul, conceptia actuala prevede un mecanism central de control ce poate modula activitatea celulelor
dupa nevoie.
Mecanismul de control se bazeaza pe procese biochimie, el insusi fiind constituit de un complex proteic cu interactiune complexa, la care
se adauga si diferiti senzori prin care se trasnmit semnalele la nivel central, prin care se poate modula activitatea celulelor.
Semnalele ce se transmit pot fi de tipul brake ce pot incetini activtiatea intr-una din stadiile ciclului la momente precise - checkpointuri:
(1) In faza G1 inaintea intrarii in S
(2) In faza G2 inainte intrarii in M
Din punct de vedere biochimic, activitatea se regleaza prin protein-kinaze.
Exista astfel:

(1) Cyclin ciclina moduleaza activitatea (2), sufera procese de activare inactivare in cursul ciculului celular
(2) Cyclin dependent protein kinase - CDK fosforileaza anumite proteine subordonate la resturile de serina si treonina, activandu-le.
Este la randul ei activata de (1).
Exista 2 tipuri de CDK, unul pentru cele doua checkpointuri.
(3) M-phase promoting factor MPF - este complexul format de ciclina si CDK-ul fazei G2 si induce o actiune fosforilanta explozica cu
feedback pozitiv ce declanseaza trecerea de la o faza la alta, eliberarea ciclinei din complex oprind brusc activitatea.
72.Biogeneza unei structure celulare. Aspecte generale
biogeneza = producerea oricarui element de organizare a structurilor vii
biogeneza unei structure celulare = producerea in interiorul celulei a elementul din organizarea celulei:organite celulare, membrana
celulara,endomembranele(ce delimiteaza unele organite)
biosinteza = fenomen ce se refera la producerea de biomolecule in interiorul celulei si reprezinta o etapa a procesului mai amplu de
biogeneza
Etape biogeneza:
1. Biosinteza componentelor moleculare ale structurii
2. Maturarea si asamblarea componentelor moleculare in cadrul structurii
3. Maturarea structurii pentru asigurarea functionalitaii sale
4. Directionarea structurii catre locul din celula unde isi va desfasura activitatea
Aceste etape nu se desfasoara intr-o anumita ordine, dimpotriva, cel mai adesea evenimentele se petrec simultan.
ex. maturarea si asamblarea se petrece atat pe parcursul biosintezei, cat si dupa definitivarea ei.
Biogeneza membranelor incepe cu biosinteza componentelor moleculare care vor forma membrana. Ceea ce este valabil pentru
biogeneza membranelor este valabil si pentru cea a endomembranelor:
- lipide organizate sub forma de bistrat
- proteine absorbite de o parte sau de cealalta a bistratului
- proteine cufundate in bistrat, strabatandu-l complet sau partial
- pe fata externa a membranei exista o componenta glucidica (oligo- sau poli- zaharidica) purtata de structuri lipidice sau proteice din
organizarea membranei
Biosinteza componentelor moleculare:se abordeaza biosinteza lipidelor membranare, a proteinelor membranare si a componentei
glucidice a membranelor. Pentru aceasta, colaboreaza 3 organite: ribozomi, RE,aparat Golgi.
73.Rolul RE in biogeneza membranelor
biogeneza membranelor = totalitatea proceselor de biosinteza si maturare a componentelor acestora, de asamblare corecta a lor in noua
structura si de transportare a lor in locurile corespunzatoare din celula
ROLUL RE IN BIOSINTEZA PROTEINELOR MEMBRANARE
Implicarea majora revine partii rugoase a RE.
Intervine prin:
- formarea structurii primare a lantului polipeptidic (prin intermediul transloconului) si eliberarea lantului in lumen, sau inserarea in
membrana
- prelucrarea lanturilor polipeptidice:
modificarea chimica la unele resturi ale aa
asistarea proteinelor pentru o corecta impachetare (saperone) ex. calnexina
- transformari asupra proteinelor, care au loc concomitent sau dupa traducere
Modificarile co-/post- traducere constituie etape ale fenomenului numit maturarea proteinelor. Rolul maturarii proteinelor este acela de a
le aduce in stare functionala, de a le sorta si redirectiona catre locurile din celula carora le sunt destinate.
Procesul de maturare va fi initiat la nivelul RE, continuat si finalizat la nivelul aparatului Golgi!
74.Semnificatia traficului intracelular al membranelor
Parte componenta din procesul de biogeneza a membranelor.
A. Realizat intre RE si complexul Golgi:
1. modelul transportului vezicular (model tip suveica)
2. modelul maturarii cisternelor
Mecanism tip suveica:
- transport anterograd: facut prin microvezicule; presupune segregarea moleculelor a caror prelucrare este terminata in membrana
cisternelor donoare, desprinderea lor sub forma unor vezicule de transport, migrarea catre cisterna urmatoare (acceptoare), fuzionarea cu
membrana acesteia, predarea moleculelor/macromoleculelor transportate in vederea prelucrarii corespunzatoare bagajului enzimatic al
noii cisterne

- transport retrograd: returnarea componentelor rezidente in RE, adica acele componente care scapa accidental in microveziculele de
transport in timpul selectarii si segregarii materialului exportat, inmuguririi si desprinderii structurilor de transport din membrana RE
- reciclarea componentelor necesare reluarii procesului
Au fost evidentiate vezicule de transport ce contin molecule transportate si prelucrate la nivelul organitului, in toata adancimea
complexului Golgi, argument in favoarea modelului tip suveica.
Modelul maturarii cisternelor:
- transport anterograd: se face prin inaintarea intregii cisterne dinspre fata cis catre fata trans, pe masura ce procesele biochimice
avanseaza.
- transport retrograd: din cisternele maturate, in fiecare etapa, proteinele sunt returnate cisernelor anterioare printr-un transport vezicular.
Prin Golgi sunt transportate agregate moleculare ce depasesc diametrul unor vezicule de transport, ceea ce favorizeaza modelul
maturarii cisternelor.
Fiecare model are dovezi si contra-argumente, controversa ramane actuala.
B. Realizat intre trans-Golgi si locatia finala:
1. trafic trans-Golgi lizozom
2. trafic trans-Golgi membrana celulara:
trafic trans-Golgi membrana apicala
trafic trans-Golgi membrana latero-bazala
Traficul trans-Golgi membrana apicala presupune participarea:
-structurilor glucidice ale glicoproteinelor sau glicolipidelor de pe fata luminala a organitului
-structurilor de tip pluta lipidica
Transportul: implica un mecanism cooperativ, care foloseste initial ruta microtubulilor, apoi ruta filamentelor de actina.Microtubulii sunt
orientati cu capul (-) catre membrana apicala, strabatand partial tesatura de filamente de actina.
Traficul trans-Golgian membrana latero-bazala presupune participarea aa. Din endodomeniile proteinelor transmembranare.
Transportul: se face tot pe calea microtubulilor, insa catre capul (+), prin folosirea kinezinelor (proteine motor specifice pentru microtubuli)
Este astfel folosita orientarea diferita a microtubulilor cu capul (+) catre membrana latero-bazala.
Directionarea traficului membranar este asigurata de diversitatea proteinelor SNARE.
Pentru fiecare membrana tinta exista o pereche specifica v-SNARE/t-SNARE. Specificitatea acestei perechi asigura transportul corect
catre membrana acceptoare. Imperecherea corecta atrage declansarea mecanismelor de fuziune a membranelor.