INVELISUL CELULAR

Tipuri de membrane
 Membrana celulara limitanta (plasmalema)
 Membrana organitelor celulare
 Membrana nucleara
 Tipuri speciale de membrane (teaca de mielina)

Modele de organizare a membranei celulare

1. Overton: membrana celulara contine lipide (strat lipidic continuu)

2. Goerter si Grendel: dispozitia bimoleculara a stratului lipidic (bistrat)
3. Danielli si Davson: strat intern si extern de proteine + bistrat lipidic + pori liniari

Modelul final
 Bistratul lipidic reprezinta structura de baza a membranelor, cu proteine
asezate inter, extern si transmembranar
 Membranele sunt structuri dinamice in care componentele sunt mobile si
se pot agrega tranzitoriu pentru diferite interactiuni
 Membranele sunt structuri asimetrice, datorita distributiei asimetrice a
moleculelor componente

Structura moleculara a membranei

Plasmalema e compusa din lipide, proteine si glucide

1. Lipidele
Reprezinta elementul principal al plasmalemei, formand o bariera biochimica
2. Proteinele
Confera, alaturi de lipide, structura de mozaic. Unele pot fi transmembranare. Ele
sunt responsabile de majoritatea functiilor membranei. Unele au rol de transport,
altele de receptor
3. Glucidele
Au rol in recunoasterea moleculelor. Pot fi legati de proteine sau de lipide,
majoritatea fiind pe suprafata externa
 Lipidele membranare

Sunt reprezentate de fosfolipide (fosfoglicerile si sfingolipide), glicolipide si

colesterol. Sunt molecule amfifile si amfipatice, avand doua grupari:
 Hidrofila
1. o grupare polara (fosfolipide)
2. reziduu glucidic (glicolipide)
3. grupare OH (colesterol)
 Hidrofoba
1. doua lanturi sau cozi de acizi grasi (fosfolipide)
2. o coada de acid gras si una de sfignozina (glicolipide)
3. intreaga molecula formata din 4 inele de carbon (colesterol)

1. Fosfogliceridele
Au in structura o grupare glicerol. Sunt formate din:
 Cap hidrofil sau grupare polara, orientata catre exteriorul bistratului
lipidic. E format dintr-un alcool si un glicerol, legate printr-o grupare
fosfat
 O coada hidrofoba sau grupare nepolara, orientata catre interiorul
bistratului
Acizii grasi membranari pot fi
 Saturati (contin numai legaturi simple intre carboni)
 Mononesaturati (contin o dubla legatura)
 Polinesaturati (contin mai multe legaturi duble)

2. Sfingolipidele
Sunt derivati ai sfingozinei. La un capat se leaga de un acid gras, iar la celalat
capat se gasesc esterificate diferite grupari.

3. Glicolipidele
Se gasesc mai ales in jumatatea externa a membranei. Cele mai raspandite
sunt glicolipidele neutre (galactocerebrozidele, principalul constituent al mielinei)
Gangliozidele sunt cele mai complexe glicolipide, avand o incarcare
negativa. Exista mai mult de 30 de tipuri de gangliozide. Gangliozidul GM1 joaca rol
de receptor pentru toxina bacteriana care provoaca diareea din holera. La nivelul
celulelor epiteliale, in zona apicala, au rol de protectie impotriva pH-ului scazut, a
enzimelor litice, etc.

4. Colesterolul
Confera rigiditate plasmalemei, fiind o molecula mare, cu patru inele de
carbon. Este puternic hidrofob.
Colesterolul e dispus omogen, separand si dispersand cozile de acizi grasi.
Astfel, regiunile cele mai adanci ale bistratului lipidic sunt fluide
Are rol in reglarea fluiditatii, in cresterea stabilitatii bistratului lipidic si in
mentinerea stabilitatii mecanice a membranelor
 Propietatile lipidelor membranare

1. Autoasamblarea
Moleculele amfifile introduse intr-un mediu apos au tendinta de a se agrega, formand:
 Micele sferice, in care extremitatile hidrofobe se dispun catre interior
 Un bistrt, in care cozile hidrofobe sunt dispuse intre extremitatile
polare hidrofile
In consecinta, membranele sunt structuri continue, nu au capete libere
Lipidele membranare au tendinta de a se asambla in mod spontan, formand
compartimente inchise (in cazul fertilizarii, doua membrane se contopesc, formand un
singur tot)
Un aspect particular al acestui mod de asamblare apare in cazul eliberarii unor
fosfolipide, intr-un mediu apos. Acestea formeaza spontan o vezicula sferica numita
lipozom al carui perete are o structura similara cu membrana celulara
Lipozomii sunt importanti deoarece in interiorul lor pot fi introduse proteine
membranare pentru a fi studiate intr-un mediu simplificat. In plus, pot fi utilizati pentru
transportul de ADN sau de medicamente in corp.

2. Miscarea lipidelor membranare

 Difuzia laterala – este cea mai frecventa si cea mai rapida, moleculele
schimbandu-si locul in interiorul aceluiasi monostrat
 Miscari de rotatie
 Miscari de bascula – sau de flip-flop, adica migrarea dintr-un monostrat in
altul; sunt foarte rare

3. Asimetria
Implica distributia asimetrica a principalelor fosfolipide. Unele tipuri de lipide se
gasesc in concentratie mai mare intr-un monostrat. Glicolipidele de exemplu se gasesc in
monostratul extern.

Efectele lipidelor asupra proprietatilor biologice ale membranei

 Compozitia in lipide determina starea fizica a membranei
 Flexibilitatea face ca membranele sa fie deformabile
 Faciliteaza fuziunea sau mugurirea celulara (in procesul de secretie sau
fertilizare)
 Proteinele membranare

Functiile membranei sunt asigurate de proteine. Proteinele sunt de 300-500 de ori

mai mari decat lipidele. Proteinele membranare pot fi clasificate dupa doua criterii

1. Dupa comformatia tridimensionala

 Proteine fibrilare: sunt formate din lanturi polipeptidice dispuse paralel, dand
nastere la filamente liniare (colagen, elastina). In general, formeaza receptorii
celulari
 Proteine globulare: in general sunt transmembranare, fiind lanturi polipeptidice
pliate compact. In general, ele sunt proteine canal

2. Dupa pozitia lor in plasmalema

 Proteine transmembranare (intrinseci)
-unipas (unihelix)
-multipas (multihelix)
 Proteine periferice (extrinseci), atasate plasmalemei la nivelul:
-unui acid gras
-unui oligozaharid
-unei alte proteine

Proteinele transmembranare strabat membrana celulara datorita caracterului

amfipatic (regiunea hidrofoba in interior). Ele stabilesc legaturi puternice cu moleculele
dublului strat lipidic, fiind atasate de acesta prin legaturi covalente.
Proteinele periferice sunt atasate necovalent la bistrat

Functiile proteinelor membranare

 Schimburile pasive intre celula si mediu, in sensul gradientului de concentratie, la
nivelul canalelor ionice
 Rol de transport activ: asigura concentratia ionilor, functionand ca pompe pentru
acesti ioni (expulzarea Na extracelular si importarea K, impotriva gradientului de
concentratie, cu consum de ATP)
 Transmiterea mesajelor: necesita prezenta proteinelor receptor. Acestea recunosc
moleculele si semnalizeaza celulei fixarea acestora, declansand sinteza unui
mesager secund (AMP ciclic), responsabil de raspunsul biologic
 Mentinerea celulelor in contact
 Enzimele membranare catalizeaza procesele metabolice

Proteinele sufera miscari de translatie, de rotatie sau de asimetrie

 Carbohidratii
Se gasesc la suprafata tuturor membranelor celulare ale eucariotelor, cuplati cu
alte molecule membranare (in general proteine). Legati de proteinele membranare,
formeaza oligozaharide.
Hidrocarbonatele se gasesc si in structura proteoglicanilor, molecule membranare
integrale, alcatuite din lanturi polizaharidice lungi, legate de un lant proteic. Proteina
traverseaza dublul strat, iar lanturile polizaharidice raman extracelular.
Exista o mare varietate si specificitate a carbohidratilor membranari

Functiile membranei celulare

-functie de frontiera
-transfer de substante
-transfer de informatii (hormoni)
Intervin in
 Mecanismele recunoasterii celulare, care formeaza tesuturile in perioada
embrionara
 Fenomenele inhibitiei de contact, unele celule oprind miscarea celulelor vecine
 Adezivitatea celulara
 Fixarea de substante
 Miscarea celulara

Glicocalixul
Este o patura glicoproteica asezata la exterior, avand doua componente:
 Una interna sau invelisul de suprafata
 Una externa sau lamina externa

Structura moleculara:
 Gicolipide
 Glicoproteine
 Proteoglicani

Functiile
 Rol de protectie a plasmalemei (rezistenta la enzimele mucolitice si proteolitice)
 Rol de absorbtie (anticorpi care modifica fagocitoza; are rol in endocitoza)
 Rol in permeabilitate
 Rol in adezivitatea celulara (formeaza desmozomi)
 Rol in fenomenele de recunoastere celulara