BAZELE

IMAGISTICII DE
REZONANŢĂ
MAGNETICĂ
NUCLEARĂ
 Scurt istoric al imagisticii de
Rezonanţă Magnetică Nucleară
• În 1973 Lauterbur a obţinut imagini utilizând Rezonanţa Magnetică Nucleară
pe aceeaşi bază tehnică utilizată de computer-tomografia de raze X.
• În 1975 Ernst a propus obţinerea imaginii de Rezonanţă Magnetică utilizând
codarea în fază şi frecvenţă, tehnică aplicată şi actual. Pentru cercetările în
domeniul Rezonanţei Magnetice Nucleare de impulsuri şi imagisticii de
Rezonanţă Magnetică Nucleară, Ernst a primit Premiul Nobel pentru Chimie
în 1991.
• Edelstein şi colaboratorii au obţinut imaginea corpului uman utilizând
tehnica lui Ernst abia în 1980. O singură imagine putea fi obţinută în
aproximativ cinci minute. Din 1996 timpul de obţinere al imaginii a fost redus
la aproximativ 5 secunde fără a sacrifica din calitatea imaginii. În acelaşi
timp s-a dezvoltat microscopia de Rezonanţă Magnetică Nucleară care
obţine o rezoluţie de aproximativ 10 m la o probă de 1 cm.
• În 1988 Dumoulin a perfectat angiografia de Rezonanţă Magnetică Nucleară
prin care se obţin imagini ale curgerii sanguine fără a utiliza agenţi de
contrast.
 Proprietăţi microscopice responsabile de
formarea imaginii de
Rezonanţă Magnetică Nucleară
• Organismul uman este format în primul rând
din ţesut adipos şi apă. Grăsimea şi apa
conţin o multitudine de atomi de hidrogen ce
fac ca organismul uman să fie format din
aproximativ 63% atomi de hidrogen. Nucleii
de hidrogen au semnal de Rezonanţă
Magnetică Nucleară. Din această cauză
imaginea de Rezonanţă Magnetică Nucleară
a fost obţinută pe nuclei de hidrogen.
• Fiecare parte a unei imagini din corpul
uman conţine unul sau mai multe ţesuturi.
De exemplu, imaginea prezintă o parte cu
un singur ţesut.
Fiecare celulă conţine molecule de
apă.
Reprezentarea schematică a
moleculelor de apă din ţesut
Aici sunt reprezentate câteva
molecule de apă
Fiecare moleculă de apă are un
atom de oxigen şi doi atomi de
hidrogen.
Dacă pătrundem în unul din atomii
de hidrogen trecând prin electron
putem vedea nucleul compus dintr-
un singur proton.
 Acest proton deţine proprietatea de spin
care poate produce semnal de
Rezonanţa Magnetică Nucleară.
M

• Mişcarea de spin a protonului (a)

• determină, de o manieră comparabilă cu cazul magnetismului terestru
(b),
• transformarea lui într-un microdipol magnetic (c).
Mişcarea de spin

Y
• Nucleele de hidrogen, sodiu şi oxigen sunt
importante pentru imagistica de
Rezonanţă Magnetică Nucleară în timp ce
pentru spectroscopie de Rezonanţă
Magnetică sunt importanţi nucleii de
hidrogen, fosfor, carbon şi fluor.
Semnalele de R.M.N. pentru o moleculă
aflată în stare solidă, lichidă şi gazoasă
Rezonanţa Magnetică poate fi utilizată ca o
modalitate de a obţine imagini tomografice din
corpul uman.
• Fiecare felie studiată are o grosime. Pe
această felie se va obţine o imagine
echivalentă cu secţiunea anatomică în
dreptul zonei alese pentru studiu.
 Această felie este formată din
câteva elemente de volum numite
voxeli.
Imaginea de rezonanţă magnetică este formată din
mai multe elemente numite pixeli (puncte).

• Intensitatea unui
pixel este
proporţională cu
intensitatea
semnalului de
rezonanţă magnetică
aplicat asupra
conţinutului
corespunzător voxel-
ului din obiectul ce
trebuie studiat.