CURS 7

Macheta protezei mobilizabile parțiale acrilice

Obținerea protezei mobilizabile parțiale acrilice finite
Paralelograful
Obținerea protezei mobilizabile parțiale scheletate finite

PROF. DR. HABIL. EARAR KAMEL

 Macheta protezei mobilizabile parțiale acrilice
Pregatirea machetei pentru ambalare
Macheta protezei partiale acrilice se ambaleaza in ghips depus in
conformatoare speciale
Inainte de ambalare modelul si macheta sunt pregatite astfel:
- modelul cu macheta se indeparteaza din articulator
- modelul este introdus in conformator, iar daca este prea voluminos, se
reduce din soclu, pentru a patrunde in cuveta
- macheta este solidarizata de model prin lipire cu ceara
 Ambalarea machetei
Consta in introducerea modelului si a machetei in materialul de ambalat
a) Ambalarea directa (cu val)
Indicatiile metodei:
 in edentatiile frontale cand montarea dintilor artificiali se realizeaza cu
coletul pe creasta alveolara si saua nu prezinta versant vestibular
 in edentatiile intercalate, reduse ca marime dar cu brese multiple
Caracteristica metodei - modelul cu dintii restanti, crosetele si dintii
artificiali sunt situati in aceeasi parte a cuvetei.
Avantajele metodei - pozitia dintilor in raport de dintii vecini si model nu
se modifica.
 nu se produc inaltari de ocluzie
Dezavantajele metodei:
 realizarea practica a metodei este mai dificila (comparativ cu metoda
indirecta)
 indepartarea cerii, izolarea tiparului si introducerea acrilatului se
executa cu dificultate
 pozitia dintilor in valul de ghips se poate modifica
 valul de ghips se poate fi fracturat cand sunt asamblate cele doua parti
ale cuvetei
 Tehnica de ambalare

 reducerea modelului - se sectioneaza aproximativ 1 cm din soclul modelului

pentru a patrunde cu macheta in prima jumatate a cuvetei
 se alege o cuveta metalica
 modelul si macheta se introduce in apa 3-5 min.
 se prepara ghips de consistenta fluida
 se depune ghips in prima jumatate a cuvetei (cea fara prelungire de ghidaj)
 se introduce modelul cu macheta in ghips. Ghipsul va acoperi versantul
vestibular al machetei, fetele vestibulare cu marginile incizale ale dintilor
frontali si fetele vestibulare cu suprafetele ocluzale ale dintilor laterali,
precum si segmentele dentare ale crosetelor.
 se asteapta priza ghipsului (15-30 min.) si se izoleaza ghipsul turnat in
prima parte a cuvetei
 asamblarea jumatatii a doua a cuvetei. Turnarea ghipsului sub vibrare
mecanica sau manuala. Capacul cuvetei se aplica si cuveta se introduce
intr-o presa mecanica sau hidraulica
 Ambalarea indirecta (fara val)
Indicatiile metodei: -metoda are o utilizare larga, datorita executiei
rapide si avantajelor ce le prezinta fata de metoda directa. Se indica in toate
formele de edentatie partiala.
Caracteristica metodei -dupa deschiderea cuvetei si indepartatrea ceri se
observa ca:
 modelul si crosetele raman intr-o parte a cuvetei iar dintii artificiali
sunt fixati in partea a doua a tiparului
Avantajele metodei
 tehnica este relativ usor de realizat
 dintii artificiali isi pastreaza pozitia initial in tipar, iar daca se desprind
pot fi repusi cu usurinta la locul lor
 indepartarea cerii si izolarea tiparului se realizeaza fara dificultati
 introducerea acrilatului in tipar este usoara si se poate examina
repartizarea pastei acrilice in tipar
 Dezavantajele metodei

Exista riscul de inaltare a ocluziei prin doi factori: asamblarea incorecta a

partilor componente ale cuvetei sau strangerea insuficienta a cuvetei in presa.
Tehnica de ambalare
 modelul cu macheta se introduc in apa (3-5 min.)
 prepararea ghipsului si turnarea lui in prima jumatate a cuvetei
 introducerea modelului cu macheta in pasta de ghips, pana la marginea
vestibulara a machetei. Macheta, dintii artificiali si baratele elastice ale crosetelor
nu se acopera cu ghips
 modelajul final al ghipsului - suprafata lui va fi netezita, finisata, astfel
incat sa nu prezinta zone retentive
 in continuare se procedeaza identic cu cele doua ultime aliniate din
metoda precedenta
 Ambalare mixta

Este o combinare a procedeelor tehnice utilizate pentru metodele descrise

Indicatii
Se indica in edentatiile fronto laterale cu inclinarea crestei alveolare
frontale (proalveolie)
Caracteristica metodei -modelul, o parte din dintii artificiali si crosetele
sunt situati dupa deschiderea tiparului intr-o parte a cuvetei. Ceilalti dinti
artificiali sunt fixati in partea a doua a tiparului
Avantajele metodei
 dintii isi mentin pozitia initiala (in zona frontala) datorita ½Valului½
de ghips
 acrilatul roz nu patrunde pe versantul vestibular al crestei alveolare
Dezavantajul metodei
 executia tehnica este laborioasa si exista riscul fracturarii protezei
cand este dezambalata
 Tehnica de ambalare
 dintii restanti sunt sectionati ca la ambalarea precedenta
 modelul cu macheta se introduc in apa (5 min.)
 se prepara ghipsul si se toarna in prima jumatate a cuvetei
 se introduc modelul si macheta in pasta de ghips
 se modeleaza valul de ghips pe fata vestibulara, marginea incizala si
pe o treime din fata orala a dintilor frontali
 se izoleaza ghipsul turnat in prima parte (10 min.)
 se pregateste ghipsul si se toarna sub vibrare mecanica sau manuala
in partea a doua a cuvetei. Capacul cuvetei se aplica si se introduce in presa
 Dezambalarea

Dezambalarea sau indepartarea protezei din tipar este procesul

prin care se elibereaza proteza din materialul din ambalaj.

Dezambalarea protezei din tiparul cu val

Proteza se indeparteaza relativ usor cu crosetele si modelul pe

care s-a polimerizat, deoarece se afla impreuna cu aceeasi patre a
tiparului. Partea a doua a tiparului in momentul deschiderii cuvetei,
nu va exercita tractiuni asupra protezei. Indepartarea protezei din tipar
se realizeaza prin sectionarea ghipsului cu spatule speciale, ocolindu-
se dintii, crosetele si marginile protezei.
 Dezambalarea protezei din tiparul fara val

Indepartarea protezei se insoteste de anumite riscuri: la deschiderea

cuvetei, proteza poate fi fixata intr-o parte a tiparului sau in a doua parte.
Deschiderea cuvetei se va realiza lent. Indepartarea protezei din masa de ghips
este obtinuta ca si la tiparul cu val, prin sectionarea ghipsului cu spatula.
Dezambalarea protezei din tiparul mixt

Este operatiunea cea mai dificila pentru ca la deschiderea cuvete,

proteza se poate fractura deoarece dintii sunt fixati in ambele parti ale
tiparului. Pentru evitarea fracturarii protezei nu se deschide cuveta, se va
detasa capacul cuvetei si ghipsul tiparului este sectionat intr-o extremitate.

Degajarea protezei din ghips se realizeaza mai usor, prin sectionarea

ghipsului cu ferastraul special.
Obținerea protezei mobilizabile
parțiale acrilice finite

Protezele partial acrilice sunt confectionate in mai multe faze clinice si de laborator.

In ordine cronologica,aceastea sunt:

 1. Clinic - Examinarea pacientului,a radiografiilor,stabilirea diagnosticului si

indicatia terapeutica

 2. Clinic - Amprenta preliminara

 3. Laborator - Confectionarea modelului preliminar

 4. Laborator - Confectionarea lingurii individuale

 5. Clinic - Amprenta definitiva sau functionala

 6. Laborator - Confectionarea modelului de lucru functional

 7. Laborator - Confectionarea sablonului de ocluzie

 8. Clinic - Determinarea rapoartelor intermaxilare si indicatii pentru montarea arcadelor

artificiale

 9. Laborator - Montarea modelelor in ocluzor

 10. Laborator - Confectionarea machetei protezei pentru proba

 11. Clinic - Proba machetei in cavitatea bucala

 12. Laborator - Macheta definitiva,prepararea pentru ambalare

 13. Laborator - Realizarea tiparului

 14. Laborator - Introducerea acrilatului in tipar si polimerizarea lui

 15. Laborator - Dezambalarea si prelucrarea

 16. Clinic - Aplicarea si adaptarea protezei pe campul protetic

3. Confectionarea modelului preliminar

 Reprezinta campul protetic pe care pacientul il are la prezentarea in cabinetul

stomatologului,pe care nu au fost efectuate interventii asupra dintilor sau partilor moi.

Modelul preliminar

 Este primul model pe care l-am realizat prin turnarea gipsului obisnuit in amprenta
preliminara.Acesta reprezinta copia fidela a campului protetic si este utilizat
pentru:precizarea diagnosticului,confectionarea lingurii individuale, alegerea
elementelor de stabilizare si mentinere.
4. Confectionarea lingurii individuale
 Lingura individuala este portamprenta adaptata suprafetei campului protetic,in care
materialul de amprentare va avea grosime egala.Este suportul rigid,nedeformabil,in
care se depune materialul de amprenta pentru introducerea pe campul protetic in
scopul amprentarii functionale.

 Pentru confectionarea lingurii individuale am confectionat placa de baza.In cazul

de fata pentru ca lingura este realizata pentru maxilarul superior,este compusa din
baza si maner.
6. Modelul de lucru
 Modelul definitiv sau de lucru reprezinta copia pozitiva a campului
protetic edentat partial.
7. Sablonul de ocluzie

 Sablonul de ocluzie este o piesa intermediara ajutatoare,necesara medicului pentru

determinarea rapoartelor intermaxilare.

 Pe sablonul de ocluzie se inregistreaza rapoartele intermaxilare in relatie centrica

cu intercuspidarea maxima,pentru a fi transferate in laborator.
9. Montarea modelelor in ocluzor

 In scopul confectionarii protezei partiale acrilice,modelele de lucru sunt

fixate cu ajutorul sabloanelor intr-un instrument asemanator aparatului
dento-maxilar.Acest instrument poate fi ocluzorul sau articulatorul
10. Macheta protezei acrilice

Aceasta macheta este formata din dintii artificiali si macheta bazei sumar
modelata.Este efectuata pentru a se realiza proba pe campul protetic.

Macheta este confectionata pentru efectuarea urmatoarelor operatii:

 1. Pregatirea modelului

 2. Alegerea dintilor artificiali

 3. Montarea dintilor artificiali

 4. Macheta de proba
12. Macheta definitiva

 Modelajul definitiv al machetei - se perfectioneaza modelarea fostei baze din ceara,pe care au fost fixati
dintii pentru etapa de proba.

 Macheta a fost modelata in forma si dimensiunea viitoarei proteze.

 Operatia de modelare a machetei definitive se realizeaza dupa urmatoarele obiective:

fizionomic,igienic,confort,rezistenta si stabilitate.

13. Pregatirea pentru ambalare

Modelul si macheta sunt pregatite pentru efectuarea ambalarii astfel:

 1. Modelul este scos din ocluzor

 2. Se alege chiuveta

 3. Se probeaza modelul la cavitatea chiuvetei,pentru a constata daca acesta patrunde usor in chiuveta,iar in
cazul in care nu, se reduce prin taierea din soclu

 4. Se solidarizeaza macheta pe model,prin lipire cu ceara la marginile machetei

 5. Dintii din gips existenti, se sectioneaza oblic, dinspre oral spre vestibular si dinspre ocluzal spre cervical,
pentru a se putea indeparta crosetele.
 14. Tiparul

 Tiparul reprezinta negativul machetei protezei partiale acrilice.Tiparul constituie

cavitatea in care este introdusa pentru polimerizare pasta de acrilat in vederea
obtinerii protezei.Tiparul este realizat prin:operatiunea de ambalare in pasta de
gips, evacuarea cerii machetei dupa priza gipsului.

Indepartarea cerii din tipar

 Spatiul cavitar ce reprezinta notiunea de tipar ,este obtinut dupa scoaterea cerii
machetei din ambalaj.Aceasta operatiune este efectuata la un anumit timp,circa
70-80 de minute de la inceperea operatiunii de ambalare.
Izolarea tiparului

 Peretii cavitatii care reprezinta tiparul,in care se introduce pasta de rasina acrilica
polimerizat sunt acoperiti cu o pelicula care sa impiedice contactul dintre acestea.

 Izolarea tiparului este necesara si se efectueaza pentru urmatoarele scopuri:

- suprafata peretilor tiparului dobandeste un aspect neted;

- pelicula de separatie impiedica unirea fizica intre tipar si rasina acrilica;

- proteza este dezambalata,scoasa din tipar,mai usor,deoarece nu face corp comun cu

masa de gips;

- dezambalarea fiind usoara, elimina riscul fracturarii protezei in timpul acestei

manevre;

- pelicula de separatie opreste circulatia unor substante intre cele doua

mase:patrunderea monomerului in masa de gips si a vaporilor de apa din peretii
tiparului,in masa plastica.
15. Introducerea acrilatului in tipar si polimerizarea

Baza protezei acrilice

 Forma si dimensiunea bazei protezei sunt stabilite in faza clinica de determinare si

inregistrare a relatiei intermaxilare.Materializarea formei si dimensiunii este realizata
prin confectionarea machetei.Tiparul reproduce,in negativ,forma si dimensiunea
viitoarei baze,in care se introduce la polimerizat pasta de acrilat.

Introducerea pastei in tipar

 Tiparul aflat pe masa de lucru este deschis in cele doua parti, cu intreaga suprafata a
peretilor izolata.

 - o parte din cantitatea de pasta se modeleaza intre degete sub forma de rulou si se
depune deasupra dintilor artificiali.

 - a doua cantitate se modeleaza sub forma de placa si se depune pe bolta palatina in

cealalta parte a chiuvetei.

 - cea de-a treia faza a fost inchiderea celor doua jumatati ale chiuvetei. Se evita o
presiune brusca pentru a nu modifica pozitia dintilor artificiali.
 Polimerizarea

Polimerizarea reprezinta procesul chimic in care polimetacrilatul de metil,sub forma de

pasta,este transformata intr-un corp solid,dur,nedeformabil.Reactia chimica de polimerizare
se produce,desfasoara si definitiveaza sub influenta unui anumit regim termic.

16. Dezambalarea si prelucrarea

 Operatiunea de dezambalare a protezei acrilice consta in eliberarea ei din tipar si

curatirea urmelor de gips de pe suprafetele protezei si dintre dinti.

 Dupa racirea protezei chiuvetei si eliberarea din inel, se desfac cele doua parti ale
chiuvetei prin tractiuni usoare si egale pentru a evita producerea unui accident.

 Prelucrarea protezei consta in indepartarea plusurilor de rasina acrilica, in realizarea

corecturilor morfologice la nivelul suprafetelor externe si in lustruirea finala.

 Dupa dezambalarea si curatirea protezei, se supune proteza unui control amanuntit,in

scopul depistarii unor eventuale defectiun.
Paralelograful
 Exista mai multe tipuri de
paralelografe: cu brat orizontal fix, cu
brat orizontal articulat, cu brat vertical
articulat.
 Paralelograful cu brat orizontal
articulat se caracterizeaza prin faptul ca
suportul pe care se aplica modelul este
fixat la soclul aparatului, insa modelul
poate fi inclinat in orice directie. Bratul
orizontal este dublu articulat, ceea ce
permite ca tija verticala in care sunt
fixate accesoriile sa fie miscata in jurul
modelului.
  Accesoriile paralelografului:
- tija de analiza
o are forma cilindrica,
o cu ajutorul ei se apreciaza paralelismul fetelor proximale ale dintilor stalpi
o pune in evidenta zonele retentive subecuatoriale ale dintilor stalpi
o materializeaza axa de insertie a protezei
- tija portmina de grafit – are o forma de jgheab, in care se aplica o mina de creion
pentru trasarea ecuatorului protetic, marcarea zonelor de interferenta dentara sau
muco-osoasa cu proteza
- tije (joje) retentivometrice – prezinta o extremitate libera care este prevazuta cu un
disc – se utilizeaza pentru determinarea retentivitatii subecuatoriale ale dintilor stalpi
– sunt in numar de 3: 0,25 mm, 0,5 mm, 0,75 mm
- spatule de ceara (răzuşe) – se utilizeaza pentru indepartarea si paralelizarea cerii
subecuatoriale
- - micromotor sau turbina – pentru frezari paralele ale elementelor protezei
  Etapele analizei la paralelograf
1. Stabilirea celei mai acceptabile axe de insertie si dezinsertie a protezei
• Axa de insertie = directia in care se deplaseaza proteza de la contactul initial
dintre partile rigide ale protezei si dintii restanti, pana la asezarea finala a protezei
pe campul protetic, pintenii si seile fiind in contact intim cu tesuturile dentare si
mucozale.
• Axa de dezintertie = drumul parcurs de proteza in sens invers, de la pozitia finala
de contact intim cu tesuturile dento-mucozale, pana la ultimul contact al partilor
rigide ale protezei cu dintii restanti.
 Axa de insertie este conditionata de
- planurile de ghidare – suprafetele proximale ale dintilor stalpi, vecine spatiilor
edentate
- zonele retentive dentare necesrae aplicarii portiunii flexibile a bratului retentiv al
crosetelor – se cauta pe fetele V si O ale dintilor
- zonele de interferenta – acestea nu ar trebui sa existe
- fizionomie – pentru un anumit ax de insertie crosetele trebuie sa fie cat mai putin
vizibile
2. Trasarea ecuatorului protetic
Ecuatorul protetic = linia celei mai mari convexitati a dintilor stalpi pentru o
anumita axa de insertie.
 Pe dintii stalpi ecuatorul protetic imparte dintele in doua zone: supraecuatoriala
(de sprijin) – cuprinsa intre ecuator si suprafata ocluzala, in care sunt plasate
portiunile rigide ale protezei si o zona subecuatoriala (retentiva), cuprinsa intre
ecuator si festonul gingival, in care se plaseaza portiunea flexibila a bratelor
retentive ale crosetelor
 3. Stabilirea locului in care se plaseaza varful portiunii flexibile a bratului
retentiv al crosetului – cu ajutorul retentivometrului
 4. Fixarea pozitiei modelului fata de paralelograf (tripodare) – trasarea a 3 linii
pe suprafata mucozala a modelului: una anterioara si doua laterale – stanga, si
dreapta
 Obținerea protezei mobilizabile
parțiale scheletate finite
Proteza scheletata, este reprezentata de un corp fizic variat
dimensionat şi format, realizat să restaureze morfofiziologic aparatul
dento-maxilar. Proteza parţială a cunoscut o evoluţie istorică strâns legată
de evoluţia materialelor şi de progresele tehnicii de executare a
protezelor.
Proteza parţială scheletată prezintă următoarele caracteristice clinico-tehnico-
terapeutice :
- Restaurează morfologic integritatea arcadei dentare,
- Restaurează din punct de vedere estetic arcada dentară,
- Restaurează ocluzia funcţională,
- Restaurează funcţia masticatorie,
- Crează condiţii favorabile desfăşurării funcţiei fonetice,
- Are rol profilactic şi participă la menţinerea stării de
troficitate a ţesuturilor,
- Volumul redus crează o stare de confort la nivelul cavitaţii bucale,
- Sprijinul este , de cele mai multe ori , pe tesuturile muco-osoase şi pe
cele dento-paradontale. Sprijinul numai pe ţesutul muco-osos sau numai pe
cele dento- paradontale sunt foarte rar întâlnite
Indicatiile protezei partiale mobilizabile scheletate

Indicatiile protezei partiale mobilizabile pot fi grupate in doua mari categorii:

1. Situatii clinice specifice tratamentului cu proteze
mobilizabile;
2. Situatii clinice care exclud tratamentul prin punte,
datorita unor motive obiective.

Situatii clinice specifice tratamentului cu proteze mobilizabile

Exista situatii clinice care nu pot fi tratate in mod obisnuit

decat cu ajutorul protezelor partiale mobilizabile si anume:
- edentatiile de clasa I Kennedy (termino-terminale);
- edentatiile de clasa a II-a Kennedy (terminale –unilaterale);
- edentatiile de clasa a III-a Kennedy extinse;
- edentatiile de clasa a IV-a Kennedy cu lipsa tuturor frontalilor;
- edentatiile cu existenta unui numar mic de dinti restanti ( 2-5 dinti);
- edentatiile subtotale, cand mai sunt prezenti 1-3 dinti restanti.
Elementele de menţinere, sprijin şi stabilizare
sunt complexe, croşete foarte variate şi sisteme
speciale
- Realizate in cea mai mare parte din
aliaje metalice,
sunt lipsite de pericolul fracturării,
- Datorita prezenţei aliajului metalic ,
sunt în general
menţinute intr-o stare igienică foarte
bună,

- Conceperea este efectuată dupa un

plan şi in urma
tratamentului preprotetic,
- Sunt confecţionate numai din aliaje
speciale , foarte
dure ce se prelucreaza foarte greu,
- Confecţionarea în laborator este
posibilă dacă există
aparatura specifică.
Proteza scheletată este alcatuită din urmatoarele părţi componente:
- conectori principali (majori) ;
- conectori secundari (minori) ;
- mijloace de menţinere, sprijin şi stabilizare ;
- şeile şi dinţii artificiali.
Toate componentele protezei trebuie să formeze un tot structural şi
funcţional.

Conectorii principali
Conectorii principali sunt elemente transversale ale protezei partiale
scheletate, care fac legatura intre seile protetice sau intre o sa si elementele de
sprijin, mentinere si stabilizare.
Conectorii principali au o serie de caracteristici comune dar si caracteristici
speciale in functie de maxilarul la care se aplica, tipul de edentatie si
particularitatile anatomice ale campului protetic.
Caracteristicile comune sunt:
- rigiditatea;
- profilaxia tesuturilor campului protetic;
- confortul pacientului.
La mandibula, in functie de particularitatile campului protetic, se disting
urmatorii conectori principali:
1.- bara linguala ;
2.- placa dento-mucozala mandibulara (placa linguala).

La maxilar conectorii principali cei mai frecventi utilizati sunt:

a).- placuta mucozala cu latime redusa;
b).- placuta mucozala cu latime medie;
c).- placuta mucozala anterioara si posterioara (fenestrata)
d).- placuta mucozala in forma de “U”;
e).- placuta dento-mucozala;
f).- placa palatinala completa.
 PARTICULARITĂTILE CÂMPULUI PROTETIC
EDENTAT PARŢIAL

Elementele componente ale câmpului protetic dupa morfo-fiziopatologia lor şi dupa rolul pe
care îl au in cadrul restaurării protetice sunt grupate astfel:
1. suportul dentoparodontal
2. suportul muco-osos
Din punct de vedere morfofiziologic şi fiziopatologic aceste elemente în edentaţia
parţială sunt foarte variate de la pacient la pacient, dar variate şi la acelaşi pacient în
diverse perioade în funcţie de vârstă, de stările fiziologice şi patologice generate de
momentul şi de complicaţiile care o însoţesc.
Există câmpuri protetice favorabile sau nefavorabile restaurării protetice cu structuri
pozitive sau negative care contribuie sau îngreuneaza stabilitatea protezelor parţiale.
Câmpul protetic înainte de protezare este evaluat din punct de vedere morfologic şi
funcţional (suportul dentoparodontal şi suportul muco-osos) pentru a se creea restaurări
care sa asigure profilaxia elementelor componente şi restabilirea funcţiilor tulburate ale
aparatului dentomaxilar.
Materiale utilizate în confecționarea protezei scheletate

Aliajele din care se realizează protezele scheletate trebuie să îndeplinească

următoarele caracteristici:
- biocompatibilitate
- rigiditate mare la grosimi mici
- rezistență mecanică mare (duritate)
- stabilitate chimică în mediul bucal (rezistența la coroziune și oxidare)
- să nu aibă gust
- să poată fi lustruit cu un luciu perfect și de durată
- prelucrare facilă în laboratorul de tehnică dentară
- în stare topită să curgă usor, astfel încât să se poată realiza turnări de mare
precizie.
Aceste caracteristici sunt îndeplinite de aliaje din crom-cobalt (stelite), aur
platinat sau din titan
Etapele de laborator in realizarea unei proteze
scheletate
 După verificarea amprentei şi dezinfectarea se trece la turnarea modelului
de lucru pentru realizarea componentei fixe a restaurării
Malaxarea se realizeaza cu vacuum malaxorul timp de 60 secunde. După
malaxare, gipsul se pune în amprentă
După priza gipsului, timp de 45 minute, se demuleaza amprenta de
pe modelul propriu-zis şi se trece la pregătirea acestuia pentru
turnarea soclului
 După realizarea soclului urmeaza secţionarea bonturilor cu un disc de
secţionat modele montat în micromotor, deretentivizarea bonturilor, aplicarea
lacului distanţator şi izolarea modelului
Pentru transpunerea relaţiilor intermaxilare din cavitatea bucală pe
articulator se foloseste cheia de ocluzie în poziţia de intercuspidare
maximă
 După montarea în articulator, realizam machetarea scheletului metalic a
viitoarei componente fixe parcurgând următoarele etape: realizarea capelor prin
imersie în baia de ceară și modelajul scheletului, ataşarea tijelor de turnare de
grosimi diferite și plasarea pe conul de turnare.
 Pentru eliminarea cerii, tiparul este introdus 15 minute în cuptorul de
preîncălzire la 815°C, iar pentru turnare folosim instalaţia de topire-turnare
prin centrifugare care foloseşte pentru topirea aliajului principiul inducţiei
electromagnetice
 După turnarea şi răcirea lentă a chiuvetei dezambalam turnătura prin
mijloace mecanice şi o sablam apoi o adaptam scheletul metalic pe modelul de
lucru
 După proba metalului si confecționarea lingurii individuale
urmeaza realizarea modelului de lucru monobloc necesar obţinerii
componentei mobilizabile a restaurării protetice.
Urmeaza apoi duplicarea modelului cu elastomer de sinteză.
Amestecul dintre catalizator şi bază se poate efectua
automat cu ajutorul unui aparat special conceput în acest
sens.
 După răcirea modelului refractar efectuam macheta scheletului
viitoarei proteze mobilizabile apoi fixam tijele și conul de turnare
 După ambalarea propriu-zisă tiparul este introdus în cuptorul de
preîncălzire unde este încălzit lent până la 900°C. Urmeaza apoi turnarea
aliajului în tipar, iar după dezambalarea turnaturii si îndepărtarea resturilor de
masă de ambalat şi a oxizilor de pe suprafaţa scheletului prin sablare
Urmeaza adaptarea scheletului pe model unde se pot folosi spray de ocluzie
şi freze pentru metal, iar după finisare şi lustruire se realizeaza bordura de
ocluzie pe scheletul metalic al şeilor.
 După verificarea adaptării scheletelor metalice în cavitatea bucală şi a
înregistrării relaţiilor intermaxilare cu ajutorul bordurii de ocluzie, în
laboratorul de tehnică dentară urmeaza o remontare în articulator conformă cu
datele furnizate de cabinetul de medicină dentară.
 Urmeaza condiţionarea metalului, prin sablare ,necesară aplicării
componentei fizionomice pe schelet.
Componenta fizionomică este realizată din răşină diacrilică
termobaropolimerizabilă. Pentru aplicarea răşinii este necesară parcurgerea
câtorva etape: aplicarea Link-ului pentru degresarea suprafeţelor ce urmează a
fi faţetate, a opaquerului în funcţie de culoarea aleasă şi în final aplicarea
răşinii prin spatulare strat cu strat.
 Termobaropolimerizarea se realizeaza prin creşterea treptată a temperaturii
până la 120°C unde sta timp de 6 minute la o presiune de 6 bari.
După racirea lentă urmeaza finisarea şi lustruirea componentei
fizionomice cu freze, polipanţi, perii, pufuri şi paste.
Pentru obţinerea fricţiunii între capele primare şi cele secundare ale
sistemului de telescopare se folosesc răşini special concepute
pentru acest sistem.
 După aplicarea răşinii, urmeaza etapa de realizare a machetei şeilor acrilice
şi montarea dinţilor artificiali:
- se realizeaza o machetă, din ceară roz pentru proteze în care sunt poziţionati
dinţii artificiali aleşi în funcţie de culoarea şi mărimea dinţilor componentei fixe
- urmeaza apoi proba machetei
- confecționarea unei chei care cuprinde în întregime suprafaţa externă a şeii cu
dinţii artificiali incluşi în ea
- dupa evacuarea cerii, dinţii artificiali au rămas fixaţi în cheie
- se aplica un strat de opaquer roz fotopolimerizabil pe suprafata metalica a șeii
metelice și am introdus-o timp de 6 min în incinta de fotopolimerizare
- după polimerizarea opaquer-ului se izoleaza modelul cu izolator gips-răşină
acrilică apoi se verifica poziţionarea dinţilor artificiali în cheile de silicon
- se prepara acrilatul și se insera în cheile de silicon (în care erau situaţi dinţii
artificiali) şi le poziţionam pe modelele pe care era componenta metalică
- Polimerizarea acrilatului se efectueaza la rece şi sub presiune.
După polimerizare urmeaza prelucrarea şi finisarea şeilor cu freze,
polipanţi, perii, pufuri şi paste pentru lustruit.
BIBLIOGRAFIE
1. N. FORNA, TRATAT DE PROTETICA CLINICĂ ȘI
TERAPIA EDENTAȚIEI PARȚIAL ÎNTINSE, IAȘI, ED. GR.
T. POPA, 2008
2. D. BRATU, E. BRATU, S. ANTONIE, RESTAURAREA
EDENTAȚIILOR PARȚIALE PRIN PROTEZE
MOBILIZABILE, ED. MEDICALĂ, BUCUREȘTI, 2008
3. RÎNDAȘU - TEHNOLOGIA PROTEZELOR DENTARE,
EDITURA MEDICALĂ, BUCUREȘTI, 1983.
4. TEHNOLOGIA PROTEZEI PARTIALE MOBILIZABILE –
EDITURA DIDACTICA SI PEDAGOGICA BUCURESTI
1996 – PROF. DR. VASILE DONCIU