Amprenta în edentaţia parţială

Amprenta documentară
 După examenul pacientului (câmpul protetic, ADM,
examen radiografic, general etc) de obicei se
realizează o amprentă documentară, înainte de
efectuarea vreunui tratament.
 Cu ajutorul portamprentelor universale se realizează
amprentarea cu alginate (cel mai frecvent) sau cu
alte materiale elastice.
 După verificarea amprentei, aceasta e trimisă în
laborator în condiţii (alginatul de ex. în apă) care să-i
conserve calităţile.
Modelul documentar
 Reprezintă câmpul protetic pe
care îl are pacientul la prezentarea
în cabinet, fără să fi fost executate
intervenţii asupra dinţilor sau
părţilor moi (excepţii: tratamente
de urgenţă)

 Se realizează din ghips alb sau dur

Scopul modelului documentar:
 Stabilirea diagnosticului şi a planului de
tratament;
 Convingerea pacienţilor care nu vor să accepte
tratamentul; li se prezintă situaţia câmpului
protetic;
 Material didactic;

 Probă juridică dacă pacientul nu e mulţumit de

tratament, modelul reprezentând starea câmpului
protetic ce a justificat intervenţia stomatologului;

 Modelul documentar nu e necesar la edentaţii ce nu

impun intervenţii asupra dinţilor sau resturilor
radiculare
 Modelul de studiu şi diagnostic
 Poate fi realizat după modelul documentar sau poate
fi primul model;
 Modelul de studiu e confecţionat după cel
documentar dacă nu au fost efectuate intervenţii
asupra câmpului protetic (extracţii, echilibrări
ocluzale etc); diagnosticul edentaţiei se modifică şi e
necesar alt model pt. studiu şi diagnostic;
 Dacă pacientul nu are nevoie de asanare, se
efectuează direct amprentarea preliminară pt.
confecţionarea modelului de studiu;
 Scopul modelului de studiu şi diagnostic:
 Precizarea diagnosticului;
 Confecţionarea lingurii
individuale;
 Alegerea elementelor de
stabilizare şi menţinere
 Modelul de studiu se
execută din ghips obişnuit
sau dur.
LINGURA INDIVIDUALĂ
=Portamprenta adaptată suprafeţei câmpului
protetic, în care materialul de amprentare va avea
grosime egală.
=Suportul rigid, nedeformabil, în care se depune
materialul de amprentă pentru introducerea pe
câmpul protetic în scopul amprentării funcţionale.
 Notă
,,În edentaţia parţială, menţinerea
ţesuturilor restante şi a dinţilor în
cele mai bune condiţii şi pentru cât
mai mult timp este mai importantă
decât înlocuirea a ceea ce s-a
pierdut”.
 Materialele din care poate fi
confecţionată lingura individuală
Lingurile individuale pot fi confecţionate din
următoarele materiale:
♦ plexiglas
♦ placă de bază
♦ metoda hidro-termoplastică
♦ răşini fotopolimerizabile
♦ acrilat autopolimerizabil
♦ acrilat termopolimerizabil
Lingurile individuale sunt compuse din :
bază şi mâner.
 Lingura individuală
Baza acoperă suprafaţa câmpului
protetic în totalitate
Mânerul e situat pe linia medio-
sagitală, dimensionat cât 2 incisivi
centrali, cu suprafeţele laterale
concave, pentru a favoriza prinderea
între degete în timpul manevrării
Lingura inferioară poate avea , în
plus, 2 butoni laterali în zona
premolarilor.
Butonii au 8-10 mm înălţime şi 4-5
mm lăţime (pt.sprijinul degetelor la
amprentare)
Lingura individuală cu perforații
 Tehnica confecţionării lingurii
individuale din placă de bază
Cuprinde mai multe operaţii:
1.pregătirea modelului cu desenarea limitelor
câmpului protetic şi acoperirea dinţilor restanţi
pentru a obţine un spaţiu între lingură şi
aceştia. De ex. dinţii sunt acoperiţi cu vată
umezită sau se depune un strat de ghips (3-4
mm) pe feţele dinţilor, bolta P, creste etc în
formă neretentivă. Dacă lingura individuală va
fi din acrilat acoperirea se poate face cu placă
de bază.
2. Izolarea modelului în apă 5 - 10 minute;

3. Aşezarea plăcii de bază pe model, după

plastifiere la flacără;

4. Modelarea plăcii plastifiate pentru aplicarea

intimă pe modelul pregătit
-la maxilar modelarea e dirijată, începe din
mijlocul bolţii palatine către periferie
-la mandibulă începe de pe versantul lingual şi
se continuă cu cel vestibular
-placa de bază îşi pierde plasticitatea, de
aceea în timpul modelării sunt necesare mai
multe reîncălziri până la adaptarea finală
5. Plusul de placă de bază, care depăşeşte
limitele câmpului protetic trasat pe model e
îndepărtat prin tăiere cu foarfeca;
6. Din resturile tăiate se realizează mânerul,
care poate prezenta în interior o armătură
din sârmă de 1,5 mm diametru (buclă cu 2
extremităţi de 3-4 mm introduse în
grosimea bazei corespunzător vârfului
crestei alveolare);
7. Răcirea materialului termoplastic,
îndepărtarea de pe model;
8.Netezirea marginilor cu freze,cuţitul încălzit;
9. Perforarea lingurii pt. anumite materiale de
amprentare (alginate, elastomeri)-se fac
orificii de 2 mm cu ajutorul unei freze.
Perforarea lingurii individuale
(dacă este nevoie)
Tehnica de confecţionare a lingurii
individuale din răşini
fotopolimerizabile
Se comercializează sub formă de folii care
seamănă cu placa de bază (specifice pt.
maxilar şi pt. mandibulă
Placa (folia) are o grosime de 1,5 mm şi
are diferite culori (verde, albastru, maro
etc)
Se deformează ireversibil, au o suprafaţă
uşor lipicioasă
Dintr-o folie se poate obţine lingura
individuală sau baza şablonului de
ocluzie

Folia în stare plastică se adaptează

uşor la suprafaţa sau la periferia
câmpului protetic, reprezentată pe
model

Excesul de placă se decupează cu

foarfeca

În zonele unde marginile se impun

să fie groase (2-2,5 mm) placa se
răsfrânge. Pt. că e lipicioasă cele 2
feţe se unesc
Din resturile rezultate la decupare se
modelează mânerul, butonii
Se fixează prin compresiune pe model
Rigiditatea se obţine prin fotopolimerizare
2-3 minute (“lampa” cu UV, care e de fapt
un cuptor în miniatură, care se conectează
la închiderea uşii)
După polimerizare are o mare rezistenţă la
rupere, mult mai mare comparativ cu placa
de bază, dar inferioară RAA
Marginile proeminente se şlefuiesc
Materialul e comod de folosit şi economia
de timp e importantă.
 Răşini
termoplastice
pentru linguri
individuale
Materialul e
rezistent la
rupere, uşor de
prelucrat, indicat
în toate situaţiile
clinice pt. ca e
nedeformabil.
 Răşinile termoplastice
Sunt comercializate sub forma de granule sferice
cu diametrul de 3-5 mm , colorate variat (culoarea
nu are importanţă practică)
Produsul e o răşină polimerizată parţial, în care s-a
introdus un plastifiant care se activează la
temperatura de 50*C

Se dozează granulele, se introduc într-un vas

spacial cu apă caldă la 50-55*C. După 1 minut
granulele devin lipicioase, aderă unele de altele
rezultănd o pastă chitoasă plastică neaderentă care
se foliază şi se aplică pe model unde e adaptată
progresiv în limitele câmpului protetic.
Folia se poate replastifia prin introducere în
apă caldă
Marginile se răscroiesc cu o foarfecă (când
materialul e în stare plastică)
Finisarea periferică se realizează cu
instrumentar abraziv rotativ
Mânerul, butonii se realizează prin plastifiere
în apă caldă
 AMPRENTA DEFINITIVĂ sau FUNCŢIONALĂ
(fază clinică)
-reprezintă copia negativă a câmpului protetic,
obţinută cu materiale foarte precise de amprentare
aplicate pe lingura individuală.
-redă cu mare fidelitate forma şi întinderea câmpului
protetic
- pe baza acestei amprente se realizează modelul
definitiv (funcţional)
Modelul definitiv se toarnă
în amprenta definitivă (sau
funcţională)
 MODELUL
DEFINITIV
(DE LUCRU)

Reprezintă copia pozitivă a câmpului protetic

edentat parţial
După verificarea în amănunt a amprentei finale ,
aceasta se spală, apoi este îndepărtat cu atenţie
excesul de apă (atenţie mai ales la zonele
adânci, să nu existe exces de apă!)
 TEHNICA DE CONFECŢIONARE
A MODELULUI DEFINITIV
Se prepară pasta de ghips cu respectarea
proporţiei apă/pulbere
-folosim totdeauna ghips dur!

-Pasta de ghips dur se introduce întotdeauna prin

alunecare şi prin microvibraţii.
-Se aplică ghipsul mai întâi în centrul amprentei,
progresiv a.î. pasta să curgă în toate detaliile
amprentei, având grijă să eliminăm toate bulele
de aer
-Se aşteaptă aprox. 30 de minute priza ghipsului,
apoi se realizează soclul
Soclul se realizează cu o înălţime de aprox. 2 cm,
cu suprafaţa bazei paralelă cu suprafaţa
câmpului protetic
-Demularea se face după priza ghipsului(40 min.)
prin tracţiune uşoară, cu grijă ca să nu se
fractureze dinţii restanţi, respectând axul dinţilor.
-Sunt interzise manevrele brutale
-Forma soclului se poate definitiva cu soclatorul

!Ideal: preparare ghips cu vacuum-malaxor,

folosirea măsuţei vibratorii, folosirea
soclatorului(ghipsul preparat în vacuum malaxor
are o duritate de 5 ori mai mare comparativ cu
ghipsul preparat manual; cu măsuţa vibratorie
rezultă un model compact, fără porozităţi).
 ŞABLOANELE DE OCLUZIE
Reprezintă o piesă intermediară ajutătoare
necesară pt. determinarea rapoartelor
intermaxilare

Pe şablon se inregistrează rapoartele intermaxilare

în relaţie centrică cu intercuspidare maximă
(dacă există suficiente contacte dento-dentare)
pentru a fi transferate în laborator
Părţile componente ale şablonului de ocluzie
sunt:♦ baza şablonului (acoperă câmpul protetic)
♦bordurile de ocluzie (care sunt fixate în
spaţiile edentate).
!Nr.bordurilor = nr.spaţii edentate
Şabloanele de
ocluzie
Șablon de ocluzie
 Şabloane de ocluzie
Se pregăteşte modelul de lucru prin desenarea limitelor
câmpului protetic;
Se izolează modelul în apă 10 minute
Aşezarea plăcii de bază plastifiate pe suprafaţa
câmpului protetic a modelului;
Adaptarea plăcii prin modelare digitală, cu baza în
contact intim cu crestele edentate şi cu feţele orale ale
dinţilor restanţi
Adaptarea finală se face după mai multe încălziri în zone
diferite
Marginile bazei pot fi netezite cu freze
Baza mandibulară poate fi solidarizată cu o sârmă
 Bordurile de ocluzie
Se fixează în spaţiile edentate;
Se confecţionează din ceară roz conformată
paralelipipedic;
Se solidarizează de baza şablonului prin lipire cu ceară
de lipit fierbinte;
Dimensiunile bordurii de ceară sunt asemănătoare cu a
dinţilor restanţi:

Frontal: lăţime=6-6,5mm
înălţime=10-12mm

Lateral: lăţime=10mm
10mm
înălţime=5-7mm
 Caracteristicile şablonului de
ocluzie
Baza să acopere, în totalitate, suprafaţa
câmpului părotetic fără să depăşească zona de
reflexie a mucoasei;
Baza să fie adaptată intim la întreaga suprafaţă
a câmpului protetic de pe model;
Dacă sunt exercitate presiuni alternative în zone
diferite, să nu prezinte mişcări de basculare;
Îndepărtarea şi repunerea pe model să se facă
fără dificultate;
Baza şablonului să aibă o grosime de
1,5-2 mm, pentru a rezista la operaţiunea
de determinare a rapoartelor intermaxilare;
Marginile şablonului sunt finisate prin
prelucrare (netede) ca să nu lezeze
mucoasa;
Marginile şablonului sunt modelate cu
dimensiuni şi formă în corelaţie cu fundul de
sac;
Şablonul aplicat pe câmpul protetic al
pacientului să prezinte un oarecare grad de
menţinere, pentru a fi utilizabil scopului
realizat.
 Determinarea şi înregistrarea
rapoartelor intermaxilare
Fază clinică în care se determină poziţia
fiziologică a mandibulei faţă de maxilar (RC
sau IM)
Apoi se scriu în fişa de laborator:
-Culoarea, forma, poziţia dinţilor
-Tipul elementelor de menţinere şi
stabilizare (tipul de croşet, grosime sârmă)
-Forma şi grosimea bazei protezei,mai
ales la cazuri particulare
Montarea modelelor în ocluzor
(sau articulator)
 Fixarea modelelor în ocluzor
comportă următoarele operaţii:
Pregătirea modelelor cu:
-reducerea dimensiunilor soclului
-tăierea pe suprafaţa bazelor a mai multor
şanţuri longitudinale şi transversale de 3-4mm
adâncime, pt. a mări suprafaţa de ghipsare şi
fixare
-solidarizarea modelelor între ele la nivelul
soclurilor, cu beţe de chibrit, freze (frontal, lateral
dreapta şi stânga) pt. a stabiliza ansamblul
modele-şabloane
 Ghipsarea constă în:
Introducerea în apă a ansamblului modele-şablon
2-3 minute
Ghipsarea modelului inferior, repede şi sigur (după
regulile cunoscute)
Ghipsarea modelului superior după priza ghipsului
folosit pt. modelul inf.
Se foloseşte o cantitate de ghips redusă pt. a nu
mări inutil greutatea şi volumul
Fasonarea după priză, cu formă de calotă sferică
pentru modelul superior
 Regulile pentru montarea în
ocluzor:
1.Planul de ocluzie, reprezentat de feţele
ocluzale ale dinţilor restanţi şi de linia de unire
dintre cele 2 suprafeţe orizontale ale bordurilor
de ocluzie, sunt aşezate în plan orizontal, fiind
folosit ca reper, planul mesei de ghipsare;
2.Planul medio-sagital al modelelor e astfel
orientat încât se suprapune peste acelaşi plan al
ocluzorului, perpendicular pe axul balama;
3.Distanţa dintre punctul interincisiv şi axa
ocluzorului e de aprox. 10,5 cm.
 Montarea în articulator
Se execută în
laboratorul de tehnică
dentară utilizând
datele înregistrate cu
arcul facial
Macheta protezei parţiale acrilice
Macheta PPA este realizată
în 2 etape distincte:
1.Macheta pentru probă
2. Macheta definitivă
 Macheta pentru probă
Este formată din dinţii artificiali şi
din macheta bazei sumar
medelată
Operaţiunile necesare :
-pregătirea modelului
-alegerea dinţilor artificiali
-montarea dinţilor artificiali
 Pregătirea modelului:

Delimitarea câmpului protetic

Foliere
Deretentivizare
 Deretentivizarea

Transformă spaţiile
retentive în spaţii
neretentive: astfel PPA
pot fi inserate fără
dificultate pe câmpurile
protetice;
Zonele retentive se
completează cu ceară
sau ciment
(cel mai corect cu
paralelograful)
 Alegerea dinţilor artificiali
Se face după reperele
de pe şabloane
Cel mai frecvent se
folosesc dinţii acrilici
Dinţii de porţelan se
adaptează mai greu
la PPA
 Montarea dinţilor artificiali
Întâi se adaptează
folia de ceară roz
plastifiată la flacără;
se adaptează şi pe
feţele orale ale dd
restanţi
 Montarea dinţilor artificiali
Se face pe un rulou de ceară roz cu un
diametru de 2-3 mm (depinde de înălţimea
spaţiului protetic);

Aşezarea, adaptarea şi fixarea pt. montare se

face astfel: cu lama spatulei bine încălzită se
intervine asupra ruloului de ceară prin
crestături perpendiculare pt. plastifiere;

Se aşează dintele în ceara plastifiată în raport

cu dinţii vecini şi antagonişti;

Dinţii se pot şlefui la nevoie pentru

redimensionare
 În zona frontală se pot efectua
particularităţi de montare:

Aceste particularităţi se pot realiza când

edentaţia e extinsă sau subtotală ( rotaţii,
suprapuneri etc)
 Proba machetei

Macheta pt probă

Şabloanele se probează în cavitatea bucală

după ce au fost verificate pe model;
Deficienţele machetei sunt remediate uşor ( la
proteza finită e mai greu sau chiar imposibil)
 Macheta definitivă

Sunt repoziţionate croşetele de sârmă şi

fixate pe model cu ceară
Se perfecţionează modelarea fostei baze de
ceară (macheta pt.probă)
Baza e adaptată intim la suprafaţa modelului
prin lipire cu ceară la nivelul marginilor
Modelarea se realizează urmărind
obiectivele: fizionomic, igienic, confort,
rezistenţă, stabilitate.
Macheta
definitivă
 Tiparul
Reprezintă negativul machetei PPA
Constituie cavitatea în care e introdusă pasta
acrilică pentru polimerizare
Modelul şi macheta sunt pregătite astfel: sunt
scoase din ocluzor (articulator), se alege
chiuveta, modelul e probat dacă încape în
chiuvetă( la nevoie se reduce din soclu)

Macheta e solidarizată de model prin lipire cu

ceară
Dinţii de ghips sunt secţionaţi oblic dinspre
oral spre V, dinspre ocluzal spre cervical;
 Ambalarea
Poate fi directă, indirectă sau
mixtă
AMBALAREA DIRECTĂ (CU VAL)

AMBALAREA INDIRECTĂ (FĂRĂ

VAL)- metoda cea mai utilizată

AMBALAREA MIXTĂ (COMBINATĂ)

Fiecare din metode are avantaje şi
dezavantaje, indicaţii şi
contraindicaţii.
 Îndepărtarea cerii din tipar
Ceara machetei trebuie scoasă din
ambalaj pt a rezulta tiparul (spaţiul cavitar)
Operaţiunea se face după aprox. 70-80
min după ambalare
Îndepărtarea cerii se face diferit în funcţie
de metoda de ambalare
Chiuvetele nu se ţin mai mult de 5-6 min în
apa fiartă pt că ceara se topeşte şi
impregnează tiparul cu acizi graşi
 Izolarea tiparului
Se face pt a împiedica contactul dintre RA şi
ghipsul tiparului
SCOP:-aspect neted al pereţilor tiparului
-pelicula împiedică unirea dintre RA şi
tipar
-dezasamblare uşoară
-dezambalare uşoară a PPA
-monomerul nu pătrunde în ghips, nici
vaporii de apă în ghips
-sunt eliminate cauzele apariţiei porilor
 Substanţe izolatoare
Substanţe alginice (pe tipare care au 45*C)
care se depun prin pensulare rezultând o
peliculă aderentă de ghips
Clorură de Ca şi silicat de sodiu ( pe tipare
cu o temp. 80-90*C, prin pensulare de 2-3x a
clorurii şi 1 dată a silicatului)!
Dezavantaj:poate albi acrilatul roz
Materiale siliconate fluide-lac (doar la
ambalarea indirectă pr anumite zone)
 Baza PPA
Tiparul reproduce în negativ forma şi
dimensiunea viitoarei baze, în care se
introduce la polimerizat pasta acrilică
Baza aro o culoare asemănătoare cu
mucoasa cavităţii bucale
La purtătorii de proteze care au manifestat
intoleranţă la coloranţi se fac baze
transparente
Fiecare produs comercial acrilic poate fi livrat
în mai multe nuanţe de roz (notate cu cifre,lit)
Nuanţele de roz variază
de la light pink, natural
pink, dark pink, ivory
light pink etc)
Nuanţele de roz pot fi
combinate
Cantitatea de acrilat
depinde de tipul de
edentaţie, localizare etc
 Prepararea şi polimerizarea
acrilatului
Pulberea se amestecă cu lichidul până
rezultă o pastă omogenă care va fi
introdusă în tipar şi apoi polimerizată
respectând regimul termic şi regulile de
polimerizare şi presare, pt a reduce
defectele, erorile, apariţia porilor
!
Răcirea tiparului este lentă!
 Dezambalarea

Constă în eliberarea protezei din tipar şi

curăţirea urmelor de ghips
Se face atent pt a nu se desprinde
croşetele, a nu fractura PPA, dinţii
Cele mai puţine riscuri: ambalarea cu val
(proteza, croşetele rămân într-o singură
parte a chiuvetei)
Eliberarea se face prin tăierea ghipsului
ocolind dd, croşetele, marginile PPA
 Curăţarea PPA
Se face mecanic şi chimic
Mecanic: spălare cu o perie sub jet de apă
Chimic:introducere în diferite soluţii
 Prelucrarea şi lustruirea
Constă în îndepărtarea plusurilor de RA,
realizarea corecturilor la nivelul suprafeţelor
externe şi lustruirea finală
Prelucrarea pt netezire se face mai ales la zona
de unire dintre părţile tiparului, unde e exces de
acrilat. Şlefuirea se face cu freze, hârtie
abrazivă, cu atenţie în zona croşetelor și
interdentar
Dacă izolarea a fost bună, nu apar probleme
Prelucrarea pentru lustruire
Pe suprafaţa externă se acţionează cu
pulberi abrazive cu apă cu instrumente
speciale (filţ, perii circulare, puf de
bumbac)
Puful acţionează totdeauna uscat, fără
pulberi sau apă!
Inserţia şi acomodarea cu proteza
Se respectă la inserţia în cavitatea bucală axul de
inserţie, exersând întâi pe model
Apoi se inseră în cavitatea bucală
Se verifică corectitudinea piesei protetice
Adaptarea pacientului depinde de reactivitatea psiho-
somatică a pacientului dar şi de abilitatea medicului
de a conduce tratamentul
Deficienţele se pot rezolva şi în şedinţele următoare
(leziuni de decubit, echilibrări ocluzale)
Igienizarea, întreţinerea se aduc la cunoştinţa
pacientului