3.5.

CONFECȚIONAREA LINGURII INDIVIDUALE

Confecţionarea lingurii individuale este tot o etapă de laborator în care se realizează o

portamprentă individualizată, adaptată particularităţilor câmpului protetic al pacientului, care
devine suportul rigid al materialului de amprentare finală. Aceasta se realizează pe modelul
preliminar şi creează premizele unei amprentări finale de calitate.
Elementele componente ale lingurii individuale:
➢ Baza lingurii individuale, care acoperă întreaga suprafaţă de sprijin a câmpului protetic
şi urmăreşte conturul marginal marcat pe model, având o grosime de aproximativ 1,5-2
mm. Baza lingurii nu trebuie să basculeze la acțiunea presiunilor alternative.
➢ Accesoriile – mâner, butoni de presiune, întărituri şi, uneori, borduri de ocluzie.
Accesoriile sunt necesare manevrării lingurii în timpul inserției și dezinserției
ansamblului lingură-material de amprentă, centrării, menținerii și aplicării de presiuni
în timpul prizei materialului de amprentă.
Mânerul lingurii are forma, dimensiunile şi poziţia celor doi incisivi centrali şi respectă
libertatea de contracţie a orbicularului. Are rol în centrarea și manipularea lingurii individuale,
în timpul adaptării acesteia şi în amprentarea finală. Mânerul este situat pe linia medio-sagitală
și reprezintă un important reper pentru așezarea simetrică a lingurii cu materialul de amprentă
pe câmpul protetic.
Butonii de presiune au formă paralelipipedică şi se poziţionează în zona premolară
mandibulară. Dimensiunile aproximative sunt: 5mm înălțime, 2-4mm lățime și 15mm lungime.
Rolul lor este în distribuţia uniformă a presiunilor pe câmpul protetic, în timpul amprentării şi
în menţinerea în poziţie corectă a lingurii pe câmpul protetic.

Întăriturile din sârmă se utilizează atunci când lingura individuală se realizează din placă
de bază. Întăriturile sunt necesare pentru a mări rezistența la rupere a bazei lingurii.
Bordurile de ocluzie se utilizează în unele tehnici de amprentare, fiind realizate din ceară,
stents sau răşini acrilice. Imită aspectul arcadelor naturale.
După Prelipceanu şi Coca se disting trei tipuri de linguri individuale, în funcţie de raportul
acestora cu modelul preliminar:
- în contact intim cu modelul
- distanţată în anumite zone (zone ce trebuiesc despovărate)
- distanţată în totalitate faţă de model (când se utilizează pentru amprentare mase
termoplastice sau pentru creste exagerat de retentive sau balante)
Lingurile individuale se pot realiza din:
- placă de bază
- răşini acrilice auto sau termopolimerizabile
- poliesteri
- materiale fotopolimerizabile
- metale (turnare, ştanţare)
Cele mai indicate sunt lingurile individuale din răşini acrilice autopolimerizabile.
Scopul acestei faze îl constituie obţinerea unei linguri individuale care să respecte jocul
formaţiunilor mobile de la periferia câmpului protetic, iar marginile să aibă grosimea şi
lungimea corespunzătoare fundurilor de sac. O lingură este corect adaptată şi poate fi folosită
pentru amprenta finală numai dacă are succiune.

Caracteristicile pe care trebuie să le îndeplinească lingura individuală:

 - să fie confecţionate din materiale rigide, stabile şi nedeformabile. O portamprentă care
se deformează sub acţiunea presiunii de amprentare este inutilizabilă.
- să acopere în întregime zona de sprijin a viitorului câmp protetic, cu alte cuvinte să nu
depăşească zona marcată de tehnician pe modelul preliminar.
- să nu basculeze pe model.
- să fie prelucrată fin spre a nu leza ori produce neplăceri pacientului la probă.
- grosimea marginilor lingurii va fi de 1,5- 2 mm, exceptând următoarele zone: zona lui
Eisenring, zona lui Fish şi zona linguală centrală, zone unde lingura individuală va fi mai groasă
(3mm) .
- mânerul lingurii individuale maxilare este vertical, poziţionat pe linia mediană şi are
dimensiunea a doi incisivi centrali.
- mânerul lingurii individuale mandibulare este de asemenea vertical, plasat pe linia
mediană şi în zona neutrală, de echilibru dintre cele două chingi musculare.
- lingura mandibulară va prezenta doi butoni de presiune de formă paralelipipedică
plasaţi în zona premolară bilateral.

Tehnologia confecționării lingurilor individuale în funcție de materialul utilizat

Pregătirea modelului preliminar în vederea confecţionării lingurii individuale:

– Modelul preliminar trebuie bine umezit, pentru ca materialul lingurii individuale să nu adere
la suprafaţa sa, riscându-se fracturarea ei sau deteriorarea modelului.
– Zonele retentive (ex.: la nivelul tuberozităţilor maxilare, zona frontală maxilară) trebuie
deretentivizate prin aplicarea unui strat de ceară, pentru a permite îndepărtarea portamprentei
de pe model şi inserţia sa în cavitatea orală pentru probă.
– Zonele particulare ale modelului: torusul palatin, crestele osoase ascuţite şi zonele cu “creastă
balantă”, se acoperă cu un strat de ceară, spre a se evita contactul lor cu lingura individuală în
momentul amprentării funcţionale şi deformarea câmpului protetic.

Confecționarea lingurii individuale din placă de bază

Placa de bază are grosimea de 1,5mm și face parte din categoria maselor termoplastice pe
bază de Shellac, plastifiindu-se la temperaturi relativ joase de 46-50º C.
Etapele tehnologice de realizare a lingurilor individuale din placă de bază sunt:
- izolarea modelului de gips în apă 3-5 minute sau prin pudrare cu talc
- plăcile se plastifică prin încălzirea uniformă la un bec Bunsen, pe toată suprafața acesteia
- devenite plastice plăcile se mulează cu degetele pe modelul pregătit, adaptându-le la
maxilar mai întâi pe bolta palatină şi apoi excentric, spre crestele alveolare, iar la mandibulă
de la linia mediană spre distal şi dinspre creastă spre periferie. După fiecare manoperă de
adaptare se secţionează cu o foarfecă excesul de material atfel încât să rămână totuși un plus de
3 mm, ce depășește marginile, care se va răsfrânge pe fața externă a bazei lingurii individuale,
creîndu-se astfel premisele conturării unor margini rotunjite, de grosimi variabile.
Lingura individuală corect executată de către tehnician va avea menținere pe model. Când
retenția este obținută pe model, de regulă, ea se va păstra și în cavitatea orală.

Confecționarea lingurii individuale din rășini acrilice autopolimerizabile

Etapele tehnologice de realizare a lingurilor individuale din rășini acrilice
autopolimerizabile:
- izolarea modelului (pensulare cu soluții alginice, lacuri speciale)
- prepararea pastei de acrilat. Într-un godeu de sticlă se prepară pasta de acrilat
autopolimerizabil, care, în faza plastică, se întinde pe una din plăcile de sticlă cu ajutorul unui
sucitor și apoi se presează prin suprapunerea a două plăci de sticlă vaselinate pentru a obține o
folie cu grosimea de 1,5-2 mm. Grosimea este dirijată de aplicarea pe sticla inferioară, spre
margini, a două benzi de ceară roz care au grosimea de 1,5-2 mm. Benzile de ceară limitează
apropierea celor două plăci de sticlă. Pe placa de sticlă inferioară unii autori aplică o folie de
celofan umezit ceea ce ușurează detașarea materialului
- rășina, în faza plastică, se adaptează pe modelul izolat; este îndepărtat excesul care
depășește limitele însemnate cu creionul. În acest timp se confecționează și atașează accesoriile
lingurii individuale care aderă chimic la baza amprentei.
- după polimerizare, lingura este ridicată de pe suprafața modelului și se netezesc marginile
prin șlefuire cu ajutorul instrumentelor rotative abrazive.

Confecționarea lingurii individuale din materiale fotopolimerizabile

Materialele fotopolimerizabile permit modelarea plăcilor pe model pe o perioadă de timp
practic nelimitată și adaptarea optimă a acestora, polimerizarea fiind realizată sub acțiunea
razelor ultraviolete.
Firmele producătoare livrează plăci preformate din materialul nepolimerizat, învelite în folii
plastice de culoare închisă, care împiedică accesul razelor ultraviolete naturale către material,
evitându-se polimerizarea spontană. Pentru fotopolimerizare este necesar un aparat generator
de raze ultraviolete în care fotopolimerizarea are loc în cinci minute.

Etapele tehnologice de realizare a lingurilor individuale din materiale fotopolimerizabile:

- izolarea modelului cu mijloace obișnuite
- aplicarea și modelarea foliei pe model fără o presiune exagerată, respectând detaliile
modelului, după care, cu o spatulă de ceară obişnuită, se secţionează excesul şi se reţine, pentru
a obţine din el mânerul şi butonii de presiune (la portamprenta mandibulară).
- introducerea în incinta de polimerizare, unde materialul face priză
- prelucrarea cu instrumente rotative adecvate.

➢ Lingurile individuale din placa de bază shellack sunt, chiar armate, prea fragile,
putându-se fractura şi compromite întreaga fază de lucru. Ele nu permit, totodată, utilizarea
maselor kerr sau stens (de asemenea termoplastice) pentru optimizarea închiderii marginale
anterioare amprentării funcţionale.
➢ Lingurile individuale din rășini acrilice autopolimerizabile sunt mai rezistente decât cele
din placă de bază, dar monomerul este toxic și etapele tehnologice de realizare a ei sunt mai
dificile.
➢ Materialele fotopolimerizabile corespund celor mai noi cuceriri ale tehnicii, sunt cele
mai stabile volumetric, sunt relativ ușor de confecționat și permit utilizarea oricăror tipuri de
materiale pentru închiderea marginală a lingurii individuale.