Curs 5

Modelul preliminar
Modelul funcţional
Tipuri de linguri individuale folosite în edentaţia parţială

PROF. DR. HABIL. EARAR KAMEL

MODELUL DE GIPS

Laboratorul de tehnica dentara este locul in care lucrarile

dentare sunt practic confectionate. Etapele de laborator nu sunt
vizibile pacientilor si cer o indemanare si o precizie
desavarsita. Tehnicianul dentar va lucra intotdeauna in stransa
colaborare cu medicul stomatolog, participand, in cazuri mai
complexe, si la unele etape clinice.
Tehnicianul dentar primeste de la cabinetul
stomatologic amprentele dentare ale cazului protetic insotite de
alte informatii suplimentare : culoarea, tipul de lucrare, amprente de
studiu, uneori poze sau filme si alte indicatii. (N Forna, pag. 145)
 Primul lucru pe care trebuie sa-l realizeze
este turnarea modelului de gips. Modelul de
gips reprezinta situatia precisa din cavitatea bucala
a pacientului obtinuta dupa introducerea unor
gipsuri speciale in amprentele dentare. (Bratu, pag.
134)
Turnarea modelului de gips
Exista diferente in turnarea modelului in functie de tipul de
amprenta folosit.

a. Amprenta totala
In cazul amprentei totale, laboratorul va primi 3 amprente
diferite :
•Amprenta arcadei cu dintii slefuiti ; prin turnare se va
obtine modelul de lucru pe care tehnicianul va confectiona
lucrarea dentara.
•Amprenta arcadei opuse sau antagoniste ; prin turnare se va
obtine modelul antagonist.
•Amprenta ocluziei ; cu ajutorul acesteia, tehnicianul va
pozitiona cele 2 modele intr-o relatie similara cu cea din
cavitatea bucala a pacientului. (Rîndașu, pag. 57)
Tehnica
Se usuca bine amprentele, apoi se
toarna in ele un gips special, de
consistenta fluida, care are o precizie si
o fidelitate deosebita. Dupa intarirea
gipsului, se indeparteaza amprentele
cu grija pentru a nu le fractura. Apoi,
dintii slefuiti pe care urmeaza a se
confectiona coroanele dentare, se
izoleaza si se pregatesc intr-un mod
specific.
amprenta totala inferioara, cu dintele slefuit modelul de gips obtinut dupa turnarea amprentei
cu dintele slefuit
 Modelul de lucru si modelul antagonist sunt apoi
plasate in relatia din cavitatea bucala cu ajutorul
amprentei de ocluziei. Pentru aceasta, cele 2
modele sunt montate in aparate speciale care au
rolul de a imita miscarile mandibulei. Aceste
aparate se numesc ocluzoare sau articulatoare.
 In acest moment tehnicianul
are in articulator o situatie similara
cu cea din cavitatea bucala a
pacientului. Mai mult, articulatorul
este un aparat care poate imita
foarte bine miscarile mandibulare.

modelele de gips pozitionate in articulator

b. Amprenta segmentara sau partiala
In cazul amprentei partiale, tehnicianul va primi de la cabinet o
singura amprenta care are 2 fete (sau parti):

O parte care contine dintii slefuiti. Este partea unde se va efectua

restaurarea protetica.

Partea opusa care are imprimati dintii antagonisti.

Cele 2 parti sunt situate, una fata de alta, in relatia de ocluzie din
cavitatea bucala a pacientului. (Rîndașu, pag. 60)
 In afara modelului de lucru, pe care tehnicianul va confectiona restaurarea
dentara, si a modelului antagonist, se mai pot turna si alte tipuri de modele.

Modelul preliminar : se obtine prin turnarea amprentei preliminare. Pe acest

model tehnicianul va confectiona lingura individuala.

Modelul de studiu : se obtine prin turnarea amprentei de studiu. Se foloseste

pentru observarea diverselor detalii existente in cavitatea bucala a pacientului
inainte de pregatirea dintilor. Se pot turna mai multe modele de studiu, in diferite
etape ale cazului clinic.

Modele didactice sau documentare : se folosesc pentru prezentarea diverselor

cazuri la facultati, congrese, pentru studii stiintifice, documente medico-legale etc.
LINGURI INDIVIDUALE
Clasificarea lingurilor individuale
se poate face după:

MATERIALUL DIN CARE SUNT CONFECŢIONATE:

Răşini acrilice auto sau termopolimerizabile;
Răşini diacrilice compozite (fotopolimerizabile);
Poliesteri, copoliesteri;
Placă de bază, polistiren, ebonită, Stents;
Metale (aluminiu, zinc, etc). (Rîndașu, pag.63)
Procedeul de execuţie:
Plastifiere;
Polimerizare : auto, foto sau termopolimerizare;
Termoformare;
Turnare;
Ştanţare.
 În funcţie de contactul cu
modelul preliminar:

În contact total cu modelul, adaptare intimă (în majoritatea

cazurilor);
Cu distanţări pe anumite zone ce trebuiesc despovărate;
Cu contact marginal (când se urmăreşte un efect mărit de
ventil) ;
Distanţateîn totalitate de model (când se utilizează pentru
amprentă materialele termoplastice sau câmpul protetic are
creste exagerat de retentive sau creste balante).
 Elemente componente ale
lingurii individuale sunt:
1. Baza lingurii : este partea care acoperă zona de sprijin, iar
marginile sunt situate în limitele liniei însemnate cu creionul
chimic. Distal, lingura individuală trebuie sa depăşească cu
2 mm linia „ah”.
Baza este intim adaptată pe suprafaţa modelului, nu basculează
la acţiunea presiunilor alternative, iar la recomandarea
medicului, în anumite zone, între suprafaţa modelului şi
suprafaţa bazei se creează un spaţiu de circa 1,5 mm
necesar materialului de amprentat. (Rîndașu, pag. 65)
2. Elementele accesorii sunt
reprezentate de:

Mânerul lingurii: are rolul să permită manevrarea în timpul

adaptării, amprentării şi al îndepărtării amprentei de pe
câmpul protetic. El este situat anterior, pe linia medio-
sagitală şi are dimensiunile înscrise în limitele a doi incisivi
centrali superiori, cu cele patru feţe laterale concave, ce
asigură o prindere uşoară, fără alunecare. (Rîndașu, pag.
67)
Poziţia lui faţă de creasta alveolară este verticală,
perpendiculară pe ea când creasta reziduală mandibulară
este mare şi oblic spre vestibular când creasta este
rezorbită, pentru a nu împiedica părţile moi, în efectuarea
mişcărilor necesare modelării marginilor. Mânerul lingurii
mandibulare trebuie să prezinte o perforaţie vestibulo-orală
pentru testul de succiune.
MÂNER DREPT – CREASTĂ ÎNALTĂ
MÂNER OBLIC – CREASTĂ REZORBITĂ
Butonii de presiune: sunt fixaţi pe lingura inferioară, corespunzător
premolarilor sau în zona cea mai declivă a crestei. Sunt
proeminenţe paralelipipedice de 5 mm înălţime, 2 – 4 mm
lăţime şi 15 mm lungime (se pot face mai mari la crestele
foarte atrofiate), pe care se aplică degetele medicului
pentru menţinerea amprentei pe câmpul protetic, fără să
fie deformate marginile.

Când la maxilar creasta frontală este deplasabilă şi nu

trebuie să sufere presiuni în timpul amprentării, o serie de autori
recomandă fenestrarea lingurii pe zona frontală şi înlocuirea
mânerului cu butoni de presiune aflaţi la nivelul premolarilor şi
molarilor. (N Forna, pag. 187 )
Întăriturile: sunt necesare pentru a mării rezistenţa la rupere a
bazei lingurii şi în special la cele inferioare, care prezintă o
suprafaţă foarte redusă. Ele măresc rezistenţa, reduc riscul
fracturării în timpul amprentării. Pentru lingura din placă de
bază este folosită sârma de 1,5 mm diametrul, iar cele din
răşini acrilice sunt îngroşate la nivelul crestei alveolare.
Bordurile de ocluzie: sunt făcute de obicei din
material termoplastic (stents), numai la indicaţia
medicului, au dimensiunile dinţilor naturali şi sunt
fixate corespunzător crestei alveolare, imitând
aspectul arcadelor dentare.
Se aplică riguros pe creasta edentată, fără să
depăşească regiunea primului molar şi se fixează
de baza lingurii cu ceară de lipit.
Se utilizează în tehnicile de amprentare sub presiune
ocluzală şi în cele piezografice.
Confectionarea modelului functional

Modelul functional reprezinta copia

pozitiva, foarte precisa a câmpului protetic
edentat partial, redând cu exactitate zone de
sprijin si cea de mentinere. Pe el se vor realiza
toate fazele tehnice pâna la finalizarea
protezei. Este primul moment cheie ce revine
tehnicianului în reusita protezarii edentatiei.
(Rîndașu, pag. 74)
Materiale necesare
- ghipsul dur de tip moldano;
- vacuummalaxorul sau bolul de cauciuc;
- masuta vibratorie;
- soclatorul.
 Turnarea ghipsului moldano se face prin vibrare continua, pe masuta
vibratoare sau prin lovirea mesei de lucru cu mana ce sustine amprenta.
Ghipsul moldano se toarna în cantitati mici, aplicate succesiv în zona
cea mai înalta a amprentei (bolta palatina) sau la capete (tuberculii
piriformi). Dupa acoperirea întregii suprafete a amprentei cu ghips dur,
se asteapta începerea prizei când sunt create retentii sub forma unor
proeminente din moldano sau a unor santuri. Numai dupa priza
completa a ghipsului moldano (30-45 min) se realizeaza soclul modelului
din ghips obisnuit, turnat fie în cofraj, fie sub forma unei gramajoare
peste care se aseaza amprenta functionala. (Rîndașu, pag. 75)
 Daca nu se asteapta priza completa a ghipsului moladano,
duritatea lui de suprafata va fi slaba, iar la presarea tiparului dupa
îndesarea acrilatului, stratul superficial de ghips moldano se înfunda.
Va rezulta o proteza cu plusuri pe suprafata mucozala, sau aceasta
suprafata va fi neconforma dimensional cu câmpul protetic.
Demularea amprentei se face la 60 minute de la turnarea soclului,
prin încalzire pentru plastifierea placii de baza.
Soclul modelului functional este fasonat într-o forma asemanatoare
câmpului protetic.
BIBLIOGRAFIE

 1. N. Forna, Tratat de protetica clinică și terapia edentației parțial întinse, Iași, Ed.
GR. T. Popa, 2008
 2. D. Bratu, E. Bratu, S. Antonie, Restaurarea edentațiilor parțiale prin proteze
mobilizabile, Ed. Medicală, București, 2008
 I. Rîndașu - Tehnologia protezelor dentare, Editura Medicală, București, 1983.