Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
REALIZAREA MACHETEI:
Scop: Protecția optimă a unor zone mai sensibile ale câmpului protetic și
perfectarea stabilității și a funcționalității viitoarei proteze.
▪la nivelul dinților restanți placa palatinală vine în contact cu dinții restanți
supracingular(frontal) și supraecuatorial (lateral). SCOP: se opune tendinței de
înfundare a protezei și are rol de contracroșet ; dacă se preconizează că va produce
interferențe ocluzale, se optează pentru varianta decoletată.
B. FOLIEREA
1
Se realizează la nivelul zonelor care trebuie despovărate de presiunile
masticatorii, zone care trebuie apărate de presiunile exercitate de proteza parţială:
–→ parodonţiul marginal al dinţilor restanţi, torus palatin şi mandibular, papila
incisivă, zone osoase proeminente cu mucoasă subţire şi aderentă – toate aceste
zone trebuie desenate pe model, se acoperă cu folii de staniol de 0,25-0,50 mm
grosime.
Dinţii din vecinătatea breşelor prezintă înclinări în sens mezial şi distal datorită
migrărilor prin basculare, astfel creand zone retentive accentuate; deretentivizarea
constă în completarea zonelor retentive cu ciment până ce dinţii devin aproape
paraleli – se execută cu precizie la paralelograf.
Pentru a se realiza corect macheta este bine să se execute întâi croşetele şi apoi
să se monteze dinţii artificiali Astfel, se pot adapta dinţii artificiali în raport cu
crestele alveolare, cu dinţii restanţi şi croşetele situate în poziţia lor definitivă.
Segmentele retentive ale croşetelor nu trebuie să fie situate pe mijlocul crestelor
alveolare, ci pe versantele vestibular şi oral, la 1 mm de model pentru a fi inclavate
în acrilat. Dacă se confecţionează croşetele după proba machetei esTe posibil ca
dinţii artificiali să fie mobilizaţi şi să fie necesară o nouă montare.
2
Tehnica de lucru:
3
cuspizii vestibulari inferiori contactează în șanțul mezio-distal al
dinţilor superiori; cuspizii orali ai dinţilor superiori contactează în şanţul
mezio-distal al dinţilor inferiori;
între dinţii celor 2 arcade trebuie să se realizeze minim 3 puncte de
contact (în propulsie);
în mişcarea de lateralitate trebuie să existe contacte atât pe partea activă,
cât şi pe partea de balans.
Curba sagitală SPEE: rezultă din înclinarea în sens M-D a axelor dinților; rol :
permite realizarea de contacte atât la nivelul dinților frontali cât și laterali în
timpul inciziei alimentelor, asigurând stabilitatea dinamică a protezei în sens
antero-posterior.
Curba transversală Wilson: rezultă din înclinarea spre oral a fețelor ocluzale ale
dinților laterali mandibulari și favorizează apariția punctelor de contact atât pe
partea activă cât și pe cea de balans în mișcările de lateralitate ale mandibulei,
asigurând astfel stabilitatea protezei în sens transversal.
6
7