PRINCIPII DE ORGANIZARE A

SISTEMELOR DE SĂNĂTATE

ORALĂ
Planul cursului
1. Definiţia si obiectivele sistemelor de
sănătate

2. Organizare şi finanţare

3. Sisteme de sănătate orală

-Sistemul Bismark
- Sistemul Beveridge
-Sistemul liberal-sistemul american
4. Situația din România
Definiţia unui sistem de sănătate

 Organizaţia Mondială a Sănătăţii

defineşte sistemul de sănătate prin:
„totalitatea organizaţiilor, instituţiilor
şi resurselor consacrate ameliorării
sănătăţii”.
 Obiectivele unui sistem de
sănătate (OMS)
 Identificarea problemelor de sănătate ale populaţiei

 Furnizarea serviciilor de sănătate preventiva,

curativă si de reechilibrare

 Asigurarea unor servicii sanitare de calitate

 Ameliorarea sănătăţii

 Utilizarea optima a resurselor disponibile pentru

obţinerea de rezultate maxime
Criteriile unui sistem bun de sănătate

 Social : Egalitate,accesibilitate

 Sanitar : Sănătatea populaţiei

 Economic : Cost/performanţă/eficienţă

 Politic : Satisfacţia pacienţilor şi a

profesioniștilor din sănătate
1. Acoperirea generală a populaţiei – în sensul
că fiecare persoană să poată beneficia de un
pachet minim de servicii de sănătate.
2. Accesibilitatea populaţiei – la îngrijiri de
sănătate din punct de vedere geografic,
economic
3. Posibilităţi de alegere – pacientul are
posibilitatea să-şi aleagă furnizorul
de îngrijiri de sănătate pe care îl doreşte.
4. Eficienţă crescută – cu resurse cât mai
mici să se obţină rezultate cât mai bune
5. Performanţa medicală care se
regăseşte în calitatea actului medical,
satisfacţia furnizorilor şi a utilizatorilor de
îngrijiri de sănătate.
 FINANŢAREA SERVICIILOR DE SĂNĂTATE

1. Finanţarea de la bugetul de stat: prin impozite, taxe ,

donaţii de la OMS, Banca Mondială...
2. Finanţarea prin asigurări sociale de sănătate, care sunt
obligatorii;
3. Finanţarea prin asigurări private de sănătate, care sunt
voluntare;
 4. Finanţarea prin plăţi directe:
 plata în totalitate a serviciilor medicale (plata din
buzunar)
 co-plata (o sumă fixă pentru fiecare vizită medicală)
Organizare
 Nivelul I (Medicina primară) - primul
contact intre bolnavi, comunitate şi
serviciile de sănătate

 Nivelul II şi Nivelul III : servicii

specializate si ultra specializate, atât
ambulatorii cât şi spitale, care asigură
diagnosticarea si tratamentul la un nivel
care nu se poate realiza la primul eşalon
Organizarea unui sistem de sănătate
depinde de modul de protecţie socială
specific ţării respective
 Nu există un model universal
 Sistemele de sănătate sunt influenţate
de istoria, tradiţia, cultura şi puterea
economică a ţării respective
 SISTEME DE SĂNĂTATE

 Sistemul bazat pe asigurări sociale de

sănătate (obligatorii) de tip Bismarck

 Sistemul naţional de sănătate de tip

Beveridge

 Sistemul liberal –modelul din Statele Unite

ale Americii
 1. Caracteristicile sistemului Bismark
 Modelul Bismarck reprezintă un sistem de protecţie socială introdus
în Germania la sfârșitul secolului al XIX-lea de Otto von Bismarck ;

1. Este un sistem ce are ca principală sursă de finanţare contribuţiile

obligatorii care sunt aduse de firme sau/şi de angajaţi.

2. Contribuţiile obligatorii depind de venitul realizat

al fiecărei persoane
3. Oferirea de servicii medicale este de obicei mixtă, publică şi
privată
4.Cetăţenii au acces la îngrijirile de sănătate în funcţie de nevoile
lor medicale
5. Orice persoană care se asigură îşi poate alege în mod liber
medicul de familie.

Este specific pentru Germania, Franţa, Austria, Belgia,

Luxembourg, într-o oarecare măsură se regăseşte şi în
Japonia şi Olanda
 Principalele dezavantaje:

 Excluderea persoanelor care nu muncesc ;

 Cheltuielile pe care le implică sunt cele mai mari

din Europa

 Fiecare Casa de Asigurări de sănătate, legată de o

meserie (armată, poliţie, transport...) trebuie să îsi
păstreze un echilibru financiar, asigurându-se că
numărul de cotizanţi si contribuţia lor la sănătate
este în concordanţă cu numărul de beneficiari şi
nevoile lor, pentru a nu risca dezechilibre financiare
2. Caracteristicile sistemului Beveridge

 Sistemul a fost introdus în 1948 în Anglia de către

economistul englez William Beveridge.
1. Specific acestui sistem de sănătate este criteriul
teritorial şi de rezidenţă ;
2. Beneficiarii de asigurările de sănătate sunt toţi cetăţenii
unei ţări precum si străinii care au rezidenţă

3. Principiile sistemului se rezumă la 3 caracteristici, 3U

•Universalitate: toţi cetăţenii, independent de situaţia lor
profesională sunt protejaţi contra riscurilor sociale
•Unitate: administrare unică
•Uniformitate: fiecare beneficiază de ajutor în funcţie de
necesităţi
4.Sistemul naţional de sănătate are drept sursă
principală de finanţare taxele generale;
finanţarea de la bugetul de stat realizată sub
form de taxe şi impozite

 Sistemul este garantat de Parlament si de

Ministerul sănătăţii, National Health Service
Principalele avantaje:
 Egalitatea si gratuitatea accesului la îngrijiri
 Echitatea în finanţare
 Controlul posibil asupra cheltuielilor totale

Principalele dezavantaje:
 Principalul dezavantaj îl reprezintă listele de aşteptare.
 Pacienţii îşi pot alege medicul de familie dorit, însă,
pentru anumite activităţi medicale,există un grad de
birocraţie
 Lipsa investiţiilor

Acest sistem este tipic pentru Marea Britanie, dar îl

întâlnim şi în alte ţări: Canada, Australia, Noua Zeelandă,
Irlanda
3. Caracteristicile sistemului american

 Nu există acoperire generală ca în sistemul Beveridge

 Nu există asigurare obligatorie ca în sistemul Bismark
 Singura ţară din lume care are un sistem de sănătate
bazat majoritar pe asigurările de sănătate private este
reprezentat de SUA.

Există 2 programe publice :

 Medicare: destinat persoanelor vârstnice şi celor
handicapate care nu pot munci
 Medicaid: destinat persoanelor sărace
 SUA ocupă primul loc în ceea ce priveşte
cheltuielile alocate sănătăţii, reprezentând 15%
din PIB
 Sistemul de sănătate numeroase inegalităţi:
- 60 % dintre americani sunt acoperiţi printr-o
asigurare medicală privată legată locul de muncă
- 9 % sunt acoperiţi de o asigurare individuală
- 14 % se găsesc în sistemul Medicare
-13 % se găsesc în sistemul Medicaid
-16 %, adică 46 milioane, nu au nicio asigurare
medicală
Avantajele modelului american

 oferă stimulente pentru creşterea eficienţei

serviciilor de sănătate;
 oferă o gamă largă de servicii de înaltă
performanţă;
 pacientul beneficiază de o alegere liberă în
ceea ce priveşte furnizorul de servicii de
sănătate;
Dezavantajele sistemului american

 este foarte scump, necesitând costuri

foarte mari;
 accesibilitatea populaţiei este limitată
sub aspect economic, la serviciile de
sănătate;
 Sisteme mixte de asigurări de
sănătate
 Există ţări din sudul Europei, cum sunt Spania,
Italia, Portugalia si Grecia care au preluat unele
caracteristici din ambele sisteme de sănătate,
Bismark si Beveridge

 Ţările din nordul Europei sunt caracterizate prin

următoarele elemente:
- acoperire şi acces universal la serviciile sanitare
- un sector public dominant
-finanţare prin impozite
 ROMÂNIA

În 1997, România a introdus un sistem de sănătate

bazat pe modelul Bismarck.
Dar sistemul păstrează încă elemente neschimbate de
peste 30 ani;
Singura modificare majoră a fost introducerea
asigurărilor de sănătate;
Circa 90% din populație este asigurată. Cea mai mare
categorie de asigurați este cea a salariaților, care
reprezintă 36% din total.
Pensionarii și copiii - inclusiv elevii - sunt următoarele
categorii ca mărime, cu 24% și 22%.
 Avantaje:consultaţia si tratamentele
copiilor sunt gratuite;
 există acte terapeutice acoperite
parţial sau total de asigurarea de
sănătate;
 Dezavantaje: costuri mari pentru
protetică dentară care sunt
inaccesibile persoanelor sărace
Nr de stomatologi din Uniunea Nr de asistente
Europeană dentare/igieniste pentru 1
stomatolog in Europa
Tari Densitate
/100.000 locuitori
Nr de asistente
BELGIQUE 75.4
Tari dentare/igieniste
BULGARIE 103.7
RÉPUBLIQUE TCHÈQUE 73.8 FRANCE 0,5
DANEMARK 71.8
GRÈCE 123.9 ALLEMAGNE 2,6

ESPAGNE 80.8
AUTRICHE 2,3
FRANCE 64.7
HONGRIE 70.3 ESPAGNE 1,4
ROUMANIE 83.5
ITALIE 2,1
HOLLANDE 55
POLOGNE 35.1 PAYS-BAS 2,2
SUÈDE 81.3
ROYAUME-UNI 1,5
GRAND-BRETAGNE 52.7
ITALIE 83.3 SUÈDE 1,8
FINLANDE 107
MALTA 47.9
(sursa: Eurostat, 2019)
SLOVAKIE 51
 Dentists and other oral health care providers in selected
countries: Brazilia, SUA, Canada (source:OCDE)

Nr. stomatologi
/100.000 locuitori
BRAZILIA 114
SUA 60
CANADA 59

BRAZILIA CANADA SUA

Dental hygienists (n) 16,033 26,854 181,800
Dental assistants 96,143 27,685 297,200
Dental techniciens 20,405 NA 40,900
Dental techniciens assistants 4,818 NA NR
Dental therapists NR 304 NR
Denturists NR 2,200 NA

NA= non available; NR=non recognized

 Conform datelor oficiale, în unele țări există și categorii
speciale de personal: este cazul terapeuților dentari (dental
therapists), care își desfășoară activitatea în Marea Britanie și
Canada
 Aceștia au atribuții limitate, în educație și îngrijiri orale pentru
copiii școlari, limitate doar la realizarea de obturații și extracții
de dinți temporari
Denturists (”tehnician de proteze”)
realizarea de proteze dentare amovibile/reparații
proteze amovibile, fiind în relație directă cu pacienții
(Irlanda, Islanda, Slovacia, UK, Danemarca, Canada,
SUA)

Terapeuti ortodontici (Orthodontic therapists) (nr în UK: 400)

 lucrează doar sub supravegherea ortodontului şi pot realiza
doar tratamente non-invazive:amprente, inserţia si activarea
crosetelor, arcurilor, pregătirea suprafeţelor dentare pt
tratamentul ortodontic, realizarea de fotografii orale, reparaţii
componente acrilice, fluorizări
 Inegalităţile din sistemul de
sănătate orală
 Lipsa accesului pentru anumite persoane la serviciile
de sănătate orală ;
 Imposibilitatea realizării de tratamente dentare in
anumite regiuni ;
 Cresterea numărului de persoane vîrstnice care nu
au acoperire medicală ;
 Migraţia specialistilor în ţările bogate;
 Turismul dentar;
 O repartiţie geografică inadecvată a profesionistilor
din sănătate (abundenţă de cabinete in zona urbană
si lipsă în zonele rurale)
 Lipsa unor metode adecvate de prevenţie
Reforma din sistemul de sănătate

 Reformele sanitare îşi propun, teoretic, obţinerea

următoarelor rezultate:
– Realizarea unei egalitati a populaţiei la îngrijiri de
sănătate
– Asigurarea accesibilitatii financiare
–Creşterea calitatii ingrijirilor
– Asigurarea libertăţii si a confortului atit pentru paienţi, cit
şi pentru profesioniştii din sănătate

 Din păcate, practica a demonstrat că nu se pot asigura

toate aceste obiective simultan!