SISTEME DE

SANATATE.SISTEME DE
SANATATE IN
STRAINATATE

Elaborat de: Vasilica Ariadna

Profesor: Mosanu Vilian
Actualitatea temei
Ocrotirea sănătăţii şi procesul de combatere a maladiilor existente a fost una din
priorităţile activităţii umane din cele mai vechi timpuri pînă în prezent şi în viitor.
Sănătatea este o problemă individuală, şi o problemă complexă, care priveşte întreaga
societate şi determină în exclusivitate existenţa fizică a naţiunii per continuum.
Principiile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii “Sănătate pentru toţi în secolul XXI” , derivă
din dreptul fundamental al omului la viaţă şi sănătate declarat de Organizaţia Naţiunilor
Unite.
Dezvoltarea societăţii condiţionează o viaţă sănătoasă şi lungă ca una din opţiunile
esenţiale şi una din priorităţile fundamentale ale comunităţii umane
Notiunea de sistem de sanatate
■ Sistemul de sanatate poate fi definit ca totalitatea resurselor de promovare a
sanatatii, de profilaxie, de ingrijiri medicale, incluzand organizatiile sanitare si
relatiile dintre ele.
■ Sistemul de sanatate este ansamblul organizatiilor de sanatate care il compun.
■ Organizatiile de sanatate sunt sisteme structurate de interactiune cu scopul
promovarii, mentinerii si ameliorarii starii de sanatate a populatiei, a unor diferite
categorii profesionale. Ele pot fi: spitale, centre de diagnostic si tratament,
policlinici, dispensare, cabinete medicale, laboratoare medicale, statii de salvare
etc. Acestea sunt diferite din punct de vedere al structurii organizatorice, ale
logisticii, al scopului propus, al culturii organizationale, insa numitorul lor comun
este unul singur, si anume pacientul.
Obiectivele unui sistem de sanatate:
1.Imbunatatirea starii de sanatate a populatiei, si tinerea sub control a epidemiilor.
2.Oferirea de servicii de sanatate la standarde inalte.
3.Asigurarea accesului echitabil la serviciile medicale.
Sistemul de sanatate Bismarck
Sistemul Bismarck de asigurare socialå obligatorie de sånåtate. Caracteristicile structurii acestui sistem
sunt:
• sursa de finan¡are este prin contribu¡ia pentru sånåtate, care este obligatorie atât din partea
angajatorului, cât si din a angajatului.
Sistemul func¡ioneazå respectând urmåtoarele:
a. contribu¡iile stabilite prin lege sunt egale procentual, dar se reflectå diferit la nivelul persoanelor
contribuabile în raport cu venitul real ob¡inut;
b. cota de participare a institutiei si a angajatului este dependentå politica executivului si poten¡ialului
economic (resurse suplimentare);
c. contribu¡iile de asiguråri sunt încasate de Casa de Sånåtate, institu¡ie independentå de guvern;
d. politicile de sånåtate sunt stabilite de executiv împreunå cu Ministerul Sånåtå¡ii ¿i
Casele de Asiguråri;
e. Casele de Asiguråri selecteazå modelele de furnizare a serviciilor de sånåtate, modele
de platå, încheie contracte cu spitale, policlinici, cabinete medicale.
 Dezavantajele sistemului Bismarck
Avantajele sistemului Bismarck
1. Fonduri virate personalizate stabile 1. Costuri administrative mari
2. Fluxuri bånesti vizibile pe elementele
componente 2. Serviciile de sånåtate sunt pentru:
ale sistemului - persoane asigurate
- grupuri defavorizate
3. Furnizarea serviciilor realizate eficient si oportun
4. Programele de sånåtate în concordantå cu 3. Controlul costurilor serviciilor medicale cu
politicile execu¡ie dificilå
în domeniu
5. Casa are o independentå functionalå în raport
cu
executivul
6. Combinå „riscurile bune“ cu „riscurile rele“
7. Alocå serviciile de sånåtate în func¡ie de nevoi
8. Eliminå testele
9. Sprijinå drepturile asigura¡ilor
Sistemul de sanatate Beveridge
Caracteristicile sistemului de sanatate Beveridge
1. Sursa de finan¡are prin impozite, taxe generale – buget public
2. Func¡ionare: - guvernul este plåtitorul serviciilor de sånåtate
- bugetul (venit global) este: divizat, repartizat dupå destina¡ii, dupå criterii
de importan¡å socialå (dupå educa¡ie, sånåtate, apårare, ordine publicå)
- sumele care revin Ministerului Sånåtå¡ii se repartizeazå pe zone administrative
Statele europene unde func¡ioneazå sistemul Beveridge: Marea Britanie, Suedia, Norvegia,
Islanda, Finlanda, Danemarca, Grecia, Italia, Portugalia, Spania.
Avantajele sistemului national de sånåtate tip Beveridge:
1.Asigurå acoperirea universalå a popula¡iei
2. Plata serviciului se realizeazå dupå administrarea actului terapeutic
3. Grupurile cu risc au prioritate
Dezavantajele sistemului national de sånåtate tip Beveridge:
1.Liste de asteptare pentru esalonarea plåtii actelor terapeutice, pentru boli si categorii de
bolnavi
2. Personalul medical nu are stimulente
 Sistemul de sanatate din SUA
Sistemul de sănătate al SUA este un sistem bazat pe asigurările private de sănătate, care
suscită o serie de inegalităţi sociale privind accesul populaţiei la serviciile de sănătate. SUA
dispune totuşi de cea mai înaltă tehnologie în domeniu şi de cele mai bune condiţii de
tratament.
Cei peste 47 de milioane de cetăţeni americani fără asigurare medicală sunt conştienţi că
sistemul lor de sănătate nu funcţionează pentru toată lumea şi este recunoscut faptul că
problemele majore ale costurilor crescânde şi ale lipsei de acces constituie o adevarată criză.
Cu toate acestea, căutarea unor soluţii nu este uşoară. Sănătatea în Statele Unite este
furnizată de multe entităţi legale separate. Clinicile şi spitalele sunt deţinute pe scară largă de
sectorul privat. Asigurarea de sănătate este furnizată de sectorul privat, cu excepţia
programelor precum Medicare, Medicaid, TRICARE, Programul de asigurări de sănătate pentru
copii şi Administraţia de sănătate a veteranilor.
Cel puţin 15% din populaţie nu este asigurată, iar un alt procent substanţial al populaţiei nu
este complet asigurat. În Statele Unite cheltuielile cu sănătatea pe persoană sunt mai mari
decât în orice altă ţară din lume. Prin urmare sistemul american de îngrijire a sănătăţii oferă
anumitor categorii de consumatori (clasa medie şi bogaţii) servicii la un nivel înalt de
tehnologie şi cunoaştere cu costuri pe măsură. Restul populaţiei, respectiv sărăcii trebuie să
se mulţumească cu ceea ce li se oferă prin programele guvernamentale.
Concluzii
În concluzie:
• toate sistemele de sånåtate se stråduiesc så satisfacå nevoile popula¡iei în materie de sånåtate si de servicii medicale;
• cererea de sånåtate trebuie så reflecte nevoile reale ale popula¡iei; oferta de îngrijiri medicale si utilizarea serviciilor så fie
satisfacåtoare;
• sånåtatea poate avea coindicatori:
– speran¡a de via¡å;
– morbiditatea;
– mortalitatea.
• fiecare stat din Europa si-a dezvoltat propriile mecanisme de finan¡are;
• toate sistemele se sprijinå pe o combina¡ie de surse de finan¡are, dar majoritatea suntc ontrolate de stat (direct sau indirect);
• sistemele de sånåtate din Uniunea Europeanå sunt finan¡ate prin contribu¡ii publice ¿i contribu¡ii directe;
• obiectivul principal al sistemelor este:
– de a repartiza costurile serviciilor medicale între persoanele bonave ¿i sånåtoase;
– a modera costurile în func¡ie de resursele de care dispune fiecare stat.
• nici un sistem de sånåtate nu este exclusiv
de stat;
• îngrijirile medicale primare combinå medicina liberalå privatå cu medicina publicå
în majoritatea ¡årilor Uniunii Europene.
bibliografie

■ https://rjmp.com.ro/articles/2008.3/PM_Nr-3_2008_Art-1.pdf
■ https://www.rfi.ro/politica-98147-asigurari-medicale-america-sistem-fragmentat-
costisitor-ineficient
■ https://it.scribd.com/doc/147844302/Sistemul-de-Sanatate-American-Cel-Mai-
Bun-Din-Lume-Sau-Doar-Cel-Mai-Scump