Introducere in sociologia medicala

Sociologia medicala este o disciplina relativ recenta nascuta din necesitatile

sociale impuse de sec XX. Aparuta initial doar ca preocupare in cadrul sociologiei
generale, sociologia medicala a devenit ulterior o disciplina de sine statatoare
datorita faptului ca ea putea raspunde la numeroase probleme de natura medicala.

In opinia lul Jean –Claude Guynot, sociologia medicala are 3 obiective principale:

- obiectivul medical- sociologia este o disciplina anexa care completeaza

cunostintele medicilor in medicina; sociologia sprijina medicina in detectarea
mecanismelor sociale responsabile de mentinerea sanatatii;

- obiectivul economic- sociologia medicala isi propune realizarea unor

cercetari pentru deternminarea costurilor ingrijirilor medicale, consumul de
medicamente si cheltuielile pentru sanatate;

- obiectivul sociologic- prin analiza problemelor de sanatate este vizata

cunoasterea societatii.

Sociologia medicala este o sociologie de ramura care studiaza sanatatea si boala

ca experiente umane, institutiile sociale din domeniul medical, natura profesiei
medicale si relatiile medic-pacient.

Pentru a avea o conceptie cat mai clara despre rolul si scopul sociologiei medicale,
este necesar a trasa cateva diferente de concepte si ramuri inrudite ale acestei
discipline.

Medicina sociala( igiena sociala)-ramura a stiintei medicale care are ca obiect de

studio optimizarea actiunilor cu character profilactic de masa, evaluarea
necesitatilor de ocrotire a sanatatii, determinarea unor masuri de imbunatatire a
retelei medicale ; se ocupa de analiza statistica a morbiditatii.

Sociologia in medicina- Robert Strauss este cel care impune distinctia intre
sociologia medicala si sociologia in medicina; se ocupa cu structura organizatorica,
relatiile dintre roluri, sistemul de valori al profesiei medicale; presupune
intergrarea conceptelor si tehnicilor sociologice si aplicarea lor in medicina;
utilizeaza sociologii ca si colaboratori ao medicinei in problemele medicale.

Sociologia sanatatii si a bolii- studiaza aspectele socio-economice ale sanatatii,

boala ca problema sociala, initirea de politici sociale in domeniul sanatatii.
 Printre fondatorii sociologiei medicale se numara Emile Durkheim si
Talcott Parsons. Emile Durkheim prin lucrarea Sinuciderea, analizeaza o
problema cu conotatii medicale din perspectiva sociala. El pune fenomenul
sinuciderii in relatie cu integrarea si coeziunea sociala. Talcott Parsons califica
boala ca si comportament deviant, iar sanatatea ca un comportament normal.

Cauzele sociale ale dezvoltarii sociologiei medicale ca stiinta au fost:

- recunoasterea importantei factorilor sociali in etiologia bolilor cum ar

fi:calitatea relatiilor individului, calitatea mediului de viata;
- aparitia spitalului modern- spitalul devine o institutie complexa si puternica,
cu mijloace eficace de diagnostic si tratament si in acelasi timp un “centru de
inovatie”;
- medicalizarea societatii- tipurile de patologii cu care se confrunta oamenii
au devenit tot mai numeroase si mai variate prin introducerea unor manifestari ce
se afla la limita dintre sanatate si boala;
- stressul, oboseala si starile psihice cu tenta depresiva si alte manifestari au
ajuns sa fie considerate si tratate ca boli;
- modelul medical este aplicat si la probleme cum ar fi: drogurile,
homosexualitatea, devianta, alcoolismul, tabagismul si multe altele;
- implementarea unor noi servicii medicale si cresterea numarului de medici,
elaborarea unor legi privind protectia populatiei, precum si analizarea unor
probleme cu conotatii juridice si etice cum ari fi: transplantul de organe, clonarea,
fecundarea in vitro, etc.;
- trecerea de la medicina practicata in mod privat la cea practicata in echipe si
institutionalizata;
- schimbarea profilului demografic al populatiei; cresterea procentului de
varstnici, prelungirea duratei de viata;
- schimbarea modului de finantare in medicina;
- schimbarea rolului traditional al medicilor prin specializarea lor tot mai
mare.

Influenta socialului asupra sanatatii

Socialul influenteaza sanatatea prin mai multe modalitati:
calitatea igienei publice-calitatea apei potabile, a aerului, canalizarea;
stilul de viata-aspectele legate de dieta, modul de alimentatie este supus “modei” si
poate fi modificat prin educatie;
planingul familial- familiile in care se practica contraceptia au un numar mai
scazut de membri, ceea ce presupune o mai buna ingrijire a copiilor si o stare de
sanatatea mai buna a femeilor;
conditiile de locuire- spatial existent, iluminarea, aerisirea, igiena locuintei;
conditiile de munca si statutul ocupational- programul de lucru, stress-ul
occupational, posibilitatea unor accidente la locul de munca.
2. Aspecte sociale ale sanatatii si bolii

Conceptiile despre sanatate si boala au variat foarte mult de-a lungul timpului
in functie de mentalitatea epocilor. Reprezentarile despre boala si sanatate precum
si modul de raportare la acestea au fost influentate de conceptii religioase, de
gradul de dezvoltare a stiintelor, de superstitii sau prejudecati, dar si de fenomenele
sociale de amploare ce au adus schimbari majore in modul de intelegere al lumii.

Exista 4 mari stadii de dezvoltare a medicinei si prin ea, a conceptiilor despre

sanatate si boala. PRIMUL STADIU ESTE CEL AL MEDICINEI PRESTIINTIFICE
CE CUPRINDE:
medicina primitiva- desi se considera ca bazele actului medical au fost puse cu
2500 de ani in urma de catre Hippocrate, preocupari pentru integritatea corpului au
existat intotdeauna; incercarea omului de a intelege si de a se lupa cu boala se
concretizeaza in reactia magica; magia, religia si medicina se impleteau in cadrul
acestui stadium; boala era declansata mai ales de moralitatea indoielnica a
indivizilor unui popor-se considera ca incalcarea tabuurilor si a normelor sociale
era cauza principala pentru declansarea bolilor si a starilor de infirmitate.;
tratamentul aplicat era unul magic cu functie cathartica si de vindecare;

boala era extreme de integrate in contextul social iar rolul medicului era jucat de
saman sau de vraci; cea mai mare parte a vindecarilor se bazau pe efectul placebo
datorita faptului ca tratamentul lua forma unui adevarat spectacol; vraciul era ales
din randul celor cu dizabilitati fizice sau psihice deoarece se considera ca el este un
intermediar intre zeu si om.

medicina antica- si ea acorda un rol important factorilor sociali in declansarea

unei boli; acum castiga teren ideea de natural; se dadea o mare importanta dietei,
stilului de viata si culturii fizice; medical avea rolul nu numai de a vindeca boala ci
si de a cerceta conditiile in care a aparut aceasta; medicina antica aduce reactia
confesionala ce presupune caldura umana, sprijinul moral acordat pacientului,
incurajarea; Paracelsus spunea ca iubirea este unul dintre cele 4 fundamente ale
medicinei; sanatatea este data de echilibrul fiziologic( distribuirea echilibrata a
celor 4 umori din organism: sange, flegma, bila galbena si bila neagra);

medicina Evului Mediu- conceptia Evului Mediu cu privire la boala este aceea ca
ea este o pedepasa data de Dumnezeu pentru pacatele omului; tratamentul se
rezuma la acte de purificare( spovedanie, flagelare, post); epoca Evului Mediu se
caracterizeaza prin obscurantism si de aceea nici nu se incerca a cauta cauzele care
produc bolile umane; Biserica interzicea cu desavarsire cercetarea medicala, astfel
ca progresul medical stagneaza; precaritatea masurilor de igiena si prevenire a
bolilor au condos la explicarea marilor epidemii din epoca ce au decimat populatia
Europei de nenumarate ori; spitalul ia forma azilului(lazaretului), acesta fiind mai
degraba o institutie de izolare a bolnavilor decat de tratare a lor; apare reactia
religioasa cu privire la boala; boala era considerata a fi rezultatul posesiunii
corpului uman de un spirit malefic si in consecinta tratamentul presupunea
exorcizarea.

CEL DE-AL 2-LEA STADIU AL MEDICINEI este concretizat in aparitia

medicinei stiintifice. Se realizeaza un progres urias prin abordarea rationala,
pozitiva si stiintifica a bolii.Acum se produce reactia stiintifica a bolii ce nu mai
este o pedeapsa a zeilor, ci un fenomen care poate fi inteles si explicat pe cale
stiintifica.

1. Sanatatea poate fi definita prin prisma a 3 dimensiuni: biologica,

psihologica si sociala. Din punct de vedere biologic, sanatatea reprezinta o anumita
stare de functionare a celuleor, tesuturilor, organelor, care realizeza continuitatea
bilogica si armonia organelor in raport cu mediul. Din punct de vedere psihologic,
sanatatea este o stare in care individual se simte in perfecta armonie cu mediul;
capacitatea organismului de a realiza diferite activitati in scopul adaptarii la mediu.
Din punct de vedere social, sanatatea este acea stare a organismului in care
capacitatile individuale sunt optime pentru ca persoana sa-si indeplineasca adecvat
rolurile sociale.

Definitia oficiala a O.M.S. ( Organizatia Mondiala a Sanatatii) considera

sanatatea ca fiind “ starea de completa bunastare fizica, mentala si sociala, care nu
se reduce doar la absenta bolii sau a infirmitatii; atat boala cat si sanatatea au
dimensiuni ce nu tin doar de biologic.”

Aceasta definitie pleaca de la conceptia holista a sanatatii care se referea la

recunoasterea interrelationarii intre factorii fizici, psihologici si spirituali sau de
mediu care contribuie la calitatea vietii unei persoane. Sanatatea nu este doar o
stare ci si un mod de viata, prin care fiecare aspect al fiintei se interrelatioaneaza
armonios.

2. Boala este definita si inteleasa tot dintr-o tripla perspectiva: biologica,

psihologica si sociala.

Dupa studiile lui Malinowski, boala este o experienta emotionala si existentiala de

o asemenea magnitudine incat omul gaseste dificil sa gandeasca despre boala lui in
termeni care sa nu implice aspecte metafizice si morale, chiar daca societatea nu-l
incurajeaza in aceasta directie.

Boala si societatea
Efectele produse de boala intr-o societate anume depinde de tipul societatii
respective. De exemplu, in societatea primitiva, boala insemna pedeapsa dar si
mantuire si ea producea coeziunea membrilor comunitatii si facilita exercitarea
controlului social.
La greci, omul ideal era o fiinta armonioasa, echilibrata, doar boala il putea
transforma intr-o fiinta imperfecta asupra careia s-a abataut un blestem.

Crestinatatea va aduce o mare schimbare in ceea ce priveste atitudinea oamenilor

cu privire la boala. Boala era, prin excelenta, o pedeapsa pentru viata dezordonata.

a) Raportul boala-economie este evidentiat, in primul rand, prin aparitia bolilor

profesionale. Prima atestare a acestor boli are loc inca din antichitate, iar prima
lucrare ce trateaza in mod sistematic aceste boli, apare in jurul anului 1700, o data
cu industrializarea. Multe ocupatii de care societatea are nevoie sunt daunatoare
sanatatii chiar si in cele mai bune conditii de igiena la locul de munca. Incidenta
bolii este mult influentata de factorii economici: conditii de locuire, calitatea
hranei, accesul la serviciile medicale. Boala si saracia formeaza un cerc vicios care
se adanceste progresiv.

b) Raportul boala-stiinta-dezvoltarea stiintei medicale s-a produs intr-un ritm

lent pentru ca a depins de dezvoltarea celorlalte stiinte. Progresele medicale au la
baza descoperirile din domeniul anataomiei. Primele descoperiri in domeniul
anatomiei umane au avut loc in renastere, pana atunci fiind prohibita autopsierea
corpurilor umane.

c) Raportul boala-religie- oamenii primitivi percepeau mediul inconjurator ca

fiind guvernat de forte misterioase. Pentru a supravietui ei trebuiaiu sa se supuna
unor serii de rituri si regului sociale. Boala putea fi explicate prin magie. In
medicina babiloniana se considera ca bolile sunt provocate de zei, iar sarcina
medicului-preot era de a interpreta intentiile zeului.

Boala si cultura
Boala este interpretata diferit in culture diferite. Desi boala, modificarea patologica
propriu-zisa este universala, exista totusi o multitudine de boli ce apar doar in
anumite culture. Aceste boli sunt denumite “tulburari etnice”, specifice unei etnii,
cum ar fi “amocul”, o boala psihica din Malayezia, ce se manifesta printr-o furie
puternica ce degenereaza in crima, sau “tarantismul”, o criza asemanatoare cu
isteria, care apare pe un fond muzical si in anumite conditii la femeile din sudul
Italiei si din Sicilia.

Diferentele culturale in modelarea sanatatii si a bolii nui se remarca doar la nivel

de culturi ci si in cadrul aceleasi culturi. Au fost avansate 3 ipoteze cu in explicarea
modului in care statusurile prescrise sau dobandite influenteaza starea de sanatate:

segmentele sociale mai supuse stress-ului se remarca printr-o sanatate mai precara
a membrilor;
starea de sanatate este cea care determina apartenenta la anumite grupuri sociale si
nu invers;

mobilitatea sociala este stresanta si solicitanta in sine si din acest motiv ii supune
pe cei “mobile” la riscuri mai mari de boala.

Boala si civilizatia

Cauzalitatea oricarei forme de patologie umana se stabileste in functie de 2 factori:

zestrea genetica a individului ce poate induce boala si mediul fizic si social in care
traieste.

Relatia dintre boala si civilizatie este una extreme de complexa. Orice element ce
intervine in viata individului influenteaza predispozitia sa la boala si atitudinea sa
vis-a vis de aceasta.

Konrad Lorenz in eseul “Cele 8 pacate capitale ale omenirii civilizate”

considera ca cele o mari dezavantaje aduse omenirii sunt:

– suprapopularea planetei;

– pustiirea spatiului vital;

–competitia interumana;

–moartea simturilor;

– decaderea genetica;

– sfaramarea traditiei;

– fenomenul de indoctrinare;

– inventarea armelor nucleare.

Semnificatii simbolice ale bolii
Boala are pentru fiecare dintre noi o anumikta semnificatie care priveste cauza,
evolutia sau deznodamantul ei.

Capitalismul era asemanat cu tuberculoza. Homo economicus al sec XIX are

comportamente ce tin de consumul excesiv si lipsa de vitalitate. Capitalismul
avansat al sec XX va imprumuta metafora cancerului cu referire la expansiunea
doctrinei. Metafora cancerului devine deosebit de fertile in idea orasului ca spatiu
al decadentei, al prabusirii.
Kant spunea despre pasiuni ca sunt asemenea cancerului, adica incurabile.
Schopenhauer considera boala ca fiind un produs al vointei.
Machiavelli in “Principele” face o comparative intre arta guvernarii si arta
terapeutica, elemental comun celor doua fiind preventia.
Sifilisul a fost asociat intotdeauna cu viciul iar sanatatea este incununarea
virtutilor.
Sub aspect social, boala are drept consecinte pierderea rolurilor obisnuite, a unor
gratificatii si a unor moduri de comportament adaptive. Consecintele starii de boala
depasesc disfunctiile biologice si psihologice, afectand intreaga viata sociala a
persoanei. Ca situatie de “impas existential” ( Iamandescu, 1977), boala antreneaza
o serie de servituti si restrictii, modificand modul de viata al individului.

Boala si devianta. Teoriile lui David Mechanic si Talcott Parsons

Devianta este un tip de comportament orientate contra ordinii stabilite si

inacceptabil intr-o comunintate sau cultura; un comportament care se opune celui
conventional; orice batare de la regulile de convietuire si imperativele de ordine ale
unei forme de viata colectiva.

Boala a fost considerate ca o deviere a organismului de la starea normala, dar

si o deviere de la normele culturale stabilite cu privire la notiunea de sanatate.

Termenul de “deviere” a fost folosit de David Mechanic cu referire la bolile fizice

si psihice. El considera ca toate persoanele cu comportament deviant sunt bolnave.
Treptat, acest termen a fost inlocuit cu cel de delincventa. Mechanic a subliniat
faptul ca intreaga conduita a bolnavului trebuie privita ca fiind determinata de
reteaua sociala in care este angajat individul decat rolurile sociale ale acestuia. A
diferentiat notiunea de suferinta ca fenomen subiectiv de cel de boala ca fenomen
obiectiv din punct de vedere biologic.

Suferinta are o dimensiune individuala si una sociala. Dimensiunea individuala se

refera la faptul ca fiecare om inceraca sa aprecieze pentru sine sensul si
semnificatia simptomelor pe care le percepe. Dimensiunea sociala subliniaza idea
ca suferinta devine boala si are implicatii si asupra grupurilor din care face parte
bolnavul; boala este validate sau legitimate social prin scutirea individului de la
responsabilitatule sale normale.

Asumarea rolului de bolnav sau pacient are loc printr-un proces de evaluare
si negociere intre individ si grupul din care face parte, constand din urmatoarele
etape:

- vizibilitatea si recunoasterea simptomelor;

- gravitatea simptomelor;

- efectul lor asupra activitatilor familiale, profesionale;

- frecventa aparitiei, recurentei si persistenta simptomelor;

- nivelul de informare, cunoastere si gradul de intelegere a evolutiei bolii;

- interpretarile alternative care pot fi atribuite simptomelor;

- manifestarea unor tendinte specifice ale bolnavului;

- disponibilitatea resurselor de tratament.

Nu toate persoanele percep suferinta ca boala si nu toti isi asuma rolul de bolnav
chiar daca resimt anumite simptome.

Talcott Parsons- Boala ca devianta

Parsons defineste boala ca fiind o conduita devianta si sanatatea o conduita

conformista. Conceptia lui despre boala esre, de fapt, o reluare a teoriei organiciste
conform careia sistemul social functioneaza in mod analog cu organismul uman,
fiecare dintre functiile sale asigurand mentinerea si adaptarea intregului.

Sanatatea este o necessitate functionala a sistemului social si orice societate

manifesta un interes primordial pentru mentinerea acesteia. Capacitatile
functionale ale indivizilor sunt appreciate in functie de standarde sau repere
normative. Incapacitatea de a corespunde cu aceste standarde este “tradusa” prin
boala. Boala, conchide Parsons, este singura forma de devianta legitima, acceptata
de societate; boala nu poate fi controlata de om, acesta fiind scutit de
responsabilitatile cotidiene.
 Imbolnavirea intre devianta si stigmat

Un numar de afectiuni sunt considerate de catre marea populatie ca fiind stigmate

sociale( surzii, tuberculosii, cei infectati cu BTS, SIDA). In SUA, homosexualii au
fost stigmatizati din cauza numeroaselor cazuri de SIDA din randul acestora.

Stigmat – orice atribut sau semn fizic, social, care devalorizeaza identitatea
unui actor social pana acolo incat el nu mai poate beneficia de intreaga acceptare a
societatii.

Termenul de stigmat este folosit cu referire la orice conditie, atribut sau

particularitate care marcheaza un individ ca inaaceptabil, inferior cultural sau
exclus.

O consecinta negativa a “etichetarii” este aceea ca statutul deviant al unei persoane

devine statut dominant.

Exista 2 tipuri de devianta:

- devianta primara – modul in care apare comportamentul deviant;

- devianta secundara- modul in care oamenilor li s-a atribuit un statut deviant

si consecintele negative ale acestor atribuiri.