REFERAT SOCIOLOGIE :OBIECTIVELE SOCIOLOGIEI MEDICALE

BOALA SI SANATATEA:ASPECTE MEDICO-SOCIALE

Sociologia medicala este o disciplina relativ recenta nascuta din necesitatile sociale impuse de sec XX.
Aparuta initial doar ca preocupare in cadrul sociologiei generale, sociologia medicala a devenit ulterior o
disciplina de sine statatoare datorita faptului ca ea putea raspunde la numeroase probleme de natura
medicala.

In opinia lul Jean –Claude Guynot, sociologia medicala are 3 obiective principale:

- obiectivul medical- sociologia este o disciplina anexa care completeaza cunostintele medicilor in
medicina; sociologia sprijina medicina in detectarea mecanismelor sociale responsabile de mentinerea
sanatatii;

- obiectivul economic- sociologia medicala isi propune realizarea unor cercetari pentru deternminarea
costurilor ingrijirilor medicale, consumul de medicamente si cheltuielile pentru sanatate;

- obiectivul sociologic- prin analiza problemelor de sanatate eSte vizata cunoasterea societatii.

Sociologia medicala este o sociologie de ramura care studiaza sanatatea si boala ca experiente umane,
institutiile sociale din domeniul medical, natura profesiei medicale si relatiile medic-pacient.

Pentru a avea o conceptie cat mai clara despre rolul si scopul sociologiei medicale, este necesar a trasa
cateva diferente de concepte si ramuri inrudite ale acestei discipline.

Medicina sociala( igiena sociala)-ramura a stiintei medicale care are ca obiect de studio optimizarea
actiunilor cu character profilactic de masa, evaluarea necesitatilor de ocrotire a sanatatii, determinarea
unor masuri de imbunatatire a retelei medicale ; se ocupa de analiza statistica a morbiditatii.

Sociologia in medicina- Robert Strauss este cel care impune distinctia intre sociologia medicala si
sociologia in medicina; se ocupa cu structura organizatorica, relatiile dintre roluri, sistemul de valori al
profesiei medicale; presupune intergrarea conceptelor si tehnicilor sociologice si aplicarea lor in
medicina; utilizeaza sociologii ca si colaboratori ao medicinei in problemele medicale.

Sociologia sanatatii si a bolii- studiaza aspectele socio-economice ale sanatatii, boala ca problema
sociala, initirea de politici sociale in domeniul sanatatii.

Printre fondatorii sociologiei medicale se numara Emile Durkheim si Talcott Parsons. Emile
Durkheim prin lucrarea Sinuciderea, analizeaza o problema cu conotatii medicale din perspectiva
sociala. El pune fenomenul sinuciderii in relatie cu integrarea si coeziunea sociala. Talcott Parsons califica
boala ca si comportament deviant, iar sanatatea ca un comportament normal.

Cauzele sociale ale dezvoltarii sociologiei medicale ca stiinta au fost:

- recunoasterea importantei factorilor sociali in etiologia bolilor cum ar fi:calitatea relatiilor individului,
calitatea mediului de viata;

- aparitia spitalului modern- spitalul devine o institutie complexa si puternica, cu mijloace eficace de
diagnostic si tratament si in acelasi timp un “centru de inovatie”;

- medicalizarea societatii- tipurile de patologii cu care se confrunta oamenii au devenit tot mai
numeroase si mai variate prin introducerea unor manifestari ce se afla la limita dintre sanatate si boala;

- stressul, oboseala si starile psihice cu tenta depresiva si alte manifestari au ajuns sa fie considerate si
tratate ca boli;

-modelul medical este aplicat si la probleme cum ar fi: drogurile, homosexualitatea, devianta,
alcoolismul, tabagismul si multe altele;

- implementarea unor noi servicii medicale si cresterea numarului de medici, elaborarea unor legi privind
protectia populatiei, precum si analizarea unor probleme cu conotatii juridice si etice cum ari fi:
transplantul de organe, clonarea, fecundarea in vitro, etc.;

-trecerea de la medicina practicata in mod privat la cea practicata in echipe si institutionalizata;

- schimbarea profilului demografic al populatiei; cresterea procentului de varstnici, prelungirea duratei

de viata;

- schimbarea modului de finantare in medicina;

- schimbarea rolului traditional al medicilor prin specializarea lor tot mai mare.

Influenta socialului asupra sanatatii

Socialul influenteaza sanatatea prin mai multe modalitati:calitatea igienei publice-calitatea apei potabile,
a aerului, canalizarea;stilul de viata-aspectele legate de dieta, modul de alimentatie este supus “modei”
si poate fi modificat prin educatie;planingul familial- familiile in care se practica contraceptia au un
numar mai scazut de membri, ceea ce presupune o mai buna ingrijire a copiilor si o stare de sanatatea
mai buna a femeilor;conditiile de locuire- spatial existent, iluminarea, aerisirea, igiena locuintei;conditiile
de munca si statutul ocupational- programul de lucru, stress-ul occupational, posibilitatea unor accidente
la locul de munca.

Aspecte sociale ale sanatatii si bolii

Conceptiile despre sanatate si boala au variat foarte mult de-a lungul timpului in functie de
mentalitatea epocilor. Reprezentarile despre boala si sanatate precum si modul de raportare la acestea
au fost influentate de conceptii religioase, de gradul de dezvoltare a stiintelor, de superstitii sau
prejudecati, dar si de fenomenele sociale de amploare ce au adus schimbari majore in modul de
intelegere al lumii.Exista 4 mari stadii de dezvoltare a medicinei si prin ea, a conceptiilor despre sanatate
si boala. Primul stadiu este cel al medicinei prestiintifice ce cuprinde: medicina primitiva- desi se
considera ca bazele actului medical au fost puse cu 2500 de ani in urma de catre Hippocrate, preocupari
pentru integritatea corpului au existat intotdeauna; incercarea omului de a intelege si de a se lupa cu
boala se concretizeaza in reactia magica; magia, religia si medicina se impleteau in cadrul acestui
stadium; boala era declansata mai ales de moralitatea indoielnica a indivizilor unui popor-se considera ca
incalcarea tabuurilor si a normelor sociale era cauza principala pentru declansarea bolilor si a starilor de
infirmitate.; tratamentul aplicat era unul magic cu functie cathartica si de vindecare; boala era extreme
de integrate in contextul social iar rolul medicului era jucat de saman sau de vraci; cea mai
mare parte a vindecarilor se bazau pe efectul placebo datorita faptului ca tratamentul lua forma unui
adevarat spectacol; vraciul era ales din randul celor cu dizabilitati fizice sau psihice deoarece se considera
ca el este un intermediar intre zeu si om.

medicina antica- si ea acorda un rol important factorilor sociali in declansarea unei boli; acum castiga
teren ideea de natural; se dadea o mare importanta dietei, stilului de viata si culturii fizice; medical avea
rolul nu numai de a vindeca boala ci si de a cerceta conditiile in care a aparut aceasta; medicina antica
aduce reactia confesionala ce presupune caldura umana, sprijinul moral acordat pacientului, incurajarea;
Paracelsus spunea ca iubirea este unul dintre cele 4 fundamente ale medicinei; sanatatea este data de
echilibrul fiziologic( distribuirea echilibrata a celor 4 umori din organism: sange, flegma, bila galbena si
bila neagra); medicina Evului Mediu- conceptia Evului Mediu cu privire la boala este aceea ca ea este o
pedepasa data de Dumnezeu pentru pacatele omului; tratamentul se rezuma la acte de
purificare( spovedanie, flagelare, post); epoca Evului Mediu se caracterizeaza prin obscurantism si de
aceea nici nu se incerca a cauta cauzele care produc bolile umane; Biserica interzicea cu desavarsire
cercetarea medicala, astfel ca progresul medical stagneaza; precaritatea masurilor de igiena si prevenire
a bolilor au condos la explicarea marilor epidemii din epoca ce au decimat populatia Europei de
nenumarate ori; spitalul ia forma azilului(lazaretului), acesta fiind mai degraba o institutie de izolare a
bolnavilor decat de tratare a lor; apare reactia religioasa cu privire la boala; boala era considerata a fi
rezultatul posesiunii corpului uman de un spirit malefic si in consecinta tratamentul presupunea
exorcizarea.

Cel de-al 2-lea stadiu al medicinei este concretizat in aparitia medicinei stiintifice. Se realizeaza un
progres urias prin abordarea rationala, pozitiva si stiintifica a bolii.Acum se produce reactia stiintifica a
bolii ce nu mai este o pedeapsa a zeilor, ci un fenomen care poate fi inteles si explicat pe cale stiintifica.

1. Sanatatea poate fi definita prin prisma a 3 dimensiuni: biologica, psihologica si sociala. Din punct
de vedere biologic, sanatatea reprezinta o anumita stare de functionare a celuleor, tesuturilor, organelor,
care realizeza continuitatea bilogica si armonia organelor in raport cu mediul. Din punct de vedere
psihologic, sanatatea este o stare in care individual se simte in perfecta armonie cu mediul; capacitatea
organismului de a realiza diferite activitati in scopul adaptarii la mediu. Din punct de vedere social,
sanatatea este acea stare a organismului in care capacitatile individuale sunt optime pentru ca persoana
sa-si indeplineasca adecvat rolurile sociale.
 Definitia oficiala a O.M.S. ( Organizatia Mondiala a Sanatatii) considera sanatatea ca fiind “ starea
de completa bunastare fizica, mentala si sociala, care nu se reduce doar la absenta bolii sau a infirmitatii;
atat boala cat si sanatatea au dimensiuni ce nu tin doar de biologic.”

Societatea reprezintă un întreg ce poartă o realitate diferită de cea a părţilor (indivizii).Societatea nu

poate fi redusă la părţile componente, ea este ceva mai mult decât suma părţilor.

Sociologia nu-şi propune să abordeze întregul mozaic de forme concrete întâlnite în societate,ci numai
pe acelea care prezintă calităţile: constanţă, reprezentativitate statistică şi actualitate.

Obiectul sociologiei îl constituie studiul colectivităţilor umane şi al relaţiilor interumane în cadrul

acestora, precum şi al comportamentului uman în cadrul social propriu grupurilor şi comunităţilor
umane de diferite tipuri.

Misiunea sociologului este de a cerceta orice subsistem al socialului (economia, politica, justiţia, educaţia
etc.) din punctul de vedere al genezei, al alcătuirii şi funcţionării, al raporturilor cu celelalte subsisteme,
al tendinţelor evolutive etc. .

Metodologia reprezintă ansamblul metodelor utilizate în cunoaşterea socialului în conformitate cu o

strategie de investigare.

Obiectivul sociologiei rezidă în depăşirea problemelor sociale;

Sociologia nu are paradigmă unitară care să vizeze toate problemele socialului şi, respectiv, nici o
metodologie cu care să fie de acord întreaga comunitate a sociologilor.

Legile socialului reprezintă legăturile stabile care se reproduc cu necesitate în cadrul societăţii .

Ştiinţele sociale particulare izolează părţile de care se interesează şi nu urmăresc decât explicarea strictă
a acestora.

Stiinţele sociale (şi nu numai) se deosebesc unele de altele prin obiect, altele – prin punctul de vedere pe
care îl au în tratarea obiectului comun.Particularităţile punctului de vedere al sociologiei în abordarea
socialului sunt:modul de abordare;sistemul tematic şi de referinţă;aspectul structural;ţelul, obiectivul
cercetării .Fiecare dintre ştiinţele sociale, – în funcţie de modul de abordare, de sistemul de referinţe şi
de ţelul urmărit – este alcătuită într-un mod specific, având un aspect structural deosebit.Rolul specific al
sociologiei generale este de a stabili conceptele şi teoriile, legităţile cele mai generale – care privesc
ansamblul fenomenelor şi proceselor sociale, diferitele domenii ale vieţii sociale, în unitatea
lor.Sociologiile de ramură studiază interdependenţa, intercondiţionarea dinre anumite subsisteme,
procesee sociale şi celelate manifestări ale realităţii sociale.Vocaţia sociologiei este de a fi acţională,
practic-participativă.
Bibliografie selectivă

Ionescu, Ion, Stan, Dumitru. Elemente de sociologie. Iaşi: Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”,
Vol. 1, 2000;

Andrei, Petre. Sociologie generală. Iaşi: Polirom, 1997;