Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol

Davila” din Bucureşti

Facultatea de Moașe și Asistente Medicale

CURS
Sociologie medicală

Email contact: Anul IV, semestrul 2

claudiu.ivan@umfcd.ro
 Bibliografie
• Rădulescu, Sorin. (2002). ”Sociologia sănătății și a bolii”, Editura
Nemira.
• Pătrașcu, Alexandru Toma. (2020). Povestiri despre epidemii și
vaccinuri. Editura Humanitas.
• Cockerham, William C.(2022). Medical Sociology, Fifteenth edition.
Routledge.
• Bulai, Alfred. (2009). Concepte fundamentale în sociologie. Editura
Paidea: București.
• Cockerham, William C.(2021). Sociological theories of health and
illness. Routledge.
• Doig, Andrew. (2023). Trupul nostru muritor. O istorie universală a
morții. Editura Polirom.
 Cum a apărut sociologia medicală?
• Acordarea unei importanțe tot mai mari etiologiei sociale a
bolilor și rolului care trebuie acordat contextului de viață al
pacientului în menținerea sănătății.
• Critica modelului medicalist (biomedical) – perspectiva care
susține că ”numai cunoștințele de biologie pot clarifica și
soluționa problemele de sănătate ale pacientului, considerat
de majoritatea medicilor un simplu caz, detașat de
experiențele sale socializatoare și de mediul său de viață” –
p. 41 (Sorin Rădulescu, ”Sociologia sănătății și a bolii”,
Editura Nemira, 2002).
• Conștientizarea condiționărilor sociale și a rolului jucat de
factorii sociali în performanța cadrelor medicale, în calitatea
serviciilor medicale furnizate, înțelegerea spitalului ca
organizație și succesul actului medical.
 Primele preocupări de sociologie
medicală în rândul medicilor
• Sociologia medicală a fost inițiată în interiorul medicinei,
de către medici. Medicul german Rudolf Virchow (1821-
1902) a afirmat, în 1848, că ”medicina era o știință
socială”. Tot el a susținut că pentru îmbunătățirea
condițiilor sociale pe termen lung medicul trebuie să
devină ”un avocat al celor săraci”.
• Virchow a evidențiat că există o legătură strânsă între
condițiile sociale și cele de sănătate când a investigat
epidemia de tifos în rândul populației poloneze
minoritare din regiunea germană Silezia superioară în
1847.
Cocherham, W.C (2022). p.5
 Relevanța determinanților sociali
pentru sănătate
Determinanții sociali precum:
• Condiții și practici sociale (precum stilul de viață, situațiile de
muncă și de locuire)
• Status socio-economic sau poziția socială de clasă
• Circumstanțe stresante
• Sărăcie
• Discriminare
• Factori religioși, politici (politici, beneficii guvernamentale)
sau economici (șomaj, recesiune economică)
... afectează starea de sănătate, în mod pozitiv sau negativ, a
indivizilor, grupurilor sau comunităților.
Cocherham, W.C (2022). p.4
 Boala ca manifestare magică
• Umanitatea a avut o perioadă îndelungată în care a acordat magiei întâietate în explicarea
apariției bolilor.
• Sunt dovezi care arată că umanitatea, în stadiile sale primitive (de ex. perioada Neolitică,
4000 sau 5000 de ani în urmă) a apelat la practici cu încărcătură magică pentru a regla
funcționarea corpului. Un exemplu este ”trepanația”, procedură chirurgicală de executare a
unei deschideri în craniu. Rostul? Eliberarea spiritului rău care se considera că sălășluiește în
capul persoanei.
• Hipocrate (a trăit aproximativ în perioada anului 400 ÎH) a fost cel care a realizat una din
primele încercări de a organiza tratarea bolilor și s stabili principii ale sănătății în acord cu
gândirea rațională. Jurământul lui Hipocrate este recunoscut de toți cei specializați în
furnizarea actului medical.
• Tratatul său ”În aer, apă și locuri” caută să arate că bunăstarea umană este influențată de
totalitatea factorilor de mediu: condiții de locuire sau stil de viață, climat, topografia terenului,
calitatea aerului, apei și a locurilor frecventate. Foarte similar cu înțelegerea actuală a
lucrurilor.
• Căderea Imperiului Roman a făcut pierdute multe cunoștințe ale lumii antice care s-au mai
păstrat prin intermediul Bisericii Catolice.
• Lumea a avansat spre înțelegerea corpului uman similar cu a unei mașini, preocuparea fiind
de a corecta funcționarea mecanismului atunci când este cazul.
• Paracelsus, un doctor elvețian care a trăit la începutul secolului 16 a arătat de exemplu că
anumite boli erau specifice minerilor fiind relaționate cu condițiile de muncă. Unul dintre
puținele exemple ale acelor vremuri care au depășit înțelegerea strict fiziologică a corpului și
bolii. Cocherham, W.C (2022). p.14-15
 Ce studiază sociologia medicală?
Domeniul principal: studierea modului în care bolile afectează grupurile
umane și a căilor prin care aceste grupuri reacționează la boală.
4 dimensiuni analitice relevante:
a. Bolile nu sunt nici uniforme și nici nu apar în mod întâmplător, ci se
răspândesc printre grupuri sociale diverse. Boala este un fenomen universal,
afectând oamenii de pretutindeni, dar nu în același grad și în același mod.
b. Boala este percepută în mod diferit de indivizii aparținând diferitelor culturi, iar
reacțiile față de ea au un caracter predictibil, derivat dintr-o configurație
culturală specifică unei anumite societăți, într-o anumită perioadă a dezvoltării
ei. Modelele ”culturii” medicale nu sunt izolate.
c. Pentru a trata în mod sistematic bolile, oamenii dezvoltă o serie de instituții
care își propun evaluarea, diagnosticarea și vindecarea bolii într-un cadru
organizat de societate, de la simpla relație medic-pacient până la organizația
spitalicească
d. Tratarea bolii implică o acțiune socială de amploare, care depășește cadrul
instituționalizat al medicinii. Instituțiile medicale sunt controlate și susținute de
alte instituții sociale.

Sorin Rădulescu, Sociologia sănătății și a bolii, 2002, Editura Nemira. P.44

 Contribuții ale cercetării
sociologice în domeniul medical
a. Etiologia socială și ecologia bolii
b. Componentele sociale ale terapiei și readaptării
bolnavului
c. Medicina ca instituție socială
d. Sociologia învățământului medical.

Patricia Kendall și Robert K. Merton în Sorin

Rădulescu, ”Sociologia sănătății și a bolii”, Editura
Nemira, 2002), p. 44
 Ce este sociologia medicală?
O ramură a sociologiei relativ recentă, dezvoltată mai ales după 1950.
Relația dintre sociologie și medicină a fost abordată din cel puțin trei perspective:
1.Sociologia medicinei – domeniu al sociologiei care se concentrează pe medicină ca set de idei
și practici. Studiază factori precum structura organizatorică, relaţiile dintre roluri, interacțiunile
specifice spațiului medical (relația cadre medicale-pacient), sistemul de valori, ritualurile şi funcţiile
medicinei în cadrul sistemului social.
2.Sociologia în medicină – se realizează în cadrul constrângerilor și parametrilor medicinei,
incluzând obiectivele și prioritățile ei. Vizează aspecte precum educaţia sociologică și socializarea
studenţilor medicinişti, studiul comportamentului sanitar şi al epidemiologiei sociale, studiul
proceselor de dezvoltare ale unei boli sau ale factorilor care influenţează atitudinea pacienţilor
faţă de boală.
3.Sociologia sănătății și a bolii – domeniu al sociologiei interesat de aspectele economico-
sociale ale sănătăţii și ale bolii, ale locului sistemului sanitar în societate şi raporturile dintre
diferitele politici sanitare.
Sociologia medicală înglobează cele trei perspective, poate fi înțeleasă sintetic ca un domeniu
de analiză a condițiilor sociale care determină sau favorizează apariția bolilor sau menținerea
sănătății corpului uman, precum și analiza manifestării mecanismelor sociale care există și
funcționează în virtutea gestionării apariției bolilor și pentru menținerea sănătății populației.
A nu se confunda cu medicina socială = ramură a științelor medicale care are ca principal
obiect de studiu optimizarea metodicii sanogetice (asigurarea stării de sănătate a populației,
studiind mediul social ca factor patologic, influența locuinței și a condițiilor de muncă, fenomenele
de urbanizare, de poluare etc.)
 Domenii specifice de cercetare ale sociologiei
medicale
Sociologia medicală este orientată către următoarele domenii de cercetare:
1.Epidemiologia socială - distribuția socială a bolilor, incidența și prevalența bolilor în societate,
în funcție de etiologia lor și de diferite grupuri sociale;
2.Etiologia socială (cauzele sociale ale bolilor și factorii care influențează apariția diverselor boli)
și ecologia îmbolnăvirii (influența mediului în procesul de îmbolnăvire);
3.Reacțiile socio-culturale față de sănătate și de boală - influențe exercitate de factori sociali care
intervin în procesul terapeutic, modul specific de răspuns, condiționat cultural, în fața
simptomelor, durerii, bolii sau pachetului terapeutic;
4.Relația medic-pacient și umanizarea actului medical;
5.Organizarea îngrijirilor medicale și medicina ca instituție de control social – cum sunt distribuite
serviciile medicale, analiza costurilor, eficienței lor, relația cu clienții și consumatorii de sănătate;
6.Sociologia spitalului sau spitalul ca organizație;
7.Sociologia învățământului medical, natura profesiei medicale și relația cu alte profesiuni
înrudite (medicalizare);
8.Sociologia ocupațiilor în domeniul medical, istoria profesiilor.
9.Politica socială și ocrotirea sănătății – identificarea și furnizarea celor mai oportune căi de
îngrijire medicală.
SM se ocupă nu atât de boli, cât mai ales de grupurile de bolnavi, de relațiile acestora cu corpul
medical, de mecanismele de definire (diagnosticare) care contribuie la reacțiile,
comportamentele și rolurile acestor grupuri, influența factorilor de natură socială și culturală.
 Subdomenii majore ale sociologiei medicale
1.Epidemiologia socială: Se focalizează asupra distribuției sociale și
cauzelor sociale ale comportamentelor și rezultatelor relaționate cu
sănătatea. Pune accent pe structura socială și condițiile materiale.
2. Psihologia socială a sănătății și a bolii: Se focalizează asupra
proceselor socio-psihologice, în mod special acelea care mediază și
moderează cauzele și consecințele sociale ale comportamentelor și
rezultatelor relaționate cu sănătatea. Pune accent pe cultură și semnificație.
3. Sociologia medicinei: Se focalizează asupra problemelor legate de
experiențele îngrijirii sănătății și furnizării serviciilor de sănătate, cunoașterea
medicală și mișcările sociale în sănătate, inclusiv inegalități sociale, instituții
sociale, politici/legi în sfera sănătății, adesea angajând o perspectivă
teoretică critică. Pune accent pe instituții ale medicinei.
4. Sociologia în medicină: Se focalizează asupra problemelor în cadrul
instituțiilor medicinei, incluzând tratamentul medical, profesiile din domeniul
sănătății și marketingul îngrijirii sănătății. Pune accent pe întrebări de
cercetare aplicate.

Cocherham, C. William. (2022). Medical Sociology. Fifteenth edition. Routledge. p.12

 Ce este boala/sănătatea?
• Boala = o stare corporală sau mintală indezirabilă
diagnosticată medical
• Sănătatea = situație de bunăstare fizică, mentală
și socială, nu, pur și simplu, absența bolii sau
infirmității (Organizația Mondială a Sănătății –
OMS).
• Indispoziția = o părere personală, un sentiment că
nu te simți bine.
”Sănătatea poate fi definită și ca abilitatea de a
funcționa” Cocherham, C. William. (2022). Medical
Sociology. Fifteenth edition. Routledge. p.13
 Perspective de analiză în
sociologia medicală
• Teoria funcționalistă
• Teoria conflictualistă
• Teoria interacționistă
Cum derulăm studii de sociologie medicală?
Mai multe surse de date pentru a măsura starea de
îmbolnăvire:
- statistici oficiale (limită: se centrază doar pe cazuri
”tratate”, cei care se prezintă la medic, sunt alterate de
comportamentul manifestat în perioada de îmbolnăvire, de
diponibilitatea oamenilor de a apela la servicii de sănătate)
- anchete comunitare (limită: se bazează pe măsurarea
autopercepției potențialilor pacienți cu ajutorul unor scale,
relația dintre măsurători și boală așa cum este definită
clinic este problematică).
Metode pentru evaluarea relației cadre medicale – pacient:
observație, studii de caz, anchete sociologice, interviuri de
profunzime.
 Indicatori clasici de evaluare a
stării de sănătate
• Indicatorii morbidității (rata prevalenței = nr.
de indivizi dintr-o populație care suferă
permanent din cauza unei situații / rata
incidenței = câți indivizi dezvoltă o maladie
într-o anumită perioadă de timp, de obicei
ani)
• Mortalitatea (rata mortalității infantile,
neonatale, perinatale, materne etc.)
• Speranța de viață
 Pattern-uri ale sănătății și ale bolii
• Valori specifice, diferite, ale indicatorilor de evaluare
a stării de sănătate de la o societate la alta, în timp
(de-a lungul evoluției istorice) sau între grupuri /
categorii sociale diferite definite de clasa socială,
apartenența etnică, nivel educație, statusul socio-
economic.

• În acest din urmă caz este important de analizat

inechitățile în starea de sănătate – Raportul Black
(Sir Douglas).
 O poveste diferită despre TITANIC

Rata de supraviețuire a pasagerilor de pe Titanic în funcție de clasa de călătorie

Clasa I II III
Rata de supravietuire (%) 60 42 25
 Alte tipuri de analize subsumate
sociologiei medicale
• Calitatea vieții și sănătate - putem analiza
sănătatea ca un domeniu al calității vieții, dar și
calitatea vieții în domeniul sănătății - factori
determinanți, indicatori de calitate a vieții
• Mod de viață/stil de viață, perspectiva lui Boudon
(costul influențează alegerile) / perspectiva lui
Bourdieu (capitalul cultural influențează alegerile –
conceptul de habitus = set de patternuri de gândire,
de comportament și de gust dobândite, exprimă
legătura dintre structurile sociale și practica socială)
 Medicalizarea societății
• = extinderea medicinei și a modelului medical la
zone nemedicale ale vieții sociale.
• Activității cândva naturale sunt văzute acum ca
medicale – de ex. nașterea (acum un secol copiii
erau născuți acasă, acum doar în spital), moartea
(adesea în spațiul spitalicesc).
• Alte exemple: insomnia, obezitatea, anorexia,
depresia, migrene – au devenit probleme medicale.
• Nu înseamnă că nu necesită tratament medical,
însă erau tratate în afara spațiului medical înainte de
a fi incluse în rețetarul activităților legitime actului
medical.
 Direcții analitice
• Analiza unei boli din perspectiva
determinanților sociali
• Evaluarea stilului de viață al familiei /
cunoscuților din perspectiva sociologiei
medicale
• Observație în spital (relaționare cadre
medicale-pacienți)