Sociologia medicală. Subramură importantă a sociologiei.

Apariţia sociologiei medicale se bazează atât pe pluridimensionalitatea

fenomenului „sănătate“, cât şi pe ambiţia sociologiei care se dreşte, în conformitate cu
dezioderatele enunţate de întemeietorii săi, o ştiinţă a „bunăstării“ şi a „libertăţii“
umane.
Sociologia medicală a debutat practic odată cu publicarea lucrării „Le suicide.
Etude de sociologie“ (1897) a lui Durkheim, în care el distinge două tipuri de
solidaritate: mecanică şi organică.
Sociologia medicală are drept obiect de studiu fundamentele sociale ale sănătăţii
şi îmbolnăvirii, interdependenţa dintre factorii sociali şi starea de sănătate sau de boală a
populaţiei, precum şi incidenţa stării de sănătate sau de boală asupra vieţii sociale a
indivizilor şi a grupurilor umane.
.
Între obiectivele sociologiei medicale se numără:
- distribuirea bolilor în societate, în funcţie de sistemul social, mediul familial, religie,
sex, clase sociale, profesie.
- factorii sociali şi culturali legaţi de natura şi gravitatea bolii
- tipul de tratament adoptat
- elementele sociale care intervin în procesul terapeutic
- etiologia socială şi ecologia bolii
- comportamentele sociale ale terapiei şi readaptării
- medicina ca instituţie socială
- sociologia învăţământului social
- studiul variabilelor culturale ale manifestării sănătăţii şi bolii
- relaţiile medicale şi sociale în grupurile mici
- bazele economice ale serviciilor medicale
- influenţa industriilor medicale asupra stării de sănătate a populaţiei
- conexiunea dintre structura socială şi boală
- influenţa factorilor economico-sociali asupra stării de sănătate şi răspunsul societăţii
la sănătate şi îmbolnăvire.
Aceste obiective interferează cu cele ale epidemiologiei şi sănătăţii publice, dar exită
diferenţe remarcabile în ceea ce priveşte metodele şi tehnicile utilizate de foecare
disciplină în parte, precum şi direcţiile şi obiectivele cercetării.
- evaluarea asistenţei medicale.

Sănătatea, produs al unui stil de viaţă adecvat.

Două concepte îşi găsesc în acest caz terenul propice de desfăşurare: stilul de viaţă şi
modul de viaţă.
1. Modul de viaţă se referă la elementele obiective ale traiului, la condiţiile materiale,
economice şi sociale ale vieţii, între indicatorii săi numărându-se (A. Roth, 1996):
- natura muncii (ocupaţiei, profesiunii) şi durata ei
- învăţământul, calificarea profesională şi accesibilitatea formelor acestora
- rezidenţa şi circulaţia (timpul afectat şi mijloacele de transport disponibile şi
utilizate)
- locuinţa (m²/persoană) şi echipamentul acesteia (gradul de confort)
- condiţii de igienă şi asistenţă sanitară (accesibilitatea acesteia)
- mijloace de comunicare, telecomunicare
- informaţie şi cultură
- timpul liber (durata şi folosirea acestuia)
- sistemul tradiţiilor, obiceiurilor si moralei
1. Metode şi tehnici de cercetare în sociologia medicală

Metoda este ansamblul de procese şi tehnici folosite în activitatea de cercetare

ştiinţifică. În sociologie metoda se referă la ansamblul procedeelor şi tehnicilor de
culegere şi prelucrare ale datelor empirice, în vederea confirmării sau infirmării unor
teorii sau ipoteze ştiinţifice.
Metodologia se referă la procesul de cercetare, la perspectiva teoretică adoptată în
procesul cunoaşterii realităţii de către cercetător. În sociologie, inclusiv în sociologia
medicală, sunt utilizate trei perspective metodologice complementare:
- perspectiva pozitivistă (studiază cauzele fenomenelor socio-medicale)
- perspectiva fenomenologică sau interpretativă (dezvăluie sensul actelor socio-
medicale)
- perspectiva critică (studiază structurile sociale opresive, inegalităţile sociale şi rolul
lor în dinamica vieţii socio-medicale).
-