4.2.2.

Analiza patrimoniului net(propriu) şi a surselor financiare

Patrimoniul net reflectă activele întreprinderii negrevate de datorii. Patrimoniul net

exprimă averea acţionarilor stabilită pe baza bilanţului patrimonial. Acest indicator este
echivalentul activului net contabil (formă de evaluare patrimonială a firmei).
Patrimoniul net, se poate determina în două moduri:
a) ca diferenţă între activul total şi datoriile totale (exprimare materială a patrimoniului net);
b) ca sumă a surselor de finanţare a acestuia.
Având în vedere componenţa materială a patrimoniului net, respectiv prima modalitate de
calcul, creşterea acestuia se înregistrează atunci când ritmul activelor totale devansează ritmul
datoriilor totale.
Analizând sursele de finanţare a patrimoniului net se pot întâlni, de regulă, următoarele
aspecte:
- dinamica cea mai accentuată o înregistrează sursele constituite pe seama rentabilităţii
întreprinderii: rezervele legale până la limita prevăzută de lege, fondurile proprii majorate pe
seama profitului net ca urmare a deciziei acţionarilor;
- capitalul social se modifică doar în cazul unor noi aporturi, respectiv a unei
finanţări din surse externe (ale vechilor acţionari sau ale unor noi acţionari) şi/sau prin conversia
unor datorii în capital social (stingerea unor datorii în schimbul unui pachet de acţiuni);
- rezultatul reportat poate fi profit nerepartizat (şi atunci determină creşterea
patrimoniului net) sau pierdere neacoperită (caz în care determină diminuarea patrimoniului net).
Deci, patrimoniul net poate să crească pe seama surselor interne (rentabilitatea
întreprinderii) şi pe baza unor surse externe (aporturi, primirea cu titlu gratuit a unor active,
conversia unor datorii în capital social).
Pornind de la bilanţul contabil al SC Alpha SA(tabel 4.1) şi făcând corecţiile necesare
rezultă bilanţul patrimonial(tabel 4.3):
Bilanţ patrimonial Sc Alpha SA Tabel 4.3.
Elemente de 2008 2009 Diferenţe
calcul(lei)
Active 584480 537114 -47366
imobilizate
Active circulante 435185 523300 +88115
Total activ 1019665 1060414 +40749
 Capital propriu 495170 397375 -
Datorii pe 394850 354500 -40350
termen mediu şi
lung
Datorii pe 129645 308539 +178894
termen scurt
Total pasiv 1019665 1060414 +40749
Patrimoniul net 495170 397375 -97795

Din tabelul 4.3. se constată că, patrimoniul net al firmei a scăzut în anul 2009 cu 97795
lei comparativ cu anul 2008, ca urmare a faptului că ritmul de creştere a datoriilor în anul 2009 a
fost mult mai mare decât ritmul de creştere a activului total; trebuie remarcat şi creşterea
gradului de îndatorare a firmei, mai ales pe termen scurt(datoriile pe termen scurt au crescut cu
178894 lei în anul 2009 comparativ cu anul 2008).

4.3. Analiza corelaţiei fond de rulment, nevoia de fond de rulment, trezoreria

netă

Fondul de rulment(FR) reprezintă marja de siguranţă a întreprinderii, impusă de

diferenţele dintre sumele de încasat şi sumele de plătit, precum şi de decalajul dintre termenul
mediu de transformare a activelor circulante în lichidităţi şi durata medie în care datoriile pe
termen scurt devin exigibile.
Existenţa unui fond de rulment suficient de mare, mai ales în cazul firmelor cu activitate
de producţie, este determinată de faptul că, în cazul datoriilor pe termen scurt probabilitatea de
plată a acestora este de 100%, în timp ce pentru activele circulante probabilitatea de transformare
în disponibilităţi nu este întotdeauna de 100%, ca urmare a existenţei unor stocuri fără mişcare
sau cu mişcare lentă, precum şi a unor creanţe incerte.
Fondul de rulment deteminat pe baza bilanţului contabil este:
FR=Active circulante – Datorii pe termen scurt
Fondul de rulment poate fi analizat şi pe baza bilanţului patrimonial şi a bilanţului
funcţional.
Fondul de rulment patrimonial se poate determina în două moduri:
a) FR = Capital permanent - Active imobilizate
 Fondul de rulment este partea din capitalul permanent folosită pentru finanţarea activelor
circulante.
Fondul de rulment patrimonial poate fi descompus în: fond de rulment propriu (FRp) şi
fond de rulment împrumutat (FRî).
FRp = Capitaluri proprii - Active imobilizate
FRî = Datorii pe termen mediu şi lung
b) FR = Active circulante - Datorii pe termen scurt
În acest caz, noţiunea de fond de rulment rezultă prin punerea în corespondenţă a
lichidităţii activelor circulante cu exigibilitatea datoriilor pe termen scurt. Fondul de rulment
permite aprecierea pe termen scurt a riscului de incapacitate de plată.
Deoarece bilanţul funcţional reflectă o serie de aspecte imposibil de evidenţiat prin
bilanţul contabil, specialiştii recomandă ca fondul de rulment să fie calculat în baza acestuia,
evidenţiindu-se în acest fel resursele de care dispune organizaţia pentru finanţarea activelor
ciclice (adică a exploatării):
FR=Resurse stabile – Active stabile
În analiza financiară, pentru aprecierea fondului de rulment se pot folosi şi următorii
indicatori:
-viteza de rotaţie a FR care trebuie să fie între 30 şi 90 de zile:
FR
×360
CA , unde FR=fond de rulment, CA=cifră de afaceri;
-rata de finanţare a activelor circulante:
FR
×100
AC , unde FR=fond de rulment, AC=active circulante;
-gradul de finanţare a necesarului de fond de rulment, care trebuie să ia valori mai mari de 100%:
FR
×100
NFR , unde unde FR=fond de rulment, NFR= necesar de fond de rulment.
Necesarul de fond de rulment (NFR) reprezintă diferenţa dintre nevoile temporare şi
sursele temporare, respectiv suma necesară finanţării decalajelor, care se produc în timp, între
fluxurile reale şi fluxurile de trezorerie determinate, în principal, de activitatea de exploatare.
Necesarul de fond de rulment determinat pe baza bilanţului contabil se calculează
astfel:
NFR=Stocuri+Creante - Datorii pe termen scurt
 Pe baza datelor din bilanţul patrimonial necesarul de fond de rulment se poate
determina astfel:
NFR = Active circulante - Datorii pe termen scurt
( exclusiv disponibilităţi băneşti) (exclusiv credite pe termen scurt)
Necesarul de fond de rulment reflectă, în esenţă, activele circulante de natura stocurilor şi
creanţelor nefinanţate pe seama obligaţiilor pe termen scurt (surselor atrase). Obligaţiile pe
termen scurt de natura celor faţă de furnizori, salariaţi, bugetul de stat etc., până în momentul
plăţii lor reprezintă o sursă atrasă de finanţare a activelor circulante.
Pe baza bilanţului funcţional necesarul de fond de rulment se determină astfel:
NFR = Alocări ciclice - Surse ciclice
Nevoia de fond de rulment se poate descompune în două componente: necesarul de fond
de rulment din exploatare şi necesarul de fond de rulment din afara exploatării.
NFR = NFRE + NFRAE
NFRE = Active ciclice aferente exploatării - Surse ciclice aferente exploatării
NFRAE = Active ciclice din afara exploatării - Surse ciclice din afara exploatării
În analiza financiară, pentru aprecierea necesarului fondului de rulment se pot folosi şi
următorii indicatori:
-viteza de rotaţie a NFR:
NFR
×360
CA , unde NFR=necesar fond de rulment, CA=cifră de afaceri; acest indicator se poate
calcula şi pe categorii de necesar de fond de rulment:

NFRE NFRAE
×360 ×360
CA şi CA unde, NFRE= necesar de fond de rulment din exploatare,
NFRAE= necesar de fond de rulment din afara exploatării, CA=cifră de afaceri.
Accelerarea vitezei de rotaţie a necesarului de fond de rulment din exploatare este un
aspect pozitiv şi influenţează disponibilităţile firmei.
Mărimea necesarului de fond de rulment din exploatare este influenţată de: natura
activităţii, durata ciclului de fabricaţie, viteza de rotaţie a stocurilor şi creanţelor, nivelul de
activitate etc.
 Trezoreria netă (TN) este indicatorul care exprimă corelaţia dintre fondul de rulment şi
nevoia de fond de rulment, reflectând situaţia financiară a firmei, atât pe termen mediu şi lung,
cât şi pe termen scurt.
Pe baza bilanţului contabil trezoreria netă se calculează astfel:
TN=FR - NFR
Trezoreria netă se poate calcula pe baza bilanţului funcţional astfel:
TN= Ta – Tp în care: Ta reprezintă trezoreria de activ, respectiv soldurile debitoare ale conturilor
de disponibilităţi şi plasamente; Tp - trezoreria de pasiv, respectiv soldurile creditoare ale
conturilor de credite pe termen scurt.
Trezoreria netă pozitivă este un excedent monetar al exerciţiului financiar, fiind obţinut
ca urmare a unei activităţi rentabile. În cazul în care necesarul de fond de rulment este constant,
atunci trezoreria netă pozitivă este echivalentul profitului net, diminuat cu dividendele plătite în
cursul aceleiaşi perioade, la care se adună amortizarea.
Trezoreria netă negativă reflectă un deficit monetar la sfârşitul anului şi care a fost
acoperit pe seama creditelor pe termen scurt. În situaţia în care necesarul de fond de rulment este
constant, trezoreria netă negativă este efectul înregistrării de pierderi. Atunci când întreprinderea
realizează produse rentabile, dispune de piaţă (de aprovizionare şi de desfacere), dar
înregistrează o creştere a necesarului de fond de rulment, ca urmare a dezvoltării activităţii,
constatarea unei trezorerii nete negative nu semnifică o situaţie economico-financiară
nefavorabilă, ci înregistrarea unui decalaj între termenul mediu de transformare a stocurilor şi
creanţelor în lichidităţi şi durata medie de onorare a obligaţiilor pe termen scurt.

4.4.Analiza lichidităţii şi solvabilităţii firmei

Lichiditatea reprezintă proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani,

aceasta putând fi şi un criteriu de grupare a posturilor din bilanţ. Se poate stabili cât din valoarea
activului se află sub formă lichidă în conturile de disponibilităţi băneşti, şi cât pot să devină
lichide in perioada imediată(creanţe, stocuri).
Solvabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligaţiile de plată la
scadenţă.Capacitatea de plată semnifică solvabilitate imediată, respectiv semnifică capacitatea
mijloacelor băneşti la un moment dat sau pentru o perioadă scurtă(de regulă 30 de zile) de a
acoperi obligaţiile scadente pentru aceeaşi perioadă.
Indicatorii lichidităţii sunt:
1. Rata lichidităţii generale:
Lg = Active circulante/Datorii curente
Datoriile curente sunt formate din obligaţiile către furnizori, cele fiscale şi salariale, creditele pe
termen scurt. Se apreciază că situaţia lichidităţii generale este satisfăcătoare în condiţiile
încadrării acesteia în intervalul 1,2 -1,8 .
2. Rata lichidităţii curente(intermediare):
Lc=Active circulante-stocuri/Datorii curente
Potrivit teoriei nord-americane această rată este cunoscută sub denumirea de testul acid. Această
rată este de obicei subunitară, intervalul considerat ca satisfăcător fiind cuprins între 0,65 – 1.
3. Rata lichidităţii imediate:
Li = Disponibilitati şi plasamente/Datorii curente
În teoria economică această rată este cunoscută sub denumirea de rata solvabilităţii imediate.
Valori satisfăcătoare între 0,65-1.
Solvabilitatea se poate exprima cu ajutorul mai multor indicatori dintre care menţionam:
1. Rata solvabilităţii patrimoniale:
Sp = Capital propriu/Capital propriu +credite totale
Valoarea minimă a ratei solvabilităţii patrimoniale se apreciază că trebuie să se încadreze în
limitele 0,3 – 0,5, iar peste 0,5 situaţia se poate considera ca fiind normală.
2. Rata solvabilităţii generale:
Sg = Active totale/Datorii totale
Această rată indică în ce măsură datoriile totale sunt acoperite de activele firmei. Cu cât valoarea
solvabilităţii generale este mai mare decât 1, cu atât situaţia financiară de ansamblu a firmei este
mai bună.
Pe baza datelor din bilanţul contabil al SC Alpha SA(tabel 4.1) s-au calculat urmatoarele valori ale
ratelor de