Introducere

Agricultura e una din ramurile de baza ale economiei rationale a tarii. Fiind
determinata in mare masura de factorii naturali ca: fertilitatea solului, suma de
temperaturi active,cantitatea de precipitatii,etc

În prezent în Republica Moldova are loc trecerea de la economia centralizată

planificată la cea de piaţă, fapt ce a determinat necesitatea creării unui nou
mecanism de derijare a economiei. Un rol premordial în aceasta îi revine
contabilităţii, care în actuale condiţii trebuie să asigure cu informaţie obiectivă şi
veridică proprietarii şi angajaţii întreprinderilor, investitorii şi creditorii, acţionarii,
bursele de valori, autorităţile fiscale şi alte autorităţi de stat, structurile de
prognozare a dezvoltării ecconomiei şi alte categorii de utilizatori ai informaţiei
prezentate în rapoartele (situaţiile) financiare ale întreprinderilor.
În prezenta concepţie este fundamentată necesitatea reformei contabilităţii şi
întocmirii rapoartelor financiare în conformitate cu normele internaţionale, fapt ce
va contribui la crearea unor condiţii favorabile pentru dezvoltarea pieţilor de
capital şi de hîrtii de valoare, majorarea investiţiilor, integrarea economiei
republicii în economia mondială, precum şi pentru optimizarea corelaţiei dintre
interesele agenţilor economici, statului şi altor utilizatori externi de informaţie.
In lucrarea data am redat esenta cheltuielilor. Obiectul de studiu a fost
,,Romanagro”. Analizînd condiţiile economice şi naturale a SRL „Romanagro”
pot spune că această întreprindere are o aşezare geografică favorabilă deoarece
teritoriul gospodariei este aranjata in partea de sud a raionului Ungheni si ocupa
un masiv compact cu o logitudine de 20 km de la Nord spre Sud si 9 km de Est
spre Vest .
Partea de Nord a gospodariei se margineste cu teritoria satului
Christoforovca, partea de Sud cu terenele agricole a satului Romanovca, partea de
Est cu soseaua ce face legatura dintre Ungheni si Chisinau, iar partea de Vest cu
terenurile satului Tescureni.
Asezarea este favorabila, deoarece pe linga teritoriu gospodariei trece
soseaua de insemnatate republicană, care asigura legatura cu punctele de colectare
si prelucrare a productiei agricole din orasul Ungheni, unde isi pot comercializa
producţia sa. Parcul de tractoare şi maşini este într-o stare bună ceea ce permite la
participarea proceselor de muncă. La majorarea venitului din vînzări cel mai mult
contribuie cerealele, sfecla de zahăr, floarea soarelui.
intreprinderea SRL ,,Romanagro”, ea fiind obiectul de cercetare a acestei
lucrari.
Pentru efectuarea acestei lucrari am utilizat informatii de pe net si din
manualele de la biblioteca.
Lucrarea data am efectuato cu scopul de a-mi mari cunostintele
referitoare la contabilitatea cheltuielilor,la fel in ea am redat formele si principiile
de salarizare,modul de calculare al sau ceea ce imi va putea ajuta si in viitor.
 Cu ajutorul informatiilor prezente in lucrarea de curs data imi pot
informa si colegii,le pot reda o caracteristica mai aprofundata a temei privind
cheltuielile unei intreprinderi.

In lucrerea data am folosit toate datele necesare si leam structurat in 3

capitole,astfel:
I cap.-Date generale despre intreprinderea la care am efectuat practica,ea
fiind SRL ,,Romanagro”.
II cap.-Date generale la tema ,,contabilitatea cheltuielilor la intreprindere”
IIIcap-Cheltuielile si consumurile intreprinderii SRL,, Romanagro”. 1.
Abordari conceptuale privind cheltuielile
Caracterizarea starii de performanta a intreprinderii presupune analiza a doua
categorii de baza de indicatori: cheltuieli si venituri. Veniturile şi cheltuielile
constituie elemente direct legate de măsurarea profitului. Recunoaşterea şi
măsurarea veniturilor şi a cheltuielilor, şi deci a profitului, depind parţial de
conceptele de capital şi de menţinere a nivelului capitalului, concepte utilizate de
întreprinderi în elaborarea situaţiilor financiare.
Aceasta se face fara a se renunta dar prin competarea conceptului de cheltuieli
regasit in trecut ca expresie a consumului de resurse la nivel de intreprindere.
Cheltuielile sunt definite drept diminuări ale beneficiilor economice
înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale
valorii activelor ori creşteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale
capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către
acţionari. Recunoaşterea cheltuielilor are loc simultan cu recunoaşterea creşterii
datoriilor sau a reducerii activelor (de exemplu, drepturile salariale angajate sau
amortizarea mijloacelor fixe).
Un alt criteriu de recunoastere a cheltuielilor se bazeaza pe asocierea directa
între costurile implicate şi obţinerea elementelor specifice de venit. Acest proces,
cunoscut sub numele de conectarea costurilor la venituri, implică recunoaşterea
simultană sau combinată a veniturilor şi cheltuielilor care rezultă direct şi
concomitent din aceleaşi tranzacţii sau din alte evenimente. De exemplu, diversele
componente ale cheltuielilor care contribuie la determinarea costului bunurilor
vândute sunt recunoscute în acelaşi timp cu venitul din vânzarea bunurilor.
In componenta cheltuielilor intreprinderii sunt delimitate doua mari categori,
respectiv pierderi si cheltuieli care apar în procesul desfăşurării activităţilor curente
ale întreprinderii.
Cheltuielile ce apar în cursul activităţilor curente ale întreprinderii includ
costul vânzărilor, salariile şi amortizarea. Ele se regăsesc de obicei sub forma
ieşirilor sau scăderii valorii activelor, cum ar fi: numerarul sau echivalentele
numerarului, stocurile, terenurile şi mijloacele fixe.
Pierderile reprezintă alte elemente care corespund definiţiei cheltuielilor şi
care pot sa apara sau nu pe parcursul desfăşurării activităţilor curente ale
întreprinderii. Pierderile reprezintă diminuări ale beneficiilor economice şi din
acest punct de vedere nu diferă ca natură de alte tipuri de cheltuieli. În categoria
pierderilor sunt incluse, de exemplu, cele rezultate din dezastre, cum ar fi
inundaţiile sau incendiile, precum şi cele rezultate din ieşirea activelor pe termen
lung. De asemenea, definiţia cheltuielilor include şi pierderile nerealizate, de
exemplu cele rezultate din creşterea cursului de schimb valutar în cazul unor
împrumuturi pe care întreprinderea le-a contractat în valută.
De obicei, în contul de profit şi pierdere prezentarea pierderilor se efectuează
distinct, datorită importanţei cunoaşterii existenţei şi valorii acestora în procesul
decizional. Pierderile sunt raportate de regulă la valoarea netă, exclusiv veniturile
aferente.
Datorita analizei cheltuielilor in cea mai mare parte in corespondenta cu
veniturile degajate, prezentam si principalele concepte privind veniturile
intreprinderii. Astfel, veniturile sunt definite drept creşteri ale beneficiilor
economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau
creşteri ale activelor ori descreşteri ale datoriilor, care se concretizează în creşteri
ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din contribuţii ale acţionarilor.
Cheltuelile reprezintă cheltuelile şi pierdere afernte activităţii economico-
financiare care nu sunt legate nemijlocit de procesul de producţie şi se scad din
venit la determinarea profitului perioadei de gestiune.
Cheltuelile se înregistrează la întreprinderi pe feluri de activităţi şi se grupează
astfel:
1.Cheltuieli ale activităţii operaţionale
2.Cheltuieli ale activităţii neoperaţionale
3. Cheltuieli privind impozitul pe venit
 Capitolul 1 ,,Contabilitatea consumurilor si cheltuielilor”

Contabilitatea consumurilor si cheltuielilor este caracterizata de standardul

national de contabilite 3.
STANDARDUL NAŢIONAL DE CONTABILITATE 3
"Componenţa consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii"

1. Prezentul standard naţional, care nu are analog în nomenclatorul standardelor

internaţionale de contabilitate, este elaborat pentru facilitarea asimilării noului
sistem de contabilizare a consumurilor şi cheltuielilor la etapele iniţiale ale
reformei contabilităţii.
În prezentul standard sînt reflectate toate consumurile şi cheltuielile
aferente desfăşurării activităţii de întreprinzător indiferent de cerinţele
impozitării.
2. Componenţa, caracteristica şi clasificarea cheltuielilor
Componenţa cheltuielilor, modul de evaluare şi de constatare a acestora sunt
determinate de prevederile Bazelor conceptuale ale pregătirii şi prezentării
rapoartelor financiare şi S.N.C. 3 „Componenţa consumurilor şi cheltuielilor
întreprinderii”.
În S.N.C. 3 componenţa cheltuielilor – pe felurile de activităţi ale unei
întreprinderi aparte (operaţională, de investiţii, financiară) şi pe evenimente
excepţionale.
Cheltuielile reprezintă diminuările de avantaje economice care apar în procesul
desfăşurării activităţii economico-financiare a întreprinderii. Spre deosebire de
consumuri, cheltuielile nu se includ în costul produselor fabricate (serviciilor
prestate), ci se reflectă în Raportul privind rezultatele financiare şi se scad din
venituri la determinarea profitului (pierderii) net al perioadei de gestiune.
Cheltuielile se efectuează la întreprinderile care desfăşoară toate tipurile de
activităţi. În funcţie de direcţiile efectuării, acestea se subdivizează în trei grupe:
1. Cheltuieli ale activităţii operaţionale.
2. Cheltuieli ale activităţii neoperaţionale.
3. Cheltuieli privind impozitul pe venit.
Cheltuielile activităţii operaţionale cuprind cheltuielile ocazionate de
desfăşurarea activităţii de bază a întreprinderii. Acestea cuprind:
a) costul vânzărilor;
b) cheltuielile comerciale;
c) cheltuielile generale şi administrative;
d) alte cheltuieli operaţionale.
Costul vânzărilor reprezintă o parte din consumurile aferente produselor,
mărfurilor vândute şi serviciilor prestate. Acesta cuprinde:
a) la întreprinderile de producţie – consumurile materiale directe,
consumurile directe privind retribuirea muncii, inclusiv contribuţiile pentru
asigurările sociale, consumurile indirecte de producţie aferente produselor vândute;
 b) la întreprinderile de comerţ – valoarea de bilanţ a mărfurilor
vândute (suma cea mai mică dintre valoarea de intrare a mărfurilor procurate şi
valoarea realizabilă netă);
c) la întreprinderile de prestări servicii – consumurile de materiale,
consumurile privind retribuirea muncii, precum şi consumurile indirecte de
producţie aferente serviciilor prestate.
Cheltuielile comerciale sunt cheltuielile aferente desfacerii produselor,
mărfurilor şi prestărilor de servicii, şi anume: cheltuielile privind operaţiunile de
marketing; cheltuielile privind ambalajele şi ambalarea produselor şi mărfurilor;
cheltuielile de transport privind desfacerea; cheltuielile de reclamă; cheltuielile
privind reparaţiile şi deservirea cu termen de garanţie a produselor şi mărfurilor
vândute; cheltuielile aferente creării rezervelor pentru datorii dubioase; cheltuielile
privind returnarea şi reducerea preţurilor la mărfurile vândute; cheltuielile privind
retribuirea muncii salariaţilor de la întreprinderile de comerţ care cuprind salariile
de bază şi suplimentare, diverse adaosuri, sporuri, prime plătite vânzătorilor,
casierilor, hamalilor, precum şi bucătarilor, ospătarilor la întreprinderile de
alimentaţie publică şi altui personal care participă nemijlocit la vânzarea
mărfurilor; comisioanele plătite organizaţiilor de desfacere, de intermediere, de
comerţ exterior, cheltuielile privind procurarea licenţelor pentru exportul
produselor şi mărfurilor; cheltuielile privind întocmirea declaraţiilor vamale pentru
vânzarea produselor peste hotarele republicii etc.
Cheltuielile generale şi administrative cuprind cheltuielile privind
deservirea şi gestiunea întreprinderii în ansamblu: cheltuielile privind uzura,
reparaţia şi întreţinerea mijloacelor fixe, cheltuielile privind amortizarea activelor
nemateriale cu destinaţie generală gospodărească; cheltuielile de întreţinere a
personalului administrativ şi de conducere; impozitele, taxele şi plăţile virate în
buget potrivit legislaţiei în vigoare (cu excepţia impozitului pe venit), precum şi
taxa pe valoarea adăugată nerecuperată, accizele; cheltuielile în scopuri de
binefacere şi sponsorizare; cheltuielile pentru protecţia muncii; cheltuielile de
reprezentare; cheltuielile pentru deplasările de serviciu ale personalului de
conducere; cheltuielile pentru acţiunile de ocrotire a sănătăţii, de organizare a
timpului liber şi odihnei salariaţilor întreprinderii; cheltuielile de organizare
aferente desfăşurării adunărilor acţionarilor, întocmirii actelor; cheltuielile pentru
lucrările de cercetări ştiinţifice, inovaţii şi raţionalizări cu caracter de producţie;
cheltuielile pentru pregătirea şi reciclarea cadrelor, achitarea diverselor servicii
prestate întreprinderii, în conformitate cu contractele încheiate; cheltuielile aferente
angajării forţei de muncă; cheltuielile pentru întreţinerea unităţilor de producţie şi
economice de deservire etc.
Alte cheltuieli operaţionale cuprind cheltuielile privind vânzarea altor active
curente; cheltuielile privind arenda operaţională; cheltuielile sub formă de amenzi,
penalităţi, despăgubiri; cheltuielile din modificarea metodelor de evaluare a
activelor curente; cheltuielile aferente dobânzilor pentru credite şi împrumuturi;
consumurile indirecte de producţie nerepartizate; lipsurile şi pierderile din
deteriorarea valorilor; cheltuielile aferente produselor rebutate, precum şi
cheltuielile aferente anulării comenzilor de producţie, încetării activităţii unităţii de
producţie care nu a fabricat produse şi cheltuielile anticipate care s-au dovedit a fi
inutile.
Cheltuielile activităţii neoperaţionale cuprind cheltuielile suportate de
întreprindere la desfăşurarea altor feluri de activităţi. Acestea cuprind:
a) cheltuielile activităţii de investiţii;
b) cheltuielile activităţii financiare;
c) pierderile excepţionale.
Cheltuielile activităţii de investiţii rezultă din ieşirea activelor pe termen lung
şi cuprind cheltuielile şi pierderile aferente ieşirii activelor nemateriale, activelor
materiale în curs de execuţie, terenurilor, mijloacelor fixe, resurselor naturale,
activelor financiare pe termen lung, sumele reducerii valorii activelor pe termen
lung ieşite; pierderile din participaţiile în alte întreprinderi şi operaţiunile cu părţile
legate.
Cheltuielile activităţii financiare rezultă din modificarea mărimii şi structurii
capitalului propriu, împrumuturilor şi creditelor întreprinderii. Acestea cuprind
cheltuielile privind operaţiunile aferente plăţii redevenţelor, arendei finanţate a
activelor materiale pe termen lung, diferenţele nefavorabile de curs valutar etc.

Cheltuielile sunt reprezentate de totalitatea operatiilor economice care

afecteaza patrimoniul intreprinderii prin diminuarea activului, cum ar fi consumul
de materiale, sau prin marirea pasivului, ca de exemplu, inregistrarea obligatiei de
plata pentru utilitati prestate de terti (apa, gaze, curent electric).

Organizarea contabilitatii cheltuielilor are la baza conceptia dualistica

specifica tarilor cu economie de piata dezvoltata si anume:
* contabilitate financiara, care cuprinde in obiectul sau evaluarea
si inregistrarea cheltuielilor grupate in functie de natura activitatilor (de exploatare,
financiara, exceptionala) si de natura resurselor utilizate (cheltuieli cu materii
prime, materiale, de personal, servicii primite, amortizari).
* contabilitatea de gestiune, care cuprinde in obiectul sau
contabilizarea cheltuielilor grupate dupa destinatia si functia lor pe feluri de
produse, lucrari si servicii.

La organizarea cntabilitatii financiare a cheltuielilor se tine seama de unele

din principiile de organizare a contabilitatii, si anume:
* potrivit principiului independentei exercitiului, toate operatiile
care determina cheltuieli sunt inregistrate in contabilitate in momentul producerii
lor, fara a se tine seama de data platii lor. Reflectarea cheltuielilor in faza de
angajare si consum face din contabilitatea financiara o contabilitate de
angajamente;
* principiul prudentei impune inregistrarea cheltuielilor cu
amortizarile si provizioanele, indiferent de existenta unor rezultate financiare
favorabile;
* principiul noncompensarii interzice efectuarea de compensari
intre cheltuieli si venituri, inregistrate la conturi de rezultate diferite.
 Cheltuielile reflectate in contabilitatea financiara pot fi grupate in functie de
momentul angajarii lor astfel:
a) Cheltuieli constatate in momentul platii lor, care se inregistreaza
in corespondenta cu conturile de trezorerie.
b) Cheltuieli angajate cu plata ulterioara, motiv pentru care se
inregistreaza in corespondenta cu conturile de terti.
c) Cheltuieli contabile calculate pentru a estima deprecierile
definitive sau latente, fara a angaja o plata, reprezentate de amortizari si
provizioane.

CHELTUIELILE DE EXPLOATARE cuprind:

- cheltuieli privind consumurile de materii prime, materiale auxiliare,

combustibili, ambalaje, piese de schimb, seminte si materiale de plantat, furaje si
alte materiale consumabile, costul de achizitie al obiectelor de inventar consumate,
costul de achizitie al materialelor nestocate , trecute direct asupra cheltuielilor,
costul de achizitie al energiei si apei consumate, costul de achizitie al animalelor si
pasarilor si costul marfurilor vandute;
- cheltuieli cu lucrari si servicii executate de terti: intretinere si reparatii,
redevente, locatii de gestiune si chirii, studii si cercetari, inclusiv sumele platite
pentru contractele de cercetare, cheltuieli cu alte servicii executate de terti
(colaboratori, comisioane , onorarii, cheltuieli de protocol, reclama, publicitate,
transportul de bunuri si persoane, deplasari, detasari si transferari, posta si taxe de
telecomunicatii, servicii bancare si altele);
- cheltuieli cu impozitele, taxele si varsamintele asimilate suportate de unitatea
patrimoniala ca: impozitul pe cladiri, alte impozite, taxe si varsaminte asimilate
(taxa pentru folosirea terenurilor, taxa asupra mijloacelor de transport si altele);
- cheltuieli cu personalul ca: salariile si alte drepturi de personal, asigurarile si
protectia sociala, contributia unitatii la asigurarile sociale si pentru ajutorul de
somaj, cheltuieli cu pregatirea si perfectionarea profesionala si alte cheltuieli cu
personalul suportate de unitatea patrimoniala;
- alte cheltuieli de exploatare, cum ar fi pierderile din creante si alte cheltuieli
de exploatare.

Consumuri - resurse consumate pentru fabricarea produselor şi prestarea

serviciilor în scopul obţinerii unui venit.
Consumuri directe - consumuri identificate nemijlocit pe un anumit produs sau alt
obiect de cheltuieli.
Consumuri indirecte - consumuri care nu pot fi identificate direct pe un produs sau
obiect concret de cheltuieli.
 Consumuri variabile - consumuri care se modifică în raport cu volumul
producţiei, lucrărilor executate, serviciilor prestate.
Consumuri constante - consumuri care rămîn constante într-un anumit
diapazon de modificări, indiferent de modificările volumului producţiei sau
activităţii de afaceri a personalului de conducere.
Consumuri directe de materiale - valoarea materiei prime, materialelor,
semifabricatelor, utilizate la fabricarea produselor care în mod substanţial intră în
componenţa acestora şi se includ direct în costul produselor finite.
Consumuri directe privind retribuirea muncii - consumuri privind
remunerarea muncitorilor, incluse în mod direct în costul produselor finite. La
întreprinderile de prestări servicii se utilizează noţiunea consumuri privind
retribuirea muncii.
Consumuri indirecte de producţie - consumuri aferente deservirii şi conducerii
sudiviziunilor de producţie care nu pot fi incluse în mod direct în costul
produselor finite (serviciilor) şi se repartizează conform S.N.C. 2 "Stocurile de
mărfuri şi materiale".
Cheltuieli - toate cheltuielile şi pierderile perioadei care se scad din venit la
calcularea profitului (pierderii) perioadei de gestiune.
Cheltuielile activităţii operaţionale - cheltuielile aferente desfăşurării activiăţii
de bază a întreprinderii.
Cheltuielile activităţii de investiţii - cheltuieli şi pierderi aferente scoaterii
din funcţiune a activelor pe termen lung.
Cheltuielile activităţii financiare - cheltuieli rezultate din modificarea
mărimii şi structurii capitalului propriu şi împrumuturilor (creditelor).
Pierderi excepţionale - pierderi suportate ca rezultat al evenimentelor care nu
ţin de activitatea ordinară.
Costul vînzărilor - o parte din consumuri, care se trec la produsele, mărfurile şi
serviciile vîndute.
Cheltuieli ale perioadei - de gestiune cheltuieli pentru comercializarea
produselor, mărfurilor şi serviciilor, administrative, de deservire, de organizare a
producţiei.
Cheltuieli anticipate - cheltuieli apărute în perioada de gestiune, dar aferente
perioadelor viitoare (de exemplu, plăţile în avans aferente chiriei etc.).
În componenţa consumurilor, care se includ în costul de producţie (servicii)
se prevăd următoarele articole: consumuri de materiale, consumuri privind
remunerarea muncii, consumuri indirecte de producţie. În unele ramuri ale
economiei naţionale, în afară de cele nominalizate, pot fi utilizate şi alte
articole de consum, care reflectă particularităţile activităţii de producţie şi
gospodăreşti (de exemplu, în ramura extractivă - epuizarea resurselor naturale,
în industria energetică - uzura mijloacelor fixe etc).
Componenţa cheltuielilor
Cheltuielile se înregistrează la întreprinderile cu toate tipurile de activităţi.
Acestea se reflectă în contabilitate şi rapoartele financiare în baza metodei
calculării din perioada în care s-au produs şi cuprind cheltuielile activităţilor
operaţionale, de investiţii, financiare, precum şi pierderile excepţionale.
Cheltuielile activităţii operaţionale
15. Cheltuielile activităţii operaţionale a întreprinderii includ costul vînzărilor şi
cheltuielile perioadei de gestiune.

Costul vînzărilor
16. Costul vînzărilor cuprinde:
a) pentru întreprinderile de producţie - consumurile directe de materiale,
consumurile directe privind remunerarea muncii, consumurile indirecte de
producţie;
b) pentru intreprinderile de comerţ - costul mărfurilor vîndute;
c) pentru intreprinderile de prestări servicii - consumurile de materiale,
consumurile privind retribuirea muncii, consumurile indirecte de producţie.

Cheltuielile perioadei de gestiune

17. În componenţa cheltuielilor perioadei de gestiune se includ:
a) cheltuielile comerciale;
b) cheltuielile generale şi administrative;
c) alte cheltuieli operaţionale.

Cheltuielile comerciale
18. Comerciale sînt considerate cheltuielile de vînzare a produselor finite,
mărfurilor şi serviciilor. Acestea cuprind:
a) cheltuielile de ambalare, inclusiv valoarea ambalajului şi materialelor de
ambalat, salariul muncitorilor ocupaţi cu ambalarea produselor, (la
întreprinderile de producţie în cazul cînd ambalarea se efectuează la depozitul de
produse finite), mărfurilor;
b) la întreprinderile de comerţ - cheltuielile de depozitare şi pregătire a
mărfurilor pentru vînzare, aspectul exterior al vitrinelor de reclamă şi alte acţiuni
care contribuie la vînzarea mărfurilor, precum şi vînzarea propriu-zisă si
transportarea mărfurilor la cumpărători, dacă aceste cheltuieli le suportă firma
comercială;
c) cheltuielile de transport-expediere a produselor fabricate şi a mărfurilor (cu
excepţia cazurilor în care acestea se recuperează de către cumpărător), taxele
vamale etc.;
d) remunerarea lucrărilor de marcare (etichetare), certificare a produselor şi
mărfurilor, întocmirea declaraţiilor vamale privind comercializarea produselor
peste hotarele republicii;
e) serviciile de marketing aferente încheierii sau rezilierii contractelor
(acordurilor);
f) comisioanele (defalcările) plătite organizaţiilor de desfacere, intermediere, de
comerţ extern, cheltuielile de procurare a licenţelor pentru exportul produselor şi
mărfurilor;
g) cheltuielile ce ţin de reclamă, participarea la expoziţii, tîrguri;

Cheltuielile activităţii financiare

Cheltuielile activităţii financiare sînt generate de modificarea mărimii şi structurii
capitalului propriu, împrumuturilor şi creditelor întreprinderii. Acestea cuprind
următoarele cheltuieli:
a) privind plata redevenţelor;
b) privind arenda finanţată a activelor materiale pe termen lung;
c) privind diferenţele de curs valutar;
d) alte cheltuieli ale activităţii financiare.

Pierderi excepţionale
Pierderile excepţionale apar ca rezultat al evenimentelor sau operaţiilor rare şi
netipice, nelegate de activitatea financiar-economică (ordinară) a întreprinderii.
Acestea cuprind:
a) pierderile provocate de calamităţile naturale;
b) pierderile rezultate din perturbările politice;
c) pierderile ocazionate de modificarea legislaţiei Republicii Moldova.

8111 “Consumuri directe 8121”Consumuri de ma- 8131 “Uzura şi cheltuieli

privind
materiale” teriale” repararea şi întreţinerea mijloace-
8112 “Consumuri directe 8122 “Consumuri privind lor fixe utilizate în producţie”
privind retribuirea muncii” retribuirea muncii” 8132 “Amortizarea activelor
8113 “Contribuţii pentru 8123 “Contribuţii pentre nemateriale utilizate în
producţie”
asigurările şi protecţia asigurările şi protecţia 8133 “Întreţinerea personalului
socială” socială" administrativ şi de deservire al
8114 “Consumuri indirecte 8124 “Consumuri indi- subdiviziunilor de producţie”
de producţie” recte de producţie” 8134 “Protecţia muncii şi tehnica
securităţii”
8135 “Pierderi din întreruperi în
producţie”
8136 “Întreţinerea pazei şi chiel-
tuieli privind asigurarea
securităţii antiincendiare din sub-
diviziunile de producţie”
8137 “Cheltuieli cu deplasările
personalului de producţie”
8138 “ Alte consumuri indirecte
producţie”
 Particularitatea conturilor consumurilor de producţie constă în aceea că la
finele fiecărei perioade de gestiune acestea se închid prin conturile contabilităţii
financiare şi nu au sold.
Contul 811 "Producţia de bază" este destinat generalizării informaţiei privind
cheltuielile producţiei de bază, adică a fabricării produselor (prestării serviciilor)
care a constituit scopul creării întreprinderii date. În special, acest cont se
utilizează pentru contabilitatea consumurilor:
• întreprinderilor industriale şi agricole privind fabricarea produselor;
• întreprinderilor în antrepriză, geologice şi de proiectări-explorări privind
executarea lucrărilor de construcţii-montaj, de prospecţiuni geologice şi de
proiectare-explorare;
• întreprinderilor de transport şi telecomunicaţii privind prestarea serviciilor de
către aceştia;
• întreprinderilor alimentaţiei publice privind fabricarea producţiei proprii (referitor
la materii prime şi materiale);
• gospodăriilor drumurilor privind întreţinerea şi reparaţia autostrăzilor.
Contul 811 "Producţia de bazâ" este un cont de calculaţie. În cursul perioadei de
gestiune, în debitul acestui cont se reflectă consumurile materiale, consumurile
privind retribuirea muncii, consumurile indirecte de producţie, precum şi valoarea
de bilanţ a produselor rebutate, returnate pentru remediere în secţiile producţiei de
bază. în acest caz se întocmeşte formula contabilă:
Dt 811 "Producţia de bază"
Ct 211 "Materiale"
Ct 521 "Datoriipe termen scurt privind facturile comerciale"
Ct 522 "Datoriipe termen scurt faţă de părţile legate"
Ct 812 "Activitâţi auxiliare"
Ct 531 "Datorii faţâ de personal privind retribuirea muncii"
Ct 533 "Datorii privind asigurările"
Ct 538 "Rezerve pentru cheltuieli şi plâţi preliminate"
Ct 813 "Consumuri indirecte deproducţie"
Ct 216 "Produse".
În creditul contului 811 "Producţia de bazâ" se reflectă:
1. Costul efectiv al produselor finite şi serviciilor prestate:
Dt 216 "Produse"
Dt 711 "Costul vânzărilor"
Ct 811 "Producţia de bazâ".

Contul 812 "Activităţi auxiliare" se foloseşte pentru generalizarea informaţiei

privind consumurile producţiilor care sunt auxiliare (secundare) pentru producţia
sau activitatea de bază a întreprinderii. În special, acest cont se utilizează pentru
contabilizarea consumurilor producţiilor care asigură:
• deservirea sau aprovizionarea întreprinderii cu diverse feluri de energie (energie
electrică şi termică, abur, gaze, apă etc.);
• producţia ambalajelor pentru împachetarea produselor;
• aprovizionarea şi păstrarea ambalajelor de sticlă pentru ambalarea produselor;
• deservirea de transport;
• exploatarea parcului de maşini şi tractoare la întreprinderile agricole;
• exploatarea maşinilor şi mecanismelor de constructie;

Contul 813 "Consumuri indirecte de producţie" este destinat contabilizării

cheltuielilor aferente deservirii şi gestiunii subdiviziunilor de producţie ale
întreprinderii.
Contul 813 "Consumuri indirecte de producţie" este un cont de colectare-
repartizare. În cursul perioadei de gestiune, în debitul acestui cont se acumulează
consumurile aferente articolelor stabilite de fiecare întreprindere, pomind de la
cerinţele S.N.C. 3 "Componenţa consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii".
Capitolul II.Contabilitatea consumurilor si cheltuielilor la
SRL,,Romanagro”

Cheltuielile intreprinderii urmează a fi deduse din venit o dată cu consumurile

întruchipate în activele curente trecute în categoria cheltuielilor la vînzarea
activelor sub formă de cost al vînzărilor (produselor, serviciilor). Legătura dintre
consumurile de producţie referitoare la activitatea operaţională şi cheltuielile
acesteia activităţi este expusă în schema de mai jos.

Conform datelor din schema de mai sus, consumurile aferente au constituit

35 000 lei care se compun din consumuri directe de materiale (16 000 lei),
consumuri directe privind retribuirea muncii (8 000 lei) şi consumuri indirecte de
producţie (11 000 lei).

Volumul producţiei în expresie naturală a constituit 500 unităţi de produse.

Consumurile aferente unei unităţi de produs (costul efectiv) au constituit 70

lei (35 000 lei : 500 bucăţi).

Cantitatea producţiei vîndute – 400 unităţi. Costul vînzărilor – 28 000 lei (70
lei x 400 bucăţi). Cheltuielile perioadei – 8 000 lei, inclusiv cheltuielile comerciale
– 3 000 lei, cheltuielile generale şi administrative – 4 000 lei, alte cheltuieli
operaţionale (lipsuri de materiale la depozit) – 1 000 lei. Alte venituri operaţionale
(din recuperarea prejudiciului material) au constituit 1 200 lei.

Cheltuielile activităţii operaţionale în sumă de 36 000 lei compuse din

cheltuielile perioadei (8 000 lei) şi costul vînzărilor (28 000 lei) se scad din
veniturile rezultate din activitatea operaţională care, conform datelor din schemă,
au constituit 41 200 lei şi au fost obţinute din vînzarea producţiei (400 bucăţi) la
preţul de 100 lei/unitatea şi din recuperarea prejudiciului material în sumă de 1 200
lei.

Ca urmare a operaţiunilor efectuate consumurile aferente soldului producţiei

nevîndute în mărime de 7 000 lei [70 lei x (500 bucăţi – 400 bucăţi)] se reflectă în
Bilanţul contabil (capitolul II “Active curente” rd.230 “Produse”), iar cheltuielile
activităţii operaţionale se scad din veniturile provenite din această activitate în
scopul determinării rezultatului financiar care a constituit 5 200 lei (41 200 lei – 36
000 lei) şi se reflectă în rd.080 “Rezultatul din activitatea operaţională: profit
(pierdere)” din Raportul de profit şi pierdere.
 Rezultatele financiare anuale ale gospodăriei SRL”Romanagro” pe anul 2008

După finalizarea planificării cheltuelilor variabile şi celor fixe este necesar de a

determina care va fi starea economico-financiară la sfîrşitul anului. Un exemplu se
prezintă prin tabelul ce urmează. Acest tabel demonstrează repartizarea resurselor
financiare şi materiale pe parcursul anului, care sunt cheltuelile variabile şi totale
pe gospodărie, care va fi venitul net planificat, care sunt posibilităţile de mărire a
salariilor şi sumele ce pot fi distribuite între fondatorii gospodăriei.

Denumirea indicatorilor Suma, lei

+ încasări de la culturile de cîmp Suma, lei 3646150
+ încasări de la plantaţiile multianuale 1728000
+ încasări de la realizarea producţiei animaliere -
+ încasări de la prestarea serviciilor Denumirea indicatorilor 700000
+ Subvenţii 200000
= încasările totale 6274150
- în total cheltueli variabile 4200000
- Amortizarea fondurilor fixe 287000
- Piese de schimb 198000
- Combustibil şi lubrifianţi pentru automobilul de serviciu 41000
- Apă, electricitate, gaz 6000
- Arenda automobilului de serviciu 8000
- Alte cheltueli de ordin general 4000
- Salariul personalului de conducere şi a paznicilor cu contribuţii 128000
- Cotizaţii în organizaţii profesioniste -
- Plata de arendă pentru terenurile agricole 476000
- Impozitul funciar 88000
- Dobînzi achitate 11000
- în total cheltuielile fixe 1247000
- în total cheltueli (cheltueli variabile+cheltueli fixe) 5447000
= Venitul impozabil al gospodăriei 827150
- Alte impozite 22000
= Venit net 805150
- Rambursări credite 300000
+ Transferuri -
= Venitul net + Amortizarea fondurilor fixe 792150
- Consum propriu 126000
- Distribuire fondatorilor -
= Capacitate de autoinvestiţie a gospodăriei 666150