SISTEME ŞI RAPORTĂRI FINANCIARE

CAPITOLUL III

STRUCTURA ŞI CONŢINUTUL SITUAŢIILOR FINANCIARE

3.1. Elemente semnificative privind structurile situaţiilor financiare anuale

Potrivit terminologiei contabile actuale, delimitarea generală a elementelor pe care le

gestionează entitatea se face, în funcţie de natura lor, în active, datorii şi capital propriu, precum
şi sub aspectul profitului sau pierderii activităţii acesteia, care la sfârşitul fiecărui exerciţiu
financiar, ce corespunde, de regulă, anului calendaristic, se prezintă, pentru toţi cei interesaţi, în
mod sintetizat şi sistematizat, prin intermediul situaţiilor financiare anuale.
Aceste raportări financiar-contabile de sinteză sunt astfel elaborate încât asigură premisele
necesare pentru obţinerea unei imagini fidele a activelor, datoriilor, poziţiei financiare şi
profitului sau pierderii entităţii pentru exerciţiul la care se referă. Ele se întocmesc avându-se în
vedere atât Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările ulterioare, cât şi
Reglementările contabile conforme cu directivele europene1, care, aşa cum s-a amintit în capitolele
anterioare, sunt aplicabile începând cu data de 1 ianuarie 2015.
De altfel, situaţiile financiare anuale reprezintă finalizarea activităţilor de natură contabilă
desfăşurate în cursul exerciţiului şi asigură publicarea sau comunicarea către cei interesaţi a
informaţiilor ce se obţin pe baza datelor pe care aceste activităţi le oferă. într-o altă formulare
exprimată înliteratura d specialitate2 „situaţii; financiare reprezintă documenteleontabile de sinteză
prin care sunt comunicate informaţii comune necesare majorităţii utilizatorilor".
Informaţiile pe care situaţiile financiare anuale le pun la dispoziţia celor interesaţi, denumiţi
utilizatori de informaţie contabilă, sunt diferenţiate, sub aspectul conţinutului lor informativ, pe
două categorii semnificative de persoane juridice (A şi B), după cum acestea depăşesc sau nu două
dintre cele trei criterii de mărime stabilite în acest sens, care se referă la cifra de afaceri (8.000.000
euro), total active (4.000.000 euro) şi la numărul mediu de salariaţi existenţi în cursul exerciţiului
financiar (50).
A. Persoanele juridice care depăşesc două dintre aceste trei criterii de mărime, sunt în
mod firesc, entităţi mijlocii şi mari care sunt obligate să pună la dispoziţia celor interesaţi un volum
mare de informaţii financiar-contabile întocmind în acest scop situaţii finaciare anuale în formă
lungă, care furnizează celor interesaţi un volum apreciabil de informaţii utile, care sunt structurate
pe cinci componente semnificative, şi anume:
• bilanţ (cod 10);
• cont profit şi pierdere (cod 20);
• situaţia modificărilor capitalului propriu;
• situaţia fluxurilor de numerar;
• note explicative la situaţiile fianciare anuale.
Cele cinci componente sau formulare amintite constituie situaţiile financiare anuale la 31
decembrie, însă este important de reţinut că, în scopul furnizării unor informaţi suplimentare este
stabilită obligaţia de a fi însoţite de următoarele două formulare3:
• Date informative (cod 30);
• Situaţia activelor imobilizate (cod 40), care se referă, în plus, la amortizarea acestea şi la
ajustările pentru depreciere.

1 Ordinul Ministrului finanţelor publice nr. 1802/2014, în vigoare de la 1 ianuarie 2015, M.Of. nr. 963/2014.
2 Mihai Riste;x)ordonator) - Contabilitate financiară a întreprinderii Editura Univerară, Bucureşti, 2004, pag. 46.
3 Ordinul Miiirului Finanţelor Publice nrl23 din 28.01.2016, anexi nr.4 la prezentiordin, M.Of. nr. 81/04.02.216.
1
SISTEME ŞI RAPORTĂRI FINANCIARE

Situaţiile financiare anuale sunt sunt supuse obligaţiei de auditare, potrivit legii.
B. La rândul lor, persoanele juridice care se situează sub limitele stabilite pentru
două dintre criteriile menţionate se referă, de regulă, la entităţi mici care au obligaţia legală să
pună la dispoziţia celor interesaţi un volum mai mic de informaţii financiar-contabile, comparativ
cu entităţile din prima categorie, considerent pentru care întocmesc situaţii financiare anuale in
formă prescurtată care conţin doar trei componente şi anume:
• bilanţ prescurtat;
• cont de profit şi pierdre;
• note explicative la sitaţiile financare anuale.
Ultimele două componente de mai sus precum şi cele două formulare amintite anterior (cod
30 şi cod 40) au aceeaşi structură în ambele variante de situaţii financiare anuale. Opţional entităţile
din această categorie pot întocmi situaţia modificărilor capitalului propriu şi/sau situaţia fluxurilor
de trezorerie.
C. Persoanele juridice care, la data bilanţului depăşesc limitele a cel puţin două dintre
cele trei criterii stabilite prin reglementările contabile în vigoare (total active 350.000 euro, cifra de
afaceri netă: 70.000 euro, şi număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 10) sunt
denumite microentităţi şi întocmesc situaţii financiare anuale în formă prescurttă, fără a avea
obligativitatea elaborării notelor explicative la situaţiile financiare anuale.

poziţia (starea) financiară performanţe modificările poziţiei financiare

Bilanţ Contul de profit şi

Situaţia modificărilor
pierdere
capitalului propriu

Situaţia fluxurilor de
trezorerie

Note explicative la situaţiile financiare anuale

Figura 1. Situaţiile financiare anuale

Componentele situaţiilor financiare în formă lungă sau prescurtată, inclusiv formularele ce le

însoţesc (cod 30 40), sunt valabile şi în cazul entităţilor care optează pentru un exerciţiu financiar
diferit de anul calendaristic. Aceste entităţi trebuie să facă dovada că au statut de sucursale ale
unor persoane juridice străine pentru care exerciţiul financiar este diferit de anul calendaristic.
Totodată, au obligaţia să utilizeze reglementările contabile aplicabile, conforme cu Directiva a IV -
a UE, iar depunerea situaţiilor financiare la unităţile Ministerului Finanţelor Publice să fie realizată
în termen de 150 de zile de la data închiderii exerciţiului financiar ales şi comunicat unităţii
fiscale, deci diferit de anul calendaristic.
Este important de reţinut şi faptul că entităţile amintite anterior au obligaţia ca în termen de
150 de zile de la sfârşitul anului calendaristic să depună la unităţile teritoriale financiare, pentru
scopuri contabile, un set de patru formulare, denumite „Raportări anuale încheiate la 31
decembrie", şi anume:
a. Situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii (cod 10), care are structura bilanţului;
b. Situaţia veniturilor şi cheltuielilor (cod 20), cu structură identică contului de profit şi
pierdere;
2
SISTEME ŞI RAPORTĂRI FINANCIARE

c. Date informative (cod 30);

d. Situaţia activelor imobilizate (cod 40);
e. Structura acestor ultime două formulare (c şi d) se utilizează şi în cazul situaţiilor
financiare anuale.
D. În ceea ce priveşte sistemele de raportare contabilă se impune a menţiona că persoanele
juridice organizate ca societăţi comerciale pe acţiuni şi căror titluri de valoare sunt
tranzacţionate sau admise spre a fi tranzacţionate pe o piaţă reglementată întocmesc situaţii
financiare conforme cu IFRS, cu 5 componente, indiferent de încadrarea în criteriile de mărime
care privesc cifra de afaceri, total active şi număr de salariaţi.
Totodată, trebuie subliniat că pentru această categorie de persoane juridice se aplică doar
reglementările specifice aferente organizării şi conducerii contabilităţii potrivit cerinţelor IFRS
(Ordinul MFP nr. 1286/2012, cu modificările ulterioare), iar la sfârşitul fiecărui an se întocmesc
doar situaţii financiare conforme cu IFRS, prin preluarea datelor pe care contabilitatea în cauză
le furnizează pentru completarea formularelor (componentelor) recomandate de IAS 1 „Situaţii
financiare", cu adăugirile pe care entitatea le consideră a fi relevante.
E. Avându-se în vedere sursele de date şi destinaţia raportărilor contabile, se poate considera
că există un sistem distinct de raportări contabile, de asemenea conform cu IFRS. Situaţiile
financiare care se întocmesc în această situaţie, de către anumite entităţi nominalizate sau care
optează în acest sens, se utilizează doar pentru uz intern, iar datele necesare completării lor se obţin
prin retratarea datelor existente în situaţiile financiare conforme cu reglementările aplicabile
(Ordinul MFP nr. 1802/2014), care reprezintă documente obligatorii.
Se precizează, de asemenea, că şi în acest caz se au în vedere prevederile IAS 1 „Situaţii
financiare” în ceea ce priveşte structura respectivelor raportări, a eventualelor adăugiri de elemente
relevante efectuate la nivelul entităţii.
În altă ordine de idei, se poate evidenţia faptul că, în cazul utilizării situaţilor financiare
anuale în formă prescurtată este permis să fie întocmite şi situaţia modificărilor capitalului propriu
şi/sau situaţia fluxurilor de numerar, atunci când persoana juridică apreciază că este util.
Pentru ambele categorii de situaţii financire anuale, în formă lungă şi prescurtată, este
stabilită oligaţia să fie însoţite, printre altele, de o declaraţie scrisă de asumare a răspunderii de
către conducerea persoanei judice, pentru elaborarea lor în conformitate cu Directiva a IV-a a
Comunităţilor Economice Europene.
Denumirea de situaţii financiare anuale în formă prescurtată, comparativ cu cele în formă
lungă, sugerează, aşa cum reiese şi din aspectele prezentate anterior, că oferă un volum mai mic de
informaţii, care, de altfel, sunt suficiente pentru persoanele juridice ce le întocmesc şi, totodată,
pentru cei interesaţi de rezultatele activităţii desfăşurate de către acestea.
În acest sens avem în vedere, în primul rând, că numărul posturilor bilanţiere este mai mic,
ceea ce permite furnizarea unui volum scăzut de informaţii şi imlicit un grad mai mare de sintetizare
a acestora, de regulă la nivel de grupe semnificative de active, datorii şi capitaluri proprii.
În aceeaşi ordine de idei reţinem că nu se comunică cu caracter obligatoriu informaţii privind
situaţia modificărilor capitalului propriu şi situaţia fluxurilor de numerar şi este puţin probabil ca
aceste formulare să fie prezentate cu caracter opţional.
Schimbarea variantei de situaţii financiare anuale, în sensul trecerii de la cele în formă lungă
la cele în formă prescurtată sau invers, este obligatorie numai atunci când în două exerciţii
financiare consecutive se îndeplinesc condiţiile de mărime stabilite pentru noua variantă, deci doi
dintre cei trei indicatori au avut un nivel inferior limitei minime stabilite şi, respectiv, au depăşit
această limită.
Totodată, se poate menţiona că atât în prezent, cât şi în exerciţiile următoare, marea majoritate
a persoanelor juridice, cu o pondere estimată la aproximativ 90% din totalul entităţilor, vor utiliza
varianta de situaţii financiare anuale în formă prescurtată.
Pentru aceste situaţii financiare este stabilit că „trebuie să ofere o imagine fidelă a
activelor, datoriilor, poziţiei financiare, profitului sau pierderii entităţii".

3
SISTEME ŞI RAPORTĂRI FINANCIARE

Totodată, este precizat că „Bilanţul contabil este documentul contabil de sinteză prin care
se prezintă elementele de activ, datorii şi capital propriu ale entităţii la sfârşitul exerciţiului
financiar".
Pentru o imagine mai clară asupra conţinutului bilanţuluii în formă prescurtată şi, totodată,
pentru a evita reluarea acestei probleme, prezentăm în continuare formatul său, aşa cum este
proiectat prin Reglementările contabile în vigoare publicate în M. Of. Nr.963/30.12.2014:

FORMATUL BILANŢI ÎN FORMĂ PRESCURITĂ

A. Active imobilizate
I. Imobilizări corporale
II. Imobilizări necorporale
III. Imobilizări financiare
B. Active circulante
I. Stocuri
II. Creanţ (Sumele care urmează să încasate după o perioadă mai mare de un an
trebuie prezentate separat pentru fiecare element.)
III. Investiţii termen scurt
IV. Casa şi conturi la bănci
C. Cheltuieli în avans
D. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an
E. Active circulante nete/Datorii curente nete
F. Total active minus datorii curente
G. Datorii: sume care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an
H. Provizioane
I. Venituri în avans
J. Capitaluri proprii
I. Capital subscris
II. Prime de capital
III. Rezerve din reevaluare
IV. Rezerve
V. Profitul sau pierderea reportat(ă)
VI. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar.

Totodată, se reţine că situaţiile financiare anuale, aşa cum prevede Legea contabilităţii,
constituie documente oficiale, care trebuie să asigure îndeplinirea dezideratelor pentru care sunt
elaborate.
În legătură cu întocmirea situaţiilor financiare anuale, indiferent de varianta în care se
utilizează, se menţionează că trebuie să fie precedată, în mod obligatoriu, de inventarierea generală
a elementelor natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii aflate în gestiune şi administrare.
Respectarea prevederilor legale în vigoare şi, implicit, îndeplinirea atributelor aferente
situaţiilor financiare anuale sunt realizabile numai prin elaborarea lor pe baza unor date contabile
certe, care reflectă realitatea, verificate în prealabil cu atenţie şi competenţă.
De altfel, întocmirea acestor rapoarte contabile reprezintă o activitate complexă, orientată în
scopul determinării indicatorilor economico-financiari cu caracter rezultativ, fapt pentru care sunt
necesare o serie de lucrări cu caracter premergător sau preliminar, lucrări care se efectuează într-o
anumită succesiune.
În vederea asigurării caracterului real al situaţiilor financiare anuale, deci a concordanţei
indicatorilor pe care acestea îi conţin, cu situaţia economico-financiară a persoanei juridice se
impune ca o primă lucrare preliminară -verificarea integrală sau parţială, după caz, a reflectării
complete în contabilitatea curentă a tuturor operaţiilor efectuate în cursul exerciţiului.

4
SISTEME ŞI RAPORTĂRI FINANCIARE

În acest scop este necesară verificarea modului în care au fost înregistrate în contabilitate
documentele primare şi centralizatoare şi în ce măsură acestea oglindesc operaţii economico-
financiare reale, efectuate cu respectarea reglementărilor legale în vigoare.
Examinarea calitativă a operaţiilor economice şi financiare înscrise în documente vizează
concordanţ lor cu realitatea, folosirea formularelor legale şi a modului de completare a acestora. În
mod deosebit, se urmăresc documentele care angajează şi ordonanţează cheltuieli sau reflectă
venituri ş.a., în scopul stabilirii stadiului în care se află decontările, a perioadei de gestiune la care
referă etc.
Verificarea cantitativă se face, de regulă, prin studierea sumară a situaţiei conturilor sintetice
şi analitice utilizate pentru contabilitatea curentă.
Exerienţa acumulată pe parcursul activităţii permite personalului care posedă o bună
pregătire profesională să sesizeze în ce măsură conturile utilizate prezintă o situaţie normală sau
există documente care nu au fost înregistrate în contabilitate, din eroare sau în mod intenţionat, şi
care au dus la obţinerea unor date care nu pot fi considerate ca fiind normale. În această ultimă
situaţie este necesară o analiză în detaliu a conturilor respective în sensul verificării documentelor
pe care acestea le reflectă şi, implicit, a corectitudinii conturilor folosite pentru întocmirea
formulelor contabile.
În cadrul operaţiunilor de verificare se acordă atenţia cuvenită conturilor de regularizare şi
celor care prin conţinutul lor pot influenţa rezultatul real al exerciţiului, dintre care amintesc cele
privind diferenţele de preţ, cheltuielile şi veniturile înregistrate în avans, provizioanele pentru risc şi
cheltuieli, ajustările pentru depreciere şi pierdere de valoare, diferenţele de curs valutar aferente
creanţelor, obligaţiilor şi disponibilităţilor în valută ş.a.

3.2. Bilanţul contabil

Bilanţul este prima şi în general considerată cea mai importantă componentă a situaţiilor
financiare. Formularul de bilanţ trebie să conţină două categorii de date şi anume:
1. Date de identificare a entităţii economice;
2. Bilanţul propriu-zis la 31 decembrie
Datele de identificare sunt:
a) Judeţul (Judeţele sunt codificate cu două cifre în ordine alfabetică; aşa spre exemplu,
judeţul Alba este codificat cu 01, judeţul Dolj cu 16 şi aşa mai departe).
b) Unitatea (Se înscrie denumirea unităţii aşa cum este prevăzută în statutul societăţii şi
înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului).
c) Adresa ( Se înscrie adresa socială a unităţii cu date complete, inclusiv numărul de telefon şi
fax).
d) Număr din Registrul Comerţului (Fiecare unitate primeşte un număr de înregistrare la
Oficiul Registrului Comerţului care are în faţă iniţiala „J” de la judeţ, codul judeţului şi apoi
numărul de ordine. Spre exemplu, pentru judeţul Dolj, toate unităţile economice vor avea în faţă
J16/ şi apoi un număr de ordine.
e) Forma de proprietate. Pentru forma de proprietate există un nomenclator format dintr-un
cod de două cifre şi denumire aşa cum se prezintă mai jos:
Codul Denumirea

10 PROPRIETATE DE STAT
11 Regii autonome
12 Societăţi comerciale cu capital integral de stat
13 Alte unităţi economice de stat netransformate în societăţi comerciale sau regii autonome
14 Companii si societăţi naţionale

20 PROPRIETATE MIXTA (cu capital de stat si privat)

PROPRIETATE MIXTA (cu capital de stat - sub 50%)

5
SISTEME ŞI RAPORTĂRI FINANCIARE

21 Societăţi comerciale cu capital de stat autohton şi de stat străin

22 Societăţi comerciale cu capital de stat şi privat autohton si străin
23 Societăţi comerciale cu capital de stat si privat autohton
24 Societăţi comerciale cu capital de stat si privat străin
PROPRIETATE MIXTA (cu capital de stat - 50% si peste 50%)
25 Societăţi comerciale cu capital de stat autohton si de stat străin
26 Societăţi comerciale cu capital de stat si privat autohton si străin
27 Societăţi comerciale cu capital de stat si privat autohton
28 Societăţi comerciale cu capital de stat si privat străin

30 PROPRIETATE INDIVIDUALA - PRIVATA

(cu capital: privat autohton, privat autohton si străin, privat străin, societatea agricole)
31 Societăţi comerciale in nume colectiv
32 Societăţi comerciale in comandita simpla
33 Societăţi comerciale in comandita pe acţiuni
34 Societăţi comerciale pe acţiuni
35 Societăţi comerciale cu răspundere limitata
36 Societăţi agricole
37 Societăţi comerciale cu capital de stat, privatizate in cursul anului 2006

40 PROPRIETATE COOPERATISTA
41 Cooperative de consum
42 Cooperative meşteşugăreşti
43 Cooperative si asociaţii agricole netransformate
44 Cooperative de credit

50 PROPRIETATE OBSTEASCA
(societăţi comerciale aparţinând organizaţiilor şi instituţiilor politice şi obşteşti)

f) Activitatea preponderentă. Unităţile economice trebuie să înscrie un cod privind activitatea

din clasificarea activităţilor din economia naţională (CAEN Rev.2), cod format din 4 cifre (grupe de
activităţi), conform clasificării activităţilor din economia naţională4. Dacă o unitate desfăşoară mai
multe activităţi, se înscrie codul activităţii preponderente.
Activitatea preponderentă se determină prin ponderea veniturilor realizate, şi se înţelege că
acea activitate care are ponderea mai mare este preponderentă.
g) Cod fiscal/Cod unic de înregistrare (CUI). Pentru a putea fi identificaţi plătitorii de impozite
şi taxe, contribuabilii, persoane juridice primesc un număr de înregistrare care se numeşte „cod unic
de înregistrare”. Acelaşi cod unic de înregistrare este utilizat pentru identificarea distinctă a
plătitorilor de TVA şi accize din punct de vedere fiscal, prin precedarea CUI-ului (codului unic de
înregistrare) cu literele RO pentru plătitorii de TVA şi cu AR pentru plătitorii de accize.
Necompletarea corectă a datelor de identificare conduce la imposibilitatea identificării firmei în
cauză şi ca urmare se consideră că situaţiile financiare nu au fost depuse.

Bilanţul propriu-zis se prezintă sub formă de listă sau vertical, iar indicatorii se înscriu în
lei, cu soldurile conturilor adecvate de la începutul şi sfârşitul perioadei de raportare. În cadrul
bilanţului, indiferent de forma în care se prezintă, prescurtat sau dezvoltat, se realizează o grupare a
elementelor entităţii existente la sfârşitul anului, poziţionate în ordinea crescătoare a lichidităţii
pentru elementele de activ şi a exigibilităţii, pentru cele de pasiv. Informaţiile sunt simbolizate cu
litere mari de la A la J.
Aceste grupe se împart la rândul lor în subgrupe simbolizate cu cifre romane, iar subgrupele
cuprind posturi (sau rânduri) simbolizate cu cifre arabe. În conţinutul ei, această schemă de bilanţ
este axată pe determinarea unui „activ patrimonial curent net” (grupa F) prin deducerea din totalul
activului şi a activului circulant a datoriilor cu termen de rambursare sub un an.

4
Ordin al Preşedintelui INS nr. 337/2007, publicat în M.O. al României nr. 293/03.05.2007
6
SISTEME ŞI RAPORTĂRI FINANCIARE

Această structură a bilanţului vertical facilitează calcularea cu uşurinţă a indicatorilor de

echilibru financiar, grupa E reprezentând chiar fondul de rulment (net, global), aspect care va fi
evidenţiat şi în continuare.

În funcţie de criteriul amintit, elementele de activ se delimitează în trei grupe şi anume:

(A) Active imobilizate
(B) Active circulante
(C) Cheltuieli în avans
Elementele de pasiv se delimitează în cinci grupe, care, în funcţie de creşterea exigibilităţii
lor, se ordonează astfel:
(D) Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an
(G) Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an
(H) Provizioane
(I) Venituri în avans
(J) Capital şi rezerve

Grupa activelor imobilizate (A), a căror lichiditate se extinde la o perioadă mai mare de un
an, cuprinde următoarele trei subgrupe:
I. Imobilizări necorporale, care se referă la următoarele elemente:
1. Cheltuieli de constituire
2. Cheltuieli de dezvoltare
3. Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare şi alte
imobilizări necorporale
4. Fond comercial pozitiv
5. Active necorporale de exploatare şi evaluare a resurselor minerale
6. Avansuri
Valoarea imobilizărilor necorporale (Rd 01-05 din formularul pus la dispoziţie de Ministerul
Finanţelor) se completează cu suma soldurilor conturilor de imobilizări necorporale, diminuate cu
valoarea amortizărilor şi ajustărilor aferente.
Elementele aferente subdiviziunilor se reflectă individual numai în bilanţul dezvoltat. În
bilanţul prescurtat, se prezintă un singur post bilanţier, respectiv ”Imobilizări necorporale”
II. Imobilizări corporale, care se detaliază pe subdiviziuni, doar în bilanţul dezvoltat,
cuprinde elementele:
1. Terenuri şi construcţii
2. Instalaţii tehnice şi maşini
3. Alte instalaţii, utilaje şi mobilier
4. Investiţii imobiliare
5. Imobilizări corporale în curs de execuţie
6. Investiţii imobiliare în curs de execuţie
7. Active corporale de exploatareşi evaluare a resurselor minerale
8. Active biologice productive
9. Avansuri
Valoarea imobilizărilor corporale (Rd 08-16) se completează cu suma soldurilor conturilor
de imobilizări corporale diminuată cu valoarea amortizărilor şi ajustărilor aferente.
III. Imobilizări financiare, în structura cărora se include şi, totodată, constituie posturi
distincte în bilanţul dezvoltat următoarele diviziuni:
1. Acţiuni deţinute la filiale
2. Împrumuturi acordate entităţilor din grup
3. Acţiunile deţinute la entităţile asociate şi la entităţile controlate în comun
7
SISTEME ŞI RAPORTĂRI FINANCIARE

4. Îmrumuturi acordate entităţilor asociate şi la entităţile controlate în comun

5. Alte titluri imobilizate
6. Alte împrumuturi
Valoarea imobilizărilor financiare (Rd.18-23) se completează cu suma soldurilor
conturilor de imobilizări financiare, diminuată cu valoarea ajustărilor aferente.
Grupa activelor circulante (B), care se referă la valorile economice de consum şi circulaţie
a căror lichiditate este mai mică sau cel mult egală cu un an. Un activ este considerat a fi circulant
dacă se îndeplineste una din condiţiile următoare:
- întreprinderea se asteaptă să-l realizeze, adică să-l vîndă sau să-l consume în cadrul ciclului
normal de exploatare5 al întreprinderii;
- activul este deţinut, în esenţă, în scopuri de tranzacţionare sau pentru o durată scurtă si
întreprinderea se asteaptă să-l realizeze în cele 12 luni care urmează închiderii exerciţiului;
- activul reprezintă un element de trezorerie sau un echivalent de trezorerie a cărei utilizare
nu-i restricţionată.
Sunt active circulante stocurile si creanţele clienţi vîndute, realizate sau consumate în
ciclul normal de exploatare, chiar dacă acesta nu poate dura mai mult de 12 luni de la închiderea
exerciţiului.
În cadrul acestei grupe sunt delimitate patru subgrupe.
I. Stocuri, care în bilanţul dezvoltat, se regăsesc următoarele diviziuni:
1. Materii prime şi materiale consumabile
2. Producţia în curs de execuţie
3. Produse finite şi mărfuri
4. Avansuri pentru cumpărări de stocuri
Valoarea stocurilor existente (Rd.20-23) se completează cu suma soldurilor conturilor de
stocuri, ajustată cu valoarea diferenţelor de preţ şi a ajustărilor pentru depreciere aferente, precum
şi TVA neexigibilă (la unităţile în care evidenţa mărfurilor se ţine la preţ de vânzare cu amănuntul
inclusiv TVA).
II. Creanţe, care se reflectă în sumă totală în bilanţul prescurtat, iar în bilanţul dezvoltat
se prezintă şi cele cinci componente:
1. Creanţe comerciale
2. Sume de încasat de la entităţile asociate şi la entităţile controlate în comun
3. Alte creanţe
4. Capital subscris şi nevărsat
Totodată, este stabilit să fie prezentat separat fiecare element ce urmează a fi încasat după o
perioadă mai mare de un an, ceea ce constituie o excepţie de la ceea ce reprezintă creanţele.
III. Investiţii pe termen scurt, cuprind două diviziuni distincte, şi anume:
1. Acţiuni deţinute la entităţile afiliate
2. Alte investiţii pe termen scurt (reprezintă obligaţiunile emise şi răscumpărate,
obligaţiunile achiziţionate şi alte valori mobiliare achiziţionate în vederea realizării unui
profit pe termen scurt)
IV. Casa şi conturi la bănci reflectă elementele de această natură sub forma unui singur
post bilanţier, în ambele forme (prescurtat sau dezvoltat) de bilanţ.

Grupa Cheltuielilor în avans (C) este împărţită în două structuri bilanţiere:

1.Sume de reluat într-o perioadă de până la un an
2. Sume de reluat într-o perioadă mai mare de un an

5
Ciclul de exploatare al unei întreprinderi desemnează perioada dintre cumpărarea materiilor prime care intră în
procesul de producţie si momentul realizării lor sub formă de trezorerie sau de echivalente de trezorerie (cumpărare -
producţie - vânzare - încasare creanţe)
8
SISTEME ŞI RAPORTĂRI FINANCIARE

3.3. Contul de profit şi pierdere

Contul de profit şi pierdere este componenta situaţiilor financiare anuale care reflectă
performanţa realizată de întreprindere şi în special profitabilitatea.
Informaţiile reflectate în contul de profit şi pierdere sunt structurate în funcţie de natura
activităţii desfăşurate de o întreprindere într-o perioadă de un an de zile. În mod obişnuit, se
apreciază că toate operaţiunile care concură la realizarea obiectului principal de activitate al unităţii
sunt operaţiuni curente.
Contul de profit şi pierdere este proiectat ca un tablou în cadrul căruia se face următoarea
delimitare privind rezultatele exerciţiului: profitul sau pierderea din exploatare, profitul sau
pierderea financiară; profitul sau pierderea brută; Impozitul pe profit, profitul sau pierderea
netă a exerciţiului financiar.
Prin compararea cheltuielilor şi veniturilor ocazionate de realizarea activităţii de bază se
obţin rezultatele din exploatare.
Activitatea financiară care completează şi concură la desfăşurarea activităţii de bază, include
atât operaţiuni caracterizate printr-o anumită frecvenţă, dar şi operaţiuni cu caracter excepţional
care apar la intervale mai mari de timp. Cheltuielile şi veniturile generate de operaţiunile de natură
financiară, dau expresie rezultatului financiar.
Rezultatul din exploatare şi cel financiar formează rezultatul curent al exerciţiului.
Avându-se în vedere faptul că în reglementările în vigoare se face o delimitare riguroasă
între activitatea de exploatare curentă şi elementele financiare, contul de profit şi pierdere este
structurat în câte două grupe pentru fiecare dintre acestea, o grupă pentru venituri şi o altă grupă
pentru cheltuieli, care sunt delimitate pe categorii sau feluri de venituri şi respectiv de cheltuieli.
Veniturile reprezintă creşteri de avantaje economice, în cursul exerciţiului, sub formă de
intrări sau creşteri de active, sau de diminuări de datorii, ce au ca rezultat creşterea capitalurilor
proprii sub alte forme decât creşterile care provin din aporturile participanţilor la capitaluri
proprii.
Definiţia veniturilor înglobează atât veniturile propriu-zise cât şi alte venituri şi plusuri de
valoare. Veniturile propriu-zise sunt generate de activitatea curentă a întreprinderii şi poartă diferite
nume: vânzări, onorarii, comisioane, dobânzi, dividende, redevenţe şi chirii.
Elementele privind alte venituri pot să fie generate sau nu de activităţile curente ale
întreprinderii. Ele reprezintă creşteri de avantaje economice şi, în această calitate, nu diferă din
punct de vedere al naturii de veniturile propriuzise.
Spre exemplificare, elementele privind alte venituri şi plusurile de valoare includ sumele
obţinute în urma cesiunii activelor pe termen lung. Definiţia include, de asemenea, plusurile latente
de valoare ca, de exemplu, cele care provin din reevaluarea valorilor mobiliare cotate şi cele care
provin din reevaluarea imobilizărilor necorporale şi corporale.
În contrapartida veniturilor pot să apară diferite tipuri de active, ca urmare a intrării sau
creşterii valorii acestora: lichidităţi, creanţe, bunuri şi servicii primite în schimbul bunurilor şi
serviciilor furnizate. De asemenea, veniturile pot să rezulte din achitarea datoriilor. De exemplu, o
întreprindere poate să furnizeze unui creditor bunuri şi servicii, ca expresie a decontării obligaţiei de
rambursare a unui împrumut.
Cheltuielile reprezintă diminuări de avantaje economice, în cursul exerciţiului, sub formă
de ieşiri sau de diminuări de active, sau de creşteri de datorii, care au ca rezultat diminuarea de
capitaluri proprii pe alte căi decât distribuirile în favoarea participanţilor la capitalurile proprii.
Prin cheltuieli se înţeleg atât pierderile şi minusurile de valoare, cât şi cheltuielile care se
referă la activităţile curente ale întreprinderii. Cheltuielile care apar în cursul activităţilor ordinare
ale întreprinderii se referă la costul vânzărilor, cheltuielile de personal, amortizări etc. In mod
obişnuit, ele iau forma unei ieşiri sau unei diminuări de valoare a activelor ca, de exemplu,
lichidităţi şi echivalente de lichidităţi, stocuri, bunuri imobiliare, echipamente
etc.

9
SISTEME ŞI RAPORTĂRI FINANCIARE

Pierderile şi minusurile de valoare pot să releve sau nu activităţi curente ale întreprinderii.
Ele reprezintă diminuări de avantaje economice şi, în această calitate, nu sunt diferite, din punct de
vedere al naturii, de alte cheltuieli.
În categoria pierderilor regăsim, de exemplu, consecinţe ale unor fenomene (naturale sau
nu), precum şi pierderile rezultate din vânzarea activelor imobilizate. Definiţia pierderilor cuprinde,
de asemenea, pierderi latente ca, de exemplu, pierderile care sunt generate de efectele creşterilor
cursului unei monede străine, atunci când întreprinderea a contractat împrumuturi externe în
moneda respectivă.
Grupa veniturilor din exploatare (I) cuprinde:
1. Cifra de afaceri netă, care cuprinde:
- producția vândută;
- venituri din vânzarea mărfurilor;
- reduceri comerciale acordate;
- venituri din dobânzi înregistrate de entitățile radiate din Registrul general;
- venituri din subvenții de exploatare aferente cifrei de afaceri nete.
2. Venituri aferente costului producției în curs de execuție;
3. Venitui din producția de imobilizări necorporale și corporale;
4. Venituri din reevaluarea imobilizărilor corporale;
5. Venituri din producția de ivestiții imobiliare;
6. Venituri din subvenții de exploatare
7. Alte venituri din exploatare.

În grupa cheltuielilor de exploatare (II) regăsim:

8 a) Cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile și Alte cheltuieli materiale
8 b) Alte cheltuieli externe (energie, apă)
8 c) Cheltuieli privind mărfurile și Reducerile comerciale primite
9. Cheltuieli cu personalul:
a) Salarii şi indemnizaţii
b) Cheltuieli cu asigurările sociale, cu indicarea distinctă a celor referitoare la pensii
10. a) Ajustări de valoare privind imobilizările corporale şi imobilizările necorporale
b) Ajustări de valoare privind activele circulante, în cazul în care acestea depăşesc suma
ajustărilor de valoare care sunt normale în entitatea în cauză
11. Alte cheltuieli de exploatare
Profitul sau pierderea din exploatare se determină prin compararea celor două grupe:
Profit = I-II
Pierdere = II-I
Grupa a III-a este destinată veniturilor financiare:
12. Venituri din interese de participare
13. Venituri din dobânzi
14. Venituri din subvenții de exploatare pentru dobânda datorată;
15. Alte venituri din exploatare
Grupa cheltuielilor financiare (IV) conține:
16. Ajustări de valoare privind imobilizările financiare şi investiţiile deţinute ca active
circulante
17. Cheltuieli privind dobânzile și Alte cheltuieli financiare
Profitul sau pierderea financiară se determină prin diferența între venituri financiare și
cheltuieli financiare.
În ceea ce priveşte formatul său, standardul impune prezentarea fie în contul de profit şi
pierdere propriu-zis, fie în notele explicative, a unei analize a cheltuielilor după natură sau după
funcţii. Totuşi, el încurajează întreprinderile să prezinte o atare analiză în contul de profit şi pierdere
însuşi.

10
SISTEME ŞI RAPORTĂRI FINANCIARE

Formularul contului de profit şi pierdere conţine următoarele informaţii minime, tot sub
formă de listă, ca şi în cazul bilanţului:

Indicatori Exercițiul financiar

Precedent Curent
1. Activitatea de exploatare
1.1.Venituri
1.2. Cheltuieli
1.3.Rezultatul din exploatare (1.1 -1.2)
2. Activitatea financiară
2.1.Venituri
2.2.Cheltuieli
2.3.Rezulatatul financiar (2.1 -2.2)
2.4.Rezultatul curent (1.3+2.3)
3. Venituri totale (1.1.+2.1)
4. Cheltuieli totale (1.2.+2.2)
5. Rezultatul brut al exercițiului (3-4 sau 4-3)
6. Impozitul pe profit
7. Rezultatul net al exercițiului
- profit (5-6)
- pierdere

Considerăm oportună prezentarea în contextul Contului de profit şi pierdere anual a unui

indicator („Rezultatul pe acţiune”) care nu se regăseşte în formularul propus de legiuitor, dar care
permite o mai bună comparare a indicatorilor de performanţă în spaţiu, între societăţi comerciale,
dar şi în timp, performanţele aceleiaşi societăţi comerciale de la o perioadă contabilă la alta;
calculul acestui indicator este totodată recomandat şi de Standardele Internaţionale de Raportare
Financiară.

Rezultatul pe acţiune – de bază

Rezultatul pe acţiune – de bază se calculează împărţind profitul sau pierderea netă aferentă
exerciţiului, corespunzătoare acţionarilor comuni, la media ponderată a acţiunilor comune în
circulaţie în exerciţiul respectiv.
Acţiunea comună este un instrument de capital subordonat tuturor celorlalte clase de
instrumente de capital. În scopul calculării rezultatului pe acţiune – de bază, profitul net sau
pierderea netă aferentă exerciţiului, corespunzătoare acţionarilor comuni, se consideră a fi profitul
net sau pierderea netă aferentă exerciţiului, diminuată cu dividendele preferenţiale, respectiv:

PROFIT NET PROFIT NET DIVIDENDE

Corespunzător al exerciţiului PREFERENŢIALE
acţionarilor comuni

PIERDEREA NETĂ DIVIDENDE

PIERDEREA NETĂ
Corespunzătoare PREFERENŢIALE
al exerciţiului
acţionarilor comuni

Valoarea dividendelor preferenţiale, dedusă din profitul net aferent exerciţiului, este
următoarea:
11
SISTEME ŞI RAPORTĂRI FINANCIARE

- valoarea oricăror dividende preferenţiale aferente acţiunilor preferenţiale noncumulative,

declarate în exerciţiul respectiv; şi
- întreaga valoare a dividendelor preferenţiale cumulative, indiferent dacă asemenea
dividende au fost declarate sau nu. Valoarea dividendelor preferenţiale aferente acţiunilor
preferenţiale cumulative, plătite
sau declarate în exerciţiul curent pentru exerciţiile anterioare.
Acţiunile preferenţiale se deosebesc de acţiunile comune prin faptul că, în timp ce acţiunilor
comune le sunt aferente dividende fluctuante în funcţie de rezultatul exerciţiului, acţiunilor
preferenţiale le sunt aferente dividende fixe, indiferent de rezultatul obţinut de societate.
Pentru calcularea rezultatului pe acţiune – de bază, numărul acţiunilor comune este egal cu
media ponderată a acţiunilor comune, în circulaţie în exerciţiul financiar respectiv.
Media ponderată a acţiunilor comune în circulaţie în exerciţiul respectiv reflectă
posibilitatea ca valoarea capitalului social să fi variat în acel exerciţiu, ca urmare a fluctuaţiei
numărului de acţiuni aflate în circulaţie la un moment dat. Această medie reprezintă numărul de
acţiuni comune aflate în circulaţie la începutul exerciţiului, ajustat cu numărul de acţiuni
răscumpărate sau emise în perioada respectivă, înmulţit cu un factor de ponderare a timpului.
Factorul de ponderare a timpului este egal cu numărul de zile în care acţiunile respective s-au aflat
în circulaţie, ca o cotă din numărul total de zile ale perioadei.
În majoritatea cazurilor, acţiunile comune sunt luate în calculul mediei ponderate a
numărului de acţiuni comune de la data din care contravaloarea acestora se înregistrează drept
creanţă, spre exemplu:
- acţiunile comune, emise contra numerar, se includ când se înregistrează drept creanţă
valoarea numerarului de primit;
- acţiunile comune, emise în urma reinvestirii voluntare a dividendelor aferente acţiunilor
comune sau preferenţiale, se includ la data plăţii dividendelor;
- acţiunile comune, emise în urma compensării unui instrument de îndatorare în acţiuni
comune, se includ la data la care încetează acumularea dobânzii;
- acţiunile comune, emise în schimbul dobânzii sau principalului aferent altor instrumente
financiare, se includ la data la care încetează acumularea dobânzii;
- acţiunile comune emise în schimbul stingerii unei datorii a societăţii, se includ la data
stingerii datoriei;
- acţiunile comune, emise ca plată pentru achiziţionarea unui activ diferit de numerar, se
includ la data la care se recunoaşte achiziţia;
- acţiunile comune, emise în schimbul prestării de servicii societăţii, se includ atunci când se
prestează serviciile.
Acţiunile comune, emise ca parte a preţului de cumpărare, în cazul unei combinări de
întreprinderi prin metoda achiziţiei, se includ în media ponderată a numărului de acţiuni la data
achiziţiei, deoarece cumpărătorul include în contul să u de profit şi pierdere rezultatele operaţiunilor
efectuate de societatea achiziţionată, începând de la data achiziţiei.
Acţiunile comune, emise ca urmarea a unei combinări de întreprinderi prin metoda
comuniunii de interese, se includ în media ponderată a numărului de acţiuni din toate exerciţiile
prezentate, pentru că situaţiile financiare ale societăţii rezultate se elaborează ca şi când această
societate ar fi existat dintotdeauna. Astfel, numărul de acţiuni utilizat în acest caz la calculul
rezultatului pe acţiune – de bază este egal cu valoarea agregată a mediilor ponderate ale
întreprinderilor combinate, ajustată cu acţiunile echivalente ale societăţii ale cărei acţiuni sunt în
circulaţie după combinare.
Se pot emite acţiuni comune sau se poate reduce numărul acţiunilor în circulaţie fără o
schimbare corespunzătoare în mărimea resurselor, de exemplu:
- o capitalizare sau o emisiune de acţiuni gratuite (dividende de capital);
- o emisiune de drepturi, caz în care drept de cumpărare au doar acţionarii;
- o diminuare a valorii nominale a acţiunilor;
- o revenire la valoarea nominală a acţiunilor.
12
SISTEME ŞI RAPORTĂRI FINANCIARE

Exemplu 1:
Presupunem ca o firma a derulat urmatoarele tranzactii în anul 201N:
– 01 ianuarie 201N – avea emise 120.000 actiuni ordinare;
– 31 martie 201N – a emis 30.000 actiuni noi;
– 31 decembrie 201N- avea in sold 150.000 actiuni
Numarul mediu de actiuni in cursul perioadei (anul 2009) se poate calcula in 2 moduri :
1) (120.000*3/12) + (150.000*9/12)= 142.500
2) (120.000*12/12)+(30.000*9/12)= 142.500

Exemplu 2:
Presupunem o entitate care obtine urmatoarele rezultate in doi ani consecutivi:

2016 2017
Profit net atribuibil 500.000 lei 550.000 lei
actiunilor ordinare
Numar de actiuni in sold 300.000 400.000

Cresterea de 100.000 a numarului de actiuni ordinare s-a datorat unei emisiuni de actiuni
efectuata în 31 august 2017.
Cum a evoluat EPS in cei doi ani ?

Raspuns:
Problema este determinarea mediei ponderate a numarului de actiuni ordinare pe 2017 (M)
Astfel , M= 300.000 * 8/12 + 400.000 * 4/12 = 333.333

2016 2017
EPS 500.000/300.000= 1.66 550.000/333.333= 1.65

Ca si concluzie, se poate observa ca desi profitul a crescut in 2017 fata de 2016, totusi EPS a
cunsocut o usoara scadere, pe seama faptului ca entitatea a angajat un capital suplimentar.

Acesta este un exemplu in care emisiunea de actiuni s-a efectuat prin punerea in vanzare a
actiunilor si atragerea unor resurse suplimentare in acest fel. Dar, exista si modalitati de a
creste/scadea numarul de actiuni , fara ca aceasta sa fie urmata de o crestere/diminuare a resurselor .
Astfel de evenimente sunt: majorarea capitalului prin incorporarea unor rezerve, divizarea
numarului de actiuni, etc.

Rezultatul pe acţiune – diluat

La sfarsitul unui exercitiu financiar o companie poate detine anumite titluri care desi nu dau
dreptul in prezent la o anumita parte din castigurile de capital, totusi, dau un asemenea drept pe o
perioada viitore. De exemplu, o anumita clasa de actiuni care in prezent nu genereaza drepturi la
dividende, in viitor dau un astfel de drept, sau anumite titluri care dau posibilitatea sa fie convertite
in actiuni ordinare la un moment dat in viitor.
În astfel de conditii, numarul de actiuni ordinare este posibil sa creasca pe viitor,ceea ce va
determina o scadere, sau o “diluare “ a EPS. Din acest motiv se caluleaza acest indicator, rezultatul
pe actiune diluat sau “diluted earnings per share”.
13
SISTEME ŞI RAPORTĂRI FINANCIARE

Pentru calcularea rezultatului pe acţiune – diluat, profitul net corespunzător acţionarilor

comuni şi media ponderată a acţiunilor în circulaţie se ajustează cu influenţele tuturor acţiunilor
comune potenţiale diluante.
Rezultatul pe acţiune – diluat se calculează în concordanţă cu metoda de calcul a rezultatului
pe acţiune – de bază, luându-se în calcul, în acelaşi timp, influenţa tuturor acţiunilor comune
potenţiale diluante aflate în circulaţie în exerciţiul respectiv, şi anume:
a) profitul net aferent exerciţiului, corespunzător acţiunilor comune, se măreşte cu valoarea
după impozitare a dividendelor şi a dobânzii recunoscute în acel exerciţiu, aferentă acţiunilor
comune potenţiale diluante şi ajustată în funcţie de orice alte modificări ale veniturilor sau
cheltuielilor determinate de conversia acţiunilor comune potenţiale diluante;
b) media ponderată a acţiunilor comune în circulaţie se măreşte cu media ponderată a
acţiunilor comune suplimentare care s-ar fi aflat în circulaţie în cazul conversiei tuturor acţiunilor
comune potenţiale diluante.

Exemplu EPS diluat

Presupunem ca o firma X detine 100.000 actiuni ordinare si profit net de 110.000 lei. Firma
a mai emis un împrumut obligatar cu posibilitate de convertire in actiuni in suma de 40.000 lei
cu dobanda de 15%, convertibil intr-o perioada de 2 ani, la o rata de 4 actiuni ordinare pentru
fiecare 5 lei de imprumut. Rata de impozitare este 16%.
Profitul net este de 300.000 lei,cheltuielile fiind de 50.000 lei, incluzand dobanda de
40.000*15%=6.000 lei.
Rezolvare
1. numarul de actiuni ordinare care pot rezulta in urma conversiei este de : 40.000 * 4/5 = 32.000
actiuni
2. profitul net = profitul brut – (cheltuieli generale-cheltuieli cu dobanda)- cheltuiala cu impozitele
= 300.000- (50.000-6.000) -16%* [300.000-(50.000-6000)]= 256.000- 40.960 =215.040
3. EPS diluat = 215.040/132.000 = 1.62 ron/actiune

Rezultatul diluat
În scopul calculării rezultatului pe acţiune – diluat, valoarea profitului net sau a pierderii
nete aferente exerciţiului, corespunzătoare acţiunilor comune, trebuie ajustată cu efectul elementelor
de mai jos, ulterior cheltuielii cu impozitul pe profit:
1. orice dividende aferente acţiunilor comune diluante, care au fost deduse pentru obţinerea
profitului net corespunzător acţionarilor comuni;
2. dobânda aferentă acţiunilor comune potenţiale diluante, recunoscută în exerciţiul
respectiv; şi
3. orice alte modificări ale veniturilor şi cheltuielilor determinate de conversia acţiunilor
comune potenţiale diluante.
4. dobânda aferentă acţiunilor comune potenţiale diluante, recunoscută în exerciţiul
respectiv; şi
5. orice alte modificări ale veniturilor şi cheltuielilor determinate de conversia acţiunilor
comune potenţiale diluante.
După ce acţiunile comune potenţiale au fost transformate în acţiuni comune, nu se mai
înregistrează dividende, dobândă, alte venituri sau alte cheltuieli asociate acţiunilor comune
potenţiale, noile acţiuni vor participa la profitul net corespunzător acţionarilor comuni.
Necesitatea calculării acestui indicator, însoţit de rezultatul pe acţiune – de bază, este
generată de faptul că societăţile intră uneori în angajamente de emisiune de acţiuni în viitor, care
modifică rezultatul pe acţiune – de bază.
14
SISTEME ŞI RAPORTĂRI FINANCIARE

Acţiunile comune potenţiale diluante se consideră a fi convertite în acţiuni comune la

începutul perioadei sau la data emisiunii acţiunilor comune potenţiale.
Acţiunile comune potenţiale trebuie tratate ca diluante numai atunci când conversia lor în
acţiuni comune va duce la o scădere a profitului net pe acţiune rezultat din activităţile în curs de
desfăşurare.
Atât bilanţul cât şi contul de profit şi pierdere trebuie să prezinte cel puţin posturile
prezentate în formularele tipizate. Fiecare element obligatoriu prezentat în situaţiile financiare ale
unei întreprinderi, poate fi prezentat mai detaliat decât se cere în formatul adoptat, dacă această
detaliere concură la prezentarea unei informaţii mai elocvente pentru utilizatorii de informaţii.
Bilanţul unei întreprinderi şi contul de profit şi pierdere al acesteia pot fi dezvoltate cu orice
element de activ sau pasiv, venit sau cheltuială, care nu este prevăzut în formatul adoptat, în
următoarele condiţii:
a) dacă specificul activităţii o cere şi formatul bilanţului şi contului de profit şi pierdere
trebuie să respecte ordinea elementelor cerute de formatul obligatoriu, detalierea făcându-se numai
la poziţiile numerotate cu numere arabe.
b) structura bilanţului şi a contului de profit şi pierdere, în special în ceea ce priveşte
formatul obligatoriu, nu poate fi modificată de la un exerciţiu financiar la altul. În cazuri
excepţionale se admit derogări de la această regulă dar, trebuie prezentată în notele explicative,
împreună cu motivele care au determinat-o.
Elementele din bilanţ şi contul de profit şi pierdere indicate prin numere arabe pot fi
cumulate într-un singur element în situaţiile financiare ale unei întreprinderi dacă:
a) valorile individuale nu sunt semnificative pentru evaluarea poziţiei financiare şi a performanţei
întreprinderii pentru exerciţiul financiar respectiv; sau
b) cumularea îmbunătăţeşte calitatea prezentării; valorile individuale ale oricăror elemente
combinate în acest fel vor fi prezentate în notele explicative.
În notele explicative trebuie să se prezinte separat repartizarea profitului net pe destinaţii,
respectiv:
1. dividendele propuse spre a fi plătite;
2. sumele repartizate la rezerve;
3. alte repartizări.
Pentru fiecare post, respectiv element, prezentat în bilanţ sau în contul de profit şi pierdere
al unei întreprinderi, valoarea corespunzătoare pentru exerciţiul financiar precedent trebuie
prezentată într-o coloană separată.
În situaţia în care valorile corespunzătoare exerciţiului financiar curent şi precedent, înscrise
în bilanţ şi în contul de profit şi pierdere, nu sunt comparabile, cele aferente exerciţiului precedent
trebuie retratate corespunzător, astfel încât să asigure comparabilitatea. Rezultatele retratării şi
motivele pentru care a fost făcută trebuie prezentate în notele explicative.
Nu se pot menţine în bilanţ şi în contul de profit şi pierdere acele posturi sau elemente
pentru care nu există valori atât în exerciţiul financiar curent cât şi în cel precedent.

15
SISTEME ŞI RAPORTĂRI FINANCIARE

3.4. Situaţia modificării capitalurilor proprii

Acestă componentă a situaţiilor financiare anuale este importantă pentru utilizatori deoarece
reliefează, pentru întregul exerciţiu financiar atât creşterile, cât şi reducerile de activ net ale entităţii
ca urmare a evoluţiei capitalurilor proprii şi a cheltuielilor, veniturilor, pierderilor şi câştigurilor
care le-au afectat mărimea în mod direct, în sensul că nu au fost imputate rezultatului financiar.
În situaţia modificărilor capitalului propriu trebuie să prezinte pentru fiecare element de
capitaluri proprii soldul la începutul exerciţiului financiar, creşterile şi reducerile (ca total şi
detaliate valorile rezultate prin transfer din alte posturi de capitaluri proprii) şi soldul de la sfârşitul
exerciţiului financiar.
𝑆𝑓 = 𝑆𝑖 + 𝐶𝑟𝑒ș𝑡𝑒𝑟𝑖 − 𝑅𝑒𝑑𝑢𝑐𝑒𝑟𝑖
În această componentă de raportare sunt cuprinse aşadar:
- capitalul subscris,
- patrimoniul regiei,
- primele de capital,
- rezervele din reevaluare,
- rezervele legale,
- rezervele statutare sau contractuale (precizate în contractul de societate),
- rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare,
- alte rezerve,
- câştiguri legate de instrumente de capitaluri proprii
- pierderi legate de instrumente de capitaluri proprii
- valoarea acţiunilor proprii deţinute de entitatea economică,
- soldul creditor sau debitor al rezultatului reportat reprezentând profitul nerepartizat sau
pierderea neacoperită,
- soldul creditor sau debitor al rezultatului reportat provenit din corectarea erorilor contabile,
- soldul creditor sau debitor al rezultatului reportat provenit din trecerea la aplicarea
Reglementărilor contabile conforme cu Directiva a 4-a a CEE,
- soldul creditor sau debitor reprezentând profitul sau pierderea exerciţiului financiar şi
valoarea repartizării profitului.
Prezentările cifrice trebuie să fie însoţite de informaţii referitoare la:
- natura modificărilor;
- tratamentul fiscal aplicat, acolo unde este cazul;
- natura şi scopul pentru care au fost constituite rezervele;
- orice alte informaţii semnificative.
Situaţia modificărilor capitalului propriu este facultativă pentru persoanele juridice care nu
îndeplinesc criteriile de mărime (două din trei) referitoare la totalul activelor, cifra de afaceri netă
şi numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar.

16
SISTEME ŞI RAPORTĂRI FINANCIARE

Aplicație: Situația modificării capitalurilor proprii

Elemente ale capitalului propriu Sold la 1 Creșteri Reduceri Sold la 31

ianuarie (+) (-) decembrie
Capital subscris 40.435.315 5.054.414 - 45.489.729
Rezerve din reevaluare 25.263.471 5.356.884 592.987 30.027.368
Rezerve legale 3.821.774 1.181.788 - 5.003.562
Alte rezerve 41.842.253 18.826.648 5.304.110 55.364.791
Rezultatul reportat
-Profit nerepartizat 5.637.191 8.636.184 7.530.238 6.473.137
- Pierdere neacoperită - - - -
Rezultatul reportat reprezentând surplusul 358.914 592.987 - 951.901
realizat din rezerve din reevaluare
Total 117.358.918 39.648.905 13.427.335 143.580.488

Din analiza datelor de mai sus putem desprinde următoarele concluzii:

1. Modificarea capitalurilor proprii este:
∆𝐶𝑝 = 143.580.488 − 117.358.918 = +26.221.570
2. Factorii de influență sunt:
∆𝑟𝑒𝑑
𝐶𝑝 = 𝐶𝑟𝑒ș𝑡𝑒𝑟𝑖 − 𝑅𝑒𝑑𝑢𝑐𝑒𝑟𝑖 = 39.648.905 − 13.427.335 = +26.221.570
3. Majorarea capitalurilor proprii a fost consecința unor creșteri superioare comparativ cu
reducerile înregistrate la toate elementele
4. Creșterea capitalurilor proprii atestă evoluția favorabilă a activului net și creșterea
valorii întreprinderii.

17
SISTEME ŞI RAPORTĂRI FINANCIARE

3.5. Situaţia fluxurilor de trezorerie

Situația fluxurilor de trezorerie prezintă încasările și plățile unei entități, în cursul unei
perioade, arătând proveniența lichidităților și modul cum au fost cheltuite, explicând astfel, cauzele
variației lor.
Această componentă a situațiilor financiare are ca principal obiectiv reflectarea influenţei
activităţilor de exploatare, de investiţii şi de finanţare asupra mijloacelor băneşti ale unei
întreprinderi, pe parcursul unui exerciţiu financiar.
Expresia fluxuri de trezorerie (cash flows) desemnează ansamblul intrărilor (inflows) şi
ieşirilor (outflows) de lichidităţi (numerar) şi de echivalente de lichidităţi.
Lichidităţile (numerarul, cash-ul) se referă la fondurile disponibile şi la depozitele la
vedere, adică banii la care entitatea poate avea acces imediat.
Echivalentele de lichidităţi (echivalente de numerar) sunt plasamente pe termen scurt,
foarte lichide, convertibile cu uşurinţă într-o mărime determinată de lichidităţi şi care sunt supuse la
un risc nesemnificativ de schimbare a valorii. In mod normal, investiţiile sunt considerate
echivalente de numerar doar când au o perioadă scurtă de scadenţă, de regulă trei luni sau chiar mai
puţin. Prin urmare, investiţiile de capital nu vor fi incluse in această categorie, cu excepţia cazului
în care sunt, în fondul lor economic, echivalente de numerar. Exemplul clasic este cel al acţiunilor
preferenţiale achiziţionate în cursul unei perioade scurte de timp înaintea scadenţei lor şi cu o dată
de răscumpărare specificată.
Observație: Fluxurile de trezorerie nu cuprind mişcările între elementele care constituie
lichidităţi sau echivalente de lichidităţi, deoarece ele fac parte din gestiunea trezoreriei
întreprinderii. Or, un tablou al fluxurilor de trezorerie trebuie să prezinte intrările şi ieşirile de
fonduri, generate de activităţile de exploatare, de investiţii şi de finanţare. Cât priveşte gestiunea
trezoreriei, aceasta cuprinde plasamentul excedentelor de lichidităţi şi echivalente de lichidităţi.
Tabloul fluxurilor de trezorerie oferă informaţii cu privire la modul în care afacerile
generează şi utilizează numerarul şi echivalentele de numerar, iar interpretarea acestora poate da
măsura flexibilităţii afacerii şi randamentului politicilor manageriale, explicând realizarea dinamică
a strategiilor propuse.
Fluxurile de trezorerie se prezintă pe cele trei categorii de activități: de exploatare, de
investiții și de finanțare, ceea ce permite utilizatorilor să stabilească impactul acestora asupra
poziției financiare a entității, precum și valoarea numerarului și a echivalentelor de numerar. Unele
tranzacţii pot să includă fluxuri de trezorerie care sunt clasificate în mai multe activităţi. De
exemplu, în cazul rambursării unui împrumut prin ieşiri de trezorerie, plata se referă atât la dobânzi
cât şi la capitalul împrumutat. Partea corespunzătoare dobânzilor poate să fie clasificată în
activităţile de exploatare, în timp ce partea corespunzătoare capitalului împrumutat este clasificată
în activităţile de finanţare.
a) Fluxurile de trezorerie generate de activităţile de exploatare sunt, în mod esenţial,
consecinţa principalelor activităţi generatoare de venituri ale entităţii economice şi, ca urmare, ele
rezultă din tranzacţiile şi alte elemente care concură la formarea rezultatului net. Mărimea fluxurilor
de trezorerie implicate de activităţile de exploatare este un indicator cheie al măsurii în care
entitatea economică a degajat, prin exploatarea sa, suficiente fluxuri de trezorerie, pentru a
rambursa împrumuturile sale, a menţine capacitatea sa operaţională, a vărsa dividende şi a face
investiţii, fără să recurgă la alte surse externe de finanţare. De asemenea, utilizate o dată cu alte
informaţii, valorile fluxurilor istorice de trezorerie legate de exploatare pot să fie utile pentru
previziunea fluxurilor viitoare de trezorerie aferente exploatării. Unele tranzacţii, precum cesiunea
unei imobilizări de tipul instalaţiilor de producţie, pot să genereze un plus sau un minus de valoare,
care afectează rezultatul net. Totuşi, fluxurile de trezorerie legate de astfel de tranzacţii nu aparţin
exploatării, deoarece operaţiile în cauză intră sub incidenţa activităţilor de investiţii.

18
SISTEME ŞI RAPORTĂRI FINANCIARE

O entitate economică poate să deţină titluri în scopuri comerciale, caz în care acestea sunt
asemănătoare stocurilor achiziţionate pentru a fi revândute. Ca atare, fluxurile de trezorerie care
provin din achiziţia de titluri deţinute în scopuri comerciale sunt incluse în categoria activităţilor de
exploatare. In mod asemănător, avansurile de trezorerie şi împrumuturile acordate de instituţiile
financiare, din perspectiva acestor entităţi, sunt clasificate, în general, în categoria activităţilor de
exploatare, ştiut fiind că ele se referă la principala activitate generatoare de venituri.
Standardul IAS 7 Tabloul fluxurilor de trezorerie nu defineşte cu exactitate activităţile de
exploatare, dar încearcă să clarifice această problemă printr-o serie de exemple:
+ Încasările în numerar din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii;
+ Încasările în numerar provenite din redevenţe, onorarii, comisioane şi alte venituri;
- Plăţile în numerar către şi în numele angajaţilor;
- Plăţile în numerar sau restituiri de impozit pe profit, doar dacă nu pot fi identificate în mod
specific cu activităţile de investiţii şi de finanţare;
- Dobânzi plătite.
= Numerar net din activitatea de exploatare

b) Fluxurile de trezorerie generate de activităţile de investiţii oferă informaţii privind

maniera în care entitatea economică îşi asigură creşterea și dezvoltarea. Ele se referă la:
- plăţi efectuate pentru achiziţia de imobilizări corporale şi necorporale, precum şi a altor
active pe termen lung, inclusiv cheltuielile de dezvoltare capitalizate şi plăţile implicate de
imobilizările produse de întreprindere pentru sine;
- încasări care decurg din vânzarea de imobilizări corporale şi necorporale, precum şi a altor
active pe termen lung;
- plăţi efectuate pentru achiziţia de titluri de participare şi de titluri de creanţă emise de alte
întreprinderi, precum şi plăţile efectuate pentru achiziţia de titluri de la asocierile în participaţie
(altele decât plăţile efectuate pentru instrumente considerate ca fiind echivalente de lichidităţi sau
deţinute în scopuri comerciale);
- încasări relative la vânzarea de titluri de participare şi de titluri de creanţă emise de sau
provenite de la alte entităţi economice, precum şi încasări relative la vânzarea de titluri deţinute în
asocierile în participaţie (altele decât încasările generate de instrumente considerate ca fiind
echivalente de lichidităţi sau deţinute în scopuri comerciale);
- avansurile de trezorerie şi împrumuturile acordate terţilor (altele decât avansurile şi
împrumuturile acordate de o instituţie financiară, care aparţin fluxurilor generate de activităţile de
exploatare, pentru astfel de entităţi);
- încasări care decurg din rambursarea avansurilor de trezorerie şi împrumuturilor acordate
terţilor (altele decât avansurile şi împrumuturile acordate de o instituţie financiară); etc.

c) Activităţile de finanţare sunt acele activităţi care antrenează schimbări în mărimea şi

structura capitalurilor proprii şi împrumutate ale entităţii economice.
Prezentarea separată a acestor fluxuri în tabloul de trezorerie este dată de posibilitatea
utilizării lor în previziunea sumelor pe care deținătorii de capitaluri le vor retrage din fondurile
(capitalurile) viitoare.
Mişcările de trezorerie generate de activităţile de finanţare se referă la:
- încasări din emisiunea de acţiuni şi de alte instrumente de capitaluri proprii;
- vărsămintele efectuate acţionarilor pentru achiziţia sau răscumpărarea acţiunilor entităţii
economice;
- încasări din emisiunea de împrumuturi obligatare, bancare, de bilete de trezorerie, de
împrumuturi ipotecare şi de alte împrumuturi pe termen scurt sau lung;
- rambursarea sub formă de lichidităţi a sumelor împrumutate;
- vărsăminte efectuate de locatar pentru reducerea soldului datoriei referitoare la un contract
de locaţie-finanţare.

19
SISTEME ŞI RAPORTĂRI FINANCIARE

Pentru determinarea Tabloului Fluxurilor de Trezorerie, se vor utiliza următoarele relaţii de

calcul :
◈ Pentru încasări : Sold final debitor = Sold inițial debitor + Rulaj debitor - Rulaj creditor

◈ Pentru plăți: Sold final creditor = Sold inițial creditor + Rulaj creditor - Rulaj debitor

Metode pentru determinarea fluxurilor de trezorerie

Standardul IAS 7 prevede două metode pentru determinarea fluxurilor de trezorerie :
- Metoda directă : prin care sunt prezentate principalele clase de plăţi şi încasări brute în
numerar.
- Metoda indirectă : prin care profitul sau pierderea este ajustată cu efectele tranzacţiilor ce
nu au natură monetară, amânările sau angajamentele de plăţi sau încasări în numerar, din exploatare
trecute sau viitoare, şi elementele de venituri şi cheltuieli asociate cu fluxurile de trezorerie din
investiţii sau finanţări.
Entităţile sunt încurajate să raporteze fluxurile de trezorerie din activităţi de exploatare
folosind metoda directă. Metoda directă furnizează informaţii care sunt folositoare în estimarea
fluxurilor de trezorerie viitoare şi care nu sunt disponibile prin metoda indirectă.
Pe baza metodei directe, informaţiile privind clasele principale de încasări şi plăţi brute în
numerar şi echivalente de numerar pot fi obţinute din :
- Înregistrările contabile ale entităţii ;
- Prin ajustarea vânzărilor, a costului vânzărilor (dobânzi şi alte venituri similare şi
cheltuielile cu dobânda şi alte cheltuieli similare prin instituţiile financiare ) şi a altor elemente în
contul de profit şi pierderi cu :
 Modificările pe parcursul perioadei ale stocurilor şi ale creanţelor şi datoriilor din
exploatare ;
 Alte elemente nemonetare ;
 Alte elemente pentru care efectele numerarului sunt fluxuri de trezorerie din
investiţii sau finanţare.
Prin metoda indirectă, fluxul de trezorerie net din activităţi de exploatare este determinat
prin ajustarea profitului sau a pierderii cu efectele :
- Modificărilor survenite, pe parcursul perioadei în stocuri şi în creanţele şi datoriile din
exploatare ;
- Elementelor nemonetare cum ar fi amortizarea, ajustările, provizioanele, impozitele
amânate, pierderile şi câştigurile asociate valutelor, profiturile nerepartizate ale entităţilor asociate
şi interesele minoritare ;
- Tuturor celorlalte elemente pentru care efectele în numerar sunt fluxuri de trezorerie din
investiţii şi finanţare.
Alternativ, fluxul net de trezorerie din activităţile de exploatare poate fi prezentat folosind
metoda indirectă, prin evidenţierea veniturilor şi cheltuielilor prezentate în contul de profit şi
pierdere şi a modificărilor de pe parcursul perioadei survenite în valoarea stocurilor şi a creanţelor
şi datoriilor din exploatare.

20
SISTEME ŞI RAPORTĂRI FINANCIARE

Tabloul fluxurilor de trezorerie

Metoda directă

Denumirea elementului Exercițiu financiar

precedent curent
Fluxuri de numerar din activități de exploatare
+ încasări de la clienți
- plăți către furnizori
+ alte încasări din exploatare
- alte plăți de exploatare
- dobânzi plătite
- impozit pe profit plătit
= Numerar net din activități de exploatare

Flux de numerar din activități de investiții

+ încasări din vânzarea imobilizărilor
+încasări din vânzarea investițiilor pe termen scurt
+ încasări din dobânzi și dividende
+ încasări din subvenții pentru investiții
- plăți pentru achiziția de imobilizări corporale
- plăți pentru achiziția de acțiuni
= Numerar net din activități de investiții

Flux de numerar din activități de finanțare

+ încasări din emisiunea de acțiuni
+ încasări din împrumuturi pe termen lung
+ încasări din emisiunea de obigațiuni
- rambursări de împrumuturi (obligatare, credite)
- plata datoriilor aferente leasing-ului
- dividende plătite
= Numerar net din activități de finanțare

Creșterea netă a trezoreriei și echivalentelor de trezorerie

Numerar și echivalente de numerar la începutul exercițiului financiar
Numerar și echivalente de numerar la sfârșitul exercițiului financiar

21
SISTEME ŞI RAPORTĂRI FINANCIARE

3.6. Notele explicative la situaţiile financiare anuale

Notele explicative trebuie să prezinte informaţii despre reglementările contabile care au stat
la baza întocmirii situaţiilor financiare anuale şi despre politicile contabile folosite şi să ofere
informaţii suplimentare care nu sunt prezentate în bilanţ, contul de profit şi pierdere şi, după caz, în
situaţia modificărilor capitalurilor proprii şi/sau situaţia fluxurilor de trezorerie, dar sunt relevante
pentru înţelegerea oricărora dintre acestea.
Politicile contabile reprezintă principiile, bazele, convenţiile, regulile şi practicile specifice
aplicate de o entitate la întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare anuale. Exemple de politici
contabile include amortizarea imobilizărilor (alegerea metodei şi a duratei de amortizare),
reevaluarea imobilizărilor corporale sau păstrarea costului istoric al acestora, capitalizarea dobânzii
sau recunoaşterea acesteia drept cheltuială, alegerea metodei de evaluare a stocurilor etc.
Responsabilitatea stabilirii politicilor contabile pentru operaţiunile derulate cade în sarcina
conducerii întreprinderilor. Aceste politici trebuie elaborate având în vedere în primul rând
respectarea principiilor contabile generale şi în subsidiar specificul activităţii, de către specialişti în
domeniul economic şi tehnic, cunoscători ai activităţii desfăşurate şi ai strategiei adoptate de
entitate.
Politicile contabile trebuie elaborate astfel încât să se asigure furnizarea, prin situaţiile
financiare anuale, a unor informaţii care trebuie să fie:
a) relevante pentru nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor; şi
b) credibile în sensul că:
- reprezintă fidel activele, datoriile, poziţia financiară şi profitul sau pierderea entităţii;
- sunt neutre;
- sunt prudente;
- sunt complete sub toate aspectele semnificative.
Modificarea politicilor contabile este permisă doar dacă este cerută de lege sau are ca
rezultat informaţii mai relevante sau mai credibile referitoare la operaţiunile entităţii. Întreprinderile
trebuie să menţioneze în notele explicative orice modificări ale politicilor contabile, pentru ca
utilizatorii să poată aprecia dacă noua politică a fost aleasă în mod adecvat, efectul modificării
asupra rezultatelor raportate ale perioadei şi tendinţa reală a rezultatelor activităţii entităţii.
Notele explicative la situaţiile financiare anuale conţin informaţii generale referitoare la
metodele de evaluare a activelor, precum şi orice informaţii suplimentare care sunt relevante
pentru necesităţile de informare ale utilizatorilor în ceea ce priveşte poziţia financiară şi rezultatele
obţinute. Notele explicative se prezintă sistematic, iar pentru fiecare element semnificativ din bilanţ
şi contul de profit şi pierdere trebuie să existe informaţii aferente în notele explicative.
Pe lângă informaţiile cerute expres de reglementările privind celelalte componente ale
situaţiilor financiare, notele explicative trebuie să cuprindă şi informaţii referitoare la alte aspecte
considerate semnificative privind întreprinderea, în completarea celorlalte informaţii.
Notele explicative trebuie să cuprindă informaţii privind metodele de evaluare aplicate
diferitelor elemente din situaţiile financiare anuale şi metodele utilizate pentru calcularea ajustărilor
de valoare. Pentru elementele incluse în situaţiile financiare anuale care sunt sau au fost iniţial
exprimate în monedă străină (valută), trebuie prezentate bazele de conversie utilizate pentru a le
exprima în moneda naţională.
În notele explicative trebuie cuprinse, de asemenea, următoarele informaţii:
a) denumirea şi sediul social ale fiecăreia dintre entităţile în care entitatea deţine fie direct,
fie printr-o persoană care acţionează în nume propriu, dar în contul entităţii, interese de participare
reprezentând un procent de capital de cel puţin 20%, prezentând: proporţia de capital deţinută,
valoarea capitalului şi rezervelor, profitul sau pierderea entităţii respective pentru ultimul exerciţiu
financiar pentru care au fost aprobate situaţiile financiare anuale. Informaţiile privind capitalul,
rezervele şi profitul sau pierderea entităţii în care se deţine interesul de participare pot fi omise dacă
sunt doar de o importanţă neglijabilă;
22
SISTEME ŞI RAPORTĂRI FINANCIARE

b) denumirea, sediul principal sau sediul social şi forma juridică ale fiecăreia dintre entităţile
la care entitatea este asociat cu răspundere nelimitată. Aceste informaţii pot fi omise dacă sunt doar
de o importanţă neglijabilă.
Notele explicative trebuie să menţioneze:
a) denumirea şi sediul social ale entităţii care întocmeşte situaţiile financiare anuale
consolidate ale celui mai mare grup de entităţi din care face parte entitatea în calitate de filială;
b) denumirea şi sediul social ale entităţii care întocmeşte situaţiile financiare anuale
consolidate ale celui mai mic grup de entităţi din care face parte entitatea în calitate de filială şi care
este, de asemenea, inclusă în grupul de entităţi specificat anterior;
c) locul de unde pot fi obţinute copii ale situaţiilor financiare anuale consolidate anterioare,
cu condiţia ca acestea să fie disponibile.
Trebuie să se menţioneze, totodată, dacă situaţiile financiare anuale au fost întocmite în
conformitate cu Legea contabilităţii sau au fost utilizate alte referenţiale contabile.
Următoarele informaţii trebuie prezentate cu claritate şi repetate ori de cât ori este necesar,
pentru buna lor înţelegere:
a) denumirea entităţii care face raportarea;
b) faptul că situaţiile financiare anuale sunt proprii acesteia şi nu grupului;
c) data la care s-au încheiat sau perioada la care se referă situaţiile financiare anuale;
d) moneda în care sunt întocmite situaţiile financiare anuale;
e) exprimarea cifrelor incluse în raportare (de exemplu, lei).
O entitate trebuie să prezinte următoarele date, în cazul în care ele nu au fost prezentate în
situaţiile financiare anuale:
a) locul principal unde îşi desfăşoară activitatea, dacă este diferit de sediul oficial;
b) o descriere a naturii activităţii desfăşurate şi principalele domenii de activitate;
c) denumirea societăţii-mamă şi cea a deţinătorului final în cadrul grupului (dacă este cazul);
d) orice altă informaţie care, în opinia directorilor şi administratorilor, ajută la prezentarea unei
imagini fidele asupra entităţii.
Notele explicative prezintă natura şi scopul comercial ale angajamentelor entităţii care nu
sunt incluse în bilanţ, şi impactul financiar al acelor angajamente asupra entităţii, atunci când
riscurile sau beneficiile provenind din asemenea angajamente sunt semnificative şi în măsura în
care prezentarea unor asemenea riscuri sau beneficii este necesară pentru evaluarea poziţiei
financiare a entităţii.
Dacă au existat tranzacţii între entităţile afiliate, entitatea raportoare trebuie să prezinte
natura relaţiilor dintre acestea, tipurile de tranzacţii, valoarea tranzacţiilor precum şi alte informaţii
referitoare la tranzacţii, necesare pentru o înţelegere a poziţiei financiare a entităţii raportoare, dacă
asemenea tranzacţii sunt semnificative şi nu au fost încheiate în condiţii normale de piaţă.
Informaţiile referitoare la tranzacţii individuale pot fi agregate după natura lor, cu excepţia cazului
când informaţia separată este necesară pentru o înţelegere a efectelor tranzacţiilor cu entitatea
afiliată, asupra poziţiei financiare a entităţii raportoare.
În scopul facilitării studiului şi analizei notelor explicative, acestea sunt structurate în 10
formulare, notate de la 1 la 10, al căror conţinut se referă la:
1. Active imobilizate
2. Provizioane
3. Repartizarea profitului
4. Analiza rezultatului din exploatare
5. Situaţia creanţelor şi datoriilor
6. Principii, politici şi metode contabile
7. Participaţii şi surse de finanţare
8. Informaţii privind salariaţii şi membrii organelor de administraţie, conducere şi de
supraveghere
9. Calculul şi analiza principalilor indicatori economico-financiari
10. Alte informaţii
23
SISTEME ŞI RAPORTĂRI FINANCIARE

ANEXA 1

SITUATIA MODIFICARILOR
CAPITALULUI PROPRIU
la data de:…………………

Sold Cresteri Reduceri Sold Cresteri Reduceri

la 01 Tota la 31
ianu l, Prin Tota Prin dece Tota Prin Tota Prin Sold la 31
arie din tran l,din tran mbri l,din tran l,din tran decembrie
Denumirea elementului N care sfer care sfer eN care sfer care sfer N+1
A 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
Capital subscris
Patrimoniul regiei
Prime de capital
Rezerve din reevaluare
Rezerve legale
Rezerve statutare sau
contractuale
Rezerve reprezentând surplusul
realizat din rezerve din reevaluare

Alte rezerve
Acţiuni proprii
Câştiguri legate de instrumentele
de capitaluri proprii
Pierderi legate de instrumentele
de capitaluri proprii
Rezultatul reportat Sold C
reprezentând profitul Sold D
nerepartizat sau
pierderea
neacoperită
Rezultatul reportat Sold C
provenit din
adoptarea pentru Sold D
prima dată a IAS, mai
puţin IAS 2931
Rezultatul reportat Sold C
provenit din
corectarea erorilor
Sold D
contabile
Rezultatul reportat Sold C
provenit din trecerea
la aplicarea
Reglementărilor Sold D
contabile conforme
cu Directiva a patra a
Comunităţilor
Economice Europene
Profitul sau pierderea Sold C
exerciţiului financiar
Sold D
Repartizarea
profitului
Total capitaluri
proprii
ADMINISTRATOR Intocmit
Nume, prenume Nume, prenume
Calitatea
Stampila unitatii Nr. de înregistrare în organismul profesional

24
SISTEME ŞI RAPORTĂRI FINANCIARE

25