CAPITOLUL I

PREZENTAREA SOCIETĂŢII COMERCIALE

I.1. Scurt istoric al societăţii

Sub numele generic S.C. IULIMAR S.R.L, societatea a luat fiinţă in anul 1996, în
urma hotărârii judecătoreşti din data de 17.02.1996, fiind înregistrată la Registrul
Comerţului cu numărul J13/2687/1996.
Aceasta a avut ca asociaţi pe Oprea Mariana şi Vişan Iuliana, fiecare dintre aceştia
deţinând cate 50% din capitalul social, obiectivul de activitate fiind reprezentat iniţial de
comerţul cu amănuntul şi prestarea de diferite servicii (în funcţie de cerinţele pieţii).
Sediul societăţii a fost şi se află situat pe Strada Poporului nr 127, Constanţa, în
care societatea îşi desfăşoară principalele activităţi administrative, reprezentând totodată
şi un potenţial economic pentru acesta.
În anul 2001 din cadrul societăţii se retrag asociaţii iniţiali (Oprea Mariana şi
Vişan Iuliana) concesionând părţile sociale domnilor Oprea Petrică şi Vişan Florin, în
mod egal, numele societăţii devenind S.C. NOVA S.R.L.
I. 2. Capitalul social şi obiectul de activitate
Capitalul social a fost la înfiinţare 1000 lei. Începând cu anul 1998, după
majorarea capitalului social la 2000 lei, societatea decide ca activitatea principală a firmei
să devină spalatorie auto obiect de activitate în care aceasta, printr-un plan de investiţii, va
investi continuu pentru dezvoltarea şi consolidarea acesteia pe piaţă.
De asemenea, în martie 2004, societatea hotăreşte majorarea capitalului la suma de
35000 lei, din acest moment conducerea fiind asigurată de domnul Oprea Petrică.

I.3. Baza tehnico-materiala a societatii

Privind acest aspect în perioada 1996-1997, au fost construite sediul

administrativ şi hala de lucru. Hala a fost amenajată pentru prestari servicii in domeniul
spalatorie auto, permanent fiind asigurată şi dotarea cu o gamă diversă de mijloace fixe şi
obiecte de inventar necesare desfăşurării activităţii.
În incinta acestui spaţiu există amenajat un mic bar cu circuit închis ce deserveşte
numai clientela spalatoriei auto.
Din anul 2001, societatea a achiziţionat Grupul Sanitar Bicaz din Mamaia, la care,
prin lucrări de intimizare şi extindere, s-a realizat şi o terasă de 272 mp. Din acelaşi an,
s-au luat în concesiune şi 2000 mp de plajă din faţa terasei şi a grupului sanitar. În aprilie
2003 a dat în folosinţă o linie de îmbuteliere a buteliilor de aragaz în oraşul Cernavodă,
obiectivul fiind amplasat în zona Bazinul Portul Nou pe o suprafaţă de 4230 de metri teren
concesionat.
Construcţia halei de producţie şi a rezervorului de stocare a gazului lichefiat au
fost realizate din resurse proprii. Instalaţia a fost realizată în conformitate cu prescripţiile
ISCIR şi a Normelor de Protectie a Muncii, PSI şi a prescripţiilor ID-17\1976.

4
 În anul 2004, societatea a pus in funcţiune un complex comercial în localitatea
Neptun, format la parter din 4 magazine cu o suprafaţa de 60 metri patraţi fiecare, iar la
etaj are amenajat un restaurant cu o capacitate de 300 locuri. Întreaga investiţie a fost
realizată din resurse proprii, terenul fiind proprietatea asociaţilor societăţii. Din acest an a
fost inchiriat unor societăţi din Bucureşti.
În prezent societatea are 46 salariaţi cu contract de muncă, pe o perioadă
nedeterminată, dintre care 31 lucrează în sectorul productiv.

I. 4. Structura organizatorică

Structura organizatorică a firmei este cel mai bine prezentată în organigrama firmei
care cuprinde urmatoarele:
-funcţia de director executiv este asigurată de catre domnul Oprea Petrică fiind
totodată şi unul dintre asociaţi.
- în cadrul spalatoriei auto se gasesc urmatoarele posturi:
-un administrator
-doi supraveghetori
-personalul direct angajat in prestarea serviciilor.
- în cadrul complexului comercial există urmatoarele posturi:
-un administrator
-un supraveghetor al unitatii precum si a plajei concesionate
-un sef de sală (in cadrul restaurantului)
-personalul direct angajat in prestarea serviciilor.
- în cadrul serviciului financiar- contabil
-un contabil sef
-un contabil

I. 5. Organizarea serviciului financiar-contabilitate la

S.C. NOVA SRL

Serviciul financiar-contabil asigură evidenţierea în contabilitate a tuturor

fenomenelor care au loc în activitatea subunităţilor, prin înregistrarea documentelor
primare primite. Documentele sunt semnate de conducerile subunităţilor şi avizate de către
conducerea societăţii.
În desfăşurarea operaţiunilor de ţinere la zi a contabilităţii societăţii, personalul din
Serviciul financiar-contabil are în vedere următoarele aspecte:
• contabilitatea se ţine în partidă dublă, utilizând planul de conturi în vigoare
şi respectând Legea contabilităţii 82/91 cu modificările ulterioare;
• verificarea tuturor documentelor întocmite de subunităţi din punct de vedere
al corectitudinii întocmirii, al preţurilor practicate, al semnăturilor privind
responsabilitatea şi a avizelor de aprobare date de conducere. Este interzis a
se opera în evidenţele contabile documente care nu au fost avizate de
conducerea societăţii;
• urmărirea ca aceste documente să respecte circuitul prevăzut şi termenele
stabilite pentru predare;
• întocmirea NJ (Note de Jurnal) pe tipuri de operaţiuni (casa, banca,
mişcarea efectivelor, GESTOC, etc.), întocmirea balanţei analitice pe
fiecare cont, verificarea soldurilor conturilor, efectuarea regularizărilor şi
corecţiilor, dacă este cazul;

5
• efectuarea punctajelor cu clienţii şi furnizorii şi punerile de acord;
• întocmirea jurnalelor de cumpărări şi vânzări, întocmirea şi depunerea la
Direcţia de Finanţe a decontului de TVA conform legislaţiei în vigoare;
urmărirea efectuării plăţii TVA-ului de plată întocmirea documentaţiei
privind TVA-ul de rambursat;
• întocmirea statelor de plată, urmărirea acordării tuturor drepturilor salariale
în concordanţă cu normele de muncă, urmărirea reţinerii datoriilor aferente
salariilor, întocmirea centralizatorului statelor de plată, a viramentelor
aferente salariilor, întocmirea OP (Ordine de Plată) ale datoriilor către
bugetul consolidat al statului (CAS, şomaj, fond sănătate, fond risc, etc.) şi
urmărirea decontării lor în termene legale;
• efectuarea normării muncii;
• urmărirea şi înregistrarea mişcării mijloacelor fixe, a amortizărilor,
calcularea, întocmirea şi depunerea la Finanţe a declaraţiilor privind
impozitele şi taxele locale (impozit clădiri, impozit teren, taxă mijloace de
transport, etc.), urmărirea achitării lor la termenele prevăzute de lege,
urmărirea încheierii contractelor de locaţii (dacă este cazul) şi decontarea
lor;
• întocmirea balanţei de verificare;
• participarea la acţiuni de inventariere a patrimoniului;
• efectuarea analizei costurilor pe categorii;
• întocmirea situaţiilor economice de analiză a activităţii societăţii;
• întocmirea bilanţului contabil şi a contului de profit şi pierdere;
• centralizarea situaţiilor tehnice privind evoluţia viitoare a efectivelor de
păsări; întocmirea B.V.C. –ului (Bugetul de Venituri şi Cheltuieli) societăţii;
• întocmirea şi a altor situaţii şi rapoarte solicitate de conducerea societăţii.

6
7
 CAPITOLUL II

CONTABILITATEA ÎNTRE STIINŢĂ ŞI ARTĂ

II. 1. Obiectul contabilităţii. Faze în evoluţia contabilitaţii

Contabilitatea este ştiinţa şi arta stăpânirii afacerilor, se ocupă cu "măsurarea,

evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii,
precum şi a rezultatelor obţinute din activitatea persoanelor fizice şi juridice", în care scop
"trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea
informaţiilor cu privire la poziţia financiară, performanţa financiară şi fluxurile de trezorerie,
atât pentru cerinţele interne ale acestora, cât şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi potenţiali,
creditorii financiari şi comerciali, clienţii, instituţiile publice şi alţi utilizatori" (Legea
contabilităţii nr.82/1991, republicată în iunie 2007, art.2, al (1).
Contabilitatea s-a născut odată cu economia de subsistenţă a comunei primitive,
desenele din peşterile rupestre nefiind altceva decât forme incipiente ale „socotelilor”: câte
animale au fost, vânate şi mâncate, câte piei s-au jupuit şi câte haine au rezultat,
Împreună cu economia în dezvoltare s-a perfecţionat şi „arta ţinerii socotelilor”,
punctul de cotitură reprezentându-l modelul matematic elaborat de Luca Paciolo di Borgia
acum mai bine de 500 de ani, după care contabilitatea a devenit de neînlocuit, fără alternative,
deopotrivă o ştiinţă şi o artă în urmărirea existenţei şi mişcării capitalurilor şi utilităţilor, a
stabilirii rezultatelor activităţii şi plasării lor, şi totul de maniera ca afacerile să beneficieze
permanent de suportul bănesc necesar.
Contabilitatea nu are hotare. Limitele ei teoretice, ştiinţifice şi practice sunt fără
sfârşit, atât în ceea ce priveşte cuprinderea fenomenelor economice, cât şi a modului în care
ele sunt sistematizate, prelucrate şi prezentate, astfel că despre ea niciodată nu poţi să pretinzi
că ştii totul.Companiile, întreprinderile, instituţiile, societăţile de orice fel şi mărime,
persoanele juridice din întreaga lume întocmesc „conturi” şi situaţii financiare pentru a fi
prezentate utilizatorilor de informaţii, proprietarilor, controlorilor, administratorilor, organelor
fiscale, după o metodologie unică - iar aceasta este contabilitatea.
Conform Legii contabilităţii nr. 82/1991, contabilitatea este o activitate specializată în
măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor
proprii, precum şi a rezultatelor obţinute din activitatea presoanelor fizice şi juridice […]
trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea
informaţiilor cu privire la poziţia financiară, performanţa financiară şi fluxurile de trezorerie,
atât pentru cerinţele interne ale acestora, cât şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi potenţiali,
creditorii financiari şi comerciali, clienţii, instituţiile publice şi alţi utilizatori.
Contabilitatea este procesul prin care informaţiile financiare ale unei entităţi sunt înregistrate,
clasificate, sumarizate, interpretate.
În lucrarea „Bazele contabilităţii” din 1980, profesorul D. Rusu defineşte obiectul
contabilităţii ca fiind ansamblul mişcărilor de valori, exprimabile în bani, dintr-un perimetru
de mică sau mare întindere (regie autonomă, societate comercială, instituţie publică, societate
bancară etc.) precum şi raporturile economico-juridice în care unitatea patrimonială este parte
şi care generează decontări băneşti; calculele contabilităţii reflectă deodată mişcarea şi
transformarea mijloacelor precum şi resursele în ordinea lor de formare şi după destinaţia lor
în procesul de reproducţie. Aceasta este în prezent concepţia şcolii ieşene de contabilitate.
---------------------------------------
Legea Contabilităţii nr. 82/1991, republicată, M. Of. nr. 628/28.08.2002

8
 Prin definirea obiectului de studiu al unei ştiinţe se precizează fenomenele care
constituie conţinutul şi sfera de acţiune a ştiinţei respective. Prin aceasta se poate
stabili poziţia unei ştiinţe în cadrul sistemului ştiinţelor şi utilitatea sa în procesul
cunoaşterii.
Prima definiţie dată contabilităţii, implicit obiectului său de studiu, aparţine lui
Luca Paciolo, într-o lucrare apărută la Veneţia în anul 1494. După Paciolo, obiect al
contabilităţii este ,,tot ceea ce după părerea negustorului îi aparţine pe lume precum şi
toate afacerile, mari şi mărunte, în ordinea în care au avut loc“.Pe măsura dezvoltării
activităţii economice s-au emis teorii, opinii, concepţii privind obiectul de studiu al
contabilităţii.
Concepţia juridică consideră că obiectul contabilităţii il formează patrimoniul
unui subiect de drept, privit prin prisma relaţiilor juridice, adică drepturi şi obligaţii
pecuniare ale unei persoane fizice sau juridice, în corelaţie cu obiectele (bunurile, valorile)
corespunzătoare.
Concepţia economică defineşte ca obiect al contabilităţii circuitul capitalului privit
sub aspectul destinaţiei lui, respectiv capital fix şi capital circulant, şi sub aspectul
modului de dobândire, respectiv capital propriu şi capital străin (atras şi împrumutat).În
lucrarea ,,Contabilitate generală“ din 1947, ediţia a 13-a, autorul, prof. univ. C.G.
Demetrescu defineşte contabilitatea pe trei coordonate:
a) obiectul - contabilitatea este o ramură a ştiinţelor sociale care asigură
înregistrarea metodică şi ordonată a tuturor operaţiilor privind mişcările de valori, de
drepturi şi obligaţii, precum şi modificările determinate de rezultatele activităţii desfăşurate;
b) scopul - contabilitatea are drept scop stabilirea situaţiei economice şi
juridice a întreprinderii, exercitarea permanentă a unui control;
c) mijloacele - contabilitatea se foloseşte de mijloace proprii: conturi,
balanţe de verificare, jurnale.
Conform Legii contabilităţii nr. 82/1991, obiectul contabilităţii patrimoniului îl
constituie reflectarea în expresie bănească a bunurilor mobile şi imobile, inclusiv solul,
bogăţiile naturale, zăcămintele şi alte bunuri cu potenţial economic,
disponibilităţile băneşti, titlurile de valoare, drepturile şi obligaţiile persoanelor fizice
sau juridice (subiecţi de drept), precum şi mişcările şi modificările intervenite în
urma operaţiunilor patrimoniale efectuate, cheltuielile, veniturile şi rezultatele obţinute
de acestea.
Prin obiectul său de studiu, contabilitatea are o strânsă legătură cu alte ştiinţe:
- Dreptul - contabilitatea înregistrează operaţiuni economice care reflectă relaţiile cu
bugetul statului, alţi agenţi economici, salariaţii, alte persoane fizice, cu respectarea
normelor legale în vigoare. Totodată, prin expertizele contabile, contabilitatea
furnizează probe justiţiei pentru clarificarea unor fapte care fac obiectul unor acţiuni în
instanţele de judecată.;
- Economia Politică - contabilitatea se bazează pe categoriile economice definite
prin teoria economică şi totodată furnizează datele necesare pentru fundamentarea
unor noi concepte şi teorii;
- Statistica - contabilitatea furnizează datele necesare pentru determinarea
indicatorilor statistici şi totodată foloseşte procedeele statistice pentru întocmirea
raportărilor contabile;
- Matematica - contabilitatea efectuează operaţiuni de calcul folosind cifre,
semne matematice, operaţiuni aritmetice simple, precum şi procedee de calcul relativ
complexe. Pe de altă parte, contabilitatea furnizează matematicii datele necesare
pentru aplicarea unor metode de optimizare a producţiei şi deciziilor;

9
 - Managementul - contabilitatea furnizează informaţiile necesare pentru elaborarea
deciziilor şi respectă totodată hotărârile conducerii privind organizarea şi funcţionarea
contabilităţii;
- Fizica şi Chimia - pentru organizarea internă a contabilităţii şi
determinarea costurilor de producţie este necesar să fie cunoscute procedeele
tehnologice bazate pe realizările fizicii şi chimiei. Pe de altă parte, cu ajutorul
datelor contabilităţii, se poate stabili eficienţa aplicării diferitelor procedee tehnice;
- Planificarea şi prognoza - contabilitatea furnizează datele pentru efectuarea
previziunilor şi semnalează abaterile de la indicatorii estimaţi; pe baza previziunilor, se
conturează organizarea viitoare a contabilităţii şi domeniului ei de aplicare;
- Analiza activităţii economice-determinarea unor indici şi indicatori pentru
diagnosticarea activităţii desfăşurate precum şi stabilirea influenţelor exercitate de
anumiţi factori se realizează cu ajutorul datelor contabilităţii. Totodată, contabilitatea se
poate orienta pentru a urmări cu prioritate activităţile şi sectoarele care produc pierderi.

II.1.1. Concepţia juridică cu privire la obiectul contabilităţii

După concepţia juridică, obiectul de studiu al contabilităţii îl reprezintă

evidenţa în expresie bănească a existenţei şi mişcării patrimoniului privit ca
ansamblul drepturilor şi obligaţiilor unei persoane fizice sau juridice (subiect de
drept) în raport cu totalitatea bunurilor (obiectelor) deţinute.
Conform teoriei juridice, patrimoniul este alcătuit din următoarele componente:
1) Drepturile şi obligaţiile -exprimă raporturile de proprietate, respectiv modul
de apropiere şi cauzele stăpânirii bunurilor. Raporturile de proprietate se pot prezenta sub
următoarele forme:
- drepturi - atunci când titularul patrimoniului este proprietarul bunurilor, deci pentru
posesia şi folosinţa bunurilor nu trebuie să se acorde un echivalent;
- obligaţii - atunci când titularul patrimoniului, pentru o parte a bunurilor deţinute,
trebuie să plătească un echivalent sau să efectueze o anumită prestaţie.
2) Bunurile economice- reprezintă substanţa materială (fizică, concretă) a
patrimoniului. În raport de forma concretă de existenţă, bunurile economice pot fi:
- bunuri corporabile: terenuri, clădiri, utilaje, obiecte de inventar, materii prime,
mărfuri;
- bunuri necorporabile: creanţe, brevete, licenţe, mărci de fabrică şi de comerţ,
clientela, reputaţia, programe informatice;
- bunuri financiare: disponibilităţi în lei şi în valută, acţiuni, obligaţiuni, efecte de
comerţ.
Dacă se are în vedere echilibrul valoric al componentelor ce alcătuiesc patrimoniul
(substanţa materială şi raporturile de proprietate), atunci ecuaţia patrimoniului se poate
prezenta astfel:

Bunuri economice = Drepturi + Obligaţii

10
 II.1.2. Concepţia economică cu privire la obiectul contabilităţii

După concepţia economică, obiectul de studiu al contabilităţii îl reprezintă

evidenţa în expresie bănească a existenţei şi mişcării capitalului privit ca un
ansamblu de bunuri cu o anumită destinaţie precum şi sub aspectul modului de
dobândire a bunurilor respective.
Conform teoriei economice, capitalul, ca obiect al contabilităţii se prezintă sub
două aspecte: - capital fix şi circulant
- capital propriu şi capital străin

1) Capital fix şi capital circulant sunt definite în raport de modul în care bunurile
economice se întrebuinţează şi se înlocuiesc, şi anume:
- capitalul fix (active imobilizate) reprezintă bunuri care participă la mai multe
cicluri de exploatare, care se înlocuiesc după o perioadă de utilizare relativ
îndelungată, pe parcursul căreia se consumă treptat. Din această categorie fac parte:
construcţii, maşini, utilaje, mobilier.
- capitalul circulant (active circulante) reprezintă bunuri care se consumă sau
îşi schimbă forma de existenţă după fiecare ciclu de exploatare finalizat. Din această
categorie fac parte disponibilităţi în lei şi în valută, creanţe, materii prime, piese de
schimb, ambalaje, mărfuri.

2) Capital propriu şi capital străin sunt definite sub aspectul modului în care
bunurile se dobândesc sau se finanţează şi anume:
- capitalul propriu este dobândit de o unitate economică prin contribuţia
(aportul, participarea) proprietarilor (asociaţi sau acţionari), prin autofinanţare
(capitalizarea profitului) sau prin subvenţii primite. Capitalul propriu corespunde
drepturilor proprietarilor asupra patrimoniului.
- capitalul străin, denumit şi capital atras sau împrumutat, se referă la obligaţiile pe
termen scurt şi lung faţă de furnizori, creditori, personal, bugetul statului, bănci.
Capitalul străin corespunde obligaţiilor (datoriilor) titularului de patrimoniu.
Conform concepţiei economice, capitalul prezintă astfel.

11
 Dacă se are în vedere echilibrul celor două aspecte ale capitalului conform concepţiei
economice şi folosind termenii echivalenţi, atunci ecuaţia patrimoniului se poate exprima astfel:

Active imobilizate + Active circulante = Capital propriu + Datorii

Întrucât după natura lui, al doilea termen al egalităţii exprimă raporturile de

proprietate asupra patrimoniului, respectiv modul de dobândire a capitalului, adică sursa de
finanţare pentru care se foloseşte noţiunea de pasive, atunci ecuaţia patrimoniului se
poate prezenta simplificat astfel:

Active patrimoniale = Pasive (surse) patrimoniale

II.1.3. Faze în evoluţia contabilitaţii

În evo In evoluţia contabilităţii se pot distinge cinci perioade:

1. primele inceputuri ale insemnarilor contabile pană la anul 1202
2. anii 1202-1494
3. anii 1494-sfarsitul anului 1600
4. anii 1600-1795
5. 1795-pană in present.

12
 Realizări de excepţională valoare practică si stiintifică, rezistând timpului pană in
present, constituie mesajele pe care civilizatiile disparute le trimit ca un ecou zilelor
noastre. În antichitate, grecii, persii si incasii tineau socotelile cu ajutorul unor sfori
innodate, de diferite culori, ansamblul acestora constituia veritabile register de evidenta.
Păstorii şi-au numărat turmele gravând linii verticale pe bucăţi de lemn. Brutarii din Franţa
foloseau această metodă pentru a număra pâinea vândută pe datorie. În Mesopotamia se
utilizau, acum cinci mii de ani, tabliţele de argilă umedă pentru a consemna prin gravare
operaţiile care au avut loc. La Susa a fost descoperit codul regelui Hammurapi.
Din textele codului reiese faptul ca asiro-caldeeni foloseau tablitele de argilă pentru
inventarierea depozitelor. Aceste tablite erau apoi uscate si păstrate ca documente
justificative. Ei cunosteau noţiunea de active si pasiv. De asemenea, ei aveau cunoştinţe şi
de tehnică calcularii dobânzilor pentru sumele imprumutate si înscrise in conturi, ca si la
înregistrarea dobânzilor.
Din examinarea acestor tăbliţe, s-a constatat că, din vremuri indepartate, conturile
folosite cuprindeau informaţii referitoare la: categoriile de obiecte vandute, numele parţilor
participante, cantităţile si totalul vânzărilor. În afara tabliţelor de lut, grecii si romanii
foloseau tăbliţe cerate si tăbliţe de marmură.
Scribii din Egiptul faraonilor ţineau socotelile pe papirus. Cu timpul, locul frunzelor
de papirus a fost luat de pergament si apoi de hârtie
Evoluţia contabilităţii este legată de evolutia schimburilor comerciale. De la simple
însemnări s-a trecut la contabilitatea memorială, contabilitatea in partidă simpla si
contabilitatea in partidă dublă. Cea mai veche contabilitate memorială a fost ţinuta de
bancherii din Florenţa, înca la anul 1211, cand se foloseau termenii de dare si de avere,
deveniti mai tarziu debit si credit.
Nevoia de a şti impune apariţia si dezvoltarea unei stiinţe. Practica stimulează
progresul stiinţei. Sub impulsul unei intense vieţi economice, menţionam apariţia primei
opera scrise de contabilitate la şfârşitul secolului XV.
Italia este ţara unde producţia capitalistă s-a dezvoltat mai devreme ca în alte tări.
Se dezvoltă puternic comertul, negustoria, meşteşugurile şi odată cu ele oraşele considerate
drept adevărate centre politico-economice. Folosirea cifrelor arabe şi a metodelor de calcul
capată o largă răspândire prin publicarea in 1202 a lucrării lui Leonardo Pisano Liber
abaci.
În 1494 se publică la Veneţia cea mai importantă lucrare a savantului matematician
Luca Paciolo, “Summa de arithmetica, geometria, proportioni et proportinalita”.
Structurată in doua parti, aritmetica si geometria, lucrarea lui Paciolo a marcat de fapt
momentul de consacrare oficială a ştiintei contabilitaţii. Prin aşezarea in centrul sistemului
de calcul a contului Capital, Paciolo formulează pima egalitate contabilă, intre conturile
Casa si Capital, din care prin extensie se deduce relaţia de echilibru Avere = Capital.
Autorul utilizează pentru primă dată termeni cum ar fi:
- bilancio care semnifică balanţa de verificare, prin care se pune in evidenţă relaţia
formală(Debit=Credit);
- pro e dano profit si pierdere.
Luca Paciolo a publicat prima descriere a contabilitaţii in partidă dublă in anul
1494.
Odată cu apariţia lucrării lui Paciolo s-a deschis in domeniul economic un nou curent
de gandire privind organizarea activitaţii economice pe principii economice profitabile. Prin
opera “Summa ” s-a aşezat piatra fundamentală la temelia literaturii contabile, ea fiind
sâmburele din care a incolţit rodul straduinţelor celor care au incercat sa faca lumină in
labirintul acestei ştiinte.Nicio altă lucrare nu a impulsionat atat de mult organizarea calculului
economic si prin această activitatea economica insasi, ca opera contabila semnata de Luca

13
Paciolo. Adept al principiului: ubi non est orde, ibi confusio, adica unde nu este ordine,
domneste confuzia, Paciolo trateaza la un nivel superior cunostinte din domeniul creditului,
finantelor si contabilitatii. Prin opera de pionierat a savantului matematician, stiinta conturilor
dobandeste o deosebita insemnatate, iar cunostintele de contabilitate se raspandesc in intreaga
Europa.
Perioada cuprinsă intre anii 1494-1600, este numită de profesorul Dumitru Voina,
drept faza evolutivă a contabilitatii, respective secolul cel mare. Pentru Italia mentionam
urmatorii autori de opera contabilă: Givanni Antonio Tagliente, Girolamo Cardano, Domenico
Manzoni si Angela Pietra. Germania este prezenta in aria preocuparilor contabile prin
Henricus Gramateus, Mathaeus Schwartz si Wolffgang Scweicker, iar Franţa prin Pierre de
Savonne si Martin Fuster.
Un anumit declin înregistrează evoluţia gândirii contabile in Italia, intre anii 1600-
1795. Autori ca Giovani Domenico Peri, Giovani Moschetti si Andrea Zambelli in secolul
XVII, sau Giuseppe Forni si Petro Paolo Scali in secolul XVIII, nu mai pot reda gandirii
contabile italiene stralucirea de odinioara. Ordonanta lui Colbert de la 1673, la a carei
elaborare a contribuit si Jacques Savary, are un efect catalizator asupra dezvoltarii stiintei
calculului digafic. Jacques Savary, Mathieu de la Porte, Samuel Richard, Bertrand Francois
Barreme si in special Edmond Degranges, moment de referinţa pentru această perioadă,
confera Frantei dreptul de a fi vioara intai in gândirea acestei epoci. Primul autor care reuşeşte
să aducă o perfecţionare contabilitatii lui Paciolo, creand o adevarătă bresa in tehnica
pacioliană, este francezul Edmond Degrages. Acesta reuneşte cele doua registre separate la
Paciolo (jurnalul si cartea mare), intr-un singur registru, ale carui conturi prezintă intr-un
singur tablou situaţia afacerilor unui comerciant.
Numit de către profesorul Joseph Vlaemminch drept secolul contrastelor,veacul al
XIX-lea reprezintă un adevarat salt cantitativ in gândirea contabilă. În acest interval văd
lumina tiparului un numar de 1172 lucrari de contabilitate semnate de 1727 autori.
Cunoaşterea capitalului in dinamica modificarilor lui structurale, a cauzelor si efectelor
aflate intr-o conexiune permanentă, reprezintă elemente de real progres in definirea
contabilităţii.
Secolul XIX si inceputul secolului XX înregistrează importante contribuţii aduse de
gandirea germană prin Manfred Berliner, Georg Kurtzbauer la care adaugam elveţienii Hügli
si Schär. Ultimii doi dezvoltă teoria duplicismului materialist cu doua serii de conturi.

II.1.4. Contribuţii românesti la progresul contabilitaţii

Ca activitate practică contabilitatea a fost folosită in spaţiul românesc din vremurile

cele mai indepartate, dar o literatură contabilă, care să generalizeze din punct de vedere
conceptual această realitate a vieţii noastre economice, a aparut abia in prima jumatate a
secolului XIX.
Deşi cunoscusera o civilizaţie infloritoare, daco-getii nu au cunoscut scrisul. Statul
dac ţinea, dupa ocuparea romană, o socoteala asupra visteriei si a altor elemente
patrimoniale. Din documentele rămase de pe vremea ocupaţiei romane, rezulta că in Dacia
Romană se practica o contabilitate riguroasă privitoare la exploatarea minelor aurifere,
urmarirea veniturilor acestora, precum si pentru consernarea tributurilor cuvenite statului
roman. S-au păstrat cateva table cerate referitoare la constituirea unor societăţi camătareşti
(societas danistaria), precum şi la împrumuturile cu dobandă acordate de acestea.
Mai târziu, conturi de venituri si cheltuieli, catastife si register vamale, hrisoave si
alte documente atesta prezenta unor insemnari de natura contabilă in orasele Sibiu, Braşov,

14
Râşnov. Utilizarea lor capată amploare incepând cu secolul XIV. in condiţiile unei
indelungate dominaţii străine, in anul1837 apare la Brasov prima lucrare imprimată de
contabilitate in partidă dublă, sub semnatura dascălului braşovean Emanoil Ioan Nichifor,
care oferă astfel neamului sau o adevarată pildă de patriotism. Merita menţionat faptul că
Nechifor creează o terminologie proprie, in limba română, ceea ce pentru acea perioadă a
constituit o muncă de pionierat deosebit de dificilă.

Primul manual de contabilitate in limba română conţine procedee şi calcule

economice, principii de morală si etică comercială, notiuni de administraţie de drept
comercial. Ceva mai târziu, la1844 la Bucureşti apare lucrarea “Scrittura Doppia” sau
tinerea catastifelor, sub semnatura lui Dimitrie Jarcu. Tot in secolul XIX, menţionăm
numele savantului Ion Ionescu de la Brad, primul autor român preocupat de aplicarea
contabilităţii in agricultură. Profesorul Theodor Stefanescu editeaza in 1874,, Cursul de
contabilitate in partidă dublă” .

Un curent de largă audienţă au lansat prin scoala patrimonialistă, profesorii Spiridon

Iacovescu si Alexandru Sorescu. Noi elemente de gândire aduc in patrimonial contabil
profesorii I.N.Evian şi Dumitru Voina. Primul dezvoltă concepţia economică asupra
contabilităţii prin două lucrări fundamentale, iar cel din urmă a creat teoria economico-
juridica. Dupa anul 1989,cadrele universitare de specialitate din tara noastră au elaborat
numeroase tratate, studii şi lucrări prin care se realizează procesul de armonizare al
contabilitatii romanesti cu reglementarile europene si Standardele Internaţionale de
Contabilitate.
Secolul XIX este numit secolul contrastelor, in care se constată pe de o parte, apariţia
unor lucrari de contabilitate lipsite de un bun conţinut economic, ethnic si teoretic, si pe de
alta parte, se realizează opere de valoare incontestabilă, cu concepţii noi si teorii indrăzneţe,
cuprinzând o adancă găndire, care le ridică la nivelul celor mai bune lucrari economice.

II.2. Aspecte generale privind normalizarea şi armonizarea

contabilităţii

Organismul internaţional de normalizare, Consiliul pentru Standarde Internaţionale de

Contabilitate (IASB), în primii săi ani de existenţă (după reforma suportată de IASC, în
2001), a îndeplinit trei sarcini majore1:
- construirea, până în 2005, a unei “platforme stabile”, care să conţină standarde
performante;
- montarea unui cadru puternic pentru realizarea convergenţei standardelor naţionale
cu standardele internaţionale;
- montarea unui cadru flexibil pentru realizarea convergenţei standardelor
internaţionale cu cele americane.
Trebuie amintit faptul că, în mai 2000, a fost aprobat un nou Regulament al IASC, în
baza căruia IASC este restructurat fiind organizat ca entitate juridică independentă, condusă
de un Consiliu de Administraţie format din 19 membri (administratori) şi de un Consiliu
pentru Standardele Internaţionale de Contabilitate (IASB2) având obiectiv promovarea
convergenţei principiilor contabile utilizate de întreprinderi şi de alte organizaţii în scopul

11
Liliana Feleagă (Malciu), Niculae Feleagă, Contabilitate financiară- o abordare europeană şi internaţională-
vol. I, Editura Infomega, Bucureşti, 2005, pag. 251.
2
După transformarea IASC în IASB, Standardele Internaţionale de Contabilitate (IAS) se numesc Standarde
Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS- International Financial Reporting Standard)

15
raportării financiare în întreaga lume. Conform Regulamentului, Consiliul (IASB) este
alcătuit din 14 persoane (12 membri “permanenţi” şi 2 membri “temporari”) ale căror
calificare de bază este expertiza şi ale căror unică responsabilitate este elaborarea
standardelor de contabilitate.
Din cei 12 membri permanenţi ai IASB, 7 sunt responsabili de asigurarea legăturii
cu organismele naţionale de normalizare, ceea ce facilitează procedurile de integrare a
procesului IASB cu procesele la nivel naţional.
Pentru a se putea asigura o largă reprezentare internaţională membrii Consiliului de
Administraţie sunt numiţi, după cum urmează: şase membri din America de Nord; şase
membri din Europa; patru membri din regiunea Asia-Pacific; trei membri din oricare altă
regiune, cu condiţia păstrării echilibrului geografic.
În interiorul IASC funcţionează de asemenea un Consiliu Consultativ al Standardelor,
organism nou, înfiinţat în ianuarie 2001 şi un Comitet Permanent pentru Interpretarea
Standardelor, înfiinţat în 1997 şi restructurat în decembrie 2001.
Reforma instituţională internă pusă în aplicare de IASC începând cu anul 2001
urmăreşte să-i consolideze independenţa şi operaţionalitatea, având ca efect creşterea
credibilităţii şi influenţei IASC în procesul normalizării contabile la nivel mondial.
IASB şi-a propus reexaminarea, în condiţii de urgenţă, a normelor moştenite de la
Comitelul precedent (IASC) din dorinţa de a se asigura că ţările care adoptă standardele
internaţionale de contabilitate dispun de un regim contabil stabil care să confere încredere
actorilor pieţelor financiare.
Din punct de vedere administrativ, armonizarea contabilităţii româneşti cu concepţiile
şi reglementările europene în materie, se regăseşte, doctrinar şi operativ, la nivelul
prevederilor Ordinului M.F.P. nr. 306/2002 privind aprobarea Reglementărilor contabile
simplificate, armonizate cu directivele europene. Nevoia de armonizare a contabilităţii
româneşti este înscrisă în necesitatea resimţită la nivel internaţional cu privire la adoptarea
unor principii unitare privind contarea operaţiunilor economice, raportarea financiară,
evaluarea patrimonială sau asigurarea unui audit relevant la nivelul pieţelor integrate. Dintre
argumentele care motivează necesitatea promovării şi intensificării procesului de armonizare
contabilă pe plan european şi mondial, amintim:
- Globalizarea economiilor naţionale şi integrarea pieţelor financiare impun la nivel de
necesitate stringentă, armonizarea sistemelor informaţionale contabile, cel puţin ca premisă
esenţială a coerenţei în fapt a întregului sistem de evidenţă şi raportare a rezultatelor
înregistrate de entităţile economice sau societăţile de intermediere financiară. Libera circulaţie
a capitalului ar trebui să fie fundamentată pe un sistem de informaţii relevant şi simetric din
punct de vedere al accesului, definite prin inteligibilitate, relevanţă şi mai ales comparabilitate
în termeni globali. Produsele finite ale contabilităţii, elaborate într-o ţară sunt utilizate în
această fază dincolo de graniţele iniţiale, emanând necesitatea elaborării unui limbaj comun şi
a uniformizării tehnicilor particulare privind sistemele de evidenţă şi raportare contabilă, care
să permită utilizatorilor finali, investitorilor sau analiştilor financiari înţelegerea simetrică a
informaţiilor de această natură, mai ales în cazul companiilor străine.
- Generalizarea accesului pe pieţele internaţionale de capital stimulează de asemenea
procesul de armonizare a contabilităţii, organismele profesionale, guvernamentale,
interguvernamentale şi internaţionale fiind direct interesate în domeniul supravegherii şi
reglementării prudenţiale, protejând astfel colateral şi implicit, interesul investitorilor în raport
cu acţiunile companiilor transnaţionale prezente pe pieţele regionale sau internaţionale de
capital, fapt care a impus, măcar ca ipoteză de lucru, elaborarea situaţiilor financiare în
condiţii de corespondenţă deplină la nivel global.
- Activitatea firmelor de contabilitate multinaţionale sau transnaţionale care au filiale şi
sucursale în ţări diferite, a condus într-un efort întrunit la elaborarea, consolidarea şi auditarea

16
unitară a situaţiilor financiare, contribuind în mod activ şi determinant la implementarea
normelor privind armonizarea contabilităţii la nivel internaţional.
- Activitatea eterogenă a autorităţilor fiscale la nivelul cărora există proceduri
complicate cu privire la impozitarea veniturilor (profiturilor) realizate în străinătate, urmare a
metodologiilor diferite de determinare a bazelor de impozitare concepute chiar de către aceste
autorităţi, promovează permanent acţiunea de armonizare pentru stabilirea unui avantaj în
procesul complex de omogenizare a informaţiilor.

II.2.1. Normalizarea contabilă

Normalizarea contabilă este procesul prin care se armonizează prezentarea

documentelor de sinteză, metodele contabile şi terminologia. (Jean Francois Casta). Este
procesul prin care se armonizeaza elaborarea de norme si principii contabile. Procesul de
normalizare contabila din diferite tari a condus la 3 tipuri de normalizare contabila:
• de tip statal – normele sunt elaborate si puse in aplicare de un organism
public (Franta, Germania, Romania). La noi organismul care se ocupa de
normalizarea contabila este Ministerul Finantelor Publice prin Directia de
Reglementari Contabile.
• de tip pragmatic – normele sunt elaborate de organisme ale profesiei
conatbile si sunt puse in aplicare tot de ele (Marea Britanie)
• de tip mixt – normele sunt elaborate de asociatii profesionale si sunt puse in
aplicare prin interventia publica a statului (SUA).
Existenta normalizarii contabile implica existenta unor dispozitive ale normalizarii –
la nivel national – Planul Contabil General.
La nivel de grup de tari, s-a convenit la o normalizare regionala (Comisia
Economica europeana elaboreaza norme contabile sub forma directivelor europene).
Normalizarea internationala facuta de un Comitet al Standardelor Internationale de
Contabilitate, a caror standarde au caracter de recomandari şi sunt puse in aplicare după
legiferarea de fiecare tară.
Activitatea de normalizare a IASB s-a concretizat în:
- publicarea Cadrului general de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare;
- publicarea a 41 de standarde contabile internaţionale.
Cadrul general de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare elaborat de IASB face
referire la:
- obiectivul situaţiilor financiare;
- caracteristicile calitative ale informaţiilor din situaţiile financiare;
- definirea, recunoaşterea şi evaluarea elementelor pe baza cărora sunt întocmite
situaţiile financiare;
- conceptele de capital şi de menţinere de capital.

1. Obiectivul situaţiilor financiare

Obiectivul situaţiilor financiare este de a furniza informaţii despre poziţia financiară,

performanţele şi modificarea poziţiei financiare ale întreprinderii, informaţii care să fie utile
unei sfere largi de utilizatori în luarea deciziilor. Utilizatorii situaţiilor financiare sunt:
investitorii, personalul (angajaţii), creditorii, furnizorii şi alţi creditori comerciali, clienţii,
guvernul şi instituţiile acestuia, precum şi publicul.

17
 Pentru a corespunde obiectivelor, situaţiile financiare trebuie să fie elaborate pe baza
respectării următoarelor concepte de bază: contabilitatea de angajamente şi continuitatea
exploatării.

2. Caracteristicile calitative ale informaţiilor din situaţiile financiare

Principalele caracteristici calitative ale informaţiilor din situaţiile financiare sunt:

inteligibilitatea, pertinenţa (relevanţa), fiabilitate (credibilitatea) şi comparabilitatea.
Inteligibilitatea: situaţiile financiare trebuie să fie imediat inteligibile pentru
utilizatori. În acest sens, utilizatorii trebuie să posede o bună cunoaştere a activităţii
economice şi contabile.
Pertinenţa (relevanţa): o informaţie este pertinentă atunci când influenţează deciziile
economice ale utilizatorilor, facilitând evaluarea de către aceştia a evenimentelor trecute,
prezente şi viitoare şi confirmând sau corectând evaluările trecute.
Fiabilitatea (credibilitatea): o informaţie este fiabilă atunci când nu conţine erori sau
elemente care să conducă la interpretări eronate, şi astfel utilizatorii pot avea încredere în ea,
în vederea reprezentării fidele a tranzacţiilor şi evenimentelor.
Comparabilitatea: utilizatorii trebuie să beneficieze de comparabilitatea în timp a
situaţiilor financiare, astfel încât aceştia să poată identifica tendinţele poziţiei financiare şi a
performanţelor întreprinderii.

3. Definirea, recunoaşterea şi evaluarea elementelor pe baza cărora sunt întocmite

situaţiile financiare

Elementele (structurile) situaţiilor financiare sunt: activele, datoriile, capitalurile

proprii (elemente legate de evaluarea poziţiei financiare), veniturile, cheltuielile (elemente
legate de evaluarea performanţei) şi diferenţele din reevaluare (ajustări de menţinere a
capitalului).
Activele: reprezintă o resursă controlată de întreprindere care provine din evenimente
trecute şi care este purtătoare de avantaje economice viitoare ce sunt benefice acesteia.
Datoriile: o obligaţie actuală a întreprinderii care provine din evenimente trecute şi
care cu ocazia plăţii antrenează o ieşire de resurse generatoare de avantaje economice
Capitalurile proprii: interesul rezidual în activele întreprinderii, după deducerea
tuturor datoriilor.
Veniturile: creşteri de avantaje economice înregistrate în cursul perioadei contabile
sub formă de creşteri ale activelor sau descreşteri ale datoriilor şi care au ca rezultat o creştere
a capitalurilor proprii, diferită de cea care provine din contribuţiile proprietarilor.
Cheltuielile: diminuări de avantaje economice, în cursul perioadei contabile, care au
ca rezultat o diminuare a capitalurilor proprii, diferită de cea care provine din distribuirile în
favoarea proprietarilor de capital.

4. Conceptele de capital şi de menţinere de capital:

Capitalul unei entităţi este cunoscut sub doua forme: capital financiar, capital fizic
a. capital financiar = activul net = capital propriu al întreprinderii
b. capital fizic = capacitatea productivă a intreprinderii, bazată pe producţia fizică
(unităţi produse zilnic).
Menţinerea capitalului financiar – profitul este obţinut atunci când valoarea
financiară a activelor nete de la sfârşitul perioadei este mai mare decât cea de la începutul

18
perioadei (după excluderea contribuţiilor proprietarului la creşterea de capital şi a
distribuţiei de capital în favoarea acţionarilor).
Menţinerea capitalului fizic – profitul este obţinut atunci când fondurile necesare
pentru a realiza o capacitate de producţie la sfârşitul perioadei este mai mare decât cele de la
începutul perioadei (după excluderea contribuţiilor proprietarului la creşterea de capital şi a
distribuţiei de capital în favoarea acţionarilor).

II.2.2 Armonizarea contabilă internaţională

Armonizarea contabilă internaţională reprezintă procesul instituţional ce are ca

obiect convergenţa normelor şi practicilor contabile naţionale, în scopul facilitării
comparaţiilor situaţiilor financiare ale întreprinderilor din ţări diferite.
Spre deosebire de normalizare, ce are ca obiect elaborarea de norme identice şi
aplicarea uniformă a acestora în acelaşi spaţiu geopolitic, armonizarea vizează stabilirea unei
echivalenţe între diversele practici contabile. De fapt, armonizarea este mai puţin restrictivă,
ea fiind o formă atenuată a normalizării.
Procesul de armonizare a contabilităţii se poate dezvolta în cadrul unei regiuni
(armonizare regională) sau la nivelul mondial (armonizare mondială).
Datorită amplorii şi duratei sale, cel mai relevant caz de armonizare contabilă
regională este cel al armonizării contabile europene.
În contextul reconstrucţiei europene, armonizarea contabilă a constituit unul dintre
mijloacele de integrare economică prevăzut de Tratatul de la Roma. Astfel, crearea unei mari
pieţe concurenţiale presupunea ca informaţiile produse de către întreprinderi să fie
inteligibile în toate ţările şi, în consecinţă, situaţiile financiare să fie armonizate.
Rezultatele armonizării contabile europene s-au concretizat în comparabilitatea
practicilor practicilor contabile şi de informare financiară ale societăţilor europene şi în
ameliorarea calităţii rapoartelor anuale.
Dar, această armonizare regională a relevat şi anumite limite generate de:
multitudinea de opţiuni cuprinse în directive, procesul foarte lung de elaborare şi de aplicare
al unei directive (situaţie ce a determinat caducitatea unor prevederi din directive, în
momentul asimilării acestora în legislaţia ţărilor membre), elementelor netratate (conversia
conturilor filialelor străine, etc), contradicţiile ce pot să apară între directive (în Directiva a
VII-a este prevăzută o opţiune prin care la nivelul conturilor consolidate se pot utiliza
metode de evaluare diferite de cele preconizate de Directiva a IV-a, situaţie care generează
diferenţe între conturile individuale şi conturile consolidate).
La nivel mondial, două organisme joacă un rol dominant în materie de armonizare
contabilă: Consiliul standardelor de contabilitate financiară (FASB - Financial Accounting
Standards Board), organismul american de normalizare, şi Consiliul standardelor
internaţionale de contabilitate (IASB - Internaţional Accounting Standards Board)3.
Constituit în 1973, IASB a avut ca obiectiv atât elaborarea şi publicarea în interesul
publicului de standarde internaţionale de contabilitate, care să fie respectate cu ocazia
prezentării situaţiilor financiare, cât şi acceptarea şi aplicarea acestor standarde la nivel
mondial.

II.3. Convergente internationale si contabilitatea din România

3
Aceasta este denumirea actuală, titulatura iniţială a organismului internaţional de normalizare fiind aceea de
Comitet al standardelor internaţionale de contabilitate (IASC - International Accounting Standards
Committee)

19
 În fata provocarilor internationale, contabilitatea romaneasca nu putea sa ramana
imuna si fara reflexe. Ea s-a adaptat proceselor de normalizare, armonizare si convergenta,
atat prin intermediul unor institutii nationale, cat si prin actiunea organismelor de
supraveghere a pietei de capitaluri, in interdependenta cu demersurile organismelor ce
reprezinta profesia contabila. Contabilitatea romaneasca se afla in faza implementarii
integrale si adecvate mediului de afaceri national a Directivelor contabile europene, in
paralel cu actiunile de aplicare a Standardelor Internationale de Contabilitate (IAS/IFRS).
Sistemul contabil practicat în tara noastrã, indiferent că a fost consecinta unei fracturi
istorice sau nu, a fost si este un produs de import. Douã conditii ne lipsesc pentru a avea
satisfactia dată de existenta unui produs contabil indigen: -una este realizabilă pe termen
lung - formarea si dezvoltarea unei scoli românesti de contabilitate: - cealaltă, pe termen
mediu - înfiintarea, organizarea si gãsirea solutiilor optime de functionalitate a unui
organism independent de normalizare.
Drumul internaţionalizãrii si europenizãrii contabilitãþii din România trece si prin
asimilarea produselor convergentei între cele douã referentiale contabile de nivel mondial.
Aproximativ 1.500 de întreprinderi românesti au început, odatã cu asimilarea reglementãrilor
regãsite în Ordinul Ministrului Finantelor Publice (OMFP) nr. 94, din februarie 2001,
aventura cunoasterii si aplicãrii standardelor contabile internaţionale (IAS). Reglementãrile
unui nou ordin (OMFP nr. 1752) aplicabil în tara noastrã începând cu 1 ianuarie 2006 se
cer a fi conforme cu directivele contabile europene.
Regulile prezente în acest din urmã ordin sunt partial inspirate din „litera” unor
standarde contabile internaţionale. Trecerea la sistemul bazat pe standarde IFRS cere ca
economiştii contabili, expertii şi auditorii financiari, profesorii si studentii sã asimileze
lectiile convergentei între referentialul international si cel american. Este, probabil, procesul
cel mai complex căruia specialistii trebuie să îi facã faţă, de la declansarea reformelor
contabile, după 1990.
Componentele arhitecturii cadrului contabil internaţional, inclusiv proiectul de
reformă a acestui cadru, standard după standard, principiu după principiu, regulă dupã regulă,
politici contabile de recunoastere, măsurare si publicare a conturilor, toate acestea sustinute
de studii de caz relevante, vor constitui materia incandescentă a unei revolutii financiare ce
ne asteaptă în anii care urmează.
Cu timpul este posibil să concepem în ţara noastră si un sistem contabil national.
Dacă ar fi asa, el ar fi supus actului de montare a unui cadru, pentru realizarea convergentei
standardelor nationale cu cele internationale, evenimente la care vor fi martori si actori cei ce
înteleg că serviciile contabile vor fi din ce în ce mai complexe, că fenomenele de concurenţă
vor cerne valorile si că vor rãmâne în jocul social al contabilităţii numai cei ce vor absolvi
acest examen de înalt profesionalism.

20
CAPITOLUL III

21
 DELIMITARI SI STRUCTURI PRIVIND DATORIILE SI
CREANTELE

În vederea realizării obiectului de activitate, întreprinderea intră în relaţii cu mediul

economico-social. Astfel, pentru a-şi asigura existentul de bunuri economice de natura
activelor imobilizate, activelor circulante sau altor bunuri necesare desfăşurării propriei
activităţi, aceasta intră în relaţii de colaborare cu terţe persoane fizice sau juridice. În
procesul de aprovizionare, întreprinderea cumpără bunuri economice de diverse forme de la
alte persoane juridice şi fizice, bunuri pentru care îşi creează datorii; de asemenea vinde
produsul activităţii sale în cadrul procesului de desfacere, proces în urma căruia rezultă
creanţele.

III.1 Clarificări conceptuale privind datoriile si creanţele

.
III.1.1. Datoria este obligaţia contractuală faţă de un terţ si care presupune plata unei
sume de bani, livrarea unui bun, prestarea unui serviciu sau executarea unei lucrari in
folosul acestuia. În mod generic, cel care are o datorie poate fi numit debitor. Datoriile apar
între entitate si furnizori (furnizori, furnizori de imobilizari, efecte de platit),datorii cu
personalul, cu bugetul statului, cu bugetul asigurarilor sociale, in cadrul grupului apar
datorii cu asociaţii, datorii cu creditorii diversi, precum si cu clientii (clienţi creditori).
Datorii – exprimă surse de finanţare furnizate de terţi, pentru care unitatea trebuie să
acorde o contraprestaţie sau un echivalent valoric.
Cadrul general al IASC defineşte datoria (paragraful 49 b) astfel:
„O datorie reprezinta o obligatie actuala a întreprinderii ce decurge din evenimentele trecute
şi prin decontarea careia se asteaptă sa rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii
economice”.
Criteriile cumulative de recunoaştere a datoriilor sunt:
- probabilitatea unei ieşiri de resurse, purtatoare de beneficii economice;
- evaluarea sa se poata face în mod credibil.
Caracteristica esenţială a unei datorii este faptul ca reprezintă o obligaţie actuală a
întreprinderii, care la rândul ei, este un angajament sau responsabilitate de a acţiona într-un
anumit fel . Datoriile pot rezulta ca urmare a unor obligaţii contractuale pentru bunuri şi
servicii, din dorinţa de a păstra bune relaţii cu partenerii de afaceri sau prin efectul legii.
În mod normal obligaţia apare numai în momentul livrarii activului sau în momentul în care
s-a încheiat un acord irevocabil de cumparare a activului .

III.1.2. Creanţa - reprezinta contrapartida unei datorii si se concretizează in dreptul de a

pretinde plata unei sume de bani, livrarea unui bun, prestarea unui serviciu, execuţia unei
lucrări.
Titularul unei creanţe este numit in mod generic creditor. In desfasurarea activităţii
sale, entitatea inregistrează creanţe in relaţie cu clienţii (creanţe-clienti, efecte de primit), cu
debitorii, cu personalul, cu bugetul statului (TVA de recuperat, varsăminte de impozite peste
suma reală), cu bugetul asigurarilor sociale, precum si in cadrul grupului, cu asociaţii, cu
subunităţile si chiar cu furnizorii (furnizori-debitori).
Creanţe – sunt drepturi cuvenite creditorilor de a pretinde de la debitori anumite sume
de bani, bunuri sau servicii.

22
 Conform Standardului Internaţional de Contabilitate IAS 39 Instrumente financiare
Recunoaştere şi Evaluare, creanţele întreprinderii reprezintă activele financiare create de
întreprindere prin furnizare de bunuri sau prestare de servicii direct unui debitor, altele decât
cele ce sunt iniţiate cu intenţia de a fi vândute imediat sau în termen scurt, care trebuie
categorisite ca reţinute pentru tranzacţionare.
Creanţele denumite şi „active în curs de decontare“ reprezintă drepturile pe termen scurt
ale unităţii, respectiv mijloace în curs de încasare adică drepturi ale creditorilor de a pretinde
anumite sume, bunuri sau lucrări.
Contabilitatea terţilor asigură informaţia necesară pentru evidenţa datoriilor şi creanţelor
întreprinderii în relaţiile acesteia cu furnizorii, clienţii, personalul, asigurările şi protecţia
socială, bugetul statului, unităţile din cadrul grupului, asociaţii respectiv acţionarii, debitori
şi creditori diverşi. Informaţiile legate de scadenţa activelor şi datoriilor sunt utile pentru
evaluarea lichiditaţii şi solvabilităţii întreprinderii. De asemenea, în această categorie de
decontări se încadrează şi cele din operaţii de participaţie, ca şi cele între exerciţiile
financiare.
Întreprinderea trebuie să determine pe baza naturii activităţii sale modul de prezentare a
activelor curente şi imobilizate şi datoriilor curente şi pe termen lung ca fiind clasificări
separate în bilanţ. În situaţia în care întreprinderea nu efectuează această clasificare, activele
şi datoriile sunt prezentate detaliat în ordinea lichidităţii, respectiv exigibilităţii lor.
Când întreprinderea furnizează bunuri, execută lucrări sau prestează servicii în cadrul unui
ciclu de exploatare care poate fi identificabil în mod clar, clasificarea separată în bilanţ a
activelor curente şi imobilizate şi a datoriilor curente şi pe termen lung oferă informaţii utile
făcându-se distincţie între activele nete rulate continuu sub formă de „capital” circulant şi
cele utilizate în activitatea întreprinderii pe termen lung. Astfel, se evidenţiază activele care
se asteaptă a fi realizate şi datoriile exigibile în cadrul ciclului curent de exploatare.
Ciclul de exploatare al unei întreprinderi reprezintă perioada de timp dintre
achiziţionarea materiilor prime care intră într-un proces şi finalizarea acestuia în numerar
sau sub forma unui instrument uşor convertibil în numerar.
Creanţele curente, componente ale activelor curente şi datoriile curente formează
categoria generică de terţi.
Evidenţierea creanţelor şi datoriilor în contabilitate se face la valoarea lor nominală,
adică valoarea efectivă în momentul apariţiei lor. Există posibilitatea ca, la inventariere
valoarea unor astfel de creanţe sau datorii să fie diferită de valoarea lor nominală. În acest
caz, aplicând principiul prudenţei, se va ţine seama de deprecierea creanţelor, îndeosebi, şi
se vor constitui ajustări pentru depreciere. În cazul datoriilor, la apariţia unor datorii
probabile se constituie provizioane pentru riscuri şi cheltuieli în acest fel, în documentele de
sinteză se va asigura o informaţie mai corectă asupra situaţiilor, drepturilor şi obligatiilor
entităţii.
Aplicarea principiului independenţei exerciţiilor impune delimitarea pentru fiecare exerciţiu
a tuturor cheltuielilor şi veniturilor ce aparţin exercitiului respectiv.
În clasa conturilor de terţi întîlnim, astfel, conturi de regularizare ce pot fi asimilate unor
creanţe şi respectiv, datorii ale exerciţiului curent faţă de exerciţiul următor.
În funcţie de momentul decontării, vânzările- cumpărările de bunuri şi servicii se pot
clasifica astfel:
- vânzări- cumpărări cu decontarea imediată în numerar;
- vânzări- cumpărări pe credit comercial ( clasic sau cambial), cu decontarea ulterioară
- credit comercial clasic este amânarea la plată acordată de către furnizor clientului,
iar decontarea se face pe baza ordinului de plată,cec, chitanţă;
- credit comercial cambial este un credit prevăzut într-un efect comercial ( bilet la
ordine, cambie).

23
 III.2 Clasificarea datoriilor si creantelor

Datoriile şi creanţele pe care întreprinderea şi le creează în legătură cu înfiinţarea sa, ca

şi pe parcursul desfaşurării activităţii sale, se clasifica dupa mai multe criterii:

a. dupa termenul de decontare, se grupează în:

- obligaţii şi creanţe pe termen lung ( imobilizate)
- obligaţii şi creanţe pe termen scurt.( curente)

b. după natura operaţiilor ce le generează, datoriile pot fi:

- datorii comerciale - cuprind resurse bănesti atrase temporar de la partenerii de
afaceri, pentru care nu se plătesc dobânzi şi au în componenţă:
1.avansuri încasate în contul comenzilor;
2.datorii comerciale faţă de furnizor;
3.efecte de comerţ de plătit.
- datorii financiare - reunesc mai multe categorii de împrumuturi precum:
1.emisiunea de obligaţiuni;
2.credite bancare pe termen lung şi mijlociu;
3.datorii privind concesiunile, brevetele, licenţele preluate în patrimoniu;
4.datorii legate de participaţii;
5.alte împrumuturi ( credite primite prin conturile curente la bănci,
credite bancare pe termen scurt).;
- alte datorii – care cuprind:
1.datorii faţă de personal (salarii datorate, drepturi de personal neridicate), asigurări
şi protecţie socială,
2.asigurări şi protecţie socială
3.bugetul de stat (impozit pe profit, TVA de plată, impozit pe salarii
4.asociaţi (dividende de plată)
5.datorii ce privesc imobilizările financiare
6.alte împrumuturi şi datorii asimilate (garanţii primite, valoarea concesiunilor,
valoarea imobilizărilor primite in leasing financiar)

c. după conţinutul economic şi obiectul datoriilor pot fi:

- datorii faţă de furnizori;
- datorii faţă de clienţi pentru avansurile primite de la aceştia;
- datorii faţă de buget;
- datorii din efecte de comerţ;
- datorii faţă de salariaţi;
- datorii faţă de asigurările şi protecţia socială;
- datorii faţă de acţionari;
- alte datorii.

d. după natura operaţiilor care le generează creantele pot fi:

- creanţe comerciale;
- creanţe financiare;
- alte creanţe.

e. după conţinutul economic şi obiectul creanţelor pot fi:

- creanţe asupra clienţilor pentru produse vândute, lucrări executate şi
servicii prestate;

24
 - creanţe asupra furnizorilor generate de avansurile şi aconturile acordate
anticipat de către cumpărător;
- creanţe generate de deţinerea unor bilete la ordin, cupoane, bonuri de tezaur;
- diverse creanţe asupra debitorilor provenite din operaţii necomerciale.

III.3 SISTEMUL INFORMAŢIONAL

Conducerea profitabilă a oricărei activităţi economice presupune un management

flexibil, preocupat de crearea, dezvoltarea, menţinerea şi perfecţionarea continuă a
sistemului informaţional în general şi a celui economic în particular. Sistemului
informaţional al unei unităţi economice îi revine sarcina de a vehicula un volum suficient de
informaţii care să permită iniţierea deciziilor fundamentate la toate nivelurile organizatorice
ale unităţii economice.
Ca ramură a ştiinţei economice, contabilitatea este considerată, conform articolului 2
al Legii Contabilităţii nr. 82/1991 republicată 4, ştiinţa complex determinată şi specializată în
măsurarea, evaluarea, administrarea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi
capitalurilor proprii, precum şi a rezultatelor obţinute din activitatea persoanelor juridice şi
fizice, prin funcţionarea căreia se asigură înregistrarea cronologică şi sistematică,
prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia şi performanţa
financiară şi calitatea fluxurilor de trezorerie, atât pentru necesităţile interne cât şi în relaţiile
cu terţii.
Activitatea curentă a contabilităţii se fundamentează pe caracterul public al
informaţiilor furnizate, sintetizate în situaţiile financiare elaborate, respectiv: Bilanţul,
Contul de profit şi pierdere, Situaţia modificării capitalurilor proprii, Situaţia fluxurilor de
numerar şi a politicilor contabile aplicate şi notele explicative aferente detalierii acestora.
Furnizarea informaţiilor la nivel public constituie expresia transparenţei activităţii
economice, a lizibilităţii acesteia faţă de utilizatorii interni şi externi determinând finalmente
garanţia bonităţii şi solvabilităţii entităţii economice. Necesitatea transparenţei exprese a
activităţii economico-financiare a impus organizarea şi conducerea contabilităţii financiare
după norme, reguli, principii şi convenţii, aplicate în mod unitar, toate emanate, în prezent,
de la organismele administrative naţionale unice ca atribuţii şi competenţă în sfera normării
şi reglementării organizării contabilităţii, instituţii dominate incontestabil de autoritatea
Ministerului Finanţelor Publice (M.F.P.) şi de organismele de reglementare profesională
(exemplu: Corpul Experţilor Contabili şi a Contabililor Autorizaţi din România,
C.E.C.C.A.R.).
Adoptarea unor decizii corecte, care sa corespunda pe deplin realitatii si sa contribuie
la rezolvarea multiplelor si complexelor probleme ce pot aparea in activitatea economico-
financiare, este dependenta de calitatea si cantitatea informatiilor furnizate prin intermediul
sistemului informational economic. Toate masurile intreprinse in vederea perfectionarii
sistemului informational economic au contribuit in egala masura si la perfectionarea
contabilitatii.
In cadrul sistemului informaţional economic, informaţiile furnizate de subsistemul
informaţional contabil detin un rol deosebit de important, deoarece, prin continutul sau,
informaţia contabilă este exacta, completă si neintreruptă , ea caracterizând dimensiunea si
fluxurile valorice care iau naştere in cadrul procesului reproducţiei sociale si prin
intermediul cărora se exercită functia financiar-contabila a intreprinderii.

4
Legea Contabilităţii nr. 82/1991, republicată, M. Of. nr. 628/28.08.2002

25
 Deşi gama de obiective ale contabilitaţii in general si ale contabilitaţii financiare in
special este foarte diversă, nu se poate neglija faptul ca produsele finale ale oricărui sistem
contabil sunt documentele de sinteză, iar oferta de informaţii furnizate de aceste documente
depinde de utilizatori si, respectiv, de necesitaţile lor informaţionale. Pentru a putea
satisface cerinţele informaţionale ale analizei financiare, contabilitatea a fost confruntată cu
necesitatea elaborarii unui procedeu propriu de generalizare si sintetizare a datelor si
informaţiilor, ceea ce a implicat crearea unui instrument corespunzător, si anume bilanţul
contabil.
Termenul „bilanţ” derivă de la latinescul „balancia” (balanta, cantar). Bilanţul
contabil reprezintă documentul oficial utilizat la incheierea exerciţiului financiar.
Obiectul bunurilor materiale necesare unei societăţi se realizează de obicei în cadrul
agenţilor economici integraţi in diferite ramuri a economiei naţionale.
Agenţii economici constituie persoane fizice sau juridice care dispun, controlează şi
utilizează în activitatea de producţie o serie de factori în vederea dezvoltării si participării
lor la viaţa economică a unei societăţi. Cunoasterea activităţii acestor agenţi economici se
realizează cu ajutoru linformaţiilor.
Informatiile constituie o comunicare, un mesaj, o stire referitoare la o persoana,
obiect sau fenomen. Informaţia mai poate fi definită ca o acţiune de constatare, de lămurire
a unui fenomen, proces, persoană, la trecut, prezent sau viitor. Informaţiile utilizate pot fi
sistematizate dupa mai multe criterii, dupa cum urmează:

1. dupa rolul pe care il au in conducerea unităţilor întâlnim:

a) informaţii de conducere concretizate in decizii, hotarari, dispozitii;
b) informaţii de raportare date de obicei;
c) informaţii statistice;
d) informaţii financiare;
e) informatii contabile.
2. în raport cu reflectarea în timp, informaţiile pot fi:
a) active - culese in timpul desfasurarii activitatii;
b) pasive - care reflecta fenomene sau procese incheiate;
c) previzionale - se refera la fenomene sau procese ce se vor desfasura.
3. dupa natura lor, informatiile pot fi:
a) Tehnice;
b) Stiinţifice;
c) Sportive;
d) Social – economice.
Informaţiile economice stau la baza conducerii agenţilor economici. Informaţia
economică este apreciată in literatura de specialitate ca materia primă cu ajutorul căreia
lucrează un manager indiferent de domeniul sau de activitate si de domeniul ierarhic in care
se află.
Ansamblul de metode, procedee si mijloace de observare, culegere, prelucrare si
transmitere a informaţiilor formează sistemul informaţional. El presupune existenţa şi
funcţionarea unei existenţe economice si anume contabilitatea. Fiecare îşi are sistemul său
informaţional. Sistemul informaţional face legatura între sistemul decizional si sistemul
operaţional (de execuţie).
Contabilitatea este componenta de bază a sistemului informaţional, întrucât ea pune
la dispoziţia celor interesaţi informaţii cu privire la factorii de producţie a marimii
cheltuielilor, a veniturilor, productiei etc.
Privit din punct de vedere organizatoric, sistemul informaţional poate fi prezentat
astfel in mai multe etape:

26
 -culegerea datelor;
-prelucrarea datelor;
-analiza si valorificarea informaţiilor (elaborarea deciziilor);
-executarea deciziilor.
Culegerea datelor se face la locul si in momentul in care se produc fenomenele. De
obicei in practica unitatilor pentru culegerea datelor sunt utilizate documente. Documentele
sunt date scrise care atesta efectuarea unei operatii economice sau financiare.
Prelucrarea datelor culese se poate face manual sau cu ajutorul echipamentelor
electronice. Din aceasta prelucrare are loc o serie de centralizari (informatii logice) pentru
obtinerea informatiilor necesare.
Analiza si valorificarea datelor se face de catre sistemul decizional (conducator).
Contabilitatea a aparut din necesitatea unitatilor de a cunoaste averea de care dispun,
activitatea executata si rezultatele financiare.

Sistemul informational-contabil al datoriilor si creantelor

Contabilitatea sintetică a datoriilor şi creanţelor precum şi a operaţiilor asimilate acestora

se realizează cu ajutorul conturilor din clasa 4 „Conturi de terţi“, din care fac parte 10 grupe
care cuprind conturi sintetice de gradul I, unele desfăşurându-se şi pe conturi sintetice de
gradul II care sunt operaţionale.
 datoriile - funcţie contabilă de pasiv. Se creditează cu datoriile create în mod curent
faţă de terţi, se debitează la decontarea datoriilor, soldul este creditor şi reprezintă datoriile în
curs de decontare.
 creanţele - regimul conturilor de activ. Se debitează la crearea creanţelor asupra
terţilor, se creditează la decontarea creanţelor, soldul conturilor este debitor şi reprezintă
creanţele întreprinderii asupra terţelor persoane.

III. 4. Contabilitatea datoriilor si creanţelor

III.4.1. Contabilitatea datoriilor pe termen lung

Împrumuturile şi datoriile pe termen lung sunt structuri de capitaluri străine pe care

întreprinderea are obligaţia de a le restitui la termen şi pentru care trebuie să plătească o
dobândă. Acestea fac parte din structura capitalurilor permanente.
În categoria datoriilor pe termen lung (cu exigibilitate peste un an) se cuprind
împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni, creditele bancare pe termen lung, datorii legate
de participaţii, alte împrumuturi şi datorii asimilate, cât şi dobânzile aferente acestora.

III.4.1.1 Împrumuturile din emisiuni de obligaţiuni

Împrumuturile din emisiuni de obligaţiuni reprezintă datorii pe termen lung, create
prin vânzarea de obligaţiuni (titluri de credit) către persoane fizice sau juridice.
Obligaţiunea este valoarea mobiliară negociabilă, care conferă deţinătorului calitatea de
creditor. El are dreptul de a încasa de la emitent dobânzile aferente sumei date cu împrumut.
Împrumuturile din emisiuni de obligaţiuni mai sunt cunoscute şi sub denumirea de
împrumuturi obligatare.
Obligaţiunile dau dreptul la dobândă care este negociată, fără a participa la
gestiunea societăţii. În funcţie de tipul dobânzii, împrumuturile obligatare pot fi cu dobândă
fixă sau cu dobândă variabilă. Pentru împrumuturile cu dobândă fixă rata dobânzii rămâne
aceeaşi de la data emisiunii obligaţiunilor şi până la data scadentă. Pentru împrumuturile cu

27
dobândă variabilă, rata dobânzii se modifică pe perioada împrumutului în funcţie de
evoluţia pieţei monetare.
Societatea pe acţiuni poate emite obligaţiuni la purtător sau nominative, pentru o sumă
care să nu depăşească ¾ din capitalul vărsat şi existent, conform ultimului bilanţ aprobat.
Obligaţiunile din aceeaşi emisiune trebuie să fie de o valoare egală şi acordă posesorilor lor
drepturi egale. Obligaţiunile pot fi emise în formă materială, pe suport hârtie sau în formă
dematerializată, prin înscriere în cont.
Obligaţiunile pot fi convertibile în acţiuni. Valoarea nominală a obligaţiunilor
convertibile în acţiuni va trebui să fie egală cu cea a acţiunilor.
Vânzarea obligaţiunilor se face, de regulă, prin intermediar (societăţi de valori mobiliare sau
alte instituţii financiare ori bancare abilitate), fără a fi exclusă posibilitatea vânzării directe
de către societatea comercială emitentă.
Obligaţiunile se rambursează de societatea emitentă la scadenţă. Înainte de scadenţă,
obligaţiunile din aceeaşi emisiune şi cu aceeaşi valoare pot fi rambursate, prin tragere la
sorţi, la o sumă superioară valorii nominale, stabilită de societate şi anunţată public cu cel
puţin 15 zile înainte de data tragerii la sorţi.
Obligaţiunile convertibile pot fi preschimbate în acţiuni ale societăţii emitente, în
condiţiile stabilite în prospectul de ofertă publică.
Modalităţile de rambursare a obligaţiunilor din momentul contractării împrumutului pot fi:
• rambursarea constantă prin anuităţi cu plata corespunzătoare a dobânzilor;
• rambursarea integrală la scadenţă cu plata anuală a dobânzilor;
• rambursarea în tranşe egale, prin procedeele tragerilor la sorţi sau răscumpărării şi
anulării obligaţiunilor.
Pentru înregistrarea în contabilitate a împrumuturilor din emisiunea de obligaţiuni se
analizează următoare elemente definitorii:
• valoarea nominală – este valoarea înscrisă pe obligaţiune;
• valoarea de emisiune – este valoarea încasată pe obligaţiune în momentul
vânzării (preţul plătit de cumpărător);
• valoarea de rambursare – valoarea plătită de emitent în momentul răscumpărării
obligaţiunilor (momentul rambursării împrumutului); ea poate fi egală sau mai mare decât
valoarea nominală;
• prima de rambursare reprezintă diferenţa dintre valoarea de rambursare (mai mare)
şi valoarea de emisiune (mai mică), respectiv diferenţa plătită în plus deţinătorilor
(cumpărătorilor) de obligaţiuni; se achită pentru a face împrumutul cât mai atractiv; primele
de rambursare a obligaţiunilor trebuie amortizate prin sume anuale rezonabile, cel mai târziu
până în momentul rambursării datoriei;
• dobânda – venitul obligaţiunilor se determină prin aplicarea procentului de
dobândă la valoarea nominală.
Contabilitatea împrumuturilor din emisiuni de obligatiuni se conduce cu ajutorul
următoarelor conturi sintetice de gradul I si gradul II
Conturi cu funcţie contabilă de pasiv:
161 ,, Împrumuturi din emisiuni de obligaţiun”;
 - 1614 ,,Împrumuturi externe din emisiuni de obligatiuni garantate de stat”
- 1615 ,,Împrumuturi externe din emisiuni de obligatiuni garantate de banci”
- 1617 ,, Împrumuturi interne din emisiuni de obligatiuni garantate de stat”
-1618 ,,Alte împrumuturi din emisiuni de obligatiuni”
168 ,, Dobanzi aferente împrumuturilor si datoriilor asimilate””
-1681 ,, Dobânzi aferente împrumuturilor din emisiunea de obligatiuni”
Conturi cu functie contabila de activ
169 ,, Prine privind rambursarea obligatiunilor

28
Exemple:

1. Subscrierea publicului (persoane fizice sau juriduce), la cumpararea de obligaţiuni:

% 161
,, Împrumuturi din emisiuni de obligaţiun
461
,, Debitori diverşi”
169
,,Prine privind rambursarea obligatiunilor”

2. Înregistrarea cheltuielilor ocazionate de emisiunea de obligaţiuni:

201,, Cheltuieli de constituire” 5121,,Conturi la banci în lei”

3. Se încaseaza contravaloarea obligaţiunilor subscrise:

5121,,Conturi la banci în lei” 461,, Debitori diverşi”

4. Se încasează dobânda cuvenită obligaţiunilor:

666 ,,Cheltuieli privind dobânzile” 1681 ,, Dobânzi aferente împrumuturilor din

emisiunea de obligatiuni”

III.4.1.2. Contabilitatea creditelor bancare pe termen lung

Creditele bancare pe termen lung sunt credite primite de la institutii bancare şi alte
instituţii financiare, care au o exigibilitate de peste un an şi sunt purtatoare de dobândă.
Creditele sunt sumele contractate cu băncile potrivit unor condiţii şi garanţii şi au un obiect
de creditare şi un scop declarat, sunt rambursabile la scadenţă
Entităţile trebuie sa menţină clasificarea datoriilor pe termen lung chiar si atunci
când sunt exigibile în 12 luni de la data bilanţului dacă:
a) termenul iniţial a fost pentru o perioadă mai mare de 12 luni;
b) există un acord de refinanţare sau de reeşalonare a plăţilor, care este încheiat
înaintea bilanţului.
Evidenţa creditelor bancare pe termen lung se ţine cu ajutorul urmatoarelor conturi
sintetice de gradul I şi gradul II cu functie contabila de pasiv:
162 – „Credite bancare pe termen lung”
- 1621 ,,Credite bancare pe termen lund”
- 1622 ,,Credite bancare pe termen lundnerambursate la scadentă”
- 1623 ,,Credite externe guvernamentale”
- 1624 ,,Credite bancare externe garantate de stat”
- 1625 ,, Credite bancare externe garantate de bănci”
- 1626 ,, Credite de la trezoreria statului”
- 1627 ,, Credite bancare interne garantate de stat”
168 2- ,,Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen lung”

29
Exemple:

1. Contactarea unui împrumut de la o instituţie bancară, înregistrarea primirii creditului:

5121 ,,Conturi la banci în lei” 1621 ,,Credite bancare pe termen lund”

2. Se înregistrează dobânda datorată bancii:

666,,Cheltuieli privind dobânzile” 168,,Dobânzi aferente creditelor

bancare pe termen lung”

3. Restituirea creditului catre instituţia bancară:

1621 ,,Credite bancare pe termen lund” 5121 ,,Conturi la banci în lei”

III.4.1.3.Contabilitatea datoriilor ce privesc imobilizările financiare

Datoriile ce privesc imobilizările financiare sunt împrumuturi primite de la societăţi din

cadrul grupului sa din afara acestuia în conditii avantajoase, preferenţiale, cu termen de
rambursare mai mare de un an.
Evidenţa datoriilor societăţii faţă de persoanele juridice ce deţin participaţii în
capitalul acesteia se conduce cu ajutorul urmatoarelor conturi sintetice de gradul I şi gradul
II cu funcţie contabilă de pasiv
166 – „Datorii ce privesc imobilizările financiare”
-1661 ,,Datorii faţă de entitaţi afiliate”
-1662,, Datorii faţă de entitaţi de care compania este lagată prin interese de
participare”
168- ,,Dobânzi aferente împrumuturilor si datoriilor asimilate”
1685 ,,Dobânzi aferente datoriilor faţă de entităţi afiliate”
1686 ,, ,,Dobânzi aferente datoriilor faţă de entităţi care deţin interese de participare”

Exemple:

1 .Se încasează împrumutul:

5121,,Conturi la banci în lei” 1661 ,,Datorii faţă de entitaţi afiliate”

2. Se înregistrează dobânda la sfârşitul anului:

666,,Cheltuieli privind dobânzile” 1685 ,,Dobânzi aferente datoriilor faţă de

entităţi afiliate”

30
3.Se achită dobânda aferentă societăţii mamă:

1685 ,,Dobânzi aferente datoriilor faţă de 5121,,Conturi la banci în lei”

entităţi afiliate”
Această operaţiune se repetă în fiecare an pâna la rambursare împrumutului.

4. Se rambursează la scadenţă valoarea împrumutului:

1661 ,,Datorii faţă de entitaţi afiliate 5121,,Conturi la banci în lei”

III.4.1.4. Contabilitatea altor împrumuturi şi datorii asimilate

În această categorie intră depozitele şi garanţiile baneşti primite, datoriile privind

concesiunile, brevetele, licenţele, alte datorii asimilate, precum şi valoarea imobilizarilor
corporale primite in leasing financiar.
Contabilitatea altor împrumututi şi datorii asimilate se conduce cu ajutorul urmatoarelor
conturi sintetice de gradul I şi gradul II cu funcţie contabilă de pasiv:
167 – „Alte împrumuturi şi datorii asimilate”
168- ,,Dobânzi aferente împrumuturilor si datoriilor asimilate
- 1687 Dobânzi aferente altor împrumuturi şi datorii asimilate
Cu ajutorul contului 167 – „Alte împrumuturi şi datorii asimilate” se ţine evidenţa
altor împrumuturi şi datorii asimilate, cum sunt: depozite, garanţii, concesiuni.

Exemple:
1. Se achiziţionesză o licenţă pintr-un împrumut de concesiune:

205,,Concesiuni,brevete,licenţe marci
167 – „Alte împrumuturi şi datorii asimilate”
comerciale,drepturi si active similare”

2. Se înregistrează cheltuielile cu amortizarea licenţei:

6811,, cheltuieli de exploatare 280 ,,amortizerea

privind amortizarea imobilizărilor” concesiunilor,brevetelor,licenţelor, mărcilor
comerciale, drepturilor si activelor similare”

3. Se înregistrează cheltuielile cu dobânzile pentru exerciţiul financiar N, înregistrare care se

repetă pentru fiecare an

666,,Cheltuieli privind dobânzile” 1687,, Dobânzi aferente altor

împrumuturi şi datorii asimilate”

4. Rambursarea împrumutului de concesiune:

167 – „Alte împrumuturi şi datorii asimilate” 5121,,Conturi la banci în lei”

31
 Împrumuturile şi datoriile asimilate reprezintă o componentă relativ importantă a
capitalurilor permanente, fiind constituite din datoriile pe termen lung pe care unitatea
patrimonială le are faţă de terţi. Ele sunt necesare pentru desfăşurarea normală a activităţii
şi cu atât mai mult pentru dezvoltarea acesteia.
Leasingul este un acord prin care locatorul cedează locatarului, în schimbul unei
plăţi sau serii de plăţi, dreptul de a utiliza un bun pentru o perioadă convenită de timp.
Leasingul financiar este operaţiunea de leasing care transferă, în mare măsură, toate
riscurile şi avantajele aferente dreptului de proprietate asupra bunului. Titlul de proprietate
poate fi transferat, în cele din urmă, sau nu.
O operaţiune de leasing este considerată ca fiind leasing financiar, dacă transferă, în
mare măsură, toate riscurile şi avantajele aferente titlului de proprietate. O operaţiune de
leasing este considerată leasing operaţional, dacă nu transferă, în mare măsură, toate
riscurile şi avantajele aferente titlului de proprietate.
La Data începerii duratei contractului de leasing locatarii trebuie să recunoască
operaţiunile de leasing financiar în bilanţurile lor ca active şi datorii la o valoare egală cu
valoarea justă a bunului în regim de leasing sau cu valoarea actualizată a plăţilor minime de
leasing, dacă aceasta din urmă este mai mică. Pentru calcularea valorii actualizate a plăţilor
minime de leasing, se consideră ca factor de actualizare rata implicită a dobânzii din
contractul de leasing, dacă aceasta se poate determina; în caz contrar, trebuie utilizată rata
dobânzii marginale a locatarului. Orice costuri iniţiale directe ale locatarului sunt
recunoscute ca active.

a. Primirea mijlocului fix, evidentierea obligatiei si dobanzile aferente:

2133,, instalaţii tehnice, mijloace de transport, 167 „Alte împrumuturi şi datorii asimilate”
animale şi plantaţii”

- 471,,Cheltuieli înregistrate în avans'' 1687,, Dobânzi aferente altor

împrumuturi şi datorii asimilate”

b. Inregistrarea ratelor de leasing

- D 8036 ,, Redevenţe, locaţii de gestiune.chirii si alte datorii asimilate”

- D 8051 ,,Dobânzi de plată'' -23.500.000 ROL

c. Calculul si inregistrarea amortizarii

6811,, cheltuieli de exploatare 2811,, amortizarea instalaţiilor,mijloacelor

privind amortizarea imobilizărilor de transport,animalelor si plantaţiilor”

d. Primirea facturii emise de finantator reprezentand cotele de leasing:

% 404,, Furnizori de imobilizări”

167 „Alte împrumuturi şi datorii asimilate”
1687,, Dobânzi aferente altor
împrumuturi şi datorii asimilate
4426,, TVA Deductibilă”

32
e.Cheltuielile directe privind dobânda de leasing pentru:

666,, Cheltuieli privind dobânzile” 471,, cheltuieli înregistrate în avans”

f. Achitarea facturii catre finanţator:

404,,Furnizori de imobilizări” 5121,,Conturi la banci în lei”

g. Diminuarea valorii totale a operatiunii de leasing:

- C 8036 ,, Redevenţe, locaţii de gestiune.chirii si alte datorii asimilate”
- C 8051 ,,Dobânzi de plată'' -23.500.000 ROL

h. Transferul dreptului de proprietate la valoarea reziduala:

% 404,,Furnizori de imobilizări”
167 „Alte împrumuturi şi datorii asimilate”
4426,, TVA Deductibilă”

Împrumuturile sau datoriile pe termen lung completează necesarul de capitaluri

permanente, însă numai în anumite proporţii, astfel încât capitalul propriu să deţină o
pondere mai mare. De altfel, între aceste două componente ale capitalurilor permanente se
urmăreşte să existe un raport optim, care să contribuie la obţinerea unor rezultate
economico-financiare dorite. Un volum prea mare de împrumuturi grevează asupra
situaţiei financiare a unităţii prin dobânzile pe care le ocazionează şi totodată măreşte
probabilitatea apariţiei în viitor a unor situaţii financiare dificile ca urmare a unor noi
factori de risc.

III. 4.2. Contabilitatea creanţelor pe termen lung

Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 1 Prezentarea situaţiilor Financiare,

recomandă clasificarea elementelor în bilanţ potrivit criteriului curent/necurent. Creanţele
pe termen lung şi datoriile pe termen lung fac parte din categoria activelor necurente,
respectiv a pasivelor necurente. Atât activele necurente cât şi pasivele necurente sunt
definite într-o manieră reziduală ca fiind alte active şi datorii decât cele curente.
Un activ trebuie clasificat ca activ curent atunci când: (1) se aşteaptă să fie realizat
sau este deţinut pentru vânzare sau consum în cursul normal al ciclului de exploatare al
întreprinderii; (2) este deţinut în principal în scopul comercializării sau pe termen scurt şi se
aşteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului; sau (3) reprezintă numerar
sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este restricţionată. Toate celelalte active
trebuie clasificate ca active imobilizate.
Creanţele pe termen lung se înregistrează în contabilitate la valoarea lor nominală,
respectiv la valoarea lor de intrare, denumită valoare contabilă.
Evaluarea la inventar se face la valoarea de utilitate, adică la valoarea probabilă de încasat.
Atunci când, cu ocazia inventarierii, se constată o depreciere sau un risc de neîncasare, se
constituie provizioane (reduceri) pentru depreciere, reprezentând diferenţa dintre valoarea
de intrare a acestora şi valoarea de utilitate stabilită cu ocazia inventarierii.

33
 Creanţele imobilizate reprezintă acele investitii financiare pe termen lung, sume
datorate de filiale, creanţe aferente contractelor de leasing financiar, alte creanţe imobilizate
şi dobânzile aferente creanţelor imobilizate.
Entitaţile care au evidenţiate în contul de creanţe imobilizate creanţele aferente
contractelor de leasing financiar, precum si alte creanţe imobilizate cu scadenţă mai mare
de un an,vor prezenta în bilanţ, la imobilizări financiare, numai partea cu scadenţă mai mare
de 12 luni, diferenţa urmând a fi reflectată la creanţe.
În cadrul creanţelor imobilizate (pe termen mai mare de un an) se includ următoarele
categorii: sumele datorate de filiale, creanţele legate de participaţii, împrumuturile acordate
pe termen lung şi alte creanţe imobilizate, precum şi dobânzile aferente creanţelor
imobilizate.

Evidenţa contabilă a creanţelor imobilizate (pe termen lung) se ţine cu ajutorul contului 267
Creanţe imobilizate cont cu funcţie contabilă de activ care se detaliază pe urmatoarele
conturi sintetice de gradul II:
- 2671 ,,Sume datorate de entităţi afiliate”
- 2672 ,, Dobândă aferentă sumelor datorate de entităţi afiliate”
- 2673 ,,Creanţe legate de interese de participare”
- 2674 ,, Dobândă aferentă creanţelor legate de interese de participare”
- 2675 ,, Împrumuturi acordate pe termen lung”
- 2676 ,,Dobândă aferentă împrumuturilor acordate pe termnen lung”
- 2678 ,, Alte creanţe imobilizate”
- 2679 ,,Dobânzi aferente altor creanţe imobilizate”

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta creantelor legate de participatii,

imprumuturilor acordate pe termen lung si a altor creante imobilizate, cum sunt depozite si
garantii platite.
Este un cont de activ, care evidenţiază sumele datorate de filiale, împrumuturile acordate pe
termen lung, creanţele legate de interesele de participare şi alte creanţe imobilizate, cum
sunt depozite şi garanţii plătite.

Exemple:
a. Acordarea împrumutului:

2671 ,,Sume datorate de entităţi afiliate” 5121,,Conturi la banci în lei”

b. Înregistrarea dobânzii de primit:

2672 ,, Dobândă aferentă sumelor datorate de 763,, Venituri din creanţe imobilizate”
entităţi afiliate”

c. Încasarea creditului şi a dobânzii:

5121,,Conturi la banci în lei” %

2671 ,,Sume datorate de entităţi afiliate”
2672 ,, Dobândă aferentă sumelor datorate de
entităţi afiliate”

Operaţiunile de leasing financiar in contabilitatea locatorului ( societăţii de leasing)

34
Principalele inregistrari contabile sunt:

1. Procurarea autoturismului de la un furnizor intern:

% 404 “Furnizori de imobilizari”

213 ,,Mijloace de transport”
4426 ,,TVA deductibila”
404“Furnizori de imobilizari 5121 “Conturi la banci in lei”

2. Predarea catre locator a autovehicolului la valoarea inscrisa in contract

Se evidentiaza creanta si dobanda de incasat:

2675 “Imprumuturi acordate pe termen 2133“Mijloace de transport”

lung”
2674 “Dobanda aferenta imprumuturilor 472 “Venituri inregistrate in avans”
acordate pe termen lung”

Concomitent se inregistreaza si in contul in afara bilantului:

D8036,,Alte valori înafara bilanţului”

3. Facturarea ratelor ( are loc lunar sau trimestrial),se inregistreaza astfel:

411 “Clienti” %
706“Venituri din redevente, locatii de
gestiune si chirii”
2674 “Dobanda aferenta imprum.acordate pe
termen lung”
4427 “T.V.A. colectata”

4. Concomitent cu facturarea ratelor se inregistreaza si veniturile curente realizate din

dobanda de leasing:

472 “Venituri inregistrate in avans” 766 “Venituri din dobanzi”

5. Inregistrarea cotei parti din valoarea de intrare a bunului:

6588 “Alte cheltuieli de exploatare” 2675 “Imprumuturi acordate pe termen

lung”

6. Diminuarea valorii totale a ratelor de leasing

C8036 ,,Alte valori în afara bilanţului”

35
 III.4.3 Contabilitatea datoriilor si creantelor pe termen scurt (curente)

Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 1 Prezentarea Situaţiilor Financiare

clasifică o datorie ca datorie curentă atunci când:
- se aşteaptă să fie achitată în cursul normal al ciclului de exploatare al întreprinderii; sau
- este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanţului.
-este deţinută în principal în scopul comercializării
-întreprinderea nu are un drept necondiţionat de a amâna decontarea datoriei în
următoarele 12 luni de la data bilanţului.
Datoriile comerciale trebuie considerate drept datorii curente chiar dacă ele nu sunt
exigibile în termen de 12 luni de la data bilanţului. În schimb, datoriile pe termen lung, care
devin scadente într-o perioadă de până la 12 luni de la data bilanţului, trebuie clasificate
drept datorii curente.
Datoriile reprezintă obligaţiile pe termen scurt (temporare) ale unităţii, respectiv
surse atrase la finanţarea activităţii acesteia.
Din punct de vedere financiar-contabil, datoriile curente exprimă resursele furnizate
de terţi pentru care întreprinderea trebuie să acorde o prestaţie, numerar sau echivalente de
numerar. Acestea exprimă datoriile create în cadrul relaţiilor de decontare ale întreprinderii
cu alte persoane fizice şi juridice.
Datoriile curente, ca surse de finanţare, sunt prezente şi funcţionează din momentul
naşterii angajamentelor faţă de terţi şi până în momentul stingerii lor.Datoriile curente
cuprind datoriile comerciale, datoriile către angajaţi şi alte elemente de natura costurilor de
exploatare care sunt în totalitatea lor componente ale fondului de rulment utilizat în ciclu
normal al întreprinderii. Astfel, elementele de exploatare sunt clasificate ca datorii curente
chiar dacă sunt exigibile după mai mult de 12 luni de la data bilanţului.
Creanţele curente sunt componente ale activelor curente şi împreună cu datoriile
curente formează categoria generică de terţi.
Un activ trebuie clasificat ca activ curent atunci când:
-se aşteaptă să fie realizat sau este deţinut pentru vânzare sau consum în cursul
normal al ciclului de exploatare al întreprinderii;
-este deţinut în principal în scopul comercializării;
-se aşteaptă a fi realizat în 12 luni de la data bilanţului; sau
-reprezintă numerar sau echivalente de numerar (aşa cum sunt definite de IAS 7
Situaţia fluxurilor de trezorerie), cu excepţia cazului în care asupra sa exista restricţii de
utilizare în scopul stingerii unei datorii în termen de cel puţin 12 luni după data bilanţului.
Toate celelalte active trebuie clasificate ca active imobilizate.
Din punct de vedere financiar-contabil, creanţele curente reprezintă valorile
economice avansate temporar altor persoane fizice sau juridice pentru care urmează să se
primească o prestaţie, numerar sau echivalente de numerar, ele ca active, sunt prezente şi
formează drepturi faţă de terţi din momentul formării până în momentul stingerii lor.

III.4.3.1.Contabilitatea creanţelor comerciale

Creanţele şi datoriile comerciale reflectă relaţiile întreprinderii cu alte întreprinderi

legate de aprovizionarea şi desfacerea de bunuri şi servicii.
Creanţele comerciale reflectă drepturile întreprin-derii faţă de alte persoane fizice sau
juridice, determinate de vânzări de bunuri, executări de lucrări şi prestări de servicii, pentru
care aceasta trebuie să primească un echivalent valoric sau o contraprestaţie. Din categoria
creanţelor comerciale fac parte:

36
 - creanţele rezultate din vânzarea de bunuri, prestarea de lucrări sau servicii ce fac
obiectul de activitate al întreprinderii;
- creanţele pentru efectele de credit (comerciale);
- creanţele legate de lipsurile de bunuri, de natura stocurilor sau de altă natură, descoperite
la efectuarea recepţiei acestora şi care se impută;
Aceste creanţe sunt evidenţiate în contabilitate cu ajutorul contului 411 ,,Clienţi”
Clientul este o persoana fizică sau juridicăcare, în calitate de cumpărător,
achiziţionează de la terţi bunuri şi/sau servicii contra cost.
În contabilitatea clientilor se înregistrează operaţiunile privind livrările de marfuri şi
produse, lucrări executate şi servicii prestate, precum şi alte operaţiuni similare efectuate.
Avansutile primite de la clienţi se înregistreaza în conturi distincte
Operatiunile privind vanzările de bunuri, lucrări şi servicii efectuate pe baza
efectelor comerciale se înregistrează în contabilitate în conturi corespunzătoare de efecte de
primit.
Contabilitatea clienţilor se ţine pe categorii, precum şi pe fiecare persoană fizică şi
juridică. În acest sens, în contabilitatea analitică, clienţii se grupează astfel: interni şi
externi, iar în cadrul acestora pe termene de încasare.
În cadrul conturilor de clienţi, se grupează distinct creanţele rezultate din tranzacţiile cu
clauză de rezervă de proprietate.
Contabilitatea decontărilor cu clienţii se conduce cu sjutorul următoarelor conturi
sintetice de gradul I şi de gradul II:

- 411,, Clienţi”
- 4111,, Clienţi”
- 4118,, Clienţi incerţi sau în litigiu”
- 413 ,,Efecte de primit de la clienţi”
- 418 ,,Clienţi facturi de întocmit”
- 419 ,,Clienţi creditori “
După funcţia contabilă, contul 411,, Clienţi “este un cont de activ, iar după
conţinutul economic este cont de active circulante de natura creanţelor
Tot în categoria creanţelor comerciale intră şi efectele comerciale. Acestea sunt
titluri de credit de forma cambiei, biletului la ordin sau cecului care circulă între
întreprinderi şi atestă angajamentul debitorului de a efectua o plată, la o dată ulterioară,
numită scadenţă, înscrisă pe efect. Diferenţa între cambie şi bilet la ordin este în legătură cu
persoana care are iniţiativa emiterii efectului comercial.
În cazul cambiei, creditorul (trăgătorul) dă un ordin debitorului (trasul) de a
efectua o plată către creditor sau un terţ desemnat de creditor.
În cazul biletului la ordin, debitorul emite efectul comercial, angajându-se că va
efectua plata la scadenţă.
Tot în categoria creanţelor comerciale poate fi inclus şi contul ,,Furnizori debitori”,
cont de activ care înregistrează avansurile acordate de întreprindere furnizorilor săi. Aceste
avansuri constituie creanţe din momentul acordării lor şi până în momentul apariţiei
documentelor justificative ce atestă transferul dreptului de proprietate al bunului, lucrării
sau serviciului.

Operatiuni privind decontarile cu clientii debit credit

1.Vanzari catre clienti- in cazul in care s-au 411 701,702,703,704,705
întocmit facturi 706,707,708
4427(pt.Activităţi plătitoare
de TVA)

37
2. Vanzari catre clienti- in cazul in care nu 418 701,702,703,704,705,
s-au intocmit facturi 706,707,708,
4428(pt. activitati
platitoare de TVA)
3. Emiterea facturilor pentru operatiunile
evidentiate anterior in contul 418
”Clienti-facturi de intocmit”. 411 418
Concomitent, se inregistreaza taxa pe
valoarea
adaugata colectata 4428 4427
4. Diferente nefavorabile de curs valutar %
rezultate in urma lichidarii creantelor in 5124 411
valuta 665
5. Diferente favorabile de curs valutar %
rezultate in urma lichidarii creantelor in 5124 411
valuta 765
6. Primirea avansurilor de la clienti % %
5121 419
5124
7. Decontarea avansurilor primite
419 411
8. Incasarea sumelor datorate de clienti
531 411
- prin casa
- prin banca % %
5124, 411
5121
9. Acceptarea efectelor comerciale de incasat
413 411
10. Incasarea efectelor comerciale
5113 413
11. Scoaterea din evidenta a clientilor incerti 654 411
12. Reactivarea clientilor scosi din evidenta
411 714

III.4.3.2. Contabilitatea datoriilor comerciale

Datoriile comerciale se referă la obligaţiile întreprinderii faţă de terţe persoane fizice

sau juridice, rezultate din achiziţia de bunuri sau utilizarea serviciilor.
Datoriile comerciale se împart în mai multe categorii, astfel:
- datorii faţă de furnizorii de stocuri, lucrări şi servicii;
- datorii faţă de furnizorii de imobilizări corporale şi necorporale;
- datorii pentru efectele comerciale.
Aceste datorii se referă la bunurile, lucrările şi serviciile achiziţionate de
întreprindere, ca exemplu, materii prime, materiale, mărfuri, reparaţii la bunurile de
folosinţă îndelungată, servicii telefonice, poştale etc.

38
 Datoriile comerciale trebuie clasificate ca fiind curente, indiferent de scadenţa lor.
Evidenţa acestor datorii se ţine cu ajutorul contului 401,, Furnizori”.
Furnizorul este persoană fizică sau juridică care, în calitate de vânzător, pune la
dispoziţia terţilor bunuri şi/sau servicii contra cost, în baza unei înţelegeri prealabile.
În contabilitatea furnizorilor se înregistrează operaţiuni privind cumpărăturile de
imobilizări, stocuri, lucrări şi servicii, precum şi alte operaţiuni similare efectuate.
Avansurile acordate se înregistrează în contabilitate in conturi distincte.
Operaţiunile privind cumpărăturile de bunuri, lucrări şi servicii efectuate pe baza
efectelor comerciale se înregistrează în contabilitate în conturi corespunzătoare de efecte de
primit.
Contabilitatea furnizorilor se ţine pe categorii, precum şi pe fiecare persoană fizică
sau juridică. În acest sens, în contabilitatea analitică, furnizorii se grupează astfel: interni şi
externi, iar în cadrul acestora pe termene de plată.
În cadrul conturilor de furnizori, se grupează distinct datoriile rezultate din tranzacţiile cu
clauze de rezervă de proprietate.
Contabilitatea decontărilor cu furnizorii se conduce cu ajutorul următoarelor conturi
sintetice de gradul I si gradul II.
- 401 ,,Furnizori”
- 403 ,,Efecte de primit”
- 404 ,,Furnizori de imobilizări”
- 405 ,,Efecte de primit pentru imobilizări”
- 408 ,,Furnizori- facturi nesosite”
- 409 ,,Furnizori- debitori”
- 4091 ,,Furnizori- debitori pentru cumpărături de bunuri de natura
stocurilor”
- 4092 ,,Furnizori- debitori pentru prestări de servicii şi executări de
lucrări”
Conturile 401 ,,Furnizori”, 403 ,,Efecte de plătit”, 404 ,,Furnizori de imobilizăr”, 405
,,Efecte de primit pentru imobilizări”, 408 ,,Furnizori- facturi nesosite”, au funcţie contabilă
de pasiv, in timp ce contul 409,,Furnizori- debitori” are funcţie contabilă de activ.

Operatiuni privind decontarile cu furnizorii

Explicaţii debit credit

1 Se înregistrează aprovizionarea de materiale % 401
consumabile 302
4426
2 Se recepţionează mărfuri conform facturii şi a notei % 401
de intrare recepţie, 371
4426
3 Se înregistrează datoria faţă de furnizor % 401
611

4426
4 Înregistrarea cheltuielilor de transport şi instalare % 404
2132
4426
5 Se înregistrează ambalaje primite odată cu bunurile 409 401

39
care trebuie restituite furnizorilor
6 Se înregistrează restituirea ambalajelor furnizorilor 401 409
7 Acordarea avansurilor catre furnizori % 5121
409
4426

8 Regularizarea avansurilor acordate furnizorilor 401 %

409
4426
9 Se înregistrează intrarea în patrimoniu a activelor % 404
imobilizate 2111
212
4426
10 Achitarea datoriilor din contul de disponibil: 404 5121

11 Acceptarea biletului la ordin de către furnizorul de 404 405

imobilizări

12 Se primeşte un lot de materie primă de la furnizori % 408

fără să sosească factura. 301
4428
13 La sosirea facturii 408 401

14 Regularizare TVA 4426 4428

15 Acceptarea biletului la ordin de furnizori 401 403

16 Decontarea pe baza de efecte comerciale a 404 405

datoriilor fata de furnizorii de active fixe
17 Achitarea furnizorilor % 512
401 1
404

III.4.3.3. Contabilitatea decontărilor cu personalul şi cu bugetele de

asigurări

a ) Contabilitatea decontărilor cu personalul

Pentru realizarea obiectului de activităte al întreprinderii, alături de factorii

materiali: mijloace fixe, stocuri şi bani, este necesar şi factorul muncă. Munca nu este o
resursă stocabilă, ci se manifestă ca factor de producţie. Pentru reflectarea creanţelor şi
datoriilor referitoare la utilizarea forţei de muncă, în contabilitate se utilizează grupa de
conturi Personal şi conturi asimilate.
Contabilitatea decontarilor cu personalul evidenţiază drepturile salariale, sporurile,
adaosurile, premiile din fondul de salarii, indemnizaţiile pentru concediile de odihnă,

40
precum şi cele pentru incapacitate temporară de muncă, platite din fondul de salarii si alte
drepturi în bani si/sau în natură datorate de instituţie personalului pentru munca prestată şi
care se suportă, potrivit reglementarilor în vigoare, din fondul de salarii
Contabilitatea decontarilor cu pensionarii evidenţiază drepturile de pensie si alte
drepturi prevazute de lege, cuvenite pensionarilor conform legii.
Contabilitatea decontărilor cu şomerii – evidentiază indemnizaţiile de şomaj
datorate somerilor.
În contabilitate se înregistrează distinct alte drepturi si avantaje care, potrivit
reglementărilor în vigoare, nu se suportă din fondul de salarii (masa călda, alimente antidot
etc), precum si avansurile acordate potrivit legii.
Drepturile de personal neridicate în termenul legal se înregistrează întrun cont
distinct, pe persoane.
Reţinerile din salariile personalului pentru cumpărari cu plata în rate, chirii sau
pentru alte obligaţii ale salariatilor, datorate terţilor (popriri, pensii alimentare si altele), se
efectuează numai în baza unor titluri executorii sau ca urmare a unor relaţii contractuale.
Sumele datorate si neachitate personalului (concediile de odihnă si alte drepturi de
personal), respectiv eventualele sume ce urmeaza a fi încasate de la acesta, aferente
exercitiului în curs, se înregistrează ca alte datorii si creanţe în legatură cu personalul.
Debitele provenite din avansuri de trezorerie nedecontate, din distribuiri de
uniforme si echipamente de lucru, precum şi debitele provenite din pagube materiale,
amenzile si penalitaţile stabilite în baza unor hotărâri ale instanţelor judecătoresti, şi alte
creanţe fată de personalul unităţii se înregistrează ca alte creanţe în legatură cu personalul.
Salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului de
muncă. Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are
dreptul la un salariu exprimat în bani.
Contabilitatea decontărilor cu personalul se realizează cu ajutorul grupei 42
"Personal şi conturi asimilate", care cuprinde următoarele conturi:
 421,,Personal – salarii datorate”
 423 ,,Personal – ajutoare materiale datorate”
 424,, Participarea personalului la profit”
 425 ,,Avansuri acordate personalului”
 426 ,, Drepturi de personal neridicate”
 427 ,,Reţineri din salarii datorate terţilor”
 428 ,,Alte datorii şi creanţe în legătură cu personalul “
Cheltuielile salariale suportate de către angajaţi sunt:
1. Contribuţia personalului la asigurările sociale (CAS) – se calculează în procent de
9,5 % din salariul brut;
2. Contribuţia personalului la fondul de şomaj ( CASS) calculată în procent de 1%
din salariul de încadrare.
3. Contribuţia salariaţilor pentru asigurările sociale de asigurări de sănătate calculată
în procent de 6,5 % din salariul brut.
4. Impozitul pe salarii stabilit în procent de 16 % .

b) Contabilitatea decontărilor cu bugetele de asigurări şi protecţie socială

Decontările cu asigurările sociale şi protecţia socială, pun în evidenţă contribuţia

unităţii şi a personalului pentru constituirea acestor fonduri care se gestionează centralizat
de instituţii specializate.

41
 Contabilitatea decontărilor cu bugetele de asigurări şi protecţie socială se realizează
cu ajutorul grupei 43 "Asigurări sociale, protecţie socială şi conturi asimilate" , care
cuprinde următoarele conturi:
 431 Asigurări sociale - se desfăşoară pe următoarele conturi:
- 4311 ,,Contribuţia unităţii la asigurările sociale” – cont de pasiv;
- 4312 ,, Contribuţia personalului la asigurările sociale” – cont de pasiv;
- 4313 ,,Contribuţia angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate” – cont
de pasiv;
- 4314 ,,Contribuţia angajaţilor pentru asigurările sociale de sănătate” – cont de
pasiv;
• 437 ,,Ajutor de şomaj” – se desfăşoară pe următoarele conturi:
- 4371 ,,Contribuţia unităţii la fondul de şomaj” – cont de pasiv;
- 4372 ,,Contribuţia personalului la fondul de şomaj” – cont de pasiv;
• 438 ,,Alte datorii şi creanţe sociale” - se desfăşoară pe următoarele conturi:
- 4381 ,,Alte datorii sociale” – cont de pasiv;
- 4382 ,,Alte creanţe sociale” – cont de activ;

Cheltuielile salariale suportate de către angajator sunt:

- Contribuţia unităţii la fondul de şomaj calculată în procent de 3% din
fondul brut de salarii;
- Contribuţia unităţii la asigurările sociale calculată în procent de 22 % din
fondul de salarii realizat;
- Contribuţia unităţii la fondul de asigurări de sănătate calculată în procent
de 7 % din fondul de salarii realizat;
- Contribuţia la fondul de accidente de muncă calculat în procent , în funcţie
de obiectul de activitate potrivit CAEN;
- Comisionul datorat Casei Naţionale de Pensii – pentru cărţile de muncă
calculat astfel:
-0,25% dacă există angajat inspector de personal;
-0,75 % dacă evidenţa este ţinută la Direcţia muncii.

Exemple:

C. Decontari cu personalul si Conturi Conturi

asigurarile sociale debit credit
1. Inregistrarea salariilor lunare brute 641 421
conform statului de salarii
2. Inregistrarea contributiilor 6451 4311
angajatorilor
pentru asigurari sociale
3. Inregistrarea contributiilor 6453 4313
angajatorilor pentru asigurari sociale
de sanatate
Inregistrarea contributiilor 6452 4371
angajatorilor pentru asigurari de
somaj
4. Inregistrarea contributiilor 6454 4315
angajatorilor pentru accidente de
munca si boli profesionale

42
5. Inregistrarea, conform statelor de 421 %
plata, a retinerilor din salarii

- contributiile asiguratilor pentru 4312

asigurari
sociale
- contributiile asiguratilor pentru 4314
asigurari
Sociale de sanatate
- contributiile asiguratilor pentru 4372
asigurari de somaj
- impozitul pe venit de natura 444
salariala
- avansuri acordate personalului 425
- retineri din salarii datorate tertilor 427
(rate, chirii,etc.)
- imputatii 4282
- alte datorii sociale 438
6. Virarea retinerilor catre terti % % 5121

- impozitul pe venit de natura 444

salariala
- contributiile angajatorilor pentru 4311
asigurari
sociale
- contributiile asiguratilor pentru 4312
asigurari
sociale
-contributiile angajatorilor pentru 4313
asigurari sociale de sanatate
-contributiile asiguratilor pentru 4314
asigurari sociale de sanatate
-contributiile angajatorilor pentru 4371
asigurarile de somaj
- contributiile asiguratilor pentru 4372
asigurari de somaj
- retineri din salarii datorate tertilor 427
(rate, chirii,etc.)
- imputatii 4282
7. Plata avansurilor cuvenite 425 %512, 513

8. Achitarea salariilor nete datorate 421 % 5121, 513,

personalului

9. Evidentierea salariilor si a altor % 421,422,423, 426

drepturi de personal neridicate 424,425

43
10. Achitarea drepturilor de personal 426 %5121, 513
neridicate

11. Drepturi de personal neridicate 426 448

prescrise datorate bugetului

III.4.3.4. Contabilitatea creanţelor şi datorii fiscale

Creanţele fiscale reprezintă drepturi ale întreprinderii faţă de bugetul de stat referitoare
la decontările în sumă mai mare decât valoarea reală a datoriilor sau datorii pe care statul,
conform legislaţiei în vigoare trebuie să le restituie întreprinderii.
Sunt incluse în categoria creanţelor fiscale; taxa pe valoarea adăugată de recuperat de la
bugetul de stat; sume din alte impozite şi taxe vărsate către buget la un nivel mai ridicat
decât cel real etc..
Datoriile fiscale reprezintă sume datorate de către întreprindere bugetului de stat, datorii
pentru care statul nu oferă o altă contraprestaţie sau o contravaloare.
Decontările fiscale sub formă de impozite, taxe şi contribuţii se pot clasifica în :

1. Impozite directe, suportate direct de cei care le plătesc:

 Impozitul pe profit;
 Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;
 Impozitul pe veniturile din salarii;
 Impozitul pe dividende;
 Impozite şi taxe locale;
 Fondurile speciale.
2. Impozitele indirecte, cuprinse în preţurile bunurilor şi serviciilor:
 taxa pe valoare adăugată;
 accize;
 taxe vamale;
 taxe pentru jocuri de noroc;
 taxe pentru eliberarea de licenţe, autorizaţii de funcţionare.

a) Impozitul pe profit;
Sunt obligate la plata impozitului pe profit următoarele persoane denumite contribuabili
a. persoanele juridice române;
b. persoanele juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu
permanent în România;
c. persoanele juridice străine şi persoanele fizice nerezidente care desfăşoară activitate
în România într-o asociere fără personalitate juridică;
d. persoanele juridice străine care realizează venituri din / sau în legătură cu
proprietăţi imobiliare situate în România sau din vânzarea / cesionarea titlurilor de
participare deţinute la o persoană juridică română;
e. persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice române, pentru veniturile
realizate atât în România cât şi în străinătate din asocieri fără personalitate juridică;
impozitul datorat de persoana fizică se calculează , se reţine şi se varsă de către
persoana juridică.
Cota de impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil este de 16 %.,
cu excepţiile prevăzute de lege.

44
 Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice
sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se
scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.
Contabilitatea impozitului pe profit se ţine cu ajutorul contului 441 "Impozitul pe
profit".
Cu acest cont se ţine evidenţa decontărilor cu bugetul statului / bugetele locale
privind impozitul pe profit / venit. este un cont bifuncţional.

b) Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor

O microîntreprindere este o persoană juridică română care îndeplineşte următoarele
condiţii, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent:
- are înscrisă în obiectul de activitate producţia de bunuri materiale, prestarea
de servicii şi / sau comerţul;
- are de la 1 până la 9 salariaţi inclusiv;
- a realizat venituri care nu au depăşit echivalentul în lei a 100.000 euro;
- capitalul social al persoanei juridice este deţinut de persoane, altele decât
statul, autorităţile locale şi instituţiile publice.

c) taxa pe valoare adăugată

Taxa pe valoare adăugată este un impozit indirect care se datorează bugetului de stat.
Se aplică taxă pe valoare adăugată operaţiunilor care îndeplinesc cumulativ următoarele
condiţii:
- constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu plată;
- locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în
România;
- livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă;
- livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activităţile
economice: activităţile producătorilor, comercianţilor sau prestatorilor de serviciu, inclusiv
activităţile extractive, agricole şi activităţile profesiilor libere sau asimilate acestora.
Cota standard a taxei pe valoare adăugată este de 19% .
Cota redusă a taxei pe valoare adăugată este de 9% şi se aplică pentru următoarele
prestări de servicii şi /sau livrări de bunuri:
- dreptul de intrare la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice,
monumente de arhitectură şi arheologie, grădini zoologice şi botanice, târguri, expoziţii;
- livrarea de manuale şcolare, cărţi, ziare şi reviste, cu excepţia celor destinate
exclusiv publicităţii;
- livrările de proteze de orice fel şi accesoriile acestora, cu excepţia protezelor
dentare;
- livrările de produse ortopedice;
- medicamente de uz uman şi veterinar;
- cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcţie similară.
Sunt scutite de la plata taxei pe valoare adăugată următoarele operaţiuni:
- spitalizarea, îngrijirile medicale, inclusiv veterinare, şi operaţiunile strâns legate de
acestea, desfãşurate de unităţi autorizate pentru astfel de activităţi, indiferent de forma de
organizare, precum spitale, sanatorii, centre de sãnãtate rurale sau urbane, dispensare,
cabinete şi laboratoare medicale, centre de îngrijire medicalã şi de diagnostic, baze de

45
tratament şi recuperare, staţii de salvare şi alte unităţi autorizate sã desfãşoare astfel de
activităţi, cantinele organizate pe lângã aceste unităţi;
- prestările de servicii efectuate în cadrul profesiunii lor de către stomatologi şi
tehnicieni dentari, precum şi livrarea de proteze dentare efectuate de stomatologi şi de
tehnicienii dentari;
- prestările de îngrijiri şi supraveghere efectuate de personal medical şi paramedical;
- transportul bolnavilor şi al persoanelor accidentate, în vehicule special amenajate în
acest scop;
- livrările de organe, de sânge şi de lapte, de provenienţă umană;
- activitatea de învăţământ prevãzutã de Legea învăţământului nr. 84 / 1995,
desfãşuratã de unităţile autorizate;
- prestările de servicii culturale şi / sau livrările de bunuri strâns legate de acestea,
efectuate de instituţiile publice;
- prestãrile de servicii şi / sau livrãrile de bunuri strâns legate de protecţia copiilor şi a
tinerilor, efectuate de instituţiile publice sau alte entităţi recunoscute ca având caracter
social;
- vânzarea de licenţe de filme sau programe, drepturi de difuzare, abonamente la
agenţiile internaţionale de ştiri, cu excepţia celor de publicitate;
- alte operaţiuni prevăzute în Codul fiscal.

La sfârşitul lunii se determină dacă unitatea economică are de plată TVA sau are
TVA de recuperat, prin compararea totalului din registrul jurnal pentru cumpărări cu
totalul registrului jurnal pentru vânzări, astfel:
- dacă TVA deductibilă este mai mare decât TVA colectată, atunci unitatea
economică are TVA de recuperat.
- dacă TVA colectată este mai mare decât TVA deductibilă atunci unitatea
economică are TVA de plată.
Persoanele înregistrate ca plătitori de taxă pe valoare adăugată trebuie să întocmească
şi să depună la organul fiscal competent, până la data de 25 a lunii următoare perioadei
fiscale inclusiv, decontul de taxă pe valoare adăugată.
Contabilitatea TVA se ţine cu ajutorul Contului 442 "Taxa pe valoare adăugată" ,
care este un cont bifuncţional.
Pentru evidenţierea distinctă a TVA se utilizează următoarele conturi sintetice de
gradul II:
- 4423 TVA ,,de plată”
- 4424 TVA ,,de recuperate”
- 4426 TVA ,,deductibilă”
- 4427 TVA ,,olectată”
- 4428 TVA ,,neexigibilă”

III.4.3.5. Contabilitatea creanţelor şi datoriilor diverse

Vânzarea activelor imobilizate este o tranzacţie mai puţin frecventă, având ca obiect
acele echipamente, mijloace de transport etc. care, din diverse motive, nu mai sunt folosite
de către întreprindere. O asemenea tranzacţie dă naştere unui venit clasificat în contul de
profit şi pierdere în categoria altor venituri din exploatare, iar creanţa respectivă se
înregistrează in contabilitate în contul 461,, Debitori diverşi.”

46
 De asemenea, cu ajutorul contului Debitori diverşi se evidenţiază şi creanţele faţă de
terţe persoane fizice sau juridice care au adus pagube întreprinderii. Acest cont se debitează
cu valoarea nominală a creanţei faţă de debitori diverşi (valoarea nominală cuprinde preţul
de vânzare al bunului, lucrării sau serviciului la care seadaugă TVA aferentă). Se creditează
la încasarea creanţei. Soldul contului este debitor şi reflectă creanţele faţă de cumpărătorii
de active imobilizate sau faţă de alte persoane fizice sau juridice care au adus un prejudiciu
întreprinderii.
Vânzarea mijlocului fix
461 ,,Debitori diverşi” = %
7583,,Venituri din vânzarea activelor şi din alte operaţii de capital”
4427,,TVA colectată”
Contul utilizat pentru evidenţierea datoriilor diverse este 462 ,, Creditori diverşi.”
Acest cont de datorii pe termen scurt este de pasiv. Se creditează cu diverse datorii, de
exemplu datorii privind achiziţionarea titlurilor de plasament, sume încasate şi necuvenite şi
se debitează în momentul achitării contravalorii acestora.
Soldul este creditor şi reprezintă datoriile neachitate.
Achiziţionarea acţiunilor proprii
109,,Acţiuni proprii” = 462,,Creditori diverşi”
Plata acţiunilor proprii
462,,Creditori diverşi” = 5121,,Conturi curente labănci”

Reflectarea in contabilitate a operaţiunilor ce decurg din cesiunea de creanţe

Cesiunea de creanţe este operaţiunea prin care creditorul (cedent) transmite in mod
voluntar, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, dreptul de creanţa unei alte persoane (cesionar)
care devine astfel creditor în locul sau şi va putea încasa de la debitor creanţa cedată.
Contabilizarea contractelor de cesiune a creanţelor la cesionar (persoana care a
preluat creanţele) trebuie făcută în funcţie de clauzele specifice fiecarui contract.
Prin cesiunea de creanta, dreptul de creanţă al cedentului se transmite cesionarului
pentru valoarea nominală a creanţei, chiar dacă transmiterea s-a facut la un preţ mai mic.
Transmiterea creanţei are loc la data încheierii contractului, dacă nu se prevede altfel.
În toate cazurile, daca nu s-a convenit expres asupra unei cesiuni parţiale, cesionarul
devine titular al creanţei pentru totalitatea ei.
Odată cu dreptul de creanţă, cesionarul dobândeşte, prin efectul cesiunii şi în lipsa
oricarei stipulaţii exprese în acest sens, toate drepturile, accesoriile si garanţiile de orice
natura ale creanţei cesionate.
Dacă nu s-a convenit altfel, dobânzile si orice alte venituri aferente creanţei,
devenite scadente, dar nepercepute înca de cedent, revin cesionarului, cu începere de la data
cesiunii.

Exemple:
În data de 15.03.2007, entitatea A încheie un contract de cesiune de creanţa cu
entitatea B, entitate specializata în recuperarea creanţelor. Preţul cesiunii prevazut in contract
este de 9.000 lei, iar valoarea nominală a creanţelor cedate de către entitatea A în vederea
recuperării acestora de entitatea B este in valoare de 10.000 lei. Entitatea C si-a dat acordul
privind intelegerea dintre cesionar si cedent.
I. La cesionar (entitatea B) se va contabiliza:
a) Preluarea creantei, la data de 15.03.2007, conform contractului de cesiune a creanţelor.

47
 Se constata ca recuperarea creanţei se face la o valoare mai mare decat valoarea
nominală înscrisă in contractul de cesiune, motiv pentru care se va înregistra diferenţa la
venituri.
461 = % 10.000 lei
„Debitori diversi” 462 9.000 lei
„Creditori diversi”
7588
„ Alte venituri din exploatare” 1.000 lei

Venitul obţinut de cesionar a fost considerat unul din exploatare, deoarece entitatea B este
o unitate specializată în recuperarea creanţelor si astfel de operatiuni fac parte din
principalul său obiect de activitate
b) Înregistrarea plaţii efectuate de către entitatea B, reprezentand preţul cesiunii:
462 = 5121 9.000 lei
„Creditori diversi” „ Conturi la banci in lei”
c) La data de 31.12.2007, cu ocazia desfăşurării lucrarilor de închidere a exerciţiului
financiar, entitatea B constată ca poate recupera doar 80% din valoarea creanţelor preluate.
Ca urmare a constatării riscului de neîncasare a creanţelor de 20%, aceasta constituie o
ajustare pentru depreciere in suma de 2.000 lei (10.000 – 10.000*80%).
6814 = 496 2.000 lei
„ Cheltuieli de exploatare „Ajustări pentru deprecierea
privind ajustările pentru creanţelor debitori-diversi”
deprecierea activelor circulante”

d) La data de 10.02.2008, societatea B incaseaza de la societatea C un procent de 95% din

valoarea creanţelor preluate, adica 9.500 lei (10.000*95%).
5121 = 461 9.500 lei
„Conturi la banci in lei” „Debitori diversi”
Concomitent, se va proceda în mod corespunzător la corectarea deprecierii ca
urmare a micşorării riscului de neîncasare. Astfel se va relua la venituri suma de 1.500 lei,
reprezentănd ajustarea soldului din deprecierea creanţelor preluate prin cesiune, ca urmare
a modificarii procentului de neîncasare.
Suma de 1.500 lei derivă din faptul ca riscul de neîncasare a scazut de la 20% la
5%, ceea ce înseamnă ca de fapt soldul ajustărilor de depreciere trebuie sa ajungă de la
2.000 lei (10.000*20%) la 500 lei (10.000*5%):
496 = 7814 1.500 lei
„Ajustări pentru deprecierea „ Venituri din ajustări pentru
creanţelor – debitori diverşi” deprecierea activelor circulante”
e) Înregistrarea în contabilitate a sumelor ce nu mai pot fi încasate, conform hotărârii
judecătoreşti:
654 = 461 500 lei
„Pierderi din creanţe si „Debitori diverşi”
debitori diverşi”

48
şi concomitent, anularea ajustării ca urmare a neâncasării definitive a creanţelor preluate
prin cesiune:
496 = 7814 (500 lei)
„Ajustări pentru deprecierea „ Venituri din ajustari pentru
creanţelor – debitori diverşi” deprecierea activelor circulante”
II. La cedent (entitatea A) se va contabiliza:
a) Înregistrarea contravalorii creanţelor cedate :
% = 411 10.000 lei
461 ''Clienţi''
''Debitori diverşi'' 9.000 lei
654
''Pierderi din creanţe şi debitori diverşi'' 1000 lei
b) În situatia in care au fost constituite deprecieri pentru creanţele neâncasate, ca urmare a
cesiunii se vor anula sumele respective:
491 = 7814 suma constituita
„Ajustări pentru deprecierea „Venituri din ajustari pentru (XXX)
creanţelor – debitori diverşi” deprecierea activelor circulante”
c) Înregistrarea încasării contravalorii cesiunii de la entitatea B:
5121 = 461 9.000 lei
„Conturi la banci in lei” „Debitori diverşi”
Exemplul de mai sus tratează aspecte de natura contabila care vizează operatiunile
de cesiune ale creantelor. Pentru evidenţierea completă a acestor operaţiuni mai sus
amintite, se vor avea in vedere prevederile contractuale si legale.
Din punct de vedere fiscal
•veniturile din sau in legatură cu cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană
juridică romană sunt venituri impozabile;
•pierderile înregistrate la scoaterea din evidentă a creanţelor neâncasate sunt deductibile,
numai în urmatoarele cazuri
1. procedura de faliment a debitorilor a fost închisă pe baza hotarârii judecatoreşti;
2. debitorul a decedat şi creanţa nu poate fi recuperată de la moştenitori;
3. debitorul este dizolvat, în cazul societatii cu raspundere limitata cu asociat unic, sau
lichidat, fara succesor;
4. debitorul înregistrează dificultăti financiare majore care îi afectează intreg
patrimoniul

III.4.4. Creantele si datoriile în valută- contabilitate si fiscalitate

În baza Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatii

Economice Europene, parte componenta a Reglementarilor contabile aprobate prin OMFP
1752/2005 - în vigoare la data de 1 ianuarie 2006, creanţele si datoriile in valută se
înregistrează în contabilitate atât în lei, la cursul de schimb de la data efectuării operaţiunilor,
comunicat de Banca Natională a României, cât şi în valută.

49
 Diferenţele de curs valutar care apar pe parcursul perioadei cu ocazia decontării
creanţelor şi datoriilor in valută la cursuri diferite faţă de cele la care au fost înregistrate
iniţial, sau faţă de cele la care au fost raportate în situaţiile financiare anuale anterioare,
trebuie recunoscute ca venituri sau cheltuieli in perioada în care apar, respectiv în contul de
venituri din diferenţe de curs valutar sau contul de cheltuieli din diferenţe de curs valutar.
Diferenţe favorabile de curs valutar apar:
-pentru datorii, când cursul la plata este mai mic decat cursul initial,
-pentru creante, când cursul la incasare este mai mare decat cursul initial
Diferente nefavorabile de curs valutar apar:
-pentru datorii, când cursul la plata este mai mare decât cursul iniţial,
-pentru creante, când cursul la incasare este mai mic decât cursul iniţial.
La fiecare data a bilantului, elementele monetare exprimate in valuta (disponibilitati
si alte elemente asimilate, cum sunt acreditivele si depozitele bancare, creante si datorii in
valuta) trebuie evaluate si raportate utilizand cursul de schimb comunicat de Banca
Nationala a Romaniei si valabil la data incheierii exercitiului financiar.
Diferentele de curs valutar, favorabile sau nefavorabile, intre cursul de la data
inregistrarii creantelor sau datoriilor in valuta, sau cursul la care au fost raportate in
situatiile financiare anterioare si cursul de schimb de la data incheierii exercitiului
financiar, se înregistrează la venituri sau cheltuieli financiare, dupa caz.
Din punct de vedere fiscal, veniturile sau cheltuielile din diferente de curs valutar
sunt luate in calcul la determinarea venitului impozabil, potrivit prevederilor din Legea
nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completările ulterioare.
Profitul impozabil se calculează ca diferenta intre veniturile realizate din orice sursă
şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad
veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.
La stabilirea profitului impozabil se iau in calcul şi alte elemente similare
veniturilor si cheltuielilor potrivit normelor de aplicare. Veniturile si cheltuielile care se iau
în calcul la stabilirea profitului impozabil sunt cele înregistrate in contabilitate potrivit
reglementărilor contabile date în baza Legii contabilităţii nr. 82/1991 republicată, cu
modificarile si completarile ulterioare, precum si orice alte elemente similare veniturilor si
cheltuielilor, din care se scad veniturile neimpozabile şi se adaugă cheltuielile
nedeductibile.

Exemple de elemente similare veniturilor:

- diferenţele favorabile de curs valutar, rezultate în urma evaluării creanţelor si
datoriilor in valută, înregistrate in evidenţa contabilă în rezultatul reportat, ca urmare a
retratării sau transpunerii;
- rezervele din reevaluare la casarea sau cedarea activelor, in situaţia în care au fost
deductibile din profitul impozabil.

Exemple de elemente similare cheltuielilor:

- diferenţele nefavorabile de curs valutar, rezultate în urma evaluării creanţelor şi
datoriilor în valută, înregistrate în evidenta contabilă în rezultatul reportat, ca urmare a
retratării sau transpunerii;
- cheltuiala cu valoarea neamortizată a cheltuielilor de cercetare si dezvoltare şi a
mijloacelor fixe de natura obiectelor de inventar care a fost inregistrată in rezultatul
reportat. În acest caz, cheltuiala este deductibilă fiscal pe perioada ramasa de amortizat a
acestor imobilizări, respectiv durata initială stabilită conform legii, mai putin perioada
pentru care s-a calculat amortizarea. În mod similar se va proceda şi in cazul obiectelor de

50
inventar, baracamentelor si amenajarilor provizorii trecute in rezultatul reportat cu ocazia
retratării situatiilor financiare anuale.
Veniturile sau cheltuielile înregistrate eronat sau omise se corectează prin ajustarea
profitului impozabil al perioadei fiscale careia ii aparţin .
În cazul in care contribuabilul constată că după depunerea declaraţiei anuale un
element de venit sau de cheltuiala a fost omis ori a fost inregistrat eronat, contribuabilul
este obligat sa depună declaraţia rectificativă pentru anul fiscal respectiv.
Dacă în urma efectuării acestei corecţii rezultă o suma suplimentară de plată a
impozitului pe profit, atunci pentru această sumă se datorează dobânzi şi penalităţi de
întârziere conform legislaţiei in vigoare.

51
 CAPITOLUL IV

STUDIU DE CAZ
IV.1 Monografie contabila privind principalele datorii si creante ale societatii comerciale
NOVA.SRL
În cursul lunii aprilie 2008 se inregistrează urmştoarele operaţii:

1. A.G.A. hotărăşte la data de 02-04 2008 majorarea capitalului social prin emisiunea
unui pachet de 1000 de acţiuni, valoarea nominală fiind de 9 RON iar valoarea de
emisie de 10 RON. Aportul se face în numerar, banii se depun în contul de la bancă
pe data de 03.04.2008

Nr Data Document Explicaţii Conturi Sume

crt înregist. (fel,nr.,data debit credit debit credit

1 02 04 08 H. AGA Subscriere 456 % 10000

capital social 1011
1041
2 02 04 08 Chit.F. 1324 Se depun banii 5311 456 10000 10000
în casierie
3 02 04 08 OP 3245 Se depun în cont 581 5311 10000 10000
5212 581 1000 10000

4 02 04 08 N C. regularizare 1011 1012 9000 9000

2. Societatea comercială contractează un credit în valoare de 3000 lei pe o perioadă de

2 ani cu o dobândă de 20% pe an.

Nr Data Document Explicaţii Conturi Sume

crt înregist. (fel,nr.,data debit credit debit credit

1 03 04 08 NC233 Încasarea creditului 5121 1621 3000 3000

2 03 04 08 NC 234 Înregistrarea dobânzii 666 1682 600 600
datorată bancii (an 1)
3 03 04 08 OP 237 Se achită dobânda 1682 5121 600 600
aferentă primului an
4 03 04 08 NC 239 Se înregistrează 666 1682 600 600
dobânda datorată
băncii (an 2)
5 03 04 08 NC 432 Se plateste dobânda 1682 5121 600 600
6 03 04 08 OP239 Restituirea creditului 1621 5121 3000 3000

3. Societatea comercială NOVA SRL achiziţionează printr-un împrumut de

concesionare o licenţă în valoare de 36000 lei, pe o perioadă de 18 luni, cu o
dobândă de 12% plătibilă la sfârşitul fiecărui an.

52
Nr Data Document Explicaţii Conturi Sume
crt înregist. (fel,nr.,data debit credit debit credit

1 05 04 08 Fact.995628 Achiziţionarea prin 205 167 36000 36000

împrumut a licenţei
2 05 04 08 NC 324 Înregistrarea 6811 2805 24000 24000
cheltuielilor cu
amortizarea licenţei
3 05 04 08 NC 325 Înregistrarea 666 1687 4320 4320
cheltuielilor cu
dobânda prinului an
(36000*12)
4 05 04 08 OP 32234 Plata dobânzii aferente 1687 5121 4320 4320
primului an
5 07 04 08 NC 326 Înregistrarea 6811 2805 12000 12000
gheltuielilor cu
amortizarea (6 luni)
6 07 04 08 NC327 Scoaterea din gestiune 2805 205 36000 36000
a licenţei complet
amortizate
7 07 04 08 NC 328 Înregistrarea 666 1687 2160 2160
cheltuielilor cu
dobânda pentru
următoarele 6 luni
8 07 04 08 OP32244 Plata dobânzii 1687 5121 2160 2160
9 07 04 08 OP32245 Rambursarea 167 5121 36000 36000
împrumutului de
concesiune

4. Societatea acordă un împrumut pe termen lung (2 ani) unei alte societăţi în sumă de
24000 lei cu o dobândă de 10%. La scadenţă se încasează atât dobânda cât şi
împrumutul. Operatiunea de acordare a împrumutului are loc pe data de 05-04-2008

Nr Data Document Explicaţii Conturi Sume

crt înregist. (fel,nr.,data debit credi debit credit
t
1 05 04 08 OP32255 Acordarea 2675 5121 24000 24000
împrumutului pe
termen lung
2 05 04 08 NC3255 Înregistrarea dobânzii 2676 763 2400 2400
primului an
3 05 04 08 NC 3256 Înregistr. dobânzii 2676 763 2400 2400
pentru al doilea an
4 05 04 08 OÎ4432 Se înregistrează 5121 % 28800 28800
încasarea creditului si a 2675 24000 24000
dobânzii aferente 2676 4800 4800

53
 5. În vederea instalării unui post telefonic conform protocolului încheiat cu o
companie de telefonie fixă, societatea depune o garanţie în favoarea acesteia de
5000 lei.

Nr crt Data Document Explicaţii Conturi Sume

înregist. (fel,nr.,data debit credit debit credit

1 06 0408 OP3424 Depunerea 2678 5121 5000 5000

garanţiei

6. Pe baza facturii întocmită de furnizor se înregistrează aprovizionarea de materiale

consumabilepentru care se cunosc următoarele elemente:
Valoarea la preţ de contract 3000 lei
Rabat acordat de furnizor pentru defecte de calitete 200 lei
Remiză de 4% acordată pentru valoarea aprovizionărilor
ce depăşesc 2500 lei 20 lei
...................................................................................................................
Valoare netă de plată 3220 lei
Obligaţia faţă de furnizor se achită înainte de scadenţă, operaţie pentru care se obţine un
scont de 90 lei

Nr Data Document Explicaţii Conturi Sume

crt înregist. (fel,nr.,data debit credit debit credit

1 0504 08 Fact55546 Înregistrarea % 401 3734

aprovizionării 302 3220
4426 514

2 0504 08 OP 45337 Se achită obligaţia 401 % 3734

faţă de furnizor 5121 3644
767 90

3 05 04 08 NC 32256 RegularizareTVA 4426 767 14,37 14.37

aferent scontului

7. pentru achiziţiile efectuate în luna martie pe bază de aviz de însoţire a mărfurilor,

se primeşte factura nr.230/04.04.2008 şi se emite în favoarea furnizorului un ordin
de plată. 04.04.2008
Nr Data Document Explicaţii Conturi Sume
crt înregist. (fel,nr.,data debit credit debit credit
1 04 04 08 Fact.230 Primirea facturii 408 401 5000 5000
2 04 04 08 NC 3426 Regularizare TVA 4426 4428 798 798
3 04 04 08 OP4356 Plata facturii 401 5121 5000 5000

8. Conform extrasului de cont si a ordinului de plată anexat se înregistrează acordarea

unui avans la un furnizor de mărfuri, în sumă de 3570 lei. Factura privind avansul

54
 este întocmită în momentul acordării avansului. După 15 zile se recepţionează
materia primă în valoare de 20000 lei.
Nr Data Document Explicaţii Conturi Sume
crt înregist. (fel,nr.,data debit credit debit credit
1 08 04 08 OP3247 Acordarea avansului % 5121 3570
4091 3000
4426 570
2 08 04 08 Fact Receptionarea % 401 23800
35646757 materiei prime 301 20000
4426 3800
3 08 04 08 NC4432 Regularizarea 401 % 3570
avansului acordat 4091 3000
4426 570
4 08 04 08 OP3425 Decontarea obligaţiei 401 5121 20230 20230
faţă de furnizori
ţinând cont de avans

9. Pe baza facturilor se înregistrează achiziţia următoarelor active imobilizate:

- un program informatic, al cărui cost este de 600 lei , TVA 19 % care se
achită cu disponibil din bancă
- un echipament tehnologic în valoare de 20000 lei ,TVA 19% şi se achită
înainte de scadenţă pe baza unui bilet la ordin, scontul obţinut fiind de
1100 lei
Nr Data Document Explicaţii Conturi Sume
crt înregist. (fel,nr.,data debit credit debit credit
1 09 04 08 Fact.54637 Se înregistrează % 404 24514
intrarea activelor 208 600
în patrimoniu 2131 20000
4426 3914
2 09 04 08 OP.53426 Achitarea 404 5121 714 714
programului
informatic
3 09 04 08 NC647836 Acceptarea 404 405 23800 23800
biletului la ordin
4 09 04 08 OP63547 Achitarea 405 % 23800
biletului la ordin 5121 22700
şi înregistrarea 767 1100
scontului obţinut
5 09 04 08 NC6473 Regularizarea 4426 767 175.63 175.63
TVA aferent
scontului

10 Societatea NOVA SRL achiziţionează dintr-o ţară din afara comunităţii un

aparat de control la un preţ de 12000 $, condiţia de livrare FOB portul străin de
încărcare. Taxa vamală este de 10%, comisionul vamal 1%, transportul şi
opersţiunile de instalare sunt de 1500 lei, 19% TVA.

55
 Fisa de calcul a importului

Nr crt. Elemente de calcul Valoarea în Valoarea în

valută $ lei(1$=2,5 lei)
1. Valoarea externă FOB 1200 30000,00
0
2. Taxa vamală ( 1*10%) 3000,00
-
3. Comision vamal( 1*1%) 300.00
-
4. Cost de achiziţie în vamă ( 1+2+3) 1200 33300.00
0
5. TVA deductibilă (4*19%) 6327.00
-

Nr Data Document Explicaţii Conturi Sume

crt înregist. (fel,nr.,dat debit credit debit credit
a
1 100408 Fact,657 Înregistrarea 2132 % 33300.00
aparatului de 404 30000.00
control 446 3000.00
447 300.00
2 100408 OP 54763 Plăţile făcute în % 5121 9627.00
vamă 446 3000.00
447 300.00
4426 6327.00
3 100408 NC 43676 Înregistrarea % 404 1785
cheltuielilor de 2132 1500
transport şi 4426 285
instalare
4 100408 OP54767 Plata obligaţiilor % 5214 30000.0 30600.00
către furnizorul 404 0
extern (1$ = 665 600.00
25.5lei)

11. SC NOVA SRL livrează produse finite respective butelii de aragaz la preţul
negociat de 10000 lei, rabat acordat pentru defecte 300 lei, TVA 19%.
Preţul de înregistrare a produselor finit este de 7580 lei.

Valoarea la preţ de contract 10000 lei

Rabat acordat pentru defecte de calitate 300 lei
.........................................................................................
Valoarea netă 9700 lei
TVA (9700* 19%) 1843 lei
-------------------------------------------------------------------------
Valoare totală de plată 11543 lei

56
Nr Data Document Explicaţii Conturi Sume
crt înregist. (fel,nr.,data debit credit debit credit
1 12 04 08 Aviz 3546 Facturarea vânzării 4111 % 11543
de produse finite 701 9700
4427 1843
2 12 04 08 NC4356787 Descărcarea 711 345 7580 7580
gestiunii de
produse finite
3 12 04 08 DP445657 Se încasează 5121 4111 11543 11543
factura la scadenţă

12. Se înregistrează primire de la un client a sumei de 8000 lei ca avans în vederea

achiziţiei de mărfuri. Ulterior se livrează marfa la preţul de vânzare de
12000+TVA. Pentru diferenţa de încasat se acceptă un efect de comerţ
(cambie)care va fi scontat înainte de termen scontul este de 350 lei.

Nr Data Document Explicaţii Conturi Sume

crt înregist. (fel,nr.,data debit credit debit credit
1 15 04 08 OÎ 4465 Se înregistrează 5121 % 9520
primirea avansului 419 8000
4427 1520
2 15 04 08 Aviz Se evidenţiază 411 % 14280
64557 vânzarea mărfurilor 707 12000
către client 4427 2280
3 15 04 08 NC53646 Se descarcă gestiunea 607 371 9500 9500
de mărfuri in valoare
de 9500
4 15 04 08 Aviz64557 Se diminuiază dreptul % 4111 14280
de creanţă cu valoarea 419 8000
avansului primit si 4427 1520
acceptarea efectului de 413 4760
comerţ
5 15 04 08 Oî 44536 Depunerea cambiei la 5113 413 4760 4760
bancă pentru încasare
6 15 04 08 OÎ 63546 SC NOVA solicită 5114 5113 4760 4760
scontarea înainte de
scadenţă
7 15 04 08 OÎ 53446 Se încasează efectul % 5114 4760
de comerţ si se acordă 5112 4410
scontul 667 350

57
 13. SC NOVA SRL constată ca au fost livrate produse in valoare de 95000 lei +TVA
19% pentru care nu au fost întocmită factură.

nr Data Document Explicaţii Conturi Sume

ct înregist. (fel,nr.,dat debit credit debit credit
a
1 16 04 08 Aviz7564 Se înregistrează clienţii 418 % 108050
pentru care nu s-au 701 90000
întocmit facturi 4428 18050
2 16 04 08 Fact Se înregistrează 4111 418 1080 108050
74658 emiterea facturii pentru 50
bunurile livrete
Regularizare TVA 4428 4427 1805 18050
0

14. SC acordă angajaţilor săi avansul chenzinal pentru luna aprilie 2008 în valoare
totală de 15000 lei

Nr Data Document Explicaţii Conturi Sume

crt înregist. (fel,nr.,data debit credit debit credit
1 17 04 08 Stat salarii Se înregistrează 425 5121 15000 15000
avansului

15. Se înregistrează cheltuielile privind salariile angajaţilor societăţii

Nr Data Document Explicaţii Conturi Sume

crt înregist. (fel,nr.,data debit credit debit credit
1 19 o4 08 Stat salarii Cheltuieli privind 641 421 50000 50000
salariile

16. înregistrarea reţinerilor din venitul salarial aferent lunii martie 2008

nr Data Document Explicaţii Conturi Sume

crt înregist. (fel,nr.,data debit credit debit credit
1 20 04 08 OP64557 Reţineri salariale 421 % 15140
4372 500
4312 4750
4134 3250
444 6640

58
 17. se înregistrează reţinerile din statul de plată –avansul chenzinal

Nr Data Document Explicaţii Conturi Sume

crt înregist. (fel,nr.,data debit credit debit credit
1 22 04 08 Stat salarii Reţinerea 421 425 15000 15000
avansului
2 22 04 08 Stat salarii Se achită restul 421 5121 19860 19860
de plată

18. . Pe baza contractului de închiriere se înregistrează chiria datorată entităţii de către

salariaţiîn sumă de 1000 lei +TVA

Nr Data Document Explicaţii Conturi Sume

crt înregist (fel,nr.,data) debit credit debit credit
1 22 04 08 Fact.567 Se întegistrează 4282 % 1190
Plata chiriei 706 1000
4427 190

19. Se înregistrează indemnizaţia socială suportată de către entitate pentru un salariat

aflat în incapacitate temporară de muncă.

Nr Data Document Explic Conturi Sume

crt înregist (fel,nr.,dat aţii debit credit debit credit
a
1 23 04 08 NC 5342 Înregistrarea 641 423 550 550
indemnizaţiei

20. În luna aprilie SC NOVA SRL plateşte concediu de medical pentru un angajat
în valoare totală de 660 lei astfel: Indemnizaţia suportată de societate este 210
lei, iar din FNUASS 450 lei.

Nr Data Document Explicaţii Conturi Sume

crt înregist (fel,nr.,dat debit credit debit credit
a
1 24 04 08 Stat Concediul medical 4316 423 450 450
salarii suportat de
FNUASS
1 24 04 08 Stat Concediul medical 641 423 210 210
salarii suportat de entitate

21. Se înregistrează cheltuielile salariale suportate de catre entitate:

contribuţia asiguratoruluila bugetul asigurărilor sociale pentru luna martie
(50000*19.59%), la fondul de şomaj ( 50000*2%), la bugetul asigurărilor sociale de
sănătate( 50000*6%), la fondul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli
profesionale (50000*0,4%), la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate
(50000*0,85%), fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale (0,25%*50000),

59
 contribuţia la Inspectoratul Teritorial de Muncă pentru ţinerea evidenţei salariaţilor şi
completarea carţilor de muncă.

Nr Data Documen EXPLICAŢII CONTURI SUME

Crt. înregistării t DEB CRE DEBIT CRED
(fel,nr.,d IT DIT IT
ata
1 25 04 08 NC323 Contribuţia la asigurările 645 4311 9750 9750
sociale
2 25 04 08 NC323 Contribuţia la fondul de 6452 4371 1000 1000
şomaj
3 25 04 08 NC323 Contribuţia la bugetul 6453 4313 3000 3000
asigurărilor. sociale
4 25 04 08 NC323 Contribuţia la fondul 6454 4315 200 200
asigurărilor pentru
accidente şi boli
5 25 04 08 NC323 Contribuţia angajatorului 6455 4316 425 425
la FNUASS
6 25 04 08 NC323 Contribuţia pentru 6456 4373 125 125
garantarea creanţelor
salariale
7 25 04 08 NC323 Alte cheltuieli executate 628 401 375 375
de terţ

22. Înregistrarea viramentelor bancare privind contribuţiile angajatorului, precum si a

reţinerilor din veniturile salariale ale angajatorilor pentru luna martie

Nr Data Document EXPLICAŢI CONTURI SUME

crt înregistării (fel,nr.,data I debit credit debit credit
1 25 04 08 NC 453 Se înregistrează % 5121 30015
viramentele bancare 401 375
privind contribuţiile 4311 9750
angajatorului si al 4312 4750
salariaţilor 4313 3000
4314 3250
4315 200
4316 425
4371 1000
4372 500
4373 125
444 6640

60
23. În luna martie rezultatul fiscal cumulat aferent trimestrului I este de 1850000 lei,
impozitul pe profit este de 1850000*16% -296000 lei
Se înregistrează impozitul pe profit :

Nr Data Document EXPLICAŢI CONTURI SUME

crt înregistării (fel,nr.,data I debit credit debit credit
1 26 04 08 Nc435 Se înregistrează 691 4411 296000 296000
impozitul pe profit
2 26 04 08 Nc435 Se închide contul 121 691 296000 296000
de cheltuială

La sfârşitul lunii martie situaţia contului este urmatoarea:

D 4411 Impozit pe profit

C
0 Sic
RDp 0 0 RCp
RDcr 0 296000 RCcr
RCcr
RDc 0 296000 RCc
TSD 0 296000 TSC
SfC 296000

Unde:
RDp -rulaj debitor cumulat precedent
RDcr -rulaj debitao curent
RDc -rulaj debitor cumulat curent
TSD -total sume debitoare
RCp -rulaj creditor cumulat precedent
RCcr -rulaj creditor curent
RCc -rulaj creditor cumulate current
TSC -total sume creditoare

24. În luna aprilie societatea plăteşte pâna pe data de 25 aprilie impozitul pe profit
afferent trimestrului I in suma de 296000 lei.

Nr Data Document EXPLIC CONTURI SUME

crt înregistr. (fel,nr,data AŢII debit credit debit credit
1 25 04 08 OP 534476 Plata 4411 5121 296000 29600
impozitului 0

La sfârşitul lunii, situaţia contului 411 Impozit pe profit, se prezintă astfel:

61
 D 4411 Impozit pe profit

C
0 Sic
RDp 0 296000 RCp
RDcr 296000 0 RCcr
RCcr
RDc 296000 296000 RCc
TSD 296000 296000 TSC
25. Societatea înregistrează lucrări de întreşinere şi reparaţii effectuate de un utilaj
tehnologic în baza devizului de lucrări în valoare de 6000 lei, TVA 19%. Facturarea
lucrării are loc dupa încheerea acesteia.

Nr. Data Document Explicaţie

crt înregistări (fel,nr.,data Conturi conturi sume
i debit credit debit credit
1 26 04 08 Aviz 4359 Recepţia 408 7140
lucrărilor 611 6000
4426 1140
2 27 04 08 Fact.7659 Primirea facturii 408 411 7140 7140
pentru lucrări
3 27 04 08 NC 459 Regularizarea 4426 4428 1140 1140
TVA

26. Pentru consumul de energie electrică şi revizie contor înregistrate anterior fără
factură, se primeşte Factura nr. 1005236 din data de 05.12.2005. Societatea
înregistrează această factură.

Nr. Data Document Explicaţie

crt înregistrării (fel,nr.,data) Simbol Conturi Sume
Debit Credit Debit Credit
1 05.04.2008 Fact.1005236 Se primeşte
factură 408 401 120.54 120.547
7
2 05.04.2008 NC 579 Se transformă
TVA 4426 4428 19.247 19.247

27. Societatea are un contract de leasing financiar pentru un utilaj, pentru care
plăteşte lunar o rată de 3.300 EUR timp de 36 de luni. La data importului cursul valutar era
de 3,42 lei/EUR. În data de 10.11.2006 se primeşte factura nr. 1890055 pentru rata
scadentă a lunii noiembrie în sumă de 3.300 EUR (=12.078 lei), precum şi a dobânzii în
sumă de 512 EUR (= 1.874 lei). Cursul valutar BNR din data înregistrării facturii este de
3,66 lei/EUR, diferenţa de curs nefavorabilă aferentă ratei precum şi a dobânzii este de
915 lei. Se achită prin bancă cu OP nr.600 factura nr 1890055 în valoare de 13.952 lei

Nr. Data Document Explicaţie

62
crt înregistrării (fel,nr.,data) Simbol Conturi Sume
Debit Credit Debit Credit
1 10.04.2008 Fact.1890055 Rată leasing
extern, dobândă
rată, dif.curs
nefavorabilă % 404 13.952
167 11.286
168 1.751
665 915
2 10.04.2008 OP 600 Plată fact.rată 404 512 13.952 13.952

28. Societatea comercială NOVA SRL achiziţionează în luna februarie 2004 de la

o societate de leasing o maşină în regim de leasing financiar pe o perioada de 3 ani la un
preţ de 30,000 EURO. Dobânda conform scadenţarului este de 6,000 EURO. Cursul de la
data achiziţiei a fost de 37,000 Lei/EURO.
Ratele se plătesc conform următorului scadenţar:

Scadenţa Rata Dobânda

7-Jan-06 10.000 3.000
7-Jan-07 10.000 2.000
7-Jan-08 10.000 1.000
30.000 6.000

a) Efectuarea înregistrărilor aferente achiziţiei maşinii

2133 167 1,110,000 30,000 EUR *37,000

b) Înregistrările de închidere a exerciţiului financiar 200. Menţionaţi poziţiile

bilanţiere în care se înregistrează datoriile aferente leasingului la 31.12.2004;

665/658 167 90,000 30,000 EUR *3,000

666 1687 114,000 3,000 EUR * 38,000

6811 2813 185,000 10/12*1/5*1,110,000

29. În data de 28 04.2008 se primesc facturi reprezentând: consumuri de energie

electrică în valoare de 620.300 lei (Fact.478256), reparaţii în valoare de 7.800 lei
(Fact.882596), convorbiri telefonice în valoare de 6.520 lei (Fact.152378 – Romtelecom),
chirii în valoare de 5.000 lei (Fact.556536 ), servicii cu forţa specială 32.589 lei
(Fact.444789 – ), cheltuieli de transport în valoare de 52.300 lei (Fact.488896 , cheltuieli
de deplasare în valoare de 2.196 lei (Fact.9996523), achiziţii de materiale nestocate în
valoare de 200 lei (Bon fiscal 4553).

Nr Data Document Explicaţie Simbol

crt înregistr. (fel,nr.,data) cont Sume

63
 Debit Cre Debit Credit
dit
1 30.04 08 Fact.478256 Consum
energie % 401 738.157
electrică
605 620.3
00
4426 117.857
2 30.04 08 Fact.882596 Reparaţii % 401 9.282
611 7.800
4426 1.482
3 30.04 08 Fact.152378 Convorbiri 7.758,8
telefonice % 401 0
626 6.520
4426 1.238,80
4 30.04 08 Fact.556536 Chirii % 401 5.950
612 5.000
4426 950
5 30.04.08 Fact.444789 Prestări
servicii cu % 401 38.780,91
forţa
specială
628 32.589
4426 6.191,91
6 30.04 08 Fact.488896 Transport % 401 62.237
624 52.300
4426 9.937
7 30 04 08 Fact.9996523 Cheltuieli
de deplasare
cu avionul % 401 2.613,2
4
625 2.196
4426 417,24
8 30 04 08 B.fiscal 4553 Materiale
nestocate % 401 238
604 200
4426 38

IV. 2. Modele de analiză financiară privind creanţele şi datoriile

Corelaţia creanţe-obigaţii (datorii) este importantă pentru firmă întrucât influenţează

capacitatea de plată.
În cadrul acestei corelaţii se cercetează evoluţia creanţelor si datoriilor în raport cu cifra de
afacere.În acest sens semnificativi sunt indicatorii :
• Durata de folosire a resurselor atrase (Df)
Sc
Df= .T unde :
Rc (Ca )

64
 - Sc - soldul creditor al conturilor de obligaţii ;
- Rc – rulajul creditor al conturilor de obligaţii ;
- Ca – cifra de afaceri ;
- T - perioada de timp considerată ( în zile)
• Durata de imobiliuzare a creanţelor (Dc)
Dc = Rd ( Ca) .T unde :
Sd

- Sd - soldul creanţelor ;
- Rd – rulajul debitor al conturilor de creanţe.
Pentru evaluarea întreprinderii creanţele trebuiesc analizate şi în funcţie de
vechimea lor. Practica economică, prin sistemul de rapoarte, cunoaşte următoarea grupare
a lor dupa criteriul timp : până la 30 zile, 30 – 90 zile,90 – zile ; mai mari de un an.
Referitor la creditul furnizor (durata de folosire a surselor atrase) punctul forte
este : durata creditului furnizor mai mare decît durata creditului client, punctul slab- durata
creditului furnizor mai mică decât durata creditului client.
Pentru clienţi extremele pot fi :
- punctul forte - viteza de rotaţie a creditului mai mică decât a
crediotului furnizor, dar sa nu depăşească 30 zile ;
- punctul critic – viteza de rotaţie a creditului client mai mare decât a
creditului furnizor.
-
Pentru a evidenţia maniera de lucru a SC NOVA SRL voi rezenta o analiză a structurii
bilanţului

Analiza structurală a bilanţului

ACTIV FINANCIAR 2006 2007

Mil lei % Mil lei %
Imobilizări nete 436 1,12 787 1,78
Stocuri si prod. în curs 19104 49,10 16762 37,80
Alte active circulante din care: 19366 49,78 26794 60,42
Disponibil 7017 18,03 2320 5,23
Creanţe 12349 31,74 24474 55,19
TOTAL ACTIV 38906 100 44343 100
PASIV FINANCIAR 2006 2007
MIL LEI % MIL LEI %
Capital propriu 2550 6,55 9483 21,39
Capital permanent 3726 9,58 13570 30,60
Datorii pe termen lung 1177 3,02 4087 9,22
Ddatorii pe termen scurt 35179 90,42 30773 69,40
Datorii de exploatare 28415 73,03 25946 58,51
TOTAL PASIV 38906 100 44343 100

65
66