Contabilitatea Relatiilor Cu Tertii

UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE MANAGEMANT BRAŞOV

PROGRAMUL DE STUDII CONTABILITATE ŞI
INFORMATICĂ ÎN GESTIUNE
CONTABILITATEA RELAŢIILOR
CU TERŢII
Coordonator ştiinţific:
Lector univ. Dr. PIŞLEAG ANA
Absolvent:
Albert Emese
BRAŞOV
Nagy Emese Contabilitatea relaţiilor cu terţii
2013
CUPRINS
INTRODUCERE............................................................................................................4
Capitolul I. Contabilitatea relaţiilor cu furnizorii şi clienţii.....................................6

1.1. Cadrul general al decontărilor „furnizori – clienţi”..........................................6
1.2. Contabilitatea sintetică a decontărilor „furnizori – clienţi”..............................7
1.2.1. Contabilitatea decontărilor curente furnizori – clienţi..................................7
1.2.2. Structurile de conturi utilizate pentru înregistrarea decontărilor dintre
cumpărărtor şi furnizorii săi....................................................................................8
vânzător şi clienţii săi............................................................................................10
1.2.4. Contabilitatea decontărilor „furnizori – clienţi ” pentru care nu s-au
întocmit facturi fiscale...........................................................................................11
1.2.5. Contabilitatea decontărilor „furnizori – clienţi ” generate de practicarea
avansurilor comerciale..........................................................................................12
1.3. Utilizatorii şi necesităţile situaţiilor financiare................................................13
1.4 Teorii privind contabilitatea relaţiilor cu terţii..................................................16
1.4.1. Structura şi caracterizarea generală a relaţiilor cu terţii..............................16
1.4.2. Evaluarea şi recunoaşterea creanţelor şi datoriilor.....................................19
1.4.3. Contabilitatea creanţelor şi datoriilor..........................................................21
1.4.3.1 Subsistemele contabilităţii terţilor.........................................................21
1.4.3.2 Organizarea contabilitătţi terţiilor.........................................................22
1.5. Contabilitatea relaţiilor cu personalul,asigurările sociale şi buget de stat......27
1.5.1 Contabilitatea decontărilor cu personalul.....................................................27
1.5.1.1. Cadrul general al decontărilor cu personalul.......................................27
1.5.1.2. Structuri de conturi utilizate pentru reflectarea decontărilor cu
personalul..........................................................................................................29
1.5.2 Contabilitatea decontărilor cu asigurările sociale şi protecţia socială.........33
1.5.2.1. Cadrul general al decontărilor cu asigurările sociale şi protecţia socială
...........................................................................................................................33
1.5.2.2. Structuri de conturi utilizate pentru reflectarea decontărilor cu
asigurările sociale şi protecţia socială...............................................................34
1.5.3. Contabilitatea decontărilor cu bugetul de stat şi a fondurilor speciale.......36
Capitolul II. Analiza activităţii organizaţiei în care se realizează cercetarea

ştiinţifică la FOMA CONS SRL................................................................................38
2.1. Memoriu justificativ...........................................................................................38
2.2 Prezentarea societăţii comerciale FOMA CONS SRL.......................................39
2.3. Organizarea compartimentului financiar-contabil la SC FOMA CONS SRL...41
2.4 Organigrama lui S.C. FOMA CONS S.R.L........................................................44
2
2.5 Ponderea principalilor clienți în totalul vânzărilor...........................................45

2.6 Structura personalului........................................................................................45
2.6.1 Fluctuaţia personalului.................................................................................46
Capitolul III. Contabilitatea relaţiilor cu terţii - operaţiuni şi înregistrări

contabile - la SC FOMA CONS SRL........................................................................48
3.1 Contabilitatea operaţiilor privind decontărilor cu furnizorii şi clienţii.............48
3.1.1 Contabilitatea operaţiunilor cu furnizorii.....................................................48
3.1.2. Contabilitatea opereraţiunilor cu clienţii.....................................................52
3.2 Contabilitatea operaţiilor privind decontărilor cu personalul, asigurările
sociale.......................................................................................................................56
3.2.1 Contabilitatea operaţiilor cu personalul.......................................................56
3.2.2. Contabilitatea impozitului pe profit............................................................61
CONCLUZII................................................................................................................62
BIBLIOGRAFIE...........................................................................................................63
3
INTRODUCERE
Am ales lucrarea respectivă, adică Contabilitea relaţiilor cu terţii la SC Foma Cons Srl
din motivul că am relaţii permanente cu societatea respectivă şi am avut de unde să
culeg date suficiente pentru tema respectivă.
În lucrarea de licenţă am prezentat tema aleasă în trei capitole, după cum se vede în
cuprinsul de mai sus, respectiv:
Capitolul I se referă la teoria contabilităţii privind contabilitatea relaţiilor privind
furnizorii şi clienţii, defalcate în mai multe subcapitole.
Capitolul II se referă direct la analiza activităţii organizaţiei în care se desfăşoară
cercetarea ştiinţifică, respectiv la societatea comercială Foma Cons SRL.
Capitolul III, fiind ultimul capitol se referă şi conţine operaţiunile şi înregistrările
contabile referitor la societatea aleasă.
În realizarea obiectului activităţii societăţii comerciale sunt angajate o multitudine de
relaţii juridice de natură patrimonială cu personae juridice şi personae fizice care
intervin în derularea diferitelor operaţii economice şi financiare. După influenţa pe
care aceste relaţii o transmit în patrimonial societăţii, se disting două mari categorii de
relaţii cu terţii:
a) Relaţii cu terţii de natura datoriilor, respective a obligaţiilor;
b) Relaţii cu terţii de natura drepturilor de creanţă.
Persoanele fizice sau juridice care preiau obligaţiile sau drepturile de creanţă sunt
titulare ale acestor relaţii juridico-patrimoniale potrivit celor consemnate în actele
întocmite între participanţi.
Societate comercială de referinţă se plasează în raport cu terţii, în ipostaza de a-şi
asuma obligaţii şi aceasta se întâmplă când beneficiează de transferarea în proprietate
a unor bunuri sau de servicii pentru care plata se face ulterior, precum şi atunci când
fixează în patrimoniu obligaţiile sale faţă de personal pentru munca depusă, faţă de
bugetul asigurărilor sociale şi a fondurilor speciale , obligaţii faţă de bugetul statului .
4
Societate comercială apare în situaţia de a formula drepturi de creanţă în bunuri sau

valori de la terţi, atunci când a cedat acestora bunuri şi servicii pentru care încasarea se
face ulterior, fie pentru alte drepturi din diferite operaţii financiare sau derivate din alte
operaţii comerciale sau din norme juridice instituite în acest scop.
În desfăşurarea relaţiilor juridico-patrimoniale se disting două categorii de operaţii :
a) operaţii de fixare a obligaţiilor şi drepturilor de creanţă după natură, titular,
valoare şi termen de decontare. Trebuie să existe documente justificative care
să îndeplinească condiţiile acceptate de persoanele participante astfel încât una
să-şi asume obligaţii, iar cealaltă să accepte dreptul de creanţă.
b) Operaţii cu terţii pentru stingerea ( decontarea ) obligaţiilor asumate şi a
drepturilor de creanţă.
Stingerea datoriilor, respective obligaţiilor se face prin plată utilizând forme şi

instrumente de decontare adecvate şi mijloace de trezorerie de care dispune societatea
comercială şi acceptate de partener.
Drepturile de creanţă se decontează prin operaţiuni de încasări pentru care pot fi
practicate forme, instrumente de trezorerie existente şi convenite cu partenerii
participanţi la derularea operaţiunilor.
5
Capitolul I. Contabilitatea relaţiilor cu furnizorii şi

clienţii
1.1. Cadrul general al decontărilor „furnizori – clienţi”
Din punct de vedere contabil, sunt clasificaţi:1

a)Furnizori – persoană fizică sau juridică care pune la dispoziţia terţilor bunuri
şi/sau servicii contra plată în baza unei înţelegeri prealabile.
b)Client – prin antiteză – persoană fizică sau juridică aflată în calitate de
cumpărător efectiv sau potenţial al bunurilor şi/sau serviciilor oferite de furnizori.
În consecinţă, în contabilitatea cumpărătorului, vânzătorul este tratat drept furnizor
şi invers, în contabilitatea vânzătorului, cumpărătorul este tratat drep client.
Contabilitatea furnizorilor şi a clienţilor se ţine pe categorii, precum şi pe fiecare
personă fizică sau juridică. Înregistrarea creanţelor şi datoriilor în contabilitatea se
face la valoarea lor nominală. Contabilitatea analitică a clienţilor şi furnizorilor
trebuie să fie astfel organizată încât să există o evidenţă pe clienţi şi furnizori
interni, iar în cadrul acestora pe termene de încasare, respectiv de plată.2
Datoriile către furnizor provin din cumpărări de bunuri şi servicii cărora urmează să
fie achitate în perioadele următoare. Ele se diferenţiează în funcţie de mai multe
elemente, astfel:3
- datorii provenind din cumpărări de bunuri şi servicii;
- datorii provenind din cumpărări de imobilizări.
În funcţie de natura creditelor obţinute şi modalitatea de stingere a datoriilor:
1
Atanasiu Pop, Contabilitatea financiară Românească, Editura Intelcredo, Cluj – Napoca, 2002, pag:
600
2
Ramona Neag, Contabilitatea financiară, Editura Universitară , Târgu Mureş, 2007, pag:187
3
Rodica Cistelecan, Contabilitatea financiară, Editura Universitară “Petru Maior”, 2000, pag: 168
6
- datorii din cumpărări credit comercial care se achită pe baza instrumentelor

de decontare obişnuite;
- datorii din cumpărări pe credit cambial care se achită pe baza de efecte de
comerţ de tip cambial.
În funcţie de scadenţa datoriilor se disting:
- datorii exigibile a căror scadenţă este stabilită pe bază de documente;
- datorii neexigibile în cazul cumpărării neînsoţite de facturile furnizorilor
pentru care scadenţa se stabileşte după primirea facturii.
În funcţie de moneda în care se evaluează cumpărările în facturile furnizorilor vom

distinge:
• datorii faţă de furnizori interni, a căror exprimare valorică se face în lei;
• datorii faţă de furnizori externi, a căror exprimare valorică se face în devize, dar în
contabilitate, alături de consemnarea lor în valută, ele se exprimă în lei folosindu-se
cursul valutar de la data întocmirii facturii.
Vânzările de bunuri şi servicii generează creanţe faţă de cumpărători, consideraţi
clienţi din operaţii comerciale, a căror încasare urmează să se facă în perioadele
următoare.
Distingem:
- creanţe exigibile, al căror termen de încasare este indicat în documentele de livrare;
- creanţe neexigibile, pentru vânzări ce nu sunt însoţite de facturi şi al căror termen de
încasare se va preciza ulterior, la întocmirea facturii.
1.2. Contabilitatea sintetică a decontărilor „furnizori – clienţi”
1.2.1. Contabilitatea decontărilor curente furnizori – clienţi
Operaţiunile privind vânzările/cumpărările de bunuri, executările de lucrări şi

prestările de servici efectuate pe baza efectelor comerciale se înregistrează în
7
contabilitate în conturile corespunzătoare de efecte de plătit sau de primit, după

caz.4
Orice tranzacţie de vânzare – cumpărare are doi protagonişti: vânzătorul şi

cumpărătorul. Pentru contabilizarea acesteia, cumpărătorul utilizează conturile de
furnizori şi cele asimilate iar vânzătorul utilizează conturile de clienţi şi cele
asimilate, „plasat inevitabil la intersecţia circuitului de bunuiri şi valori destinate
schimbului, de drepturi şi obligaţii decurgând din relaţii fireşti cu partenerii de
afaceri agentul economic se află simultan atât în ipostaza de creditor – pentru unele
relaţii, cât şi în cea a debitor – pentru alte relaţii, deci atât de o parte cât şi de
cealaltă a decontărilor şi implicit afacerilor – în funcţie de sensul circuitului
valorilor materiale, drepturilor şi obligţiilor şi implicit a banilor.”
În contabilitatea cumpărătorului sunt preponderente conturile care reflectă
obligaţiile acestuia faţă de furnizorii săi, fără a fi exclusă existenţa unor creanţe faţă
de aceştia, generate, eventual, de unele avansuri acordate furnizorilor în contul
livrărilor viitoare de bunuri, lucrări şi servicii.
În contabiliateta vânzătorului sunt preponderente conturile care reflectă creanţele
acestuia faţă de clienţii săi, fără a fi exclusă existenţa unor obligaţii faţă de aceştia,
generate, eventual, de unele avansuri încasate de la clienţi în contul livrărilor
viitoare de bunuri, lucrări şi servicii.

cumpărărtor şi furnizorii săi
Pentru contabilizarea relaţiilor de decontare dintre cumpărătorii şi furnizorii săi, în

contabilitatea cumpărătorului se utilizează conturile din grupa 40 „Furnizori şi
conturi asimilate”.
Structurile de conturi din grupa 40 „Furnizori şi conturi asimilate ”, instituite prin
planurile de conturi în vigoare, permit:
4
Ramona Neag, Contabilitatea financiară, Editura Universitară, Târgu Mureş, 2007, pag: 188
8
1. Evidenţierea separată, pe de o parte, a creditului comercial primit, în cele două

variante ale sale:
1.1 Creditul comercial clasic, caracterizat printr-un decalaj în timp între
momentul primirii bunurilor, lucrăriilor şi serviciilor livrate de furnizori şi
momentul plăţii acestora, se realizează cu ajutorul conturilor:
 401 „Furnizori”
 404 „Furnizori de imobilizări”
1.2 Creditul comercial cambial caracterizat prin emiterea de către cumpărător,
în favoarea furnizorului său, a unui efect de comerţ, reprezentând un titlu de credit
în temenul căreia o persoană (emitent) se obligă să plătească necondiţionat sau
dispuse să se plătească tot astfel de către o altă persoană, la data şi locul indicate în
cambie, o sumă de bani aceluia pe care cambia îl desemnează 5. Se realizează cu
ajutorul conturilor:
 403 „Efecte de plătit”
 405 „Efecte de plătit pentru imobilizări”
2. Evidenţierea separată, pe de altă parte, a creditului comercial (clasic şi cambial)
primit pentru:
2.1 Activitatea curentă de exploatare se realizează cu ajutorul conturilor:
 401 „Furnizori”
 403 „Efecte de plătit”
2.2 Activitatea de investiţii – dezvoltare se realizează cu ajutorul conturilor:
 404 „Furnizori de imobilizări”
 405 „Efecte de plătit pentru imobilizări”
Această evidenţiere permite analiştilor financiar-contabil să separe pe baza
documentelor de sinteză contabilă, funcţia de investiţii-dezvoltare de funcţia de
exploatare.
3. Evidenţierea separată, la finele exerciţiului financiar, a obligaţiilor
cumpărătorului faţă de furnizorii săi pentru care, din diferite motive, nu a primit
facturi fiscale se realizează cu ajutorul contului:
 408 „Furnizori – facturi nesosite”
5
Buşe G., coordonator, op. Cit., pag: 61
9
4. Evidenţierea separată a eventualelor obligaţii ale furnizorilor faţă de cumpărătorii

lor se realizează cu ajutorul contului 409 „Furnizori – debitori ”, care se detaliează
în următoarele conturi operaţionale de gradul II:
 4091 „Furnizori – debitori pentru cumpărători de bunuri de natura
stocurilor”
 4092 „Furnizori – debitori pentru prestări de servicii şi executări de
lucrări”

vânzător şi clienţii săi
Pentru contabilizarea relaţiilor dintre vânzător şi clienţii săi – în contabilitatea

vânzătorului, se utilizează conturile din grupa 41 „Clienţi si conturi asimilate”.
Structurile de conturi din grupa 41 „Clienţi şi conturi asimilate”, instituite prin
planuri de conturi în vigoare, permit:
1. Evidenţierea separată a creditului comercial acordat, în cele două variante ale
sale:
1.1 Creditul comercial clasic caracterizat printr-un decalaj în timp între
momentul livrării bunurilor, lucrărilor şi serviciilor livrate către clienţii şi
momentul încasării acestora se realizează cu ajutorul contului de gardul I:
 4111 „Clienţi”
1.2 Creditul comercial cambial caracterizat prin emiterea de către vânzător, în
favoarea clientului său, a unui efect de comerţ se realizează cu ajutorul contului:
 413 „Efecte de primit de la clienţi ”
2. Evidenţierea separată a clienţilor care, din diverse motive, nu au putut fi încasaţi
în termenele contractuale de încasare se realizează cu ajutorul contului:
 4118 „Clienţi incerţi sau în litigiu ”
10
3. Evidenţierea separată, la finele exerciţiului financiar, a creanţelor vânzătorului

faţă de clienţii săi pentru care, din diverse motive, nu s-au emis facturi fiscale se
realizează cu ajutorul contului:
 418 „Clienţi – facturi de întocmit ”
4. Evidenţierea separată a eventualelor creanţe ale clienţilor faţă de furnizorii lor se
realizează cu ajutorul contului:
 419 „Clienţi - creditori”
1.2.4. Contabilitatea decontărilor „furnizori – clienţi ” pentru care nu s-au

întocmit facturi fiscale
În practică există situaţii în care livrările de bunuri, în cadrul unor relaţii comerciale
de vânzare – cumpărare, nu sunt însoţite de facturi fiscale, ci doar de avize de
însoţire a mărfurilor. De asemenea pentru utilităţile cu furnizare continuă cum ar fi
energia, gazul natural, apa, facturile fiscale pot fi emise după expirarea perioadei,
de regulă luna calendaristică, la care se referă. Dacă astfel de situaţii apar în cursul
exerciţiului financiar, ele se rezolvă simplu, fără incidenţe asupra contabilităţii
relaţiilor de decontare „furnizori – clienţi ”, prin aşteptare facturii fiscale care atestă
momentul apariţiei creditului comercial primit, respectiv acordat. Dacă, însă, astfel
de situaţii apar la sfârşitul exerciţiului financiar, iar vânzătorul (furnizorul),
respectiv cumpărătorul (clientul), doreşte să-şi închidă conturile contabile curente
înainte de emiterea, respectiv primirea facturilor fiscale, se impune ca aceste relaţii
de decontare „furnizori – clienţi ” să fie înregistrate în contabilitate distinct.6
a. 408 „Furnizori – facturi nesosite”, utilizabil în contabilitatea cumărătorului
(clientului). Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa decontărilor cu
furnizorii pentru aprovizionările de bunuri, lucrările executate şi prestările
de servicii, pentru care nu s-au întocmit facturi.
b. 418 „Clienţi – facturi de întocmit”, utilizabil în contabilitatea vânzătorului
(furnizorului). Cu ajutorul acestui cont se evidenţiează livrările de bunuri,
6
Atanasiu Pop, Contabilitatea financiară Românească, Editura Intelcredo, Cluj – Napoca 2002, pag: 634
11
prestările de servicii sau executările de conturi, inclusiv TVA, pentru care

nu s-au întocmit facturi.
Relaţiile de decontare „furnizori – clienţi ” pentru care nu s-au întocmit facturi
fiscale pot proveni şi din activităţi de „import – export ” şi prin urmare, ele sunt
evidenţiate în conturile 408 „Furnizori – facturi nesosite”, respectiv „Clienţi –
facturi de întocmit” în devize.
1.2.5. Contabilitatea decontărilor „furnizori – clienţi ” generate de practicarea

avansurilor comerciale
În cadrul relaţiilor comerciale dintre agenţii economici pot apărea situaţii, în special
în cazul producţiei şi livrărilor de bunuri complexe, cu ciclu lung de fabricaţie, în
care clienţii (cumpărătorii) să consimtă la acordarea unori avansuri de valoare a
bunurilor ce urmează a fi produse şi livrate de către furnizor (producător, vânzător).
În astfel de ipostaze, clientul (cumpărătorul) devine un creditor al furnizorului
(vânzătorului), şi invers, furnizorul (vânzătorul) devine un debitor ale clientului
(cumpărătorului) pe perioada cuprinsă între momentul acordării avansului şi
momentul decontării valorii bunului la care face obiectul tranzacţiei comerciale.
Relaţiile de decontare „furnizori – clienţi ” generate de utilizarea avansurilor
comerciale se înregistrează distinct în contabilitate cu ajutorul conturilor:7
a. 409 „Furnizori – debitori ”, utilizabil în contabilitatea clientului
(cumpărătorului). Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa avansurilor
acordate furnizorilor pentru cumpărături de bunuri de natura stocurilor sau
pentru prestări de servicii şi executări de lucrări.
b. 419 „Clienţi – creditori ”, utilizabil în contabilitatea furnizorului
(vânzătorului). Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa clienţilori –
creditori, reprezentând avansurile încasate de la clienţi.
Relaţiile de decontare „furnizori – clienţi ” generate de practicarea avansurilor
comerciale pot viza şi activităţi de „import – export ”, cazuri în care aceste avansuri
7
Atanasiu Pop, Contabilitatea financiară Românească, Editura Intelcredo, Cluj-Napoca 2002, pag: 638
12
comerciale sunt evidenţiate în conturile 409 „Furnizori – debitori ” şi 419 „Clienţi –

creditori ” în devize.
Principalele reduceri acordate de furnizori în relaţiile cu cumpărătorii pot avea
caracter comercial şi caracter financiar. Reducerile comerciale practicate sunt
rabaturi, remize şi risturnuri.8
Rabatul reprezintă reducerea practicată, în mod excepţional, asupra preţului de
vânzare convenit anterior între furnizori şi clienţi, ţinându-se cont de unele defecte
de calitate sau de neconformitate cu bunurile prevăzute în contract.
Remiza reprezintă o reducere practicată, în mod excepţional asupra preţului curent
de vânzare, ţinându-se cont de volumul vânzătorilor sau de importanţa
cumpărătorului în clientela vânzătorului.
Risturnurile reprezintă acele reduceri de preţ calculate asupra ansamblului
operaţiilor efectuate cu acelaşi cumpărător pe o perioadă determinată.
Aceste reduceri sunt înscrise în factură dar nu se înregistrează în mod distinct, ceea
ce se contabilizează fiind valoarea netă comercială.
1.3. Utilizatorii şi necesităţile situaţiilor financiare
Informaţiile furnizate de o întreprindere prin intermediul situaţiilor financiare pe

care le produce stau la baza unor decizii de o importanţă deosebită, atât pentru
managementul firmei cât şi pentru diferiţii utilizatori de asemenea informaţii.
Comunicarea acestor informaţii interesează un grup foarte larg de utilizatori şi de
aceea este foarte important să definim aceşti utilizatori, să cunoaştem bine
necesităţile de informare specifice fiecărei categorii în parte, precum şi drepturile
pe care le au de a obţine aceste informaţii.9
Utilizatorii situaţiilor financiare includ investitorii actuali şi potenţiali, personalul
angajat, creditorii, furnizorii şi alţi creditori comerciali, clienţii, guvernele şi
instituţiile acestora, precum şi publicul. Aceştia folosesc situaţiile financiare pentru
8
Rodica Cistelecan, Contabilitatea financiară, Editura Universitară, Târgu Mureş, 2007, pag: 33
9
Ramona Neag, Contabilitate financiară, Editura Universitară, Târgu Mureş, 2007, pag: 6
13
a-şi satisface o parte din diversele lor necesităţi de informaţii. Acestea necesităţi
includ următoarele:10
 Investitorii. Ofertanţii de capital şi consultanţii lor sunt preocupaţi de
riscul intern tranzacţiilor şi de rentabilitatea investiţiilor lor. Ei au nevoie
de informaţii pentru a decide dacă ar trebui să cumpere, să păstreze sau
să vândă. Acţionarii sunt interesaţi şi de informaţii care permit să
evalueze capacitatea entităţii de a plăti dividende.
 Angajaţii. Personalul angajat şi grupurile sale reprezentative sunt
interesaţi de informaţii privind stabilitatea şi profitabilitatea
angajatoriilor lor. Aceştia sunt interesaţi şi de informaţii care le permit să
evalueze capaciatea entităţii de a oferi remuneraţii, beneficii de
pensionare şi oportunităţi profesionale.
 Creditorii. Creditorii sunt interesaţi de informaţii care le permit să
determine dacă împrumuturile acordate şi dobânzile aferente vor fi
rambursate la scadenţă.
 Furnizorii şi alţi creditori. Furnizorii şi alţi creditori sunt interesaţi de
informaţii care le permit să determine dacă sumele care le sunt datorate
vor fi plătite la scadenţă. Furnizorii şi alţi creditorii sunt, în general,
interesaţi de entitate pe o perioadă mai scurtă decât creditorii, cu excepţia
cazului în care ei sunt dependenţi de comunitatea entităţii, atunci când
aceasta este un client major.
 Clienţii. Clienţii sunt interesaţi de informaţii despre continuitatea
activităţii unei entităţi, în special atunci când au o colaborare pe termen
lung cu entitatea respectivă sau sunt dependenţi de ea.
 Guvernele şi instituţiile acestora. Guvernele şi instituţiile acestora sunt
interesate de alocarea resurselor şi implicit de activitatea entităţii.
Acestea solicită informaţii pentru a reglementa activitatea entităţilor,
pentru a determina politica fiscală şi ca bază pentru calculul venitului
naţional şi al altori indicatori statistici similari.
10
Standardele Internationale de Contabilitate, Cadrul general pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor
financiare, 2006, pag: 19
14
 Publicul. Entităţile pot afecta publicul într-o varietate de moduri. De

exemplu, entităţile pot avea o contribuţie substanţială la economia locală
în mai multe moduri, mai ales prin numărul de angajaţi şi colaborarea cu
furnizori locali. Situaţiile financiare pot ajuta publicul furnizând
informaţii referitoare la evoluţiile recente şi tendinţele legate de
prosperietatea entităţii şi a sferei de activitatea a acestei.
Deşi nu toate necesităţile de informaţie ale utilizatorilor pot fi satisfăcute de

situaţiile finaciare, există cerinţe comune tuturor utilizatorilor. Întrucât investitorii
oferă entităţii capital purtător de risc, furnizarea de situaţii finaciare care satisfac
necesităţiile lor va satisface majoritatea societăţilor celorlalţi utilizatori.
Responsabilitatea principală de a întocmi şi prezenta situaţiile financiare ale
entităţii revine conducerii acesteia. Conducerea este interesată de informaţiile
cuprinse în situaţiile financiare, chiar dacă are acces la informaţiile financiare şi de
gestiune suplimentarăe, care ajută la înfăptuirea proceselor de planificare, de luare a
deciziilor şi de control. Conducerea are capaciatea de a determina forma şi
conţinutul unor astfel de informaţii suplimentare pentru a-şi satisface propriile
necesităţi. Raportarea acestor informaţii depăşeşte, cu toate acestea, aria de
aplicabilitate a prezentului Cadru general. Cu toate acestea,situaţiile financiare
publicate se bazează pe informaţiile utilizate de conducere despre poziţia
financiară, performanţa şi modificările poziţiei financiare ale entităţii.
Obiectul situaţiilor finaciare este de a furniza informaţii despre poziţia financiară
performanţele şi modificările poziţiei financiare ale entităţii, care nu sunt utile unei
sfere largi de utilizatori în luarea deciziilor economice.
Situaţiile financiare elaborate în acest scop satisfac necesităţile comune ale
majorităţii utilizatorilor. Totuşi situaţiile financiare nu oferă toate informaţiile de
care utilizatorii au nevoie pentru luarea deciziilor economice, întrucât acestea, în
mare măsură, relevă efectele financiare ale unor evenimente din trecut şi nu oferă,
de regulă, informaţii non-profit.
Situaţiile financiară prezintă, de asemenea, rezultatele administrării entităţii de către
conducere sau responsabilitatea conducerii de gestionare a resurselor ce i-au fost
15
încredinţate. Acei utilizatori ce doresc să evalueze modul de administrare sau

responsabilitatea conducerii fac acest lucru pentru a putea lua decizii economice;
aceste decizii pot viza, de exemplu, opţiunea de a păstra sau de a vinde investiţia în
entitatea respectivă, sau înlocuirea ori reconstruirea conducerii
1.4 Teorii privind contabilitatea relaţiilor cu terţii
1.4.1. Structura şi caracterizarea generală a relaţiilor cu terţii
Dezvoltarea, diversificarea şi adâncirea relaţiilor comerciale într-o economie de piaţă

autentică generează o mare gamă a relaţiilor de decontare între participanţii la
“lumea afacerilor” care din punct de vedere contabil se concretizează în două
categorii patrimoniale distincte, şi anume:
1. apariţia şi stingerea de creanţă – componente ale activelor patrimoniale;
2. apariţia şi stingerea obligaţiilor sau datoriilor – componente a pasivelor
patrimoniale
Contabilitatea relaţiilor cu terţii asigură evidenţa drepturilor (creanţelor) şi a
datoriilor (obligaţiilor) entităţii în relaţiile acesteia cu furnizorii, clienţii, personalul,
asigurările sociale, bugetul statului, entităţile afiliate, asociaţii/acţionarii, debitorii şi
creditorii diverşi.11
În contabilitatea creanţelor şi datoriilor se reflectă operaţiile patrimoniale referitoare
la livrările reciproce de bunuri între clienţi şi furnizori, a lucrărilor executate şi
serviciilor prestate, precum şi a altor operaţiuni efectuate în baza contractelor
încheiate cu aceştia sau ca efect al legilor.
Creanţele reprezintă, în general, drepturi ale unor persoane denumite creditori, de a
pretinde de la alte persoane denumite debitori de a le restitui ceva – contravaloarea
unor bunuri, lucrări sau servicii.
 Contabilitatea terţiilor asigură evidenţa creanţelor şi datoriilor unităţii în relaţiile
acesteia cu furnizorii, clienţii, personalul, asigurările sociale, bugetul statului,
unităţile din cadrul grupului, asociaţii/acţionarii, debitorii şi creditorii diverşi.
11
Ramona Neag, Contabilitatea financiară, Editura Universitară, Târgu Mureş, 2007, pag: 187
16
 În contabilitatea furnizorilor şi clienţilor se înregistrează operaţiunile privind

cumpărările, respective livrările de mărfuri şi produse, lucrările executive şi
serviciile prestate, precum şi alte operaţiuni efectuate.
 Avansurile acordate furnizorilor, precum şi cele primate de la clienţi se înregistrează
în contabilitate în conturi distincte.12
Dacă pentru neprofesioniştii contabili totul pare simplu -cumperi şi plăteşti-, -vinzi şi
încasezi-, categoria generică a decontărilor, adică a transferurilor intersocietăţii,
precum şi a unor relaţii patrimoniale adiacente acestora îmbracă o varietate extremă,
tocmai ca urmare a intensificării până la explozie a cooperării, schimburilor
comerciale, creării permanente de drepturi şi obligaţii, urmate apoi de stingerea lor
pentru care contabilitatea este chemată să se facă ordinea necesară şi să se implice
gestionar şi monetar-financiar atât agentul economic cât şi terţii săi, atunci când
trebuie, la mărimea corectă a relaţiei, folosind concomitent şi mijloace de decontare
cele mai adecvate.
Creanţele reprezintă mijloace în curs de încasare, respectiv drepturi ale creditorilor de
a pretinde debitorilor anumite sume, bunuri sau lucrări. Sunt elemente patrimoniale de
activ care iau naştere la avansarea temporară fizice sau juridice şi se lichidează la unor
bunuri sau valori altor personae.
Se pot clasifica după mai multe criterii:
• După natura operaţiilor pe care le generează pot fi:
- creanţe comerciale;
- creanţe financiare;
- alte creanţe.
• După conţinutul economic şi obiectul creanţelor pot fi:
- creanţe asupra clienţilor pentru produse vandute lucrative executive şi servicii
prestate
- creanţe asupra furnizorilor generate de avansurile şi aconturile acordate anticipat de
către cumpărător;
- creanţe generate de deţinerea unor bilete la ordin, cupoane bonuri de tezaur;
- diverse creanţe asupra debitorilor provenite din acţiuni necomerciale.
12
Atanasiu Pop, Contabilitatea financiară Românească, Editura Intelcredo, Cluj – Napoca, 2002, pag:
590
17
Datoriile reprezintă surse atrase la finanţarea unitaţii şi reprezintă angajamente

financiare ale debitorilor cu privire la sume de bani sau bunuri cuvenite creditorilor.
Sunt elemente patrimoniale de pasiv care iau naştere la apariţia lor şi se lichidează.
Se pot clasifica după mai multe criterii:
• După natura operaţiilor ce le generează pot fi:
- datorii comerciale;
- datorii financiare;
- datorii fiscale;
- datorii salariale si sociale;
- alte datorii.
• După conţinutul economic si obiectul datoriilor pot fi:
- datorii faţă de furnizori;
- datorii faţă de clienţi pentru avansurile primite de la aceştia;
- datorii faţă de buget;
- datorii din efecte de comerţ;
- datorii faţă de salariaţi;
- datorii faţă de asigurările si protecţia socială;
- datorii faţă de acţionari;
- alte datorii.
Realizarea obiectivului activităţii unităţii patrimoniale determină angajarea de relaţii

juridico- patrimoniale cu o multitudine de personae juridice şi fizice. Aceste relaţii
dau naştere la obligaţiile şi drepturi de creanţă cu influenţă directă asupra mărimii şi
structurii patrimoniului unităţii.13
1.4.2. Evaluarea şi recunoaşterea creanţelor şi datoriilor
13
Rodica Cistelecan, Contabilitatea financiară, Editura Universitară,Târgu Mureş, 2007, pag: 30
18
Evaluarea creanţelor se face în momentul intrării lor în patrimoniu, adică în

momentul apariţiei lor din punct de vedere juridic, a livrării bunurilor, lucrărilor şi
serviciilor, a acordării unor sume către terţi, care se fece la valoarea nominală
înscrisă în documente, şi în momentul inventarului la sfârşutul exerciţiului financiar.
Evaluarea creanţelor în devize se face în lei, la cursul de schimb la data efectuării
operaţiilor, iar diferenţele de curs valutar apărute între data înregistrării creanţei în
devize şi data încasării, se înregistrează ca cheltuieli şi venituri financiare.
Obligaţiile sau datoriile întreprinderii faţă de alte persoane juridice sau fizice se
grupează astfel:
- obligaţii faţă de furnizorii de bunuri, lucrări şi servicii;
- obligaţii faţă de personalul angajat privind drepturile cuvenite acestora
pentru munca prestată;
- obligaţii privind contribuţiile pentru asigurările şi protecţia socială;
- obligaţiile faţă de stat privind plata impozitelor, taxelor şi vărsămintelor;
- obligaţiile faţă de alte persoane juridice şi fizice.
Evaluarea datoriilor se face în mod curent în momentul creării obligaţiilor faţă de
terţi, la valoarea nominală de rambursare (plată) consemnată în documente, şi
evaluarea la întocmirea bilanţului, când se face comparaţia între valoarea curentă şi
cea actuală şi se pot constata creşteri sau micşorări de valoare.
Creşterea de valoare a unui element de datorie, considerată definitivă, şi care trebuie
considerată ca atare, se realizează ca o creştere a datoriei, suportată de întreprindere
ca o cheltuială, sau o datorie considerată nedefinitivă (reversibilă), şi se evidenţiază
ca un provizion pentru riscuri şi cheltuieli.
Micşorarea valorii unui element de datorie, considerată definitivă se evidenţiază ca o
reducere de datorie, respectiv ca un venit, sau este considerată nedefinitivă şi atunci
nu se înregistrează, menţinundâ-se în contabilitate la valoarea de înregistrare.
Datoriile exprimate în devize pot genera pierderi sau câştiguri latente, evidenţiate ca
diferenţe de conversie activ şi pasiv, precum şi pierderi sau câştiguri din schimb,
evidenţiate ca cheltuieli şi venituri financiare.
19
Pentru a realiza o imagine fidelă a fiecărui entităţi patrimoniale, contabilitatea

trebuie să înregistreze şi să urmărească apariţia şi stingerea creanţelor, respectiv a
obligaţiilor, în mod sistematizat.
Evaluarea trebuie să fie înţeleasă ca procesul prin care se determină valorile la care
creanţele şi datoriile comerciale vor fi recunoscute în situaţiile financiare. 14 Cu ocazia
intrării în evidenţa contabilă creanţele şi datoriile se evaluează şi se înregistrează în
contabilitate la valoarea nominală, înscrisă în documente. Creanţele şi datoriile în
valută se evaluează şi se înregistrează în contabilitate , atât în valută, cât şi în lei la
cursul de schimb de la data înregistrării operaţiilor.
Cu ocazia inventarierii anuale, evaluarea creanţelor şi datoriilor se face în funcţie de

valoarea lor probabilă de încasat, respectiv de plată.
Cu ocazia întocmirii bilanţului contabil datoriile şi creanţele se evaluează la valoarea

contabilă pusă de acord cu rezultatele inventarierii.
Creanţele şi datoriile în valută se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la cursul

de schimb valutatar din ultima zi a anului, eventualele diferenţe de curs valutar dintre
cursul de la data efectuării operaţiilor şi cursul de la data întocmirii bilanţului se
înregistrează ca venituri sau cheltuieli financiare, după caz.
Cu ocazia ieşirii din evidenţă contabilă, respectiv cu ocazia plăţii datoriilor sau
încasării creanţelor în valută, acestea se evaluează la cursul de schimb existent la data
decontării.
Diferenţele de curs valutar dintre data înregistrării creanţelor şi datoriilor şi data
decontării acestora, se înregistrează ca venit sau cheltuieli financiare.15
Recunoaşterea elementelor în situaţiile financiare se realizează prin referinţă la două

criterii ce trebuie îndeplinite în mod cumulativ:
 Probabilitatea realizării unui beneficiu economic viitor (pentru active)
respective a unei ieşiri de resurse purtătoare de beneficii economice
(pentru datorii);
 Evaluarea să se poată realiza în mod credibil.
14
Mihai Ristea, Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Universitară, Bucureşti, pag: 274-275.
15
Mihai Ristea, Contabilitate financiară,vol.II., Editura Universitară, Bucureşti, 2002, pag.235.
20
O creanţă curentă este recunoscută în bilanţ în momentul în care este probabilă

realizarea unui beneficiu economic viitor de către întreprindere şi creanţa curentă are o
valoare care poate fi determinată în mod credibil. O datorie curentă este recunoscută în
bilanţ atunci când este probabil că va rezulta o ieşire de resurse, purtătoare de beneficii
economice, din lichidarea unei obligaţii prezente şi când valoarea la care se va realiza
această lichidare poate fi determinată în mod credibil.
1.4.3. Contabilitatea creanţelor şi datoriilor
1.4.3.1 Subsistemele contabilităţii terţilor
Pentru înregistrarea, urmărirea şi controlul sistematizat al relaţiilor de decontare cu

terţii s-au instituit grupe de conturi pe categorii omogene de relaţii de decontare ale
unui agent economic cu restul participanţilor la viaţa economică iar în cadrul
fiecărui grupe de conturi s-au instituit conturi sintetice. Pentru fiecare fel de relaţii
de decontare considerate reprezentative, cu ajutorul căruia “se delimitează toate
operaţiile privind decontările sub forma angajamentelor şi creanţelor faţă de terţi. În
majoritatea cazurilor, contailitatea se va derula în două etape: înregistrarea
angajamentului şi plata acestuia, respective, înregistrarea creanţei şi încasarea
acesteia”.16
Categoriile omogene de relaţii de decontare pentru care s-au instituit grupe distincte
de conturi în clasa 4- Conturi de terţi pot fi subdivizate în:17
1)Relaţii de decontare propriu-zise sau clasice, care presupune reflectarea unei
relaţii de decontare dintre entitatea patrimonială a cărei contabilitate se află în
vizor şi o altă persoană fizică sau juridică participantă la viaţa economică.
 Relaţii de decontare privind obligaţiile faţă de furnizori şi plata acestora,
precum şi eventualele creanţe faţă de furnizori;
 Relaţii de decontare privind drepturile de creanţă faţă de clienţii şi încasarea
acestora;
16
Ristes Mihai., Noul sistem din România, Editura Cantimex, Bucureşti, 2004, pag: 231
17
Atanasiu Pop, Contabilitatea financiară Românească, Editura Intelcredo, Cluj-Napoca 2002, pag: 592
21
 Relaţii de decontare privind obligaţiile şi creanţele faţă de personalul

salariat şi nesalariat;
 Relaţii de decontare privind obligaţiile şi creanţele faţă de organismele de
asigurări şi protecţie socială;
 Relaţii de decontare privind obligaţiile şi creanţele faţă de organismele
statale şi publice;
 Relaţii de decontare privind obligaţiile şi creanţele faţă de asociaţii sau faţă
de alte intreprinderi cu care există legături generate de participarea la
capitalul social;
 Relaţii de decontare privind obligaţiile şi creanţele faţă de alţi creditori şi
debitori.
2)Relaţii de decontare prin compensare, respective fără transferuri de numerar între
unitate şi subunităţi precum şi între subunităţi cu autonomie gestionară din cadrul
aceleaşi entităţi patrimoniale cu personalitate juridică.
3)Relaţii de decontare între exerciţii financiare personificate vizând cu predilecţie
aplicabilitatea în practică a unor principii contabile general admise, şi anume:
 Aplicarea principiului independenţei exerciţiilor finaciare vizând separarea
cheltuielilor şi veniturilor pe exerciţiile financiare la care se referă, în
vederea reflectării fidele a acestora în situaţiile financiare;
 Aplicarea principiului prudenţei în materie de relaţii de decontare cu terţii
care presupune instituirea unor conturi de ajustare pentru deprecierea
creanţelor.
1.4.3.2 Organizarea contabilitătţi terţiilor
În contabilitatea furnizorilor şi clienţilor se înregistrează operaţiunile privind

cumpărările, respectiv livrările de mărfuri şi produse, lucrările executate şi
serviciile prestate, precum şi alte operaţiuni similare efectuate.
Avansurile acordate furnizorilor, precum şi cele primite de la clienţi se
înregistrează în contabilitate în conturi distincte.
22
Operaţiunile privind vânzările/cumpărările de bunuri, executările de lucrări şi

prestările de servicii efectuate pe baza efectelor comerciale se înregistrează în
contabilitate în conturile corespunzătoare de efecte de primit sau de plătit, după caz.
Efectele comerciale scontate neajunse la scadenţă se înregistrează într-un cont în
afara bilanţului şi se menţionează în notele explicative.
Efectele comerciale trebuie să îndeplinească condiţiile de formă şi fond prevăzute
de legislaţia în vigoare, fără de care validitatea lor poate fi contestată sau anulată.
Creanţele şi datoriile în valută se înregistrează în contabilitate atât în lei, la cursul
de schimb de la data efectuării operaţiunilor, comunicat de Banca Naţională a
României, cât şi în valută.
Operaţiunile în valută trebuie înregistrate în momentul recunoaşterii iniţiale în
moneda de raportare (leu), aplicându-se sumei în valută cursul de schimb dintre
moneda de raportare şi moneda străină, la data efectuării tranzacţiei.
Contabilitatea furnizorilor şi clienţilor, a celorlalte datorii şi creanţe se ţine pe
categorii, precum şi pe fiecare persoană fizică sau juridică.
În acest sens, în contabilitatea analitică, furnizorii şi clienţii se grupează astfel:
interni şi externi, iar în cadrul acestora pe termene de plată, respectiv de încasare.
Creanţele incerte se înregistrează distinct în contabilitate.
Contabilitatea decontărilor cu personalul cuprinde drepturile salariale, sporurile,
adaosurile, premiile din fondul de salarii, indemnizaţiile pentru concediile de
odihnă, precum şi cele pentru incapacitate temporară de muncă, plătite din fondul
de salarii şi alte drepturi în bani şi/sau în natură datorate de entitate personalului
pentru munca prestată.
În contabilitate se înregistrează distinct alte drepturi şi avantaje care, potrivit
legislaţiei în vigoare, nu se suportă din fondul de salarii (masa caldă, alimente
antidot etc.), precum şi alte drepturi acordate potrivit legii.
Drepturile de personal neridicate în termenul legal se înregistrează într-un cont
distinct, pe persoane.
Reţinerile din salariile personalului pentru cumpărări cu plata în rate, chirii sau
pentru alte obligaţii ale salariaţilor, datorate terţilor (popriri, pensii alimentare şi
23
altele), se efectuează numai în baza unor titluri executorii sau ca urmare a unor
relaţii contractuale.
Sumele datorate şi neachitate personalului (concediile de odihnă şi alte drepturi de
personal), respectiv eventualele sume care urmează să fie încasate de la aceasta,
aferente exerciţiului în curs, se înregistrează ca alte datorii şi creanţe în legătură cu
personalul.
Debitele provenite din avansuri de trezorerie nedecontate, din distribuiri de
uniforme şi echipamente de lucru, precum şi debitele provenite din pagube
materiale, amenzile şi penalităţile stabilite în baza unor hotărâri ale instanţelor
judecătoreşti, şi alte creanţe faţă de personalul entităţii se înregistrează ca alte
creanţe în legătură cu personalul.
Contabilitatea decontărilor privind contribuţiile sociale cuprinde obligaţiile pentru
contribuţia la asigurări sociale, contribuţia la asigurări sociale de sănătate şi la
constituirea fondului pentru ajutorul de şomaj.
Eventualele sume datorate sau care urmează să fie încasate în perioadele următoare,
aferente exerciţiului în curs, se înregistrează ca alte datorii şi creanţe sociale.
În cadrul decontărilor cu bugetul statului şi fondurile speciale se cuprind: impozitul
pe profit/venit, taxa pe valoarea adăugată, impozitul pe venituri de natura salariilor,
subvenţiile de primit, alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate.
Impozitul pe profit/venit de plată trebuie recunoscut ca datorie în limita sumei
neplătite. Dacă suma plătită depăşeşte suma datorată, surplusul trebuie recunoscut
drept creanţă.
Taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat se stabileşte ca diferenţă între
valoarea taxei exigibile aferente bunurilor livrate sau serviciilor prestate (TVA
colectată) şi a taxei deductibile pentru cumpărările de bunuri şi servicii (TVA
deductibilă).18
Impozitul pe venituri de natura salariilor, care se înregistrează în contabilitate,
cuprinde totalul impozitelor individuale, calculate potrivit legii.
La alte impozite, taxe şi vărsăminte datorate bugetului de stat sau bugetelor locale
se cuprind: accizele, impozitul pe clădiri, impozitul pe terenuri, vărsămintele din
18
Ministerul Finanţelor Publice, Ordinul 1752/ noiembrie 2005 pentru aprobarea reglementărilor
contabile conforme cu directivele europene
24
profitul net al regiilor autonome, impozitul pe dividende, taxa asupra mijloacelor de

transport, taxe pentru folosirea terenurilor proprietate de stat şi alte impozite şi taxe.
Acestea se defalcă în contabilitatea analitică pe feluri de impozite, taxe şi
vărsăminte datorate bugetului de stat sau bugetelor locale.
Reflectarea în contabilitate a accizelor şi fondurilor speciale incluse în preţuri sau
tarife se face pe seama conturilor corespunzătoare de datorii, fără a tranzita prin
conturile de venituri şi cheltuieli.
Subvenţiile primite sau de primit de către entitate se înregistrează în contabilitate
într-un cont distinct.
Contabilitatea decontărilor între entităţile din cadrul grupului şi cu
acţionarii/asociaţii, cuprinde operaţiile care se înregistrează reciproc şi în aceeaşi
perioadă de gestiune, atât în contabilitatea entităţii debitoare, cât şi a celei
creditoare, precum şi decontările între acţionari/asociaţi şi entitate privind capitalul
social, dividendele cuvenite acestora, alte decontări cu acţionarii/asociaţii şi, de
asemenea, conturile coparticipanţilor referitoare la operaţiunile efectuate în comun,
în cazul asocierilor în participaţie.
Dividendele repartizate deţinătorilor de acţiuni, propuse sau declarate după data
bilanţului, precum şi celelalte repartizări similare efectuate din profit, nu trebuie
recunoscute ca datorie la data bilanţului. Sumele depuse sau lăsate temporar de
către acţionari/asociaţi la dispoziţia entităţii, precum şi dobânzile aferente se
înregistrează în contabilitate în conturi distincte.
Creanţele/datoriile entităţii faţă de alţi terţi, alţii decât personalul propriu, clienţii şi
furnizorii, se înregistrează în conturile de debitori/creditori diverşi.
Operaţiunile care nu pot fi înregistrate direct în conturile corespunzătoare, pentru
care sunt necesare clarificări ulterioare, se înregistrează, provizoriu, într-un cont
distinct. Sumele înregistrate în acest cont trebuie clarificate de către entitate într-un
termen de cel mult trei luni de la data constatării.
Diferenţele de curs valutar care apar cu ocazia decontării creanţelor şi datoriilor în
valută la cursuri diferite faţă de cele la care au fost înregistrate iniţial pe parcursul
perioadei sau faţă de cele la care au fost raportate în situaţiile financiare anuale
anterioare trebuie recunoscute ca venituri sau cheltuieli în perioada în care apar.
25
Atunci când creanţa sau datoria în valută este decontată în decursul aceluiaşi
exerciţiu financiar în care a survenit, întreaga diferenţă de curs valutar este
recunoscută în acel exerciţiu. Atunci când creanţa sau datoria în valută este
decontată într-un exerciţiu financiar ulterior, diferenţa de curs valutar recunoscută
în fiecare exerciţiu financiar, care intervine până în exerciţiul decontării, se
determină ţinând seama de modificarea cursurilor de schimb survenită în cursul
fiecărui exerciţiu financiar.
Cheltuielile efectuate şi veniturile realizate în exerciţiul financiar curent, dar care
privesc exerciţiile financiare următoare, (chiriile, abonamentele şi alte cheltuieli
efectuate anticipat, respectiv veniturile din chirii, abonamente şi alte venituri
aferente perioadelor sau exerciţiilor următoare) se înregistrează distinct în
contabilitate, la cheltuieli în avans sau venituri în avans, după caz.
Pentru deprecierea creanţelor din conturile de clienţi, decontări în cadrul grupului şi
debitori, cu ocazia inventarierii la sfârşitul exerciţiului financiar, se reflectă ajustări
pentru depreciere.
Contabilitatea clienţilor şi a furnizorilor,a celorlalte creanţe şi obligaţii se ţine pe
categorii, precum şi pe fiecare persoană fizică sau juridică.19
1.5. Contabilitatea relaţiilor cu personalul,asigurările sociale şi buget

de stat
1.5.1 Contabilitatea decontărilor cu personalul
1.5.1.1. Cadrul general al decontărilor cu personalul
Drepturile de personal sunt negociate între angajator, persoane juridice sau fizice şi
angajaţii sau reprezentanţii acestora. Excepţie fac drepturile salariale ale angajaţiilor
19
Legea contabilităţii nr.82/1991 şi completată prin OG nr.61/2001
26
din sistemul bugetar. Acestea se reflectă în contractul colectiv şi/sau individual de

muncă.20
Forţa de muncă este unul din factorii tradiţionali de producţie, alături de natură şi
capital, definit ca „potenţialul fizic şi intelectual al oamenilor prin care ei pot să
producă bunuri materiale şi servicii utile”21
Exceptând cazurile profesionale libere (medici, avocaţi, profesionişti –contabilii,
care lucrează în cabinete particulare) şi întreprinzătorul particulari – care de regulă
nu-şi remunerează propria muncă, munca se desfăşoară sub autoritatea unui
angajator: societate comercială, regie autonomă, instituţie publică, trebuie
remunerată ca un salariu care este „preţul unui muncii închiriate şi întrebuinţate de
un întreprinzător, respectiv de un agent economic (de o unitate economică)
utilizator, pe bază de contract”.22
Salariul, ca preţ al muncii închiriate întreprinzătorul, este unul din elementele

negociabile fundamentale ale contractelor colective şi individuale de muncă.
Contractul colectiv de muncă este convenţia încheiată între patron sau organizaţia
patronală, pe de o parte, şi salariaţi, reprezentanţi prin sindicate ori în alt mod
prevăzut de lege, de celelalte parte, prin care se stabiliesc cauzele privind condiţiile
de muncă, salarizare, precum şi alte drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturile de
muncă. Prin termenul patron se înţelege persoana fizică şi persoana juridică care
angajează salariaţi prin încheierea contractelor individuale de muncă. Persoanele
juridice care angajează salariaţi mai sunt denumite în prezenţa lege şi unităţii.23
Practic personalul salariat furnizează agentului economic utilizator munca sa, iar
agentul economic trebuie să plătească contravaloarea muncii prestate, aceste plăţi
reprezentând pentru agentul economic utilizator al muncii salariate o cheltuială de
muncă curentă de exploatare.
În strânsă conexiune cu munca salariată funcţionează sistemele moderne de
asigurări şi protecţie socială în cadrul cărora autorităţi publice (administrative)
20
21
Dobrotă N. Coordonator, Dicţionar de economie, Editura Economică. Bucureşti, 1999, pag: 218
22
Dobrotă N. Coordonator, Dicţionar de economie, Editura Economică. Bucureşti, 1999, pag : 413
23
Extras din Mariş I., Şortan E., Contractul colectiv de muncă, Editura Intercredo, Deva, 2000, pag: 45
27
şi/sau private se ocupă de crearea, conservarea şi garantarea „avantajelor

acumulate” de salariaţi ca urmare a muncii prestate.
Indiferent de diversitatea reglementărilor naţionale privind sistemele de asigurări şi
protecţie socială, ele pot fi grupate în:24
a. Regimuri de contribuţii definite, în cadrul cărora patronul (angajatorul) şi
angajaţii (salariaţii) plătesc cotizaţii diferite (stabilite legal sau în alt mod)
unei entităţi distincte (un fond) fără a avea nici o obligaţie suplimentară
dacă fondul nu are suficiente active pentru a face faţă plăţii „avantajelor
acumulate” de salariaţi în perioada lor de muncă prestată. Din punct de
vederea contabil aceste contribuţii se calculează şi se varsă la fond în
perioada în care munca salariată este prestată. Contribuţiile patronului
reprezintă cheltuieli curente de exploatare cu asigurările şi protecţia socială
iar contribuţiile salariaţilor o prelevare (reţinere) din venitul salarial,
efectuată de angajator (patron) prin „stopaj la sursă”, deci cu ocazia plăţii
salariatului, în favoarea fondului.
b. Regimuri de prestaţii definite, în cadrul cărora anagajatorul, patronul, însuşi
este obligat sau se obligă să plătească contravaloarea unor avantaje definite
acumulate de salariaţi (angajaţi) în raport cu perioada de muncă prestată. În
acest caz angajatorul nu contabilizează constituirea rezervelor necesare
plăţii prestaţiilor definite şi să le actualizeze ori de câte ori, la închiderea
unui exerciţiu financiar, excedentul dintre valoarea actualizată a obligaţiilor
şi valoarea reală a activelor (disponibilităţilor) unui regim de prestaţii
prestabilite scade sub o anumită limită.
Alături de resursele materiale şi financiare, un rol deosebit în desfăşurarea
activităţii în cadrul oricărei întreprinderii îl au resursele umane. În legătură cu
participarea acestor resurse la activitatea întreprinderii, între aceasta şi personal
intervin relaţii privitoare la retribuirea muncii, la asigurările şi protecţie socială, la
stimularea materială a acestora.
24
Feleagă Niculaie, Sisteme contabile comparate, Ediţia a II-a,vol. III, Editura Economică, Bucureşti
2000, pag: 61
28
1.5.1.2. Structuri de conturi utilizate pentru reflectarea decontărilor

cu personalul
Raporturile contractuale dintre patron şi angajat, generate de munca efectiv prestată de

salariat, pe de o parte, şi reglementările normative în vigoare privind regimurile de
contribuţii definite la entităţile, fondurile, de asigurări şi protecţie socială, pe de o altă
parte, generează categorii de relaţii de decontare, considerate omogene din punct de
vedere contabil, şi anume:
Relaţii de decontare dintre patron şi angajat, generate de munca efectiv prestată de
salariat, pe de o altă parte, şi obligaţiile legale ale angajatorului de a reţine prin
stopajul la sursă cotizaţiile definite salariatului la fondurile de asigurări. În
contabilitaeta angajatorului aceste relaţii de decontare sunt reflectate cu ajutorul
conturilor din grupa 42 „Personal şi conturi asimilate”.
Principiul factor în realizarea de bunuri şi prestarea de servicii în cadrul
întreprinderilor, alături de resursele materiale, îl reprezintă forţă de muncă. Excluzând
cazurile profesiilor liberale (avocaţi, medici, profesionişti, contabili ce îşi desfăşoară
activitatea în cabinete particulare) şi cele specifice întreprinzătorilor particulari, munca
se derulează sub autoritatea unui angajator (societate comercială, instituţie publică,
regie autonomă). În schimbul muncii depuse, personalul angajat este retribuit,
obţinând astfel venituri din salarii.25
Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani şi/sau în natură obţinută de
o persoană fizică ce desfăşoare o activitate în baza unui contract indiviual de muncă
sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de
denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizaţiile
pentru incapacitatea temporară de muncă.
Veniturile din salarii se determină în urma negocierilor dintre angajatori şi
reprezentanţii salariaţiilor (sindicatele), iar rezultatele concrete ale acestora se
înserează în contractele colective sau indiviuale de muncă, prin intermediul cărora
ambele părţi îşi asumă drepturi şi obligaţii. Astfel, angajatorii se obligă să remunereze
25
Iacob Petru Pântea, Atanasiu Pop, Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Dacia, Cluj –
Napoca, 2004, pag: 227
29
munca prestată, suportând anumite cheltuieli prvind personalul, asigurările şi protecţia

socială, în timp ce angajaţii se obligă să presteze activităţile pentru care sunt retribuiţi.
Dacă anagajatorii au dreptul de a pretinde calitatea corespunzătoare a muncii
remunerate, angajaţii pot şi pretind condiţii corespunzătoare de muncă şi drepturi
salariale, conforme muncii prestate.
În contabilitatea întreprinderilor din România, componentele drepturilor salariale
cuvenite personalului acestora reprezintă atât cheltuieli ale anagajatorilor, cât şi
obligaţii de plată al acestora.
Cheltuielile salariale principale suportate de către anagajtori se referă la componentele
fondului de salarii al fiecărui angajat. Acesta include totalitatea salariilor brute (aferent
timpului lucrat) suportate de angajator. Elementele salariului brut în general, a celui
aferent timpului lucrativ sunt următoarele:
- salariu de încadrare;
- sporurile şi adaosurile;
- indexările;
- indemnizaţiile pentru concediile de odihnă;
- indemnizaţiile aferente concediilor pentru formarea profesională;
- indemnizaţiile pentru incapacitatea temporară de muncă;
- avantajele în natură.
Documente privind evidenţa salariilor26
La baza stabilirii salariilor pentru fiecare angajat sau documente primare, care se pot
grupa după cum urmează:
- documente referitoare la prezenţa de lucru şi volumul de muncă prestat:
condică de prezenţă, carnet de pontaj, fişă de pontaj, foaie colectivă de pontaj, situaţia
prezenţelor şi absenţelor;
26
30
- documente referitoare la producţia obţinută: pontajul lucrărilor manuale,

pontajul mecanizatorilor, bon de lucru individual, bon de lucru obiectiv, raport de
producţie şi salarizare;
- documente referitoare la stabilirea salariilor: listă de avans chenzinal, stat de
plată pentru angajaţi, listă pentru părţi parţiale, listă de indemnizaţii pentru concediul
de odihnă, desfăşurătorul indemnizaţiilor plătite în contul asigurărilor sociale de
stat, drepturi băneşti-chenzina I, drepturi băneşti-chenzina II, cerere tip privind
solicitarea drepturilor de asigurări sociale, altele decât pensiile, fişă de evidenţă a
salariilor;
- documente referitoare la evidenţa nominală a angajaţiior, a salariilor acestora şi
a impozitelor aferente: contract de muncă, decizie de desfacere a contractului de
muncă, adeverinţă salariat, declaraţie iniţială/rectificativă privind evidenţa nominală a
asiguraţiilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale, declaraţie
privind evidenţa nominală a asiguraţiilor de plată la bugetul asigurărilor pentru şomaj,
declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul general consolidat, fişe fiscale,
registrul de evidenţă a salariaţiilor.
Pentru desfăşurarea normală a activitaţii lor, agenţii economici folosesc forţa de

muncă. Între aceştia şi personalul angajat intervin decontări pentru munca prestată.
Fiecare persoană beneficiază pentru munca prestată de un salariu, în condiţiile
prevăzute.
Salariul de bază se stabileşte pentru fiecare salariat în raport cu calificarea, importanţa,
complexitatea lucrărilor ce revin postului în care este încadrat, cu pregătirea şi
competenţa.
Adaosurile la salarii se referă la indemnizaţiile de conducere, prime şi alte adaosuri.
Sporurile la salarii se acordă pentru condiţii deosebite de muncă, pentru ore prestate pe
timpul nopţii, pentru orele suplimentare de muncă, pentru vechime neîntreruptă în
muncă.
În categoria altor drepturi băneşti pot fi menţionate indexările la salarii, compensarea
creşterilor de preţuri, indemnizaţiile acordate pentru concediile de odihnă.
Totalitatea drepturilor cuvenite salariaţilor constituie fondul de salarizare al unitaţii.
31
Ele reprezintă, pe de o parte, cheltuieli ale unitaţii economice, iar pe de altă parte,
decontări cu personalul unitaţii şi cu alte organisme beneficiare ale unor sume.
Decontarea drepturilor salariale cu personalul se face, de regulă de două ori pe lună:
- la chenzina I, cu o cotă de 40-45 % din salariul încadrare al salariaţilor.
- la chenzina a II-a, cu diferenţa netă rămasă după luarea în considerare a reţinerilor
din salariu, dupa data de 1 a lunii următoare.
Reţinerile din salariu pot fi de doua categorii:
a) retineri pentru pagube sau imputaţii ale salariaţilor la unitatea unde lucrează;
b) reţineri în favoarea unor organisme, persoane fizice şi juridice cum sunt: impozitul
pe salarii, contribuţia salariaţilor pentru pensia suplimentară, contribuţia salariaţilor la
fondul de şomaj, chirii şi rate la împrumuturi datorate, rate pentru bunuri de folosinţă
îndelungată cumpărate, datorii către alte persoane fizice sau juridice stabilite prin
hotărări judecătoresti.
1.5.2 Contabilitatea decontărilor cu asigurările sociale şi protecţia socială
1.5.2.1. Cadrul general al decontărilor cu asigurările sociale şi

protecţia socială
Acţiunile şi măsurile de asigurări sociale şi protecţie socială constau în constituirea

unor fonduri băneşti în perioada de activitate a salariilor pentru a putea fi utilizate în
perioada de inactivitate cauzate de boală, bătrâneţe, şomaj.
Constituirea fondurilor se face pe două căi:27
- prin contribuţia unităţilor economice;
- prin contribuţia salariaţilor.
27
32
În România se operează în prezent ca un sistem de asigurări şi protecţie socială bazat

pe un regim de cotizaţii definite la următoarele bugete:
1. Bugetului sistemului public de pensii şi alte drepturi de asigurări, alimentat atât
din contribuţii ale angajatorilor, diferenţiate în funcţie de grupa de muncă în
care sunt încadraţi angajaţii, cât şi din contribuţii ale anagajaţilor cu contract
individual de muncă pe perioada determinată sau nedeterminată.28
2. Bugetul asigurărilor pentru şomaj, alimentat, de asemenea, atât din contribuţii
ale anagajatorilor, cât şi din contribuţii ale angajaţilor cu contract individual de
muncă pe perioadă determinată sau nedeterminată.
3. Bugetul Casei Naţionale de Asigurări Sociale de Sănătate alimentat dintr-o
contribuţie unică, atât din partea angajatorilor cât şi din partea anagajaţilor,
indiferent de natura raporturilor de muncă, respectiv contract individual de
muncă sau convenţie civilă de prestări de servii.29
În vederea constituirii fondurilor necesare pentru plata pensiilor, în caz de
întreprinderile ca persoane juridice, cât şi fiecare angajat în parte mărimea
contribuţiilor este reglementată de legislaţia în vigoare elaborată după anul 1989.30
1.5.2.2. Structuri de conturi utilizate pentru reflectarea decontărilor

cu asigurările sociale şi protecţia socială
Relaţii de decontare dintre angajator (patron), pe de o altă parte, şi bugetele de

asigurări şi protecţie socială, pe de o altă parte generate de obligaţiile legale de
angajatorului privind propriile sale contribuţii la fondurile de asigurări şi protecţie
socială, precum şi a contribuţiilor angajaţilor la aceste fonduri, reţinute prin stopaj la
sursă. În contabilitatea angajatorului (patronului) aceste relaţii de decontare sunt
reflectate cu ajutorul conturilor din grupa 43 “Asigurări sociale, protecţie socială şi
conturi asimilate”.
28
Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale
29
Legea nr 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate
30
Octavian Bojian, Contabilitate generală, Editura Universitară. Bucureşti 2001, pag: 463
33
Alături de componenetele drepturilor salariale care compun fondul de salarii, alte

cheltuieli suportate de anagajator include:
- contribuţia unităţii la asigurările sociale (CAS) – care, în perioada 1 ianuarie-
31 decembrie 2004, în funcţie de ramura de activitate se determină prin aplicarea,
asupra fondului de salarii brut realizat conform timpului efectiv lucrat;
- contribuţia unităţii la fondul de şomaj (CFS) – care se calculează din fondul
brut de salarii realizat conform timpului de muncă efectiv lucrat;31
- contribuţia unităţii la fondul de asigurări sociale de sănătate (CASS) –
determinată prin fondul brut de salarii realizat conform timpului de muncă efectiv
lucrat;32
- contribuţia pentru fondul naţional de accidente şi boli profesionale – care se
stabileşte prin fondul brut de salarii realizat conform timpului de muncă efectiv
lucrat;33
- comision datorat Inspecţiei Teritoriale a Muncii.34
Firmele cu capital de stat sau privat plătitoare de impozit pe profit pot realiza anual,
asupra fondului de salarii realizat anual, cheltuieli sociale deductibile fiscal care
vizează:
- ajutoarele pentru naştere;
- ajutoarele pentru înmormântare;
- ajutoarele pentru boli grave sau incurabile şi protezele;
- spezele pentru funcţionarea corespunzătoare a unor activităţi sau unităţi
aflate în administrarea contribuabililor (grădiniţe, creşe, servicii de sănătate
acordate în cazul bolilor profesionale şi ale accidentelor de muncă, până la
31
HG nr. 44 din 22.01.2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003
privind Codul Fiscal, art. 24 alin 2 (M.O. nr. 112/06.02.2004)
32
Legea nr. 145 din 24.07.1997, privind asigurările sociale de sănătate M.O. nr. 178/31.07.1997) şi
precizările următoare, Ordinul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 74/07.06.2000,Pentru
aprobarea normelor privind modul de încasare a contribuţiilor la asigurările sociale de sănătate (M.O.
nr. 282/22.06.2000)
33
Legea nr. 346/05.06.2002 privind asigurarea Pentru accidente de muncă şi boli profesionale (M.O. nr.
454/27.06.2002)
34
Ordinul nr.747/1999 al MMPS Pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a contractelor individuale
de muncă şi a modului de ţinere a evidenţei muncii prestate de salariaţii angajatorilor prevăzuţi la art. 8
din Legea nr. 130/1999 cu modificările şi completările ulterioare (M.O. nr. 653/31.12.1999)
34
internarea într-o unitate sanitară, muzee, biblioteci, cantine, baze sportive,

cluburi, cămine de nefamilişti precum şi şcolile pe care le au sub patronaj);
- spezele reprezentând transportul la şi de la locul de muncă al salariaţilor;
- cadouri în bani sau în natură oferite copiilor minori ai salariaţilor;
- cadouri în bani sau în natură acordate salariatelor;
- costul prestaţiilor pentru tratament şi odihnă pentru salariaţii proprii şi
pentru membrii de familie ai acestora, inclusiv transportul;
- ajutoarele pentru salariaţii care au suferit pierderi în gospodărie;
- contribuţia la fondurile de intervenţie ale asociaţiei profesionale a
minerilor;
- ajutoarea copiilor din şcoli şi centre de plasament.
Reţinerile din salarii suportate de către angajator sunt următoarele:35
- contribuţia personalului la asigurările;
- contribuţie personalului la fondul de somaj;
- contribuţia anagajaţiilor pentru asigurările sociale de sănătate;
- impozitul pe veniturile din salrii;
- alte reţineri datorate terţilor (rate, chirii, amenzi, propriri, imputaţii, pensii,
alimentare, garanţii materiale).
1.5.3. Contabilitatea decontărilor cu bugetul de stat şi a fondurilor speciale
Operaţiile de decontare cu bugetul statului se crează în cadrul unităţilor patrimoniale

sub forma datoriilor şi într-o anumită măsură a creanţelor provenite din subvenţiile de
primit şi din vărsăminte efectuate în plus.36
35
36
Constantin Staiciu, Ion Rogoveanu, Magdalena Mihai, Cristian Drăgan, Contabilitatea financiară,
Editura Universitară, Craiova, 2003, pag: 277
35
Desfăşurarea activităţii economice a entităţilor generează în mod implicit datorii şi

creanţe faţă de bugetul de stat şi faţă de alte organisme publice. Datoriile fiscale
concretizate în impozite, taxe şi contribuţii se pot clasifica astfel:37
1. Impozite directe, suportate direct de cei care se plătesc:
 Impozitul pe profit;
 Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;
 Impzitul pe venituri din salarii;
 Impozitul pe dividende;
 Impozite şi taxe locale: impozite pe clădiri, pe terenuri, pe venitul
agricol, taxa pentru mijloacele de transport, taxa pentru folosirea
mijloacelor de publicitate, afişaj şi reclamă;
 Fondurile speciale: fondul special al drumurilor publice, fondul de
sănătate, fondul pentru mediu, fondul pentru turism.
2. Impozite indirecte, cuprinse în preţurile bunurilor şi serviciilor:
 Taxa pe valoarea adăugată;
 Accize;
 Taxe vamale;
 Taxe pentru jocuri de noroc;
 Taxe pentru eliberare de licenţe, autorizaţii de funcţionare.
Fiecare dintre aceste feluri de obligaţii se stbilesc în baza unei metodologii, respectând
legislaţia adecvată, existând în vigoare, iar pentru reflectarea contabilă se utilizează
câte un subsistem informaţional contabil adecvat.
În baza legislaţiei în vigoare întreprinderile sunt obligate să constituie o serie de

fonduri speciale cum sunt:
- fondul special pentru cercetare-dezvoltare,

- fondul de risc şi accident pentru protecţia specială a handicapaţiilor,
- fondul special de pensii şi asigurări sociale pentru agricultori;
37
Iacob Petru Pântea, Gheorghe Bodea, Contabilitatea financiară Românească, Editura Intelcredo, 2007,
Deva, pag: 262
36
- fondul special pentru sănătate;
- fondul special pentru dezvoltarea şi modernizarea drumurilor.
Caracterizarea acestori fonduri este accea că se constituie prin autofinanţare, respectiv

prin includerea unori cote-părţi în cheltuieli. Sumele incluse în cheltuieli sunt virate
ministerelor în cadrul cărora se constituie fondurile respective.38
38
Octavian Bojian, Contabilitate generală, Editura Universitară, Bucureşti, 2001, pag: 490
37
Capitolul II. Analiza activităţii organizaţiei în care se

realizează cercetarea ştiinţifică la FOMA CONS SRL
2.1. Memoriu justificativ
Contabilitate operaţiilor în numerar este o operaţiune foarte importantă din

contabilitatea unui agent economic.
Contabilitatea operaţiilor în numerar face parte din contabilitatea de trezorerie care
desemnează totalitatea operaţiilor financiare efectuate pentru procurarea mijloacelor
băneşti necesare desfăşurării activităţii. În sens larg trezoreria cuprinde şi investiţii
financiare pe termen scurt. Un sens răstrâns trezoreria cuprinde decontările fără
numerar, decontările cu numerar, credite bancare pe termen scurt şi avansurile de
trezorerie.
Denumirea de trezorerie îşi are originea în limba latina unde “thesarus” se
traduce prin “comoară” sau “depozit pentru obiecte de valoare”.
Dacă la nivel naţional prin “trezoreria statului” este desemnată instituţia care
concentrează resursele bugetului public, în cazul unităţilor patrimoniale trezoreria
însumează capitalurile lichide compuse din numerarul de casă, disponibilul de la
bănci, titlurile de plasament şi alte hârtii de valoare.
Stăpânirea mijloacelor băneşti şi de plată, a relaţiilor financiar-bancare şi de
circulaţie a capitalului, este una din cele mai vechi şi mai viabile secţiuni ale
contabilităţii.
Prin trezorerie se înţelege ansamblul operaţiunilor financiare desfăşurate de un
agent economic pentru atragerea disponibilităţilor băneşti necesare şi utilizarea lor în
vederea realizării obiectului sau de activitate. Legat de activitatea agenţilor economici
apare termenul de lichiditate care reprezintă capacitatea unităţii economice de a
transforma imediat sau într-un anumit interval de timp şi fără pierderi, mijloacele
materiale sau creanţele de care dispune în bani de cont sau în numerar. Lichiditatea da
expresie calităţii activităţii desfăşurate şi determină solvabilitatea întreprinderii, adică
38
aptitudinea acesteia de a-şi onora în orice moment obligaţiile ce decurg din relaţiile cu
creditorii săi.
Contabilitatea trezoreriei urmăreşte respectarea plafoanelor de casă. Elementele
de trezorerie fac parte din grupa activelor circulante, sub grupa „disponibilităţi
băneşti”.
Din punct de vedere al contabilităţii prin trezorerie înţelegem ansamblul
obligaţiilor monetare şi financiare pe care le derulează un agent economic, pentru
procurarea mijloacelor circulante băneşti de care are nevoie.
Contabilitatea trezoreriei asigură evidenţa existenţei şi mişcării investiţiilor
financiare, disponibilităţilor în conturi la bănci şi in casa,creditelor bancare pe termen
scurt şi altor valori de trezorerie.
Am ales această temă ca să descopăr mai multe lucruri despre operaţiile făcute
în legătura cu decontările prin numerar şi pentru că mă interesează operaţiile făcute în
legătură cu decontările în numerar. Pentru scrierea acestei lucrări am citit mai multe
cărţi. Sunt convinsă că experienţă dobândită în timp ce am scris această lucrare îmi va
fi de folos în viitor.
2.2 Prezentarea societăţii comerciale FOMA CONS SRL
S.C. FOMA CONS S.R.L.este înregistrată la Registrul Comerţului Tg. Mureş în anul
1999 sub numărul J26/993, cu capitalul integral privat, cu sediul în România,
localitatea Sântana de Mureş, Str.Pârâului, nr.543. Domeniul principal de activitate al
firmei este de execuţie Lucrări de construcţii a clădirilor rezidenţiale şi nerezidenţiale.
Prezintă pe piaţă românească încă de la începutul anului 1999, SC FOMA CONS SRL
a urmărit încă de la început să implementeze noi standardele ale calităţii şi
profesionalismului pentru asigurarea calităţii şi confortului clienţilor săi, respectând
standardele de asigurare a calităţii ISO 9001-2000 impuse în domeniile: construcţii
industriale şi civile. Societatea mai mare certificarea sistemului de management al
mediului ISO 14001:2004, certificarea sistemului de management al sănătăţii şi
securităţii ocupaţionale OHSAS 18001:1999.
39
Firma dispune de toate dotarile tehnico materiale necesare desfăşurării activităţii în

bune condiţii, precum şi de personal calificat, pentru executarea lucrărilor, inclusiv
responsabil cu supravegherea tehnica şi avizarea conformităţii lucrărilor.
În anii scurşi de la înfiinţarea şi până în prezent, societatea a acumulat o bogată
experienţă, dispunând de resurse umane şi tehnice fiind capabilă să facă faţă mediului
concurenţial al economiei de piaţă. Se dezvoltă cu paşi mărunţi dar foarte sigur, se
îmbogăţeşte atât spiritual, material cât şi profesional.
În anul 1999 s-a început cu un grup de 4 muncitori, în zece ani s-a ajuns la un colectiv
de 60 de persoane cu multă experienţă, calificare şi competenţă. Din cei 60 de angajaţi
4 sunt personal tesa, 2 maiştrii, 1 inginer, 15 zidari, 8 zugravi, 4 tâmplări, mai sunt
faianţari, finisori, parchetari, necalificaţi etc.
Firma în prezent are un parc de utilaje şi autoutilitare destul de largă şi variată.
La început a construit case de locuit pentru persoane fizice, mai târziu a avansat în
construcţii sociale şi industriale.
Toate aceste aspecte enumerate mai sus, vin în sprijinul societăţii, în încercarea de a
duce la bun sfârşit, cu maximum de profesionalism şi seriozitate, fiecare angajament
pe care îşi asumă.
Principale obiective ale societăţii:
 câştigarea a cât mai multor licităţii
 perfecţionarea personalului de execuţie prin instruiri repetate şi

cursuri de specialitate pe diferite meserii
 creşterea din ce în ce mai mult a calităţii muncii depuse, seriozităţii

şi disciplinei propriilor angajaţi prin reducerea la „0” a numărului
de reclamaţii
 achizitionarea de noi unelte şi utilaje, pentru reducerea termenului

de execuţie
 creşterea eficienţei în utilizarea materialelor de construcţii

(economisirea acestora)
40
 mărirea parcului auto prin achizitionarea de autovehicule noi
 creşterea suprafeţei de depozitare
 dotarea cu mijloace de manipulare a materialelor.
2.3. Organizarea compartimentului financiar-contabil la SC FOMA CONS

SRL
Departamentul Financiar Contabilitate este structura funcţională din cadrul SC FOMA

CONS SRL care asigura gestionarea problemelor din domeniul economic şi financiar
specifice, conform procedurilor stabilie.
Conducerea departamentului este asigurată de Expertul contabil autorizat cu
atribuţiunile şi responsabilităţile clar definite în contractul de prestări servicii, în lipsa
acestuia conducerea direcţiei fiind asigurată de şeful departamentului financiar-
contabil, în limita mandatului dat de director.
Atribuţiile departamentului sunt următoarele:
 organizarea contabilităţii conform prevederilor legale şi asigurarea

efectuării corecte şi la timp a înregistrărilor
 întocmirea la timp şi în conformitate cu dispoziţiile legale a dărilor

de seamă contabile
 înregistrarea corectă şi la zi, pe bază de documente justificative, a

valorilor patrimoniale ale societăţii
 analiza rezultatelor financiare şi a datelor evidenţei contabile
 exercitarea controlului financiar preventiv in conformitate cu

dispoziţiile legale
41
 organizarea inventarierii patrimoniului şi regularizarea diferenţelor

constatate
 participă la organizarea sistemului informaţional al unităţii,

urmărind folosirea cât mai eficientă a datelor contabilităţii
 asigură controlul operaţiunilor de eliberare a materialelor şi a

celorlalte bunuri, pentru ca să se facă pe baza de acte justificative şi
cu respectarea dispoziţiilor legale
 întocmirea corectă şi la termen a documentelor cu privire la

primirile şi eliberările de ban, controlând respectarea programului
stabilit pentru păstrarea numerarului în casă şi cu privire la
modalităţile de efectuare a plăţilor, în condiţii de legalitate
 primeşte şi verifică extrasele de cont ale băncilor cu documentele

însoţitoare privind mişcarea corectă şi exactitatea datelor înscrise în
extrase cu cele din documentele însoţitoare
 emite documentele de plată pentru bunuri şi servicii livrate de

diferite unităţi
 efectuează operaţiunile contabile cronologic şi sistematic, conform

reglementărilor
 ţine evidenţa tehnico-operativă pe total unitate şi gestiuni, a

mijloacelor fixe, obiectelor de inventar, materialelor consumabile şi
a altor valori
 propune modul de organizare a gestiunilor materiale
 utilizează sumele alocate de la bugetul de stat conform obiectivelor

previzionate
42
 întocmeşte documente şi transmite date cu specific financiar-

contabil, conform normelor legale
 efectuează calcule de fundamentare a indicatorilor economici şi

indicatorilor financiari privind activitatea desfăşurată la nivelul
spitalului conform bugetului aprobat
 asigură plata la termen a sumelor ce constituie obligaţia instituţiei

faţă de bugetul de stat, bugetele fondurilor speciale, precum şi faţă
de terţi
 elaborează şi întocmeşte lunar monitorizarea cheltuielilor de

personal conform prevederilor legale
 asigură evidenţa angajamentelor bugetare şi legale
 verifică contractele cu terţii, prevederile contractuale şi valabilitatea

lor
 luarea măsurilor necesare pentru asigararea integrităţii

patrimoniului şi pentru recuperarea pagubelor produse.
Principalele relaţii ale Serviciului Financiar Contabilitate sunt:
 Relaţii ierarhice: de subordonare a şefului de serviciu faţă de

directorul financiar contabil, iar a directorului financiar contabil
faţă de conducerea societăţii
 Relaţii funcţionale:
prezintă conducerii lucrările întocmite conform atribuţiilor şi dispoziţiilor

prezintă compartimentelor funcţionale toate documentele şi informaţiile din domeniul
economic care, potrivit legii şi competenţelor, sunt necesare desfăşurării în bune
condiţii a activităţii a activităţilor societăţii
43
 Relaţii de colaborare: colaborează cu compartimentele din

structura organizatorică
Sistem informatic:
 contabilitate SAGASOFT- se poate lua de pe www.sagasoft.ro
prezentare, se poate downloada programul pt imagini etc
 program deviz: UNISOFT
 Microsoft office
 3 calculatoare in retea:
 secretariat/ ofertare termopane
 contabilitate
 management / ofertare / devize
 acces internet
2.4 Organigrama lui S.C. FOMA CONS S.R.L
Directori:
Mathe Attila
Fogaras Iosif
Departamen Secretariat: Atelier Construcţii:

t Fogaras tâmplărier
contabil: Tunde PVC:
Polinger Lukacs
Monica Jozsef
lăcătuş lăcătuş lăcătuş necalifi- necalifi- Şef de Şef de

cat cat Echipă Echipă
44 (zugrav) (construcţii)
muncitori muncitori
2.5 Ponderea principalilor clienți în totalul vânzărilor
Întreaga activitate a societăţii se realizează pe piața internă. Principalii beneficiari al

societăţii sunt şcolile gimnaziale, primare, respectiv elementare. În graficul de mai jos
am redat ponderea principalilor clienţi în totalul vânzărilor.
100%
80%
60% SC Gimnaziala
40% SC Primara
SC Elementara
20%
0%
2010 2011 2012
2.6 Structura personalului
Nr Specificaţie 2010 2011 2012

crt.
Nr Pondere Nr Pondere Nr Pondere
1 Total salariaţi 80 100% 83 100% 107 100%
2 Administraţie 10 12,5% 10 12,04% 12 11,21%
3 Muncitori 65 81,25% 68 81,92% 90 84,11%
calificaţi
4 Muncitori 5 6,25% 5 6,02% 5 4,67%
necalificaţi
45
120
100
80
Total Sal
60 Adm
Munc calif
40
Munc necalif
20
0
2010 2011 2012
2.6.1 Fluctuaţia personalului
Specificaţii 2010 2011 2012

Nr Pondere Nr Pondere Nr Pondere
Total Salariati 80 100% 83 100% 107 100%
Numarul personal 5 6,25% 8 9,63% 30 28,03%
intrat în cursul
anului
Numărul personal 2 2,5% 5 6,02% 6 5,6%
ieşit în cursul
anului
În perioada analizată se observă că numărul total de salariaţi a crescut cu 28,03%,

respectic cu 27 de salariaţi, comparativ cu perioadele precedente. Pe întreaga periodă
au fost angajaţi aproximatic cu 43,91% salariaţi comparativ cu persoanele angajate şi
au fost disponibilizaţi 14,12% salariaţi din toatalul angajaţiilor.
46
120
Total Salariati
100
80
Numarul
60 personal intrat
în cursul anului
40
Numărul
20 personal ieşit
în cursul anului
0
2010 2011 2012
47
Capitolul III. Contabilitatea relaţiilor cu terţii -

operaţiuni şi înregistrări contabile - la SC FOMA CONS
SRL
3.1 Contabilitatea operaţiilor privind decontărilor cu furnizorii şi

clienţii
3.1.1 Contabilitatea operaţiunilor cu furnizorii
Societate comercială se aprovizionează

 Materiale auxiliare
 Marfă din import
 Mijloace fixe
 Programe informatice
Pentru realizarea mijloacelor fixe achiziţionate societatea comercială achitata un

avans. Diferenţa a fost achitată pe baza disponibilului din cont bancar. Pentru plata
aferentă achiziţionării materiilor auxiliare societatea emite un CEC bancar. Marfa
achiziţionată va fi plătit din disponibilul din banca de devize. Pentru programul
informatic a fost emis ulterior o factură în care se acordă un scont.
De asemenea au fost emise facturi reprezentând diverse lucrări şi servicii executate de
către terţi, dar factura a fost emisă ulterior. Plata acestor facturi fiind realizat din
disponibilul din caserie în, diferenţa fiind achitată prin virament bancar.
 Înregistrarea aprovizionării materiale auxiliare
% = 401
3021 Furnizori
Materiale auxiliare
4426
TVA deductibilă
48
 Achitarea pe baza filei de CEC a datoriei din aprovizionarea materialelor

auxiliare
401 = 403
Furnizori Efecte de plătit
 Efectuarea plăţii pe baza filei CEC
403 = 5121
Efecte de plătit Conturi la bănci în lei
 Înregistrarea aprovizionării cu marfă din import
371 = 401
Mărfuri Furnizori
 Societatea fiind plătitor de TVA , înregistrarea taxei pe valoarea adăugată se

face cu taxare inversă
4427 = 4426
TVA deductibilă TVA colectată
 Plata mărfurilor se face la cursul de valută BNR , diferenţa de curs valutar

poate fi astfel favorabil sau nefavorabil
401 = 5124
Furnizori Conturi la bănci în valută
49
5124 = 765
Conturi la bănci în valută Venituri din diferenţe
de curs valutar
sau
% = 5124
401 Conturi la bănci în valută
Furnizori
665
Cheltuieli din diferenţe
de curs valutar
 Înregistrarea avansului acordat pentru realizarea autoutilitară, mijloacelor fixe
409 = 5121
Avansuri acordate Conturi la bănci în lei
furnizorilor
 Achiziţionarea mijloacelor fixe şi înregistrarea în contabilitate se face după

recepţia mijlocului
% = 404
213 Furnizori din imobilizări
Mijloace fixe
4426
TVA deductibilă
50
 Achitarea cu ordin de plată a mijlocului fix achiziţionat
404 = %
Furnizori din imobilizări 409
Avansuri acordate
furnizorilor
5121
Conturi la bănci în lei
 Înregistrarea valorii programului informatic
% = 404
208 Furnizori din imobilizări
Alte imobilizări
necorporale
4426
TVA deductibilă
 Înregistrarea facturii privind scontul acordat de furnizorul programului

informatic
404 = 767
Furnizori de Venituri din sconturi
imobilizări obţinute
 Înregistrarea taxei pe valoarea adăugată deductibilă mai mică decât cea

înregistrată iniţial :
404 = 4426
Furnizori de TVA deductibilă
imobilizări
51
 Plata programului informatic prin conturi la bănci în lei.
404 = 5121
Furnizori din imobilizări Conturi la bănci în lei
3.1.2. Contabilitatea opereraţiunilor cu clienţii
Societatea comercială vinde unor clienţi ai săi marfă, încasarea facturilor se face prin
bancă ăn contul curent sau prin casă :
 Înregistrarea vânzării mărfurilor către clienţi şi descărcarea gestiunii
4111 = %
Clienţii 707
Venituri din vânzarea
mărfurilor
4427
TVA colectată
607 = 371
Cheltuieli privind mărfurile Mărfuri
 Încasarea clenţilor prin bancă în contul curent sau prin casă
% = 4111
5121 Clienţii
Conturi la bănci în lei
5311
Casa în lei
52
Societatea realizează venituri, din care facturează avans , care este încasat în contul
curent.
 Înregistrarea avansului de la client
4111 = %
Clienţii 419
Clienţi – creditori
4427
TVA colectată
5121 = 4111
Conturi la bănci în lei Clienţii
 După finalizarea lucrărilor se emite factura finală
4111 = %
Clienţii 707
mărfurilor
4427
TVA colectată
419
Clienţi – creditori
 Încasarea creanţei, mai puţin avansul primit anterior
5121 = 4111
53
 Descărcarea a materiilor prime :
602 = 3021
Cheltuieli cu materiile Materii prime
prime
 Societatea emite o factură fiscală

418 = %
Clienţi – facturi 704
de întocmit Venituri din lucrări
executate şi servicii prestate
4428
TVA neexigibil
 După emiterea facturii
4111 = 418
Clienţii Clienţi – facturi
de întocmit
4428 = 4427
TVA neexigibil TVA colectat
 Încasarea creanţei
5121 = 4111
54
Societatea a livrat produse finite unui client care nu a efectuat plata facturii din cauză
că a dat faliment, astfel datoria clientului a devenit creanţă incertă
 Livrarea produselor finite

4111 = %
Clienţii 701
produselor finite
4427
TVA colectată
 Descărcarea gestiunii a produselor finite vândute
711 = 345
Variaţia stocurilor Produse finite
 Separarea creanţei incerte
4118 = 4111
Clienţi incerţi sau în Clienţii
litigiu
 Scoaterea din activ a creanţei incerte
% = 4118
654 Clienţi incerţi sau în
Pierdiri din creanţe şi litigiu
debitori diverş
4427
TVA colectată
55
3.2 Contabilitatea operaţiilor privind decontărilor cu personalul,

asigurările sociale
3.2.1 Contabilitatea operaţiilor cu personalul
Înregistrarea statului de salarii şi a obligaţiilor de plată aferente
 Cheltuieli cu salariile personalului
641 = 421
Cheltuieli cu salariile Personal - salarii
personalului datorate
 Contribuţia unităţii la asigurările sociale
6451 = 4311
Contribuţia unităţii Contribuţia unităţii la
asigurările sociale asigurările sociale
 Contribuţia unităţii la fondul de şomaj

6452 = 4371
Contribuţia unităţii Contribuţia unităţii la
pentru ajutorul de şomaj fondul de şomaj
 Contribuţia unităţii la asigurările sociale de sănătate

6453 = 4313
Contribuţia angajatorului Contribuţia angajatorului
pentru asigurările sociale pentru asigurările sociale
de sănătate de sănătate
56
 Contribuţia unităţii pentru accidente de muncă şi boli profesionale sunt

definite în cote diferenţiate în funcţie de risc, stabilite pe baza
nomenclatorului activităţilor din codul CAEN
6451 = 4311. analitic

Contribuţia unităţii la Contribuţia unităţii la
asigurările sociale asigurări sociale
 Comisionul datorat Inspectoratului Teritorial de Muncă
635 = 447. analitic

Cheltuieli cu alte impozite, Fonduri speciale-taxe şi
taxe şi vărsăminte asimilate vărsăminte asimilate
 Contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii
6453 = 4313. analitic

Contribuţia angajatorului pentru Contribuţia angajatorului pentru
asigurările sociale de sănătate asigurările sociale de sănătate
 Contribuţia la fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale
6452 = 4373
Contribuţia unităţii pentru
ajutorul de şomaj
Reţineri la sursă privind contribuţiile şi impozitul pe venituri din salarii, sume datorate
de angajaţi conform statului de salarii
57
421 = 4312
Personal – salarii Contribuţia personalului la
datorate asigurările sociale
421 = 4372
Personal – salarii Contribuţia personalului la
datorate fondul de şomaj
421 = 4314
Personal – salarii Contribuţia angajaţilor pentru
datorate asigurările sociale de sănătate
421 = 444
Personal – salarii Impozitul pe venituri
datorate de natura salariilor
 Avansuri reţinute (chenzina I)
421 = 425
Personal – salarii Avansuri acordate
datorate personalului
 Se scriu formulele contabile aferente achitării la caserierie şi virament pe

card bancar a restului de plată la chenzina a II-a şi virării cu ordin de plată a
datoriilor înregistrate în statul de salarii. Achitarea în numerar a chenzinei a
II-a
421 = 5311
Personal – salarii Casa în lei
datorate
58
 Achitarea prin virament pe card bancar
421 = 5121
Personal – salarii Conturi la bănci în lei
datorate
 Achitarea obligaţiilor de plată la bugetul de stat
5125 = 5121
Sume în curs de decontare Conturi la bănci în lei
 Achitarea obligaţiilor de plată la bugetele asigurărilor sociale şi fondurilor

speciale
5125 = 5121
Impozitele, taxele şi contribuţiile pe care societatea le datorează le declară prin

formularul 100 „Privind obligaţiile de plată la bugetul de stat” şi prin formularul 102
„Privind obligaţiile de plată la bugetele asigurărilor sociale şi fondurilor speciale”.
Organul fiscal transmite înştiinţarea despre modul cum s-a efectuat stingerea
obligaţiilor fiscale.După primirea înştiinţării în contabilitate se efectuează următoarele
înregistrări :
% = 5125
4312 Sume în curs de decontare
Contribuţia personalului la
4372
Contribuţia personalului la
fondul de şomaj
59
444
Impozitul pe venituri
de natura salariilor
4314
Contribuţia angajaţilor pentru
asigurările sociale de sănătate
4311 .analitic
Contribuţia unităţii la
4313 .analitic
Contribuţia angajatorului pentru
4371
fondul de şomaj
447.analitic
Fonduri speciale-taxe şi
vărsăminte asimilate
4373
4311.analitic
4313.analitic
Contribuţia angajatorului pentru
60
3.2.2. Contabilitatea impozitului pe profit
Determinarea rezultatului impozabil:
Rezultatul impozabil = rezultatul contabil + cheltuieli nedeductibile
 Rezultatul contabil = venituri – cheltuieli

 Cheltuieli nedeductibile contabile
 Rezultatul impozabil
 Înregistrarea impozitului pe profit datorat
691 = 441
Cheltuieli cu impozitul Impozitul pe profit
pe profit
 Virarea cu ordin de plată a impozitului pe profit
5125 = 5121
 Înregistrarea în contabilitate după înştiinţarea primită de la organele fiscale :
441 = 5125
Impozitul pe profit Sume în curs de decontare
61
CONCLUZII
SC FOMA CONS SRL, producător de construcţii a clădirilor rezidenţiale şi

nerezidenţiale şi de faţade satisface cerinţele clienţilor, oferându-le acestora
produse performante de un înalt nivel calitativ conform nevoilor şi aşteptărilor lor.
Colaborând cu furnizori de renume mondial, clienţii socieţii FOMA CONS SRL
beneficiează de un partener care îmbină experienţa proprie cu cea a numeroşilor şi
puternicilor săi furnizori.
Strategia societăţii este de a-şi consolida poziţia pe piaţă prin realizarea şi creşterea
reputaţiei firmei din punct de vedere al calităţii la un nivel cât mai ridicat. După
părerea mea societatea este conştientă că singura raţiune de a exista este
satisfacerea nevoilor clienţilor ei şi că doar furnizând produse de calitate pot fi
competitivi pe o piaţă concurenţială. În acest context propun ca produsele pe care
le oferă să îndeplinească următoarele cerinţe :
 Creşterea satisfacţiei clenţilor prin înţelegerea necesităţilor şi
aşteptărilor acestora, în plus faţă de cerinţele exprimate;
 Creşterea succesului pe piaţă al societăţii prin comunicarea politicii şi
obiectivelor pentru creşterea conştientizării, motivării şi implicării
personalului din societate;
 Îmbunătăţirea continuă a proceselor din cadrul societăţii;
 Loialitate faţă de partenerii săi de afaceri.
62
BIBLIOGRAFIE
1. Ana Pişleag ,Diagnosticul Financiar al Intreprinder,, Teorie şi aplicaţii. Editura

Matrix Rom, Bucureşti 2002
2. Ana Pişleag, Contabilitatea financiară curentă, Editura Alma Mater, Sibiu,
2011
3. Florin Coman, Contabilitatea financiară a societăţii comerciale, Editura
Luminală, Bucureşti, 2002
4. Ana Pişleag, Contabilitatea financiară, Curs în Tehnologoa ID-IFR, Editura
FRM, Bucureşti, 2012
5. Iacob Petru Pântea, Gheorghe Bodea, Contabilitatea financiară Românească,
Editura Intelcredo, Deva, 2007
6. N. Dobrotă, Coordonator, Dicţionar de economie, Editura Economică.
Bucureşti, 2000
7. Niculaie Feleagă, Sisteme contabile comparate, Ediţia a II-a,vol. III, Editura
Economică, Bucureşti 2000
8. Mihai Ristea, Mirela Dima, Contabilitatea societăţii comerciale, Editura
Universitară, Bucureşti, 2002
9. Mihai Ristes., Noul sistem din România, Editura Cantimex, Bucureşti, 2004
10. Octavian Bojian, Contabilitate generală, Editura Universitară, Bucureşti, 2001
11. Ramona Neag, Contabilitate financiară, Editura Universitară, Târgu Mureş,
2007
12. Rodica Cistelecan, Contabilitatea financiară, Editura Universitară, Târgu
Mureş, 2007
63

Contabilitatea Relatiilor Cu Tertii

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Contabilitatea Relatiilor Cu Tertii

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE MANAGEMANT BRAŞOV

Capitolul I. Contabilitatea relaţiilor cu furnizorii şi clienţii.....................................6

Capitolul II. Analiza activităţii organizaţiei în care se realizează cercetarea

2.5 Ponderea principalilor clienți în totalul vânzărilor...........................................45

Capitolul III. Contabilitatea relaţiilor cu terţii - operaţiuni şi înregistrări

Societate comercială apare în situaţia de a formula drepturi de creanţă în bunuri sau

Stingerea datoriilor, respective obligaţiilor se face prin plată utilizând forme şi

Capitolul I. Contabilitatea relaţiilor cu furnizorii şi

1.1. Cadrul general al decontărilor „furnizori – clienţi”

Din punct de vedere contabil, sunt clasificaţi:1

- datorii din cumpărări credit comercial care se achită pe baza instrumentelor

În funcţie de moneda în care se evaluează cumpărările în facturile furnizorilor vom

1.2. Contabilitatea sintetică a decontărilor „furnizori – clienţi”

1.2.1. Contabilitatea decontărilor curente furnizori – clienţi

Operaţiunile privind vânzările/cumpărările de bunuri, executările de lucrări şi

contabilitate în conturile corespunzătoare de efecte de plătit sau de primit, după

Orice tranzacţie de vânzare – cumpărare are doi protagonişti: vânzătorul şi

1.2.2. Structurile de conturi utilizate pentru înregistrarea decontărilor dintre

Pentru contabilizarea relaţiilor de decontare dintre cumpărătorii şi furnizorii săi, în

1. Evidenţierea separată, pe de o parte, a creditului comercial primit, în cele două

4. Evidenţierea separată a eventualelor obligaţii ale furnizorilor faţă de cumpărătorii

1.2.3. Structurile de conturi utilizate pentru înregistrarea decontărilor dintre

Pentru contabilizarea relaţiilor dintre vânzător şi clienţii săi – în contabilitatea

3. Evidenţierea separată, la finele exerciţiului financiar, a creanţelor vânzătorului

1.2.4. Contabilitatea decontărilor „furnizori – clienţi ” pentru care nu s-au

prestările de servicii sau executările de conturi, inclusiv TVA, pentru care

1.2.5. Contabilitatea decontărilor „furnizori – clienţi ” generate de practicarea

comerciale sunt evidenţiate în conturile 409 „Furnizori – debitori ” şi 419 „Clienţi –

1.3. Utilizatorii şi necesităţile situaţiilor financiare

Informaţiile furnizate de o întreprindere prin intermediul situaţiilor financiare pe

 Publicul. Entităţile pot afecta publicul într-o varietate de moduri. De

Deşi nu toate necesităţile de informaţie ale utilizatorilor pot fi satisfăcute de

încredinţate. Acei utilizatori ce doresc să evalueze modul de administrare sau

1.4 Teorii privind contabilitatea relaţiilor cu terţii

1.4.1. Structura şi caracterizarea generală a relaţiilor cu terţii

Dezvoltarea, diversificarea şi adâncirea relaţiilor comerciale într-o economie de piaţă

 În contabilitatea furnizorilor şi clienţilor se înregistrează operaţiunile privind

Datoriile reprezintă surse atrase la finanţarea unitaţii şi reprezintă angajamente

Realizarea obiectivului activităţii unităţii patrimoniale determină angajarea de relaţii

1.4.2. Evaluarea şi recunoaşterea creanţelor şi datoriilor

Evaluarea creanţelor se face în momentul intrării lor în patrimoniu, adică în

Pentru a realiza o imagine fidelă a fiecărui entităţi patrimoniale, contabilitatea

Cu ocazia inventarierii anuale, evaluarea creanţelor şi datoriilor se face în funcţie de

Cu ocazia întocmirii bilanţului contabil datoriile şi creanţele se evaluează la valoarea

Creanţele şi datoriile în valută se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la cursul

Recunoaşterea elementelor în situaţiile financiare se realizează prin referinţă la două

O creanţă curentă este recunoscută în bilanţ în momentul în care este probabilă

1.4.3. Contabilitatea creanţelor şi datoriilor

1.4.3.1 Subsistemele contabilităţii terţilor

Pentru înregistrarea, urmărirea şi controlul sistematizat al relaţiilor de decontare cu

 Relaţii de decontare privind obligaţiile şi creanţele faţă de personalul

1.4.3.2 Organizarea contabilitătţi terţiilor

În contabilitatea furnizorilor şi clienţilor se înregistrează operaţiunile privind

Operaţiunile privind vânzările/cumpărările de bunuri, executările de lucrări şi

profitul net al regiilor autonome, impozitul pe dividende, taxa asupra mijloacelor de

1.5. Contabilitatea relaţiilor cu personalul,asigurările sociale şi buget

1.5.1 Contabilitatea decontărilor cu personalul

1.5.1.1. Cadrul general al decontărilor cu personalul

din sistemul bugetar. Acestea se reflectă în contractul colectiv şi/sau individual de

Salariul, ca preţ al muncii închiriate întreprinzătorul, este unul din elementele

şi/sau private se ocupă de crearea, conservarea şi garantarea „avantajelor

1.5.1.2. Structuri de conturi utilizate pentru reflectarea decontărilor