FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR
MASTER – Specializarea: AATCS DISCIPLINA – ………
Contabilitatea
Activelor Imobilizate Corporale
Masteranzi: Neagoe Roxana Violeta
Mihai Nicolae anul II de studiu :2019-2020 Activele imobilizate reprezinta activele detinute de catre o societate pe o perioada mai mare de un an, generatoare de benificii economice viitoare. In functie de natura lor, activele imobilizate pot fi : imobilizari necorporale, imobilizari corporale si imobilizari financiare. Imobilizarile corporale reprezinta bunuri care au o structura materiala asupra carora agentii economici exercita un drept real, fiind elemente de patrimoniu care definesc capacitatea tehnica de productie si comercializare, creeaza venituri in concordanta cu obiectul de activitate al acestora. Imobilizările corporale, denumite şi imobilizări materiale sau active fixe, sunt constituite din terenuri şi mijloace fixe si se regasesc evidentiate in contabilitate la grupa 21 “Imobilizari Corporale” din Planul de Conturi General.
Terenurile cuprind atât terenurile propriu-zise, cât şi
amenajările de terenuri, iar ca obiect de evidenţă este considerat fiecare teren încadrat într-o grupă sau categorie, după cum urmează: terenuri agricole şi silvice; terenuri fără construcţii; terenuri cu zăcăminte; terenuri de construcţii; alte terenuri.
Mijloacele fixe sunt încadrate în 6 grupe principale şi anume:
1. Construcţii; 2. Echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de lucru); 3. Aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare; 4. Mijloace de transport; 5. Animale şi plantaţii; 6. Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active corporale. Imobilizarile corporale, denumite si imobilizari materiale sau active fixe tangibile, cuprind bunurile materiale de folosinta indelungata, care indeplinesc urmatoarele caracteristici:
sunt utilizate in productia de bunuri, in prestarea de
servicii, in activitati administrative sau sunt inchiriate tertilor;
au durata normala de functionare mai mare de un an.
Activele incadrate in categoria mijloacelor fixe trebuie
sa aiba valoarea de intrare mai mare decat limita minima prevazuta de lege (incepand cu 01.07.2005 valorea de intrare a mijloacelor fixe este de minimum 1.500 lei). Sunt, de asemenea, considerate imobilizari corporale:
investitiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul
unor contracte de inchiriere, concesiune, locatie de gestiune; mijloacele fixe puse partial in functiune, pentru care nu s-au intocmit formele de inregistrare ca imobilizari corporale; investitiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma cheltuielilor cu modernizarea, realizate in scopul imbunatatirii parametrilor tehnici initiali si care conduc la obtinerea de beneficii economice viitoare, prin majorarea valorii mijloacelor fixe. Costurile privind reparatiile imobilizarilor corporale trebuie recunoscute ca si cheltuieli de exploatare in perioada in care sunt efectuate. In schimb, costul lucrarilor de modernizare, care au ca scop cresterea performantelor tehnice initiale ale imobilizarilor corporale, adauga la valoarea contabila a acestora.
Contabilitatea sintetica a imobilizarilor corporale se
tine pe categorii de bunuri, iar contabilitatea analitica se tine pe fiecare obiect de evidenta, prin care se intelege obiectul singular sau complexul de obiecte cu toate dispozitivele si accesoriile acestuia, destinat sa indeplineasca in mod independent, in totalitate, o functie distincta. Imobilizarile corporale care fac obiectul deprecierilor sunt supuse procesului de diminuare sistematica a valorii care ia forma amortizarilor, sau de corectare temporara a valorii, care imbraca forma provizioanelor pentru depreciere.
Imobilizarile corporale isi pierd treptat o parte din
valoarea lor de intrebuintare ca urmare a folosirii lor, a actiunii agentilor naturali, a progresului tehnic. Aceasta depreciere fizica si valorica se numeste uzura. In functie de cauzele care o produc, uzura poate fi: · uzura fizica – generata de functionarea tehnica si mecanica, precum si de influenta factorilor naturali; · uzura morala – reprezinta procesul de invechire tehnologica, cauzat de evolutia rapida a tehnicii, de aparitia a noi masini cu performante mai ridicate. Expresia valorica a uzurii care se include in mod esalonat in cheltuieli se numeste amortizare.
Amortizarea imobilizarilor corporale se calculeaza,
pe baza unui plan de amortizare, din luna urmatoare punerii acestora in functiune si pana la recuperarea integrala a valorii de intrare.
Nu se supun amortizarii: terenurile, lacurile, baltile si
iazurile, care nu sunt rezultatul unei investitii; tablourile si operele de arta, bunurile din domeniu public finantate din surse bugetare; casele de odihna proprii; locuintele de protocol; navele,aeronavele, altele decat cele utilizate in scopul realizarii veniturilor; orice alt mijloc fix care nu isi pierde valoarea in timp datorita folosirii. Duratele normale de utlizare corespund, in principiu, cu duratele economice de utilizare, in cadrul carora veniturile obtinute din utilizarea imobilizarilor corporale sunt mai mari decat cheltuielile necesare pentru functionare, intretinere si reparare. De aceea, durata normala de utilizare depinde de mediul in care imobilizarile corporale sunt exploatate si care poate fi normal, usor coroziv, puternic coroziv. In Romania duratele normale de utilizare ale imobilizarilor corporale sunt stabilite centralizat prin Hotarare de Guvern si sunt revizuite la un interval de maximum 5 ani. Duratele normale de utilizare ale activelor imobilizate corporale sunt indicate in “Catalogul privind duratele normale de functionare si clasificarea mijloacelor fixe”. Imobilizarile corporale cuprinse in catalog sunt clasificate in grupe, subgrupe, clase, subclase si familii.
Catalogul cuprinde urmatoarele date necesare
identificarii si stabilirii duratelor de utilizare a imobilizarilor corporale (mijloacelor fixe): 1.codul de clasificare; 2.denumirea grupei, subgrupei, clsei, subclasei si familiei imobilizarilor corporale; 3.limita minima si maxima a duratei normale de functionare (de utilizare), in ani. Entitatile economice isi amortizeaza imobilizarile corporale utilizand unul din urmatoarele regimuri de amortizare: liniara, degresiva, accelerata.
Amortizarea liniara se realizeaza prin includerea in cheltuielile
de exploatare a unor sume fixe, stabilite proportional cu duratele de utilizare ale imobilizarilor corporale.Amortizarea liniara se calculeaza prin anticiparea cotei anuale de amortizare la valoarea de intrare a imobilizarilor corporale. Cota anuala de amortizare liniara se calculeaza prin divizarea numarului 100 la durata normala de utilizare.
In cazul constructiilor se aplica in mod obligatoriu regimul de
amortizare liniara. De asemenea, se amortizeaza liniar, pe o perioada de 10 ani, cheltuielile de investitii pentru amenajarea terenurilor.
Amortizarea liniara reprezinta regimul classic, traditional, fiind cel
mai simplu de utilizat, insa nu se tine seama de influenta uzurii morale, care duce la inlocuirea activelor intr-un interval de timp mai scurt. Amortizarea degresiva presupune o amortizare mai accentuata a imobilizarilor corporale in primii ani de la punerea in functiune.Utilizarea acestui regim de amortizare presupune calcularea cotei de amortizare degresive prin multiplicarea cotei de amortizare liniara cu unul din coeficientii urmatori:
a. 1,5 – daca durata normala de utilizare a imobilizarii corporale
este intre 2 si 5 ani, inclusiv; b. 2 – daca durata normala de utilizare este cuprinsa intre 5 si 10 ani, inclusiv; c. 2,5 – daca durata normala de utilizare este mai mare de 10 ani.
Regimul de amortizare degresiva se poate aplica in doua
variante:
1)Amortizarea degresiva fara influenta uzurii morale (AD1)
2) Amortizarea degresiva cu influenta uzurii morale (AD2) 1)Amortizarea degresiva fara influenta uzurii morale (AD1) In primul an de functionare amortizarea se calculeaza aplicand cota de amortizare degresiva la valorea contabila a activului. Amortizarea anuala pentru anii urmatori se calculeaza prin aplicarea cotelor de amortizare degresive la valorea contabila neta (ramasa) pana in anul in care amortizarea anuala degresiva este egala sau mai mica cu/decat amortizarea anuala calculate prin raportul dintre valorea ramasa si numarul de ani de utilizare ramasi. Incepand cu anul respectiv si pana la expirarea duratei de utilizare, se trece la amortizarea liniara prin calcularea amortizarii anuale raportand valoarea ramasa la numarul de ani de functionare ramasi. 2)Amortizarea degresiva cu influenta uzurii morale (AD2) Aceasta varianta permite amortizarea valorii contabile a imobilizarilor corporale intr-o perioada mai mica decat durata normala de utilizare, diferenta reprezentand influenta uzurii morale. Aplicarea acestei variante de amortizare presupune determinarea urmatoarelor elemente: Durata de utilizare aferenta regimului liniar, recalculata in functie de cota de amortizare degresiva (DUR) DUR – se obtine prin raportarea numarului 100 la cota de amortizare degresiva Durata de utilizare in care se realizeaza amortizarea integrala (DUI) DUI – se calculeaza ca diferenta intre durata normala de utilizare conform Catalogului (DN) si DUR, din care: Durata de utilizare in cadrul caruia se aplica regimul de amortizare degresiva (DUD) – se stabileste ca diferenta intre DUI si DUR; Durata de utilizare in cadrul careia se aplica regimul de amortizare liniara (DUL) – se determina ca diferenta intre DUI si DUD. Durata de utilizare aferenta uzurii morale pentru care nu se mai calculeaza amortizarea (DUM) – se calculeaza prin diferenta dintre DN si DUI. Pentru imobilizarile corporale care au o durata normala de utilizare de pana la 5 ani se calculeaza influenta uzurii morale. Amortizarea accelerata consta in includerea in primul an de functionare, in cheltuieli de exploatare a unei amortizari in cota de 50% din valoarea de intrare. Amortizarile anuale pentru exercitiile financiare urmatoare sunt calculate dupa sistemul liniar, prin divizarea valorii ramase la numarul de ani de utilizare ramasi.
Amortizarea degresiva si accelerata au avantajul ca
atenueaza influenta uzurii morale, datorita faptului ca prin aceste metode se recupereaza intr-un interval de timp mai scurt un cuantum mai mare din valoarea de intrare a imobilizarilor corporale.
Aceste doua regimuri de amortizare produc si un avantaj fiscal,
prin amanarea la plata a impozitului pe profit, corespunzator cresterii cheltuielilor privind amortizarea in primii ani de utilizare a imobilizarilor corporale. Regimul de amortizare pentru imobilizarile corporale se determina conform urmatoarelor reguli:
In cazul constructiilor, se aplica metoda de amortizare liniara;
In cazul echipamentelor tehnologice si coputerelor, inclusive a
echipamentelor periferice ale acestora, entitatile pot opta pentru metoda de amortizare liniara, degresiva sau accelerate;
In cazul oricarui alt mijloc fix amortizabil, entitatile pot opta pentru metoda de amortizare liniara sau degresiva;
Amortizarea cheltuielilor cu investitiile efectuate pentru amenajarea
terenurilor se face dupa metoda liniara, pe o perioada de 10 ani;
Mijloacele de transport achizitionate dupa data de 1 ianuarie 2004 pot fi
amortizate prin raportarea valorii contabile la numarul de kilometri sau numarul de ore de functionare prevazut in cartile tehnice, rezultand astfel amortizarea / km sau pe ora de functionare. Evaluarea imobilizarilor corporale la data intrării în entitate La data intrării în entitate, bunurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, care se stabileşte astfel: a) la cost de achiziție ‐ pentru bunurile procurate cu titlu oneros; b) la cost de producție ‐ pentru bunurile produse în entitate; c) la valoarea de aport, stabilită în urma evaluării ‐ pentru bunurile reprezentând aport la capitalul social; d) la valoarea justă ‐ pentru bunurile obținute cu titlu gratuit sau constatate plus la inventariere. Evaluarea la inventar şi prezentarea elementelor în bilanț
În scopul întocmirii situațiilor financiare anuale,
entitățile trebuie să procedeze la inventarierea şi evaluarea elementelor de natura activelor. În situațiile financiare anuale elementele de natura activelor se reflectă şi se evaluează la valoarea contabilă, pusă de acord cu rezultatele inventarierii. Valoarea contabilă a unui activ este valoarea la care acesta este recunoscut după ce se deduc amortizarea acumulată, pentru activele amortizabile şi ajustările acumulate din depreciere sau pierdere de valoare. Valoarea de inventar a unui activ reprezintă valoarea contabilă a activului, stabilită cu ocazia evaluării la inventariere, respectiv valoarea înscrisă în listele de inventariere. Evaluarea la data ieşirii din entitate
La data ieşirii din entitate sau la darea în consum,
bunurile se evaluează şi se scad din gestiune la valoarea lor de intrare sau valoarea la care sunt înregistrate în contabilitate (de exemplu, valoarea reevaluată pentru imobilizările corporale care au fost reevaluate).
La scoaterea din evidență a activelor se reiau la
venituri ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare aferente acestora. Revaluarea imobilizarilor corporale Reevaluarea reprezinta inlocuirea valorii contabile nete cu valoarea justa, tinandu-se seama de inflatie, utilitatea bunului, starea acestuia si de pretul pietei. Reevaluarea imobilizarilor corporale se efectueaza de catre evaluatori autorizati sau de catre specialisti din cadrul entitatii, cu pregatire tehnica in domeniu. Operatiile privind reevaluarea imobilizarilor corporale se inregistreaza in contabilitate folosindu-se, in principal, doua metode: 1. Metoda valorii brute – potrivit caruia se reevalueaza simultan atat valorea bruta a imobilizarilor corporale, cat si amortizarea cumulate; 2. Metoda valorii nete – care presupune eliminarea din valoarea contabila bruta a amortizarii cumulate si a ajustarilor pentru depreciere. Reevaluarile trebuie facute cu suficienta regularitate, astfel incat valorea contabila sa nu difere in mod semnificativ de cea care ar fi stabilita folosind valoarea justa la data bilantului.
Activele care fac parte din aceeasi clasa de imobilizari corporale
(terenuri, cladiri, masini si echipamente etc.) trebuie sa fie reevaluate simultan, pentru a se evita reevaloarea selectiva si raportarea in situatiile financiare anuale a unor sume care sunt o combinatie de valori calculate la date diferite.
Plusvaloarea care rezulta din compararea valorii juste cu valoarea
contabila neta este tratata ca o crestere a valorii contabile nete, atunci aceasta se trateaza ca o diminuare a rezervei de evaluare.
Surplusul de reevaluare se capitalizeaza prin transferul direct in
reserve, fie la scoaterea din evidenta a activului pentru care s-a construit rezerva din reevaluare, fie pe masura ce activul este folosit de entitate. In acest din urma caz, valoarea rezervei transferate este egala cu diferenta dintre amortizarea calculate pe baza valorii contabile reevaluate si valoarea amortizarii calculate pe baza costului initial al activului. Lucrarile de modernizare a imobilizarilor corporale
Lucrarile de modernizare a imobilizarilor corporale
au ca scop imbunatatirea parametrilor tehnici initiali in vederea obtinerii de venituri suplimentare.
Amortizarea acestor investitii se face fie pe durata
normala de utilizare ramasa, fie prin majorarea duratei normale ramase cu pana la 10%. Daca lucrarile se fac dupa expirarea acestei durate, o comisie tehnica va stabili o noua durata de utilizare. BIBLIOGRAFIE
1. Avram M., Contabilitatea financiară a firmei, Ed.
Universitaria, Craiova, 2009. 2. Staicu C. – Contabilitate financiară, vol. 1, Ed. Universitaria Craiova, 2010. 3. Matiş D., Pop A., Contabilitatea financiară, Ed. Alma Mater, Cluj-Napoca, 2007. 4. Drăgan C.M., “Revoluţia contabilităţii”, Ed. Universitară, Bucureşti, 2007. 5. Legea contabilităţii nr. 82/1991. 6. OMFP 1802/2014, cu modificarile ulterioare.