UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR

MASTER – Specializarea: AATCS
DISCIPLINA – ………

Contabilitatea

Activelor Imobilizate Corporale

Masteranzi: Neagoe Roxana Violeta

Mihai Nicolae
anul II de studiu :2019-2020
 Activele imobilizate reprezinta activele detinute de
catre o societate pe o perioada mai mare de un an, generatoare
de benificii economice viitoare.
In functie de natura lor, activele imobilizate pot fi :
imobilizari necorporale, imobilizari corporale si imobilizari
financiare.
Imobilizarile corporale reprezinta bunuri
care au o structura materiala asupra carora agentii
economici exercita un drept real, fiind elemente de
patrimoniu care definesc capacitatea tehnica de
productie si comercializare, creeaza venituri in
concordanta cu obiectul de activitate al acestora.
 Imobilizările corporale, denumite şi imobilizări materiale sau
active fixe, sunt constituite din terenuri şi mijloace fixe si se regasesc
evidentiate in contabilitate la grupa 21 “Imobilizari Corporale” din Planul de
Conturi General.

Terenurile cuprind atât terenurile propriu-zise, cât şi

amenajările de terenuri, iar ca obiect de evidenţă este considerat fiecare
teren încadrat într-o grupă sau categorie, după cum urmează: terenuri
agricole şi silvice; terenuri fără construcţii; terenuri cu zăcăminte; terenuri
de construcţii; alte terenuri.

Mijloacele fixe sunt încadrate în 6 grupe principale şi anume:

1. Construcţii;
2. Echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de lucru);
3. Aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare;
4. Mijloace de transport;
5. Animale şi plantaţii;
6. Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor
umane şi materiale şi alte active corporale.
 Imobilizarile corporale, denumite si imobilizari
materiale sau active fixe tangibile, cuprind bunurile materiale
de folosinta indelungata, care indeplinesc urmatoarele
caracteristici:

 sunt utilizate in productia de bunuri, in prestarea de

servicii, in activitati administrative sau sunt inchiriate tertilor;

 au durata normala de functionare mai mare de un an.

Activele incadrate in categoria mijloacelor fixe trebuie

sa aiba valoarea de intrare mai mare decat limita minima
prevazuta de lege (incepand cu 01.07.2005 valorea de
intrare a mijloacelor fixe este de minimum 1.500 lei).
Sunt, de asemenea, considerate imobilizari corporale:

 investitiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul

unor contracte de inchiriere, concesiune, locatie de
gestiune;
 mijloacele fixe puse partial in functiune, pentru care
nu s-au intocmit formele de inregistrare ca imobilizari
corporale;
 investitiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub
forma cheltuielilor cu modernizarea, realizate in scopul
imbunatatirii parametrilor tehnici initiali si care conduc la
obtinerea de beneficii economice viitoare, prin majorarea
valorii mijloacelor fixe.
 Costurile privind reparatiile imobilizarilor corporale
trebuie recunoscute ca si cheltuieli de exploatare in perioada
in care sunt efectuate.
In schimb, costul lucrarilor de modernizare, care au ca
scop cresterea performantelor tehnice initiale ale imobilizarilor
corporale, adauga la valoarea contabila a acestora.

Contabilitatea sintetica a imobilizarilor corporale se

tine pe categorii de bunuri, iar contabilitatea analitica se tine
pe fiecare obiect de evidenta, prin care se intelege obiectul
singular sau complexul de obiecte cu toate dispozitivele si
accesoriile acestuia, destinat sa indeplineasca in mod
independent, in totalitate, o functie distincta.
 Imobilizarile corporale care fac obiectul deprecierilor
sunt supuse procesului de diminuare sistematica a valorii care
ia forma amortizarilor, sau de corectare temporara a valorii,
care imbraca forma provizioanelor pentru depreciere.

Imobilizarile corporale isi pierd treptat o parte din

valoarea lor de intrebuintare ca urmare a folosirii lor, a actiunii
agentilor naturali, a progresului tehnic. Aceasta depreciere
fizica si valorica se numeste uzura. In functie de cauzele care
o produc, uzura poate fi:
· uzura fizica – generata de functionarea tehnica si
mecanica, precum si de influenta factorilor naturali;
· uzura morala – reprezinta procesul de invechire
tehnologica, cauzat de evolutia rapida a tehnicii, de aparitia a
noi masini cu performante mai ridicate.
 Expresia valorica a uzurii care se include in
mod esalonat in cheltuieli se numeste amortizare.

Amortizarea imobilizarilor corporale se calculeaza,

pe baza unui plan de amortizare, din luna urmatoare punerii
acestora in functiune si pana la recuperarea integrala a
valorii de intrare.

Nu se supun amortizarii: terenurile, lacurile, baltile si

iazurile, care nu sunt rezultatul unei investitii; tablourile si
operele de arta, bunurile din domeniu public finantate din
surse bugetare; casele de odihna proprii; locuintele de
protocol; navele,aeronavele, altele decat cele utilizate in
scopul realizarii veniturilor; orice alt mijloc fix care nu isi
pierde valoarea in timp datorita folosirii.
 Duratele normale de utlizare corespund, in principiu,
cu duratele economice de utilizare, in cadrul carora
veniturile obtinute din utilizarea imobilizarilor corporale sunt
mai mari decat cheltuielile necesare pentru functionare,
intretinere si reparare.
De aceea, durata normala de utilizare depinde de
mediul in care imobilizarile corporale sunt exploatate si care
poate fi normal, usor coroziv, puternic coroziv.
In Romania duratele normale de utilizare ale
imobilizarilor corporale sunt stabilite centralizat prin
Hotarare de Guvern si sunt revizuite la un interval de
maximum 5 ani.
 Duratele normale de utilizare ale activelor
imobilizate corporale sunt indicate in “Catalogul privind
duratele normale de functionare si clasificarea
mijloacelor fixe”.
Imobilizarile corporale cuprinse in catalog sunt
clasificate in grupe, subgrupe, clase, subclase si familii.

Catalogul cuprinde urmatoarele date necesare

identificarii si stabilirii duratelor de utilizare a imobilizarilor
corporale (mijloacelor fixe):
1.codul de clasificare;
2.denumirea grupei, subgrupei, clsei, subclasei si
familiei imobilizarilor corporale;
3.limita minima si maxima a duratei normale de
functionare (de utilizare), in ani.
 Entitatile economice isi amortizeaza imobilizarile corporale
utilizand unul din urmatoarele regimuri de amortizare: liniara, degresiva,
accelerata.

 Amortizarea liniara se realizeaza prin includerea in cheltuielile

de exploatare a unor sume fixe, stabilite proportional cu duratele de
utilizare ale imobilizarilor corporale.Amortizarea liniara se calculeaza
prin anticiparea cotei anuale de amortizare la valoarea de intrare a
imobilizarilor corporale.
 Cota anuala de amortizare liniara se calculeaza prin
divizarea numarului 100 la durata normala de utilizare.

In cazul constructiilor se aplica in mod obligatoriu regimul de

amortizare liniara. De asemenea, se amortizeaza liniar, pe o perioada de
10 ani, cheltuielile de investitii pentru amenajarea terenurilor.

Amortizarea liniara reprezinta regimul classic, traditional, fiind cel

mai simplu de utilizat, insa nu se tine seama de influenta uzurii morale,
care duce la inlocuirea activelor intr-un interval de timp mai scurt.
  Amortizarea degresiva presupune o amortizare mai
accentuata a imobilizarilor corporale in primii ani de la punerea in
functiune.Utilizarea acestui regim de amortizare presupune
calcularea cotei de amortizare degresive prin multiplicarea cotei
de amortizare liniara cu unul din coeficientii urmatori:

a. 1,5 – daca durata normala de utilizare a imobilizarii corporale

este intre 2 si 5 ani, inclusiv;
b. 2 – daca durata normala de utilizare este cuprinsa intre 5 si 10
ani, inclusiv;
c. 2,5 – daca durata normala de utilizare este mai mare de 10 ani.

Regimul de amortizare degresiva se poate aplica in doua

variante:

1)Amortizarea degresiva fara influenta uzurii morale (AD1)

2) Amortizarea degresiva cu influenta uzurii morale (AD2)
 1)Amortizarea degresiva fara influenta uzurii
morale (AD1)
In primul an de functionare amortizarea se calculeaza
aplicand cota de amortizare degresiva la valorea contabila a
activului.
Amortizarea anuala pentru anii urmatori se calculeaza
prin aplicarea cotelor de amortizare degresive la valorea
contabila neta (ramasa) pana in anul in care amortizarea
anuala degresiva este egala sau mai mica cu/decat
amortizarea anuala calculate prin raportul dintre valorea
ramasa si numarul de ani de utilizare ramasi.
Incepand cu anul respectiv si pana la expirarea duratei
de utilizare, se trece la amortizarea liniara prin calcularea
amortizarii anuale raportand valoarea ramasa la numarul de
ani de functionare ramasi.
 2)Amortizarea degresiva cu influenta uzurii morale (AD2)
Aceasta varianta permite amortizarea valorii contabile a imobilizarilor
corporale intr-o perioada mai mica decat durata normala de utilizare,
diferenta reprezentand influenta uzurii morale.
Aplicarea acestei variante de amortizare presupune determinarea
urmatoarelor elemente:
 Durata de utilizare aferenta regimului liniar, recalculata in functie
de cota de amortizare degresiva (DUR)
DUR – se obtine prin raportarea numarului 100 la cota de amortizare
degresiva
 Durata de utilizare in care se realizeaza amortizarea integrala (DUI)
DUI – se calculeaza ca diferenta intre durata normala de utilizare conform
Catalogului (DN) si DUR, din care:
Durata de utilizare in cadrul caruia se aplica regimul de amortizare degresiva
(DUD) – se stabileste ca diferenta intre DUI si DUR;
Durata de utilizare in cadrul careia se aplica regimul de amortizare liniara (DUL) –
se determina ca diferenta intre DUI si DUD.
Durata de utilizare aferenta uzurii morale pentru care nu se mai calculeaza
amortizarea (DUM) – se calculeaza prin diferenta dintre DN si DUI.
Pentru imobilizarile corporale care au o durata normala de utilizare de
pana la 5 ani se calculeaza influenta uzurii morale.
  Amortizarea accelerata consta in includerea in primul an de
functionare, in cheltuieli de exploatare a unei amortizari in cota de
50% din valoarea de intrare.
Amortizarile anuale pentru exercitiile financiare urmatoare sunt
calculate dupa sistemul liniar, prin divizarea valorii ramase la numarul de
ani de utilizare ramasi.

Amortizarea degresiva si accelerata au avantajul ca

atenueaza influenta uzurii morale, datorita faptului ca prin aceste
metode se recupereaza intr-un interval de timp mai scurt un cuantum mai
mare din valoarea de intrare a imobilizarilor corporale.

Aceste doua regimuri de amortizare produc si un avantaj fiscal,

prin amanarea la plata a impozitului pe profit, corespunzator cresterii
cheltuielilor privind amortizarea in primii ani de utilizare a imobilizarilor
corporale.
 Regimul de amortizare pentru imobilizarile corporale
se determina conform urmatoarelor reguli:

In cazul constructiilor, se aplica metoda de amortizare liniara;

In cazul echipamentelor tehnologice si coputerelor, inclusive a

echipamentelor periferice ale acestora, entitatile pot opta pentru metoda
de amortizare liniara, degresiva sau accelerate;

In cazul oricarui alt mijloc fix amortizabil, entitatile pot opta pentru
metoda de amortizare liniara sau degresiva;

Amortizarea cheltuielilor cu investitiile efectuate pentru amenajarea

terenurilor se face dupa metoda liniara, pe o perioada de 10 ani;

Mijloacele de transport achizitionate dupa data de 1 ianuarie 2004 pot fi

amortizate prin raportarea valorii contabile la numarul de kilometri sau
numarul de ore de functionare prevazut in cartile tehnice, rezultand astfel
amortizarea / km sau pe ora de functionare.
 Evaluarea imobilizarilor corporale la data intrării în
entitate
La data intrării în entitate, bunurile se evaluează şi
se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare,
care se stabileşte astfel:
a) la cost de achiziție ‐ pentru bunurile procurate cu titlu
oneros;
b) la cost de producție ‐ pentru bunurile produse în
entitate;
c) la valoarea de aport, stabilită în urma
evaluării ‐ pentru bunurile reprezentând aport la capitalul
social;
d) la valoarea justă ‐ pentru bunurile obținute cu titlu gratuit
sau constatate plus la inventariere.
Evaluarea la inventar şi prezentarea elementelor în bilanț

În scopul întocmirii situațiilor financiare anuale,

entitățile trebuie să procedeze la inventarierea şi evaluarea
elementelor de natura activelor.
În situațiile financiare anuale elementele de natura
activelor se reflectă şi se evaluează la valoarea contabilă,
pusă de acord cu rezultatele inventarierii.
Valoarea contabilă a unui activ este valoarea la care
acesta este recunoscut după ce se deduc amortizarea
acumulată, pentru activele amortizabile şi ajustările
acumulate din depreciere sau pierdere de valoare.
Valoarea de inventar a unui activ reprezintă valoarea
contabilă a activului, stabilită cu ocazia evaluării la
inventariere, respectiv valoarea înscrisă în listele de
inventariere.
Evaluarea la data ieşirii din entitate

La data ieşirii din entitate sau la darea în consum,

bunurile se evaluează şi se scad din gestiune la valoarea lor
de intrare sau valoarea la care sunt înregistrate în
contabilitate (de exemplu, valoarea reevaluată pentru
imobilizările corporale care au fost reevaluate).

La scoaterea din evidență a activelor se reiau la

venituri ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare
aferente acestora.
Revaluarea imobilizarilor corporale
Reevaluarea reprezinta inlocuirea valorii contabile
nete cu valoarea justa, tinandu-se seama de inflatie, utilitatea
bunului, starea acestuia si de pretul pietei. Reevaluarea
imobilizarilor corporale se efectueaza de catre evaluatori
autorizati sau de catre specialisti din cadrul entitatii, cu
pregatire tehnica in domeniu.
Operatiile privind reevaluarea imobilizarilor corporale se
inregistreaza in contabilitate folosindu-se, in principal, doua
metode:
1. Metoda valorii brute – potrivit caruia se reevalueaza
simultan atat valorea bruta a imobilizarilor corporale, cat si
amortizarea cumulate;
2. Metoda valorii nete – care presupune eliminarea din
valoarea contabila bruta a amortizarii cumulate si a ajustarilor
pentru depreciere.
 Reevaluarile trebuie facute cu suficienta regularitate, astfel incat
valorea contabila sa nu difere in mod semnificativ de cea care ar fi
stabilita folosind valoarea justa la data bilantului.

Activele care fac parte din aceeasi clasa de imobilizari corporale

(terenuri, cladiri, masini si echipamente etc.) trebuie sa fie reevaluate
simultan, pentru a se evita reevaloarea selectiva si raportarea in
situatiile financiare anuale a unor sume care sunt o combinatie de
valori calculate la date diferite.

Plusvaloarea care rezulta din compararea valorii juste cu valoarea

contabila neta este tratata ca o crestere a valorii contabile nete, atunci
aceasta se trateaza ca o diminuare a rezervei de evaluare.

Surplusul de reevaluare se capitalizeaza prin transferul direct in

reserve, fie la scoaterea din evidenta a activului pentru care s-a
construit rezerva din reevaluare, fie pe masura ce activul este folosit
de entitate. In acest din urma caz, valoarea rezervei transferate este
egala cu diferenta dintre amortizarea calculate pe baza valorii
contabile reevaluate si valoarea amortizarii calculate pe baza costului
initial al activului.
Lucrarile de modernizare a imobilizarilor corporale

Lucrarile de modernizare a imobilizarilor corporale

au ca scop imbunatatirea parametrilor tehnici initiali in
vederea obtinerii de venituri suplimentare.

Amortizarea acestor investitii se face fie pe durata

normala de utilizare ramasa, fie prin majorarea duratei
normale ramase cu pana la 10%. Daca lucrarile se fac dupa
expirarea acestei durate, o comisie tehnica va stabili o noua
durata de utilizare.
 BIBLIOGRAFIE

1. Avram M., Contabilitatea financiară a firmei, Ed.

Universitaria, Craiova, 2009.
2. Staicu C. – Contabilitate financiară, vol. 1, Ed.
Universitaria Craiova, 2010.
3. Matiş D., Pop A., Contabilitatea financiară, Ed. Alma
Mater, Cluj-Napoca, 2007.
4. Drăgan C.M., “Revoluţia contabilităţii”, Ed.
Universitară, Bucureşti, 2007.
5. Legea contabilităţii nr. 82/1991.
6. OMFP 1802/2014, cu modificarile ulterioare.