Elemente simboliste în poezia bacoviana

Simbolismul, curent literar de dimensiune europeana ce a aparut în Franta la sfârsitul secolului al XIX-lea, constituie o reactie împotriva parnasianismului, a romantismului, dar si a naturalismului. Astfel, simbolismul renuntala modalitati care sunt de domeniul epicului sau al dramaticului, optând, în schimb pentru o lirica a inefabilului realizata prin sugestie, aluzie, analogie, corespondenta. Simbolistii refuza ideile si imaginile clare, precise, preferând sa exprime impresii vagi, stari sufletesti neclare, sa cufunde sufletul în reverie. Sensibilitatea simbolista se caracterizeaza prin melancolie, anxietate, nevroza, spleen, prin gustul pentru bizar. Bacovia este unul dintre marii poeti originali de dupa Eminescu, desi opera sa a stârnit reactii controversate în rândurile criticilor. Nichita Stanescu considera ca “dintre poetii a caror tensiune de comunicare a atins pragul extrem al suportabilitatii emotive, în ordinea poeziei românesti, Bacovia este primul”, pe când George Calinescu îl pune în mari drepturi, numindu-l “poet care cultiva artificiul”. Creatorul volumelor “Plumb”, ”Scântei galbene”, ”Cu voi”, ”Comedii în fond” si ”Stante burgheze”, recunoaste ca o importanta sursa de inspiratie o reprezinta operele simbolistilor francezi: “Una din obsesiile mele a alcatuit-o simbolismul decadent. Prin 1898-1903 m-am preocupat adânc de Verlaine, Rimbaud, Baudelaire, Rollinat, Jean Moreas pe care i-am descoperit în colectia “Les hommes d’aujourd’hui”” si marturiseste ca poeziile sale nu sunt o manifestare pe plan social, ci un lucru personal, un mijloc de a-si procura satisfactii proprii: “Nu am nici un crez poetic. Scriu precum vorbesc cu cineva, pentru ca îmi place aceasta îndeletnicire”. Eugen Lovinescu spune ca, în operele sale, Bacovia creaza “o atmosfera de plumb”, surprinde un univers exterior “de coplesitoare dezolare”, pustiu, apasator, obsedant prin repetitie (“Buciumul toamna/ Agonic – din fund - / Trec pasarele si tainic s-ascund. /Ţârâie ploaia / Nu-i nimeni pe drum; / Pe-afara de stai / Te-nabusi de fum.” – “Pastel”). Imaginea toamnei cu ploi monotone, ce grabeste declinul vitalului, cu copaci decompusi în parcuri devastate, este limitata într-un peisaj de mahala al târgului provincial de altadata, cu casele scufundate în noroaie eterne, “între cimitir si abator”. Poezia lui Bacovia este un avertisment dat lumii, de la care nu asteapta vreun raspuns: de aici, sentimentul vidului, râsul absurd, nervozitatea. Bacovia experimenteaza procedee moderne. Trei sunt elementele care duc la dezagregarea si la dezordinea lumii: focul, care mocneste si agonizeaza, apa, care descompune, vântul, ale carui sunete sinistre reprezinta simbolic dezechilibrul lumii. Bacovia valorifica teme si motive simboliste autentice, pe care le preia de la poetii francezi si pe care le împleteste cu maiestrie: motivul târgului provincial, motivul toamnei dezolante, motivul ploii, motivul parcului solitar, motivul singuratatii, motivul vagabondului si alcoolismului, motivul mortii si a descompunerii materiei, motivul

”Pastel”). “Departe. un loc unde curge sânge pe strazi. Bacovia nu înzestreaza urâtul cu puteri supranaturale. pe câmp. / Plina-I zapada de sânge animal” – “Tablou de iarna”. însa. În “Nevroza” este zugravita imaginea târgului acoperit de zapada. schimbator este insuflat de Baudelaire. potrivnic vietii. Iubita cânta la clavir. lipsit de speranta. pustiu. si plâng si eu. simbol al mediului sufocant. de deteriorare continua. si târgul sta întunecat. printre crâsme si dughene murdare. Motivul nevrozei provocate de un anotimp sumbru. cu strazi mici acoperite de fân si noroi este prezentat si în poezia “Proza”. imagine ce produce melancolie. umezeala atinge dimensiuni apocaliptice (“Deatâtea nopti aud plouând. “Afara ninge prapadind. De parca ninge-n cimitir.”Cuptor”). cadavrele se descompun… “ . cerul jos si greu este de plumb.maniera opusa romantismului). orasul apare sinistru. La Bacovia. În creatiile bacoviene. si tremurând Pe umeri pletele-I resfir … Afara târgul sta pustiu. spre deosebire de Baudelaire. domol” . angoasa (“si geme greu ca în delir”). ci îi alatura starea de atrofiere.”Lacustra”).” Târgul mizerabil. / Cad corbii. sarac.poetului damnat. “Ploua… . Eul liric îsi exprima regretul ca iubita este nevoita sa traiasca într-un mediu degradant. întunecat. iar corbii se prabusesc din zbor. / si-ncet. iubito. si ninge ca-ntr-un cimitir. tristete. Laitmotivul acestei poezii este orasul cimitir (prin repetitia versului “si singe ca-ntr-un cimitir”). motivul iubirii (vazuta într. al terorii. ca un lacas al figurilor de ceara. (“Sunt câtiva morti în oras. (“si sânge cald se scurge pe canal. / Aud materia plângând“ .

Pe-un târg mizerabil De glod si coceni Pe-un târg jidovit si plin de dugheni -si-aici sta iubita… si ulita-i plina De fân si coceni si trec cotiugare Cu saci de faina si ploua si mai tare Pe crâsme murdare. “Amurg de toamna pustiu. se întâlneste motivul toamnei dezolante. cenusiu ce trezeste stari de neliniste. de nevroza. iar copacii scheletici se îndoaie molatec în bataia vântului. cu atmosfera de degradare si astfel. “Amurg de toamna” prezinta un peisaj pustiu. Soarele este anemic. anotimp al descompunerii si al mortii. de huma.” Fenomenele naturii se îmbina armonios cu cadrele sumbre. Pe câmp sinistre soapte trec pe vânt – Departe plopii s-apleaca la pamânt . Pe-un târg saracit – -si-aici sta iubita… Ploua… Pe-un târg jidovit. de infiorare datorita acusticii sinistre.

privind-o ca element ce accelereaza descompunerea materiei. pe strada. fiind doar martor al manifestarilor lumii. de tristete.” “Nervi de toamna” Preferinta pentru peisajele ploioase îl apropie pe Bacovia de Verlaine. Bacovia are tendinta de a crea din ploaie un cadru obsesiv. si bureaza. E tuse. grabeste descompunerea vegetala. Astfel ploaia capata dimensiuni potopice. chiar de dementa. “E toamna. Cad grele. Pe drumuri fac gesturi ciudate Iar frunze. Existenta motivului ploii se explica prin frecventele mentiuni sau aluzii la acest fenomen. e fosnet. Amantii. copacii ramân goi. de vesnicul somn. iar oamenii sunt cuprinsi de delir. mai tristi. Imaginea ploii este largita prin folosirea adverbului “atâtea”(ce capata rol de superlativ) si reprezinta un simbol al deznadejdii. udate. ofteaza. de guma. . “sunt”. mai bolnavi. sensibil.În larg balans lenevos. “tresar”). cât si cea umana: frunzele cad rapuse de umezeala. reprezentând un simbol al declinului. “piloti”). “plâns”. Ploaia monotona si frigul patrunzator.” Toamna este în acord cu faptura umana cuprinsa de boala. Eul liric este pasiv. e somn… Copacii. de cadere în neant. e gol… si-i frig. cauza de disperare si de nerabdare. “mal”. al senzatiei de permanenta amenintare. Metafora “materia plângând” sugereaza dimensiunile cosmice pe care le ia ploaia monotona. “simt”. “val”. e plânset. În poezia “Lacustra” numeroase cuvinte fac parte din câmpul semantic al apei (“ploua”. fapt dovedit de verbele de stare la timpul prezent (“aud”.

si ma duce-un gând Spre locuintele lacustre. ploua. ploua… . rece. Aud materia plângând… Sunt singur. ploua. ploua Vreme de betie – si s-asculti pustiul. si mi se pare Ca n-am tras podul de la mal. calda.” La Bacovia. “Da.“De-atâtea nopti aud plouând. de apatie. Ce melancolie! Ploua. ci abundenta. Pe-aceleasi vremuri ma gasesc… si simt cum de atâta ploaie Pilotii grei se prabusesc. de deznadejde si disperare. Un gol istoric se întinde. ca cea de vara. monotona. de melancolie. învaluind lumea într-o stare sumbra. ploaia nu este usoara. ploua cum n-am mai vazut” – “Ploua” “Ploua. În spate ma izbeste-un val – Tresar din somn. si parca dorm pe scânduri ude.

funerar… Copacii albi. singur…” “Rar” În cadrul târgului provincial. copacii negri Stau goi în parcul solitar: Décor de doliu. dar si în legatura cu starea de visare pe care viziunea alb-negru o creaza. singur. copacii negri. cel al eternitatii (“parc secular”). singur. Numeroasele repetitii subliniaza obsesia eului liric în legatura cu elementele de décor. “Copacii albi. pene negre O pasare cu glas amar Strabate parcul secular… Cu pene albe. Ce melancolie! Singur. singur. la mortii. Vreme de betie – I-auzi cum mai ploua. vaga. parcul devastat este nelipsit la Bacovia. iar imaginea pe care aceasta alternanta de nuante o creaza este ambigua. obscura. dar si al pustietatii. În parc regretele plâng iar… Cu pene albe. . si acest element constituie un simbol.Singur. Poezia “Decor” zugraveste parcul solitar în doua culori: alb si negru. pene negre.

în poezia bacoviana. Oglinda. dar nu identice. la fel ca si fereastra reflecta imagini echivalente. toamna despletita În mii de fluiere cânta. Stau triste negrele tablouri – Faclia tremura-n oglinda. “Gri” (“Ca si zarea… gândul meu se înnegri… / si de lume tot mai singur. În poezia “Singur”. “Plumb” (“Stam singur lânga mort… si era frig…”). Astfel. si cu umbra” – “Palind”). reflectând imagini halucinante. isterie (“Tovaras mi-i râsul hidos. . plina de ecouri. plina de mistere. Când plânsu-ncepe sa ma prinda.Odaie. Aceasta tema este împrumutata de la Rodenbach. Cu brâie negre zugravita – Prin noapte. nevroza. distorsionate. care considera oglinda simbolul solitudinii într-un spatiu închis.Odaie. capabile de a intensifica zbuciumul interior. . Pe masa arde o faclie. motivul singuratatii se împleteste cu tema claustrofobiei si cea a oglinzii. oglinda este prezenta ca martor al singuratatii. “Odaia mea ma înspaimânta.În parc fantomele apar…” Obsesia singuratatii la Bacovia este ilustrata în poezii ca “Lacustra” (“Sunt singur si ma duce-un gând / Spre locuintele lacustre”). tot mai barbar -”) si genereaza stari de depresie. În pacea ta e nebunie Dorm umbre negre prin unghere. .

nestiut de nimeni”). “Poem finala” (“Eu trebuie sa plec[…] Singur sa ma pierd în lume. formând un tot unitar. vagabondajul sunt aspecte degradante ale vietii pe care Bacovia le valorifica si pe care le transforma în motive ce se regasesc în poezii ca: “Nocturna” (“Fug ratacind în noaptea cetatii”). în care se aude tusea prin peretii deteriorati si în care ploaia intra siroaie. . topit de bautura – si-n noaptea asta de nimic nu-mi pasa. Ca Edgar Poe ma reîntorc spre casa. toamna despletita În mii de fluiere cânta. “Prin mahalali mai neagra noaptea pare sivoaie-n case triste inundara s-auzi tusind o tusa-n sec.” „Sonet” Alcoolistul hoinareste pe strazile aceluiasi târg cu mahalale sordide. Aceste motive se împletesc cu cel al singuratatii si al târgului parasit.Prin noapte. Motivul vagabondajului este asociat în poezia “Plumb de iarna” cu ideea de libertate si de evadare din monotonie. Ori ca Verlaine. amara – Prin ziduri vechi ce stau în darâmare.” Alcoolismul.Odaia mea ma înspaimânta… Aici n-ar sta nici o iubita.

ma duce regretul Prin crânguri.“Iarna. de-o vreme. si fredonând. acesta fiind nevoit sa pribegeasca pe strazile ude. de tristete. fara speranta. poetul prezinta “publicului anonim” operele sale. Gândindu-ma la mine. […] O. vis…o. sufocanta. al poetului damnat. pe lume. violetul. însa oamenii marcati de dramele existentei.” “Note de toamna” Soarta poetului este vitrega. frunzele se descompun în bataia vântului si a ploii tomnatice. “Afara o vreme de plumb si vântul împrastie ploaia. Natura este în deplina concordanta cu sentimentele poetului distrus: vremea este apasatoare. pe margini de linii ferate – Când fâlfâie. Bacovia a preluat un motiv romantic. nu îl remarca si astfel poetul este înfrânt. palid. libertate…” Într-o atmosfera de deznadejde. bolnav. Plângând. ma duc si eu. cu bratele învinse. “În toamna violata. pe vreme de toamna monotona. în ciuda faptului ca simbolismul se opune romantismului. compozitori celebri Au aranjat un vast concert… Pe galbene alei. . poetii tristi declama lungi poeme – […] Pierdut.

/ si flori de plumb si funerar vesment . Se uita ca luna prin ramuri. sever. afectat Asteapta tusind pe la geamuri Tomnatice frunze prin târg Alearga. În poezia “Cuptor”. pierduta. plângând. având ca elemente de décor cavoul. marsul monoton. “lugubru”. adormita. datorita sugestiei plumbului si datorita monotoniei vocalelor închise urmate de consoane nazale (“Dormeau adânc sicriele de plumb. veni si-o blonda în salon… / si-aproape goala prinse.Un bolnav poet.”). “mort”./ si trist cânta. “catafalc”. (“Iar la clavir o bruna despletita/ Cânta purtând o mantie cernita. “cavou”. cu droaia. sicriele îsi privegheaza amorul mort. ca si în trecut. Ea plânge… el palid se pierde Prin târgul salbatec. Motivul mortii si al descompunerii materiei este un motiv fundamental în opera lui Bacovia. Clavirul si vioara care cânta marsul funebru sunt simboluri ale melancoliei grave. continând o serie de cuvinte din sfera semantica a mortii: “sicriu”./ De pe clavir. prin gratii. o scripca înnegrita . “coroane”./ si urmari. este un lucru ce s-a întâmplat mereu. descompunerea cadavrelor asezate pe catafalc si . Fiinta umana. acompaniat de sunetele monotone ale instrumentelor muzicale. coroanele. “pamânt”. “Melancolie” dezvolta aceste motive. gemând între faclii/ […] Apoi. Moartea este prezentata ca un spectacol macabru. “Mars funebru”. cuprins de disperare. Poezii ca “Plumb”. Atmosfera creata este sumbra. Imaginea funerara din poezia “Plumb” este terifianta întrucât presupune ideea mortii. “funerar”. dezagregarea materiei. O fata. pe drumuri. creatorul a fost urmarit de nefericire. desi insuccesul poetului reprezinta o enigma. si pare tabloul acesta Ca-i antic si plin de mister !…” “Toamna” Cuvântul “antic” sugereaza faptul ca. închisa în acest spatiu lugubru. apasatoare.”).

al duiosiei (“Iubito. Albul reprezinta visarea si eternitatea. Bacovia îsi marturiseste preferinta pentru culoare: “În poezie. violetul sugereaza monotonie. de asemenea elemente expresioniste. plânsul talangii când ploua!” – “Ploua”. simbol al tristetii./ Reiese-atât de bine . Tragicul. Dragostea devine un spectacol hilar – hidos pentru eul liric. galbenul sugereaza deznadejdea. m-a obsedat întotdeauna un subiect de culoare. Acustica. galbenul. la saracia si degradantul mediu în care traiesc. uneori aspectele tragice provocând o stare comica. si m-a cuprins delirul” – “Mars funebru”). si iar am venit…/ Dar astazi. negrul. Totusi.“Ego”). iubito. “si-am plâns la geam. compusa din culori în stare pura. însa nu este de esenta clasica. simbolizând aspiratia spre înalt. În numeroase poezii apare formula de adresare “iubito”./ si geme greu ca în delir…” – “Nevroza”). iar rosul este simbolul vietii. Acest lucru dovedeste faptul ca Bacovia nu este doar simbolist. si-a cazut pe clape. iubito”). ftiziei./ Iubita cânta la clavir.[…] Iubita cânt-un mars funebru. spleen. Imaginea iubitei.[…]/ E miros de cadavre. Pictura cuvintelor sau auditie colorata. iubita se lasa prada gesturilor patetice (“Afara ninge prapadind./ Iar eu nedumerit ma mir. violetul ocupa cel mai important loc în poeziile bacoviene. Daca romanticii îi declarau iubitei dragostea nemuritoare. de aceea motivul plânsului si cel al nevrozei sunt nelipsite în poeziile în care sunt prezente motivul toamnei. la fel ca si cromatica este stridenta. în poeziile bacoviene eul liric îi împartaseste persoanei dragi viziuni macabre (“Sunt câtiva morti în oras.” .[…] Ea plânge./ Aceeasi nepasare/ De oameni. dar si al tuberculozei. Plânsul. al parcului solitar si al târgului (“si plângi… si-i frig de toamna…” “Alean”. de-abia ma mai port .” – “Cuptor”) sau îsi marturiseste nepasarea (“Din tot ce scriu. Ideea mortii este sugerata de imagini vizuale si olfactive (“Sunt câtiva morti în oras. . Fiecarui sentiment îi corespunde o culoare. iar negrul este culoarea mortii. a femeii. la Bacovia. sunt simboluri ale conditiei umane în societate. acest motiv este tratat într-un mod total diferit de maniera romantica./ Deschide clavirul si cânta-mi” – “Trudit”). Albul. plâns. Daca în lirica romantica iubita este o fiinta angelica. “Oh. zgomotoasa (tuse. astfel încât se poate vorbi de existenta motivului iubirii. boala. iubito. Motivul strigatului ca forma de revolta (“Dormea întors amorul meu de plumb/ Pe flori de plumb… si-am început sa-l strig” – “Plumb”) si extrapolarea cosmica a unor situatii sau a unor stari sunt. este foarte des asociata cu cântecul clavirului. ci este degradat. si de tine. urlete de câini) si deloc evanescenta. rosul. al ploii.chiar a oamenilor vii. Datorita corespondentelor ce se stabilesc între imagini si stari de spirit apare ideea de dramatism. Cromatica la fel ca si acustica poeziei bacoviene are un rol esential în conturarea atmosferei. nevroza sunt stari caracteristice personajelor bacoviene si sunt o reactie la fenomenele naturii. racnete. ci face un pas spre expresionism. Verdele asociat cu roz sau albastru simbolizeaza nevroza. iubito/ Chiar pentru asta am venit sa-ti spun./ Chiar pentru asta am venit sa-ti spun.” Cromatica stridenta. fiecare având rol de simbol.

încropite. în ea salutam.Poetul urmareste. de aici provenind preferinta pentru instrumente muzicale. nu se spiritualizeaza.infiltrat in "zarea grea de plumb" se intoarce pe pamant sub forma de ninsoare "gri". Eugen Lovinescu Teme si motive simboliste in poezia bacoviana George Bacovia a fost un poet autentic si original. cnsumata sub un cer de plumb. acoperind oamenii si lucrurile cu valul putreziciunii. Bacovia alatura poeziei cele mai diverse sonoritati si obtine un efect unic. cinestezie ce nu se diferentiaza de natura putreda de toamna. totusi si efectele melodice. ale tristetii. . monotonia burgheza. în special clavirul. nu se rationalizeaza. Plumbul este culoarea amurgurilor "de huma" ale toamnei bacoviene. tristetea autumnala (G. vioara ale caror cântecele sunt simboluri ale melancoliei grave. uratul funebru. nu I se poate însa tagadui realitatea primara. dupa cum igrasia e lacrima zidurilor umede. care nu se intelectualizeaza. cu«tonalitate si cu o viziune total noi. metalul . e poezia cinesteziei imobile. care a cantat ploaia insinuanta. i s-ar putea tagadui interesul. Cele mai importante teme si motive simboliste din lirica bacoviana sunt: m5c592mx18irf Plumbul — care sugereaza o existenta cenusie supusa tragic gravitatiei universale: grea. rece. apasatoare. dezolanta. traversat diametral de corbii mortii {Amurg de iarna). Sunetele fanfarei sunt simboluri ale monotoniei provinciale. cu care se contopeste. O astfel de dispozitie sufleteasca e prin esenta muzicala. “Poezia lui Bacovia e expresia celei mai elementare stari sufletesti. poate. provincia. Poezia lui poate fi pusa in paralel cu simbolismul francez: "Simbolismul poetului este acela din traditie sumbra a baudelaireanismului. cea dintâi licarire de constiinta a materiei ce se însufleteste”. Calinescu). Jucând rolul compozitorului. cinestezie profund animalica: secretiune a unui organism bolnav. de ploi si de zapada. calitati care l-au impus in cadru simbolismului romanesc.

cum n-am mai vazut. ploua. caracterizat prin absenta miracolului. incet."galbeni".. ploua.de mormant. In poezia Moina noaptea e "murdara". copiii . ce poate sa fie perceputa ca o desfasurare monotona si obsedanta ("Ploua. ploaia conduce la dezagregarea materiei ca un solvent miraculos. cu arbori cangrenati. limitata intr-un peisagiu de mahala de oras provincial.Rar). senzatia putrezirii capata un aspect "aproape cosmic" (Al. Orasul bacovian este un spatiu in care viata reprezinta o fateta a damnarii primordiale. Si grele talangi adormite. Orasul bacovian este targul de provincie aflat sub semnul plumbului si caracterizat printr-o atmosfera de "coplesitoare dezolare. sub greutatea de plumb a destinului universal. rotatia anotimpurilor nu inseamna si trecerea vremii. caci uniformitatea creeaza impresia unui timp tarator. Chiar pentru asta am venit sa-ti spun. a lucrurilor si a lumii. "Da. . al carei sens major este alunecarea lenta in moarte a oamenilor. declansand tristeti -acute si conducand la moartea visurilor. Cum suna sub suri invechite Cum suna in sufletu-mi mut!" (Ploua) Este ploaia care "se infiltreaza pretutindeni ca un morb al putrezirii" (A.Greutatea plumbului (integrata si fiintei umane) va aduce caderea. singur. cadavrele se descompun ". Piru) in poezia Cuptor: "Sunt cativa morti in oras.Melancolie). de caldura-n oras. ploua/ Vreme de betie") facilitand golul existential si sentimentul singuratatii cosmice ("/-auzi cum mai ploua/ Ce melancolie/ Singur. prabusirea in abisul temporal {Lacustra) sau in moarte {"Asculta cum greu. ea facand sa se prabuseasca Universul in malul Neantului: "Si simt cum de atata ploaie/ Pilotii grei se prabusesc" (Lacustra). Orasul bacovian reprezinta o faza in curgerea ireversibila spre moartea lucrurilor: imaginea mahalalelor in care "mai neagra noaptea pare". modificand sensul si proportiile marelui Timp. iar frigul . In orasul bacovian (in care "Scartaie toamna din crengi ostenite"). intre cimitir si abator" (E. de toamna cu ploi putrede. din adancuri/Pamantul la dansul ne cheama" . Plumbul este un simbol esential in lirica bacoviana. toate contin sugestia degradarii elementelor intr-o alunecare ireversibila in noroiul universal care inghite totul. Ploaia depresiva acompaniaza" continuu autumnalul: este ploaia-moina ca regim nocturn al orasului ("Orasul doarme ud in umezeala grea" — Nocturna). Pe catafalc.. Lovinescu). alteori. iubito. Extinsa si asupra umanului. a suvoaielor "triste" care inunda casele si a zidurilor vechi "ce stau in daramare" {Sonet) caracterizeaza degradarea materiei.in acest spatiu. Mitescu). singur" . fluviul heraclitean a acoperit esentele primordiale si din curgerea lui n-a mai ramas decat malul.

un spatiu al mortii: "Imensitate. cenusiul plumbului. luminate de becuri agonice." Motivul golului: golul spatial este echivalent cu pustiul camerei.. —" (Pulvis) Motivul agoniei se propaga prin cunoscutele cercuri concentrice ale universului liric bacovian. in versul al doilea. chemarea mortii. cei doi devin legati prin ploaie si singuratate si — mai ales — prin destinul comun: coparticiparea la alunecarea Totului in Nefiinta.Poezia intitulata Lacustra caracterizata ca "suprema condensare a terorii de umed" (Calinescu) releva si alte motive: singuratatea. evident.. mortii si culoritor este Negru. golul. In golul tau e nebunie. vesnicie. al orasului cu piete dezolante. de carbune" (Calinescu). haos care toate-aduni. poetul traieste o experienta unica: identificarea cu omul preistoric. amurgul/ Patrunde-ncet prin geamuri"). agoniei si mortii: galbenul frunzelor toamnei.. este haosul care refuza Facerea. poetul ofera "viziunea infernala a unei ploi negre. Culorile universului bacovian sunt cele ale bolii. Golul temporal este apanajul vesniciei. printre culorile bacoviene se include. Aici.. Poezia care sintetizeaza motivele ploii. rosul — reprezentand convertirea in sange a lacrimilor Cosmosului ("Si-nsangerat. fiind coplesitoare: "Vibrau scantei de vis. in care totul s-a redus la scrum. violetul este strigatul sufletului traumatizat de inserarea de toamna (Amurg violet). al pamantului-mormant ale carui adancuri lanseaza./ Carbonizat. . urmeaza natura cu crengi care scartaie ca niste schelete si gradini cangrenate si. eludand timpul. ./Negru.. stand singur in camera lui si ascultand ploaia. amorul fumega/ Parfum de pene arse si ploua. metafora: "Aud materia plangand" converteste substanta universala in Planset cosmic.. ca insotitor al negrului funerar ("O femeie in doliu pe strada/ O frunza galbena tremura dupa ea"). numai noian de negru. Tu. Noaptea.. in sfarsit.somnul. ca in mitul Sirenelor. noian de negru. atmosfera de iad postardere.. Cel mai mic punct al acestuia este omul ("Si galbeni trec bolnavi/ Copii de la scoala"). Universul — pentru care toamna si amurgurile constituie semnele agoniei timpului. cosmarul.