Elemente simboliste în poezia bacoviana

Simbolismul, curent literar de dimensiune europeana ce a aparut în Franta la sfârsitul secolului al XIX-lea, constituie o reactie împotriva parnasianismului, a romantismului, dar si a naturalismului. Astfel, simbolismul renuntala modalitati care sunt de domeniul epicului sau al dramaticului, optând, în schimb pentru o lirica a inefabilului realizata prin sugestie, aluzie, analogie, corespondenta. Simbolistii refuza ideile si imaginile clare, precise, preferând sa exprime impresii vagi, stari sufletesti neclare, sa cufunde sufletul în reverie. Sensibilitatea simbolista se caracterizeaza prin melancolie, anxietate, nevroza, spleen, prin gustul pentru bizar. Bacovia este unul dintre marii poeti originali de dupa Eminescu, desi opera sa a stârnit reactii controversate în rândurile criticilor. Nichita Stanescu considera ca “dintre poetii a caror tensiune de comunicare a atins pragul extrem al suportabilitatii emotive, în ordinea poeziei românesti, Bacovia este primul”, pe când George Calinescu îl pune în mari drepturi, numindu-l “poet care cultiva artificiul”. Creatorul volumelor “Plumb”, ”Scântei galbene”, ”Cu voi”, ”Comedii în fond” si ”Stante burgheze”, recunoaste ca o importanta sursa de inspiratie o reprezinta operele simbolistilor francezi: “Una din obsesiile mele a alcatuit-o simbolismul decadent. Prin 1898-1903 m-am preocupat adânc de Verlaine, Rimbaud, Baudelaire, Rollinat, Jean Moreas pe care i-am descoperit în colectia “Les hommes d’aujourd’hui”” si marturiseste ca poeziile sale nu sunt o manifestare pe plan social, ci un lucru personal, un mijloc de a-si procura satisfactii proprii: “Nu am nici un crez poetic. Scriu precum vorbesc cu cineva, pentru ca îmi place aceasta îndeletnicire”. Eugen Lovinescu spune ca, în operele sale, Bacovia creaza “o atmosfera de plumb”, surprinde un univers exterior “de coplesitoare dezolare”, pustiu, apasator, obsedant prin repetitie (“Buciumul toamna/ Agonic – din fund - / Trec pasarele si tainic s-ascund. /Ţârâie ploaia / Nu-i nimeni pe drum; / Pe-afara de stai / Te-nabusi de fum.” – “Pastel”). Imaginea toamnei cu ploi monotone, ce grabeste declinul vitalului, cu copaci decompusi în parcuri devastate, este limitata într-un peisaj de mahala al târgului provincial de altadata, cu casele scufundate în noroaie eterne, “între cimitir si abator”. Poezia lui Bacovia este un avertisment dat lumii, de la care nu asteapta vreun raspuns: de aici, sentimentul vidului, râsul absurd, nervozitatea. Bacovia experimenteaza procedee moderne. Trei sunt elementele care duc la dezagregarea si la dezordinea lumii: focul, care mocneste si agonizeaza, apa, care descompune, vântul, ale carui sunete sinistre reprezinta simbolic dezechilibrul lumii. Bacovia valorifica teme si motive simboliste autentice, pe care le preia de la poetii francezi si pe care le împleteste cu maiestrie: motivul târgului provincial, motivul toamnei dezolante, motivul ploii, motivul parcului solitar, motivul singuratatii, motivul vagabondului si alcoolismului, motivul mortii si a descompunerii materiei, motivul

Eul liric îsi exprima regretul ca iubita este nevoita sa traiasca într-un mediu degradant. “Departe. de deteriorare continua. angoasa (“si geme greu ca în delir”). ci îi alatura starea de atrofiere. iubito. simbol al mediului sufocant. lipsit de speranta. sarac.maniera opusa romantismului). “Ploua… . cadavrele se descompun… “ . ca un lacas al figurilor de ceara.”Lacustra”).”Cuptor”). însa. cu strazi mici acoperite de fân si noroi este prezentat si în poezia “Proza”. În “Nevroza” este zugravita imaginea târgului acoperit de zapada.” Târgul mizerabil. si tremurând Pe umeri pletele-I resfir … Afara târgul sta pustiu. domol” . cerul jos si greu este de plumb. si plâng si eu. si târgul sta întunecat. Iubita cânta la clavir. potrivnic vietii. / si-ncet. un loc unde curge sânge pe strazi. Motivul nevrozei provocate de un anotimp sumbru. pe câmp. (“si sânge cald se scurge pe canal. “Afara ninge prapadind. umezeala atinge dimensiuni apocaliptice (“Deatâtea nopti aud plouând.poetului damnat. pustiu. / Plina-I zapada de sânge animal” – “Tablou de iarna”. schimbator este insuflat de Baudelaire. motivul iubirii (vazuta într. orasul apare sinistru. iar corbii se prabusesc din zbor. Bacovia nu înzestreaza urâtul cu puteri supranaturale. si ninge ca-ntr-un cimitir. De parca ninge-n cimitir. spre deosebire de Baudelaire. (“Sunt câtiva morti în oras. / Cad corbii. tristete. întunecat.”Pastel”). / Aud materia plângând“ . La Bacovia. Laitmotivul acestei poezii este orasul cimitir (prin repetitia versului “si singe ca-ntr-un cimitir”). imagine ce produce melancolie. În creatiile bacoviene. al terorii. printre crâsme si dughene murdare.

Pe-un târg mizerabil De glod si coceni Pe-un târg jidovit si plin de dugheni -si-aici sta iubita… si ulita-i plina De fân si coceni si trec cotiugare Cu saci de faina si ploua si mai tare Pe crâsme murdare. de infiorare datorita acusticii sinistre. iar copacii scheletici se îndoaie molatec în bataia vântului. cu atmosfera de degradare si astfel. Soarele este anemic. de huma. de nevroza. cenusiu ce trezeste stari de neliniste. se întâlneste motivul toamnei dezolante. anotimp al descompunerii si al mortii. Pe-un târg saracit – -si-aici sta iubita… Ploua… Pe-un târg jidovit. “Amurg de toamna pustiu. Pe câmp sinistre soapte trec pe vânt – Departe plopii s-apleaca la pamânt . “Amurg de toamna” prezinta un peisaj pustiu.” Fenomenele naturii se îmbina armonios cu cadrele sumbre.

“plâns”. mai bolnavi. e fosnet. Imaginea ploii este largita prin folosirea adverbului “atâtea”(ce capata rol de superlativ) si reprezinta un simbol al deznadejdii. Eul liric este pasiv. e somn… Copacii. grabeste descompunerea vegetala. Bacovia are tendinta de a crea din ploaie un cadru obsesiv. si bureaza. “E toamna. chiar de dementa. E tuse. “tresar”). cât si cea umana: frunzele cad rapuse de umezeala. udate. Existenta motivului ploii se explica prin frecventele mentiuni sau aluzii la acest fenomen. reprezentând un simbol al declinului. “val”. Cad grele. e gol… si-i frig. iar oamenii sunt cuprinsi de delir. Ploaia monotona si frigul patrunzator. “simt”. Amantii. În poezia “Lacustra” numeroase cuvinte fac parte din câmpul semantic al apei (“ploua”. ofteaza. de guma. “mal”. “sunt”. privind-o ca element ce accelereaza descompunerea materiei. al senzatiei de permanenta amenintare. Astfel ploaia capata dimensiuni potopice. e plânset.” “Nervi de toamna” Preferinta pentru peisajele ploioase îl apropie pe Bacovia de Verlaine.” Toamna este în acord cu faptura umana cuprinsa de boala. fiind doar martor al manifestarilor lumii. Pe drumuri fac gesturi ciudate Iar frunze. de tristete. cauza de disperare si de nerabdare. de cadere în neant. copacii ramân goi. Metafora “materia plângând” sugereaza dimensiunile cosmice pe care le ia ploaia monotona. fapt dovedit de verbele de stare la timpul prezent (“aud”. mai tristi.În larg balans lenevos. . pe strada. sensibil. de vesnicul somn. “piloti”).

Un gol istoric se întinde. Pe-aceleasi vremuri ma gasesc… si simt cum de atâta ploaie Pilotii grei se prabusesc. învaluind lumea într-o stare sumbra. ci abundenta. si mi se pare Ca n-am tras podul de la mal. si ma duce-un gând Spre locuintele lacustre. monotona. Ce melancolie! Ploua. ploua. ploua cum n-am mai vazut” – “Ploua” “Ploua. de melancolie. de deznadejde si disperare. rece. Aud materia plângând… Sunt singur.” La Bacovia. În spate ma izbeste-un val – Tresar din somn. “Da.“De-atâtea nopti aud plouând. ploua. calda. ploaia nu este usoara. si parca dorm pe scânduri ude. de apatie. ploua… . ploua Vreme de betie – si s-asculti pustiul. ca cea de vara.

Ce melancolie! Singur. “Copacii albi. parcul devastat este nelipsit la Bacovia. Poezia “Decor” zugraveste parcul solitar în doua culori: alb si negru. la mortii. Vreme de betie – I-auzi cum mai ploua. dar si în legatura cu starea de visare pe care viziunea alb-negru o creaza. . pene negre. singur.Singur. funerar… Copacii albi. copacii negri. singur. iar imaginea pe care aceasta alternanta de nuante o creaza este ambigua. În parc regretele plâng iar… Cu pene albe. singur…” “Rar” În cadrul târgului provincial. dar si al pustietatii. obscura. vaga. pene negre O pasare cu glas amar Strabate parcul secular… Cu pene albe. cel al eternitatii (“parc secular”). si acest element constituie un simbol. Numeroasele repetitii subliniaza obsesia eului liric în legatura cu elementele de décor. copacii negri Stau goi în parcul solitar: Décor de doliu. singur.

. la fel ca si fereastra reflecta imagini echivalente. “Plumb” (“Stam singur lânga mort… si era frig…”). Astfel. Oglinda.Odaie. isterie (“Tovaras mi-i râsul hidos. Stau triste negrele tablouri – Faclia tremura-n oglinda. oglinda este prezenta ca martor al singuratatii. nevroza. si cu umbra” – “Palind”). “Gri” (“Ca si zarea… gândul meu se înnegri… / si de lume tot mai singur. care considera oglinda simbolul solitudinii într-un spatiu închis. În pacea ta e nebunie Dorm umbre negre prin unghere. plina de mistere.În parc fantomele apar…” Obsesia singuratatii la Bacovia este ilustrata în poezii ca “Lacustra” (“Sunt singur si ma duce-un gând / Spre locuintele lacustre”). dar nu identice. distorsionate. Aceasta tema este împrumutata de la Rodenbach. Pe masa arde o faclie. motivul singuratatii se împleteste cu tema claustrofobiei si cea a oglinzii.Odaie. în poezia bacoviana. reflectând imagini halucinante. tot mai barbar -”) si genereaza stari de depresie. Când plânsu-ncepe sa ma prinda. capabile de a intensifica zbuciumul interior. plina de ecouri. În poezia “Singur”. toamna despletita În mii de fluiere cânta. . . “Odaia mea ma înspaimânta. Cu brâie negre zugravita – Prin noapte.

“Prin mahalali mai neagra noaptea pare sivoaie-n case triste inundara s-auzi tusind o tusa-n sec. în care se aude tusea prin peretii deteriorati si în care ploaia intra siroaie. nestiut de nimeni”). vagabondajul sunt aspecte degradante ale vietii pe care Bacovia le valorifica si pe care le transforma în motive ce se regasesc în poezii ca: “Nocturna” (“Fug ratacind în noaptea cetatii”). topit de bautura – si-n noaptea asta de nimic nu-mi pasa. Motivul vagabondajului este asociat în poezia “Plumb de iarna” cu ideea de libertate si de evadare din monotonie. Ori ca Verlaine.” „Sonet” Alcoolistul hoinareste pe strazile aceluiasi târg cu mahalale sordide. toamna despletita În mii de fluiere cânta.Odaia mea ma înspaimânta… Aici n-ar sta nici o iubita.” Alcoolismul. amara – Prin ziduri vechi ce stau în darâmare. . Aceste motive se împletesc cu cel al singuratatii si al târgului parasit. Ca Edgar Poe ma reîntorc spre casa. formând un tot unitar. “Poem finala” (“Eu trebuie sa plec[…] Singur sa ma pierd în lume.Prin noapte.

nu îl remarca si astfel poetul este înfrânt. de-o vreme. Gândindu-ma la mine. acesta fiind nevoit sa pribegeasca pe strazile ude. sufocanta. însa oamenii marcati de dramele existentei. ma duce regretul Prin crânguri. . fara speranta. bolnav. palid. Bacovia a preluat un motiv romantic. libertate…” Într-o atmosfera de deznadejde. “Afara o vreme de plumb si vântul împrastie ploaia. ma duc si eu. compozitori celebri Au aranjat un vast concert… Pe galbene alei. pe vreme de toamna monotona.“Iarna. Plângând. al poetului damnat. frunzele se descompun în bataia vântului si a ploii tomnatice. vis…o. de tristete. cu bratele învinse. […] O. pe lume. violetul. poetii tristi declama lungi poeme – […] Pierdut. “În toamna violata. poetul prezinta “publicului anonim” operele sale. Natura este în deplina concordanta cu sentimentele poetului distrus: vremea este apasatoare. si fredonând.” “Note de toamna” Soarta poetului este vitrega. în ciuda faptului ca simbolismul se opune romantismului. pe margini de linii ferate – Când fâlfâie.

coroanele. desi insuccesul poetului reprezinta o enigma. este un lucru ce s-a întâmplat mereu./ si trist cânta. “lugubru”. “funerar”. apasatoare. descompunerea cadavrelor asezate pe catafalc si ./ De pe clavir.”).”). plângând. “cavou”. datorita sugestiei plumbului si datorita monotoniei vocalelor închise urmate de consoane nazale (“Dormeau adânc sicriele de plumb. continând o serie de cuvinte din sfera semantica a mortii: “sicriu”. si pare tabloul acesta Ca-i antic si plin de mister !…” “Toamna” Cuvântul “antic” sugereaza faptul ca./ si urmari. ca si în trecut. prin gratii. afectat Asteapta tusind pe la geamuri Tomnatice frunze prin târg Alearga. “pamânt”. Motivul mortii si al descompunerii materiei este un motiv fundamental în opera lui Bacovia. Fiinta umana./ si flori de plumb si funerar vesment . “mort”. Poezii ca “Plumb”. Se uita ca luna prin ramuri. cu droaia. pe drumuri. marsul monoton. dezagregarea materiei. acompaniat de sunetele monotone ale instrumentelor muzicale. creatorul a fost urmarit de nefericire. închisa în acest spatiu lugubru. Atmosfera creata este sumbra. Ea plânge… el palid se pierde Prin târgul salbatec. Clavirul si vioara care cânta marsul funebru sunt simboluri ale melancoliei grave. sever. “Mars funebru”. În poezia “Cuptor”. Moartea este prezentata ca un spectacol macabru. cuprins de disperare. Imaginea funerara din poezia “Plumb” este terifianta întrucât presupune ideea mortii.Un bolnav poet. sicriele îsi privegheaza amorul mort. adormita. “Melancolie” dezvolta aceste motive. pierduta. gemând între faclii/ […] Apoi. veni si-o blonda în salon… / si-aproape goala prinse. “catafalc”. având ca elemente de décor cavoul. (“Iar la clavir o bruna despletita/ Cânta purtând o mantie cernita. o scripca înnegrita . O fata. “coroane”.

Daca în lirica romantica iubita este o fiinta angelica. dar si al tuberculozei. este foarte des asociata cu cântecul clavirului. la saracia si degradantul mediu în care traiesc. nevroza sunt stari caracteristice personajelor bacoviene si sunt o reactie la fenomenele naturii. de-abia ma mai port . Datorita corespondentelor ce se stabilesc între imagini si stari de spirit apare ideea de dramatism. “Oh. în poeziile bacoviene eul liric îi împartaseste persoanei dragi viziuni macabre (“Sunt câtiva morti în oras. Totusi. violetul sugereaza monotonie./ Iar eu nedumerit ma mir.[…]/ E miros de cadavre. uneori aspectele tragice provocând o stare comica. . la Bacovia. iubito”). negrul. compusa din culori în stare pura. Cromatica la fel ca si acustica poeziei bacoviene are un rol esential în conturarea atmosferei. rosul. iar rosul este simbolul vietii./ Iubita cânta la clavir. Motivul strigatului ca forma de revolta (“Dormea întors amorul meu de plumb/ Pe flori de plumb… si-am început sa-l strig” – “Plumb”) si extrapolarea cosmica a unor situatii sau a unor stari sunt. iubito/ Chiar pentru asta am venit sa-ti spun.” . iubita se lasa prada gesturilor patetice (“Afara ninge prapadind. la fel ca si cromatica este stridenta. spleen. “si-am plâns la geam. sunt simboluri ale conditiei umane în societate. simbol al tristetii./ Aceeasi nepasare/ De oameni./ Deschide clavirul si cânta-mi” – “Trudit”). Bacovia îsi marturiseste preferinta pentru culoare: “În poezie. Tragicul. plânsul talangii când ploua!” – “Ploua”. racnete. si-a cazut pe clape.” Cromatica stridenta./ Reiese-atât de bine . si m-a cuprins delirul” – “Mars funebru”). plâns. simbolizând aspiratia spre înalt. ftiziei. În numeroase poezii apare formula de adresare “iubito”. Fiecarui sentiment îi corespunde o culoare.” – “Cuptor”) sau îsi marturiseste nepasarea (“Din tot ce scriu./ Chiar pentru asta am venit sa-ti spun.[…] Ea plânge. boala. al parcului solitar si al târgului (“si plângi… si-i frig de toamna…” “Alean”. astfel încât se poate vorbi de existenta motivului iubirii. iar negrul este culoarea mortii. de aceea motivul plânsului si cel al nevrozei sunt nelipsite în poeziile în care sunt prezente motivul toamnei. Acest lucru dovedeste faptul ca Bacovia nu este doar simbolist. de asemenea elemente expresioniste.chiar a oamenilor vii. Imaginea iubitei. violetul ocupa cel mai important loc în poeziile bacoviene. Albul reprezinta visarea si eternitatea. si de tine. însa nu este de esenta clasica. Daca romanticii îi declarau iubitei dragostea nemuritoare. galbenul sugereaza deznadejdea. urlete de câini) si deloc evanescenta. Acustica. Plânsul. iubito. si iar am venit…/ Dar astazi. al duiosiei (“Iubito. galbenul. ci este degradat. m-a obsedat întotdeauna un subiect de culoare. Verdele asociat cu roz sau albastru simbolizeaza nevroza. Dragostea devine un spectacol hilar – hidos pentru eul liric. fiecare având rol de simbol.“Ego”). Albul. Pictura cuvintelor sau auditie colorata. a femeii. ci face un pas spre expresionism. Ideea mortii este sugerata de imagini vizuale si olfactive (“Sunt câtiva morti în oras. iubito.[…] Iubita cânt-un mars funebru./ si geme greu ca în delir…” – “Nevroza”). acest motiv este tratat într-un mod total diferit de maniera romantica. zgomotoasa (tuse. al ploii.

infiltrat in "zarea grea de plumb" se intoarce pe pamant sub forma de ninsoare "gri". Bacovia alatura poeziei cele mai diverse sonoritati si obtine un efect unic. Plumbul este culoarea amurgurilor "de huma" ale toamnei bacoviene. Sunetele fanfarei sunt simboluri ale monotoniei provinciale. cu«tonalitate si cu o viziune total noi. de ploi si de zapada. calitati care l-au impus in cadru simbolismului romanesc. încropite. nu se spiritualizeaza. rece. care nu se intelectualizeaza. O astfel de dispozitie sufleteasca e prin esenta muzicala. acoperind oamenii si lucrurile cu valul putreziciunii. Cele mai importante teme si motive simboliste din lirica bacoviana sunt: m5c592mx18irf Plumbul — care sugereaza o existenta cenusie supusa tragic gravitatiei universale: grea. . cnsumata sub un cer de plumb. dupa cum igrasia e lacrima zidurilor umede. e poezia cinesteziei imobile. Jucând rolul compozitorului. în ea salutam. care a cantat ploaia insinuanta. poate. uratul funebru. provincia. cu care se contopeste. apasatoare. dezolanta.Poetul urmareste. Calinescu). Eugen Lovinescu Teme si motive simboliste in poezia bacoviana George Bacovia a fost un poet autentic si original. în special clavirul. de aici provenind preferinta pentru instrumente muzicale. cinestezie profund animalica: secretiune a unui organism bolnav. ale tristetii. traversat diametral de corbii mortii {Amurg de iarna). i s-ar putea tagadui interesul. nu I se poate însa tagadui realitatea primara. totusi si efectele melodice. nu se rationalizeaza. cinestezie ce nu se diferentiaza de natura putreda de toamna. vioara ale caror cântecele sunt simboluri ale melancoliei grave. monotonia burgheza. “Poezia lui Bacovia e expresia celei mai elementare stari sufletesti. cea dintâi licarire de constiinta a materiei ce se însufleteste”. metalul . Poezia lui poate fi pusa in paralel cu simbolismul francez: "Simbolismul poetului este acela din traditie sumbra a baudelaireanismului. tristetea autumnala (G.

de caldura-n oras. ploua/ Vreme de betie") facilitand golul existential si sentimentul singuratatii cosmice ("/-auzi cum mai ploua/ Ce melancolie/ Singur. cadavrele se descompun ". Cum suna sub suri invechite Cum suna in sufletu-mi mut!" (Ploua) Este ploaia care "se infiltreaza pretutindeni ca un morb al putrezirii" (A. incet. de toamna cu ploi putrede. al carei sens major este alunecarea lenta in moarte a oamenilor.Greutatea plumbului (integrata si fiintei umane) va aduce caderea.in acest spatiu. Piru) in poezia Cuptor: "Sunt cativa morti in oras. a suvoaielor "triste" care inunda casele si a zidurilor vechi "ce stau in daramare" {Sonet) caracterizeaza degradarea materiei. prabusirea in abisul temporal {Lacustra) sau in moarte {"Asculta cum greu. cu arbori cangrenati. In orasul bacovian (in care "Scartaie toamna din crengi ostenite"). iubito. alteori. iar frigul . Lovinescu)."galbeni". sub greutatea de plumb a destinului universal. Si grele talangi adormite. limitata intr-un peisagiu de mahala de oras provincial. Extinsa si asupra umanului. ploua.Rar).. cum n-am mai vazut. Orasul bacovian este un spatiu in care viata reprezinta o fateta a damnarii primordiale. copiii . Mitescu). fluviul heraclitean a acoperit esentele primordiale si din curgerea lui n-a mai ramas decat malul. ea facand sa se prabuseasca Universul in malul Neantului: "Si simt cum de atata ploaie/ Pilotii grei se prabusesc" (Lacustra). caci uniformitatea creeaza impresia unui timp tarator. . caracterizat prin absenta miracolului. ce poate sa fie perceputa ca o desfasurare monotona si obsedanta ("Ploua. modificand sensul si proportiile marelui Timp. intre cimitir si abator" (E. ploaia conduce la dezagregarea materiei ca un solvent miraculos.Melancolie). Orasul bacovian reprezinta o faza in curgerea ireversibila spre moartea lucrurilor: imaginea mahalalelor in care "mai neagra noaptea pare". Orasul bacovian este targul de provincie aflat sub semnul plumbului si caracterizat printr-o atmosfera de "coplesitoare dezolare. rotatia anotimpurilor nu inseamna si trecerea vremii. "Da. singur" . a lucrurilor si a lumii. singur. Chiar pentru asta am venit sa-ti spun. toate contin sugestia degradarii elementelor intr-o alunecare ireversibila in noroiul universal care inghite totul. din adancuri/Pamantul la dansul ne cheama" . ploua..de mormant. Pe catafalc. declansand tristeti -acute si conducand la moartea visurilor. senzatia putrezirii capata un aspect "aproape cosmic" (Al. In poezia Moina noaptea e "murdara". Ploaia depresiva acompaniaza" continuu autumnalul: este ploaia-moina ca regim nocturn al orasului ("Orasul doarme ud in umezeala grea" — Nocturna). Plumbul este un simbol esential in lirica bacoviana.

Poezia care sintetizeaza motivele ploii. al pamantului-mormant ale carui adancuri lanseaza. evident.Poezia intitulata Lacustra caracterizata ca "suprema condensare a terorii de umed" (Calinescu) releva si alte motive: singuratatea. metafora: "Aud materia plangand" converteste substanta universala in Planset cosmic.somnul. numai noian de negru." Motivul golului: golul spatial este echivalent cu pustiul camerei. Aici. poetul ofera "viziunea infernala a unei ploi negre... in care totul s-a redus la scrum. in sfarsit. —" (Pulvis) Motivul agoniei se propaga prin cunoscutele cercuri concentrice ale universului liric bacovian. urmeaza natura cu crengi care scartaie ca niste schelete si gradini cangrenate si. chemarea mortii./ Carbonizat. mortii si culoritor este Negru. stand singur in camera lui si ascultand ploaia. Golul temporal este apanajul vesniciei.. luminate de becuri agonice. In golul tau e nebunie. amorul fumega/ Parfum de pene arse si ploua. golul. Universul — pentru care toamna si amurgurile constituie semnele agoniei timpului. poetul traieste o experienta unica: identificarea cu omul preistoric. . de carbune" (Calinescu). noian de negru. eludand timpul. atmosfera de iad postardere. fiind coplesitoare: "Vibrau scantei de vis. agoniei si mortii: galbenul frunzelor toamnei. cei doi devin legati prin ploaie si singuratate si — mai ales — prin destinul comun: coparticiparea la alunecarea Totului in Nefiinta.. un spatiu al mortii: "Imensitate. in versul al doilea. Cel mai mic punct al acestuia este omul ("Si galbeni trec bolnavi/ Copii de la scoala"). vesnicie. rosul — reprezentand convertirea in sange a lacrimilor Cosmosului ("Si-nsangerat. haos care toate-aduni.. ca insotitor al negrului funerar ("O femeie in doliu pe strada/ O frunza galbena tremura dupa ea"). amurgul/ Patrunde-ncet prin geamuri"). .. cosmarul. al orasului cu piete dezolante./Negru. Culorile universului bacovian sunt cele ale bolii. ca in mitul Sirenelor. este haosul care refuza Facerea. cenusiul plumbului. printre culorile bacoviene se include. Tu. Noaptea. violetul este strigatul sufletului traumatizat de inserarea de toamna (Amurg violet)...

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful