Elemente simboliste în poezia bacoviana

Simbolismul, curent literar de dimensiune europeana ce a aparut în Franta la sfârsitul secolului al XIX-lea, constituie o reactie împotriva parnasianismului, a romantismului, dar si a naturalismului. Astfel, simbolismul renuntala modalitati care sunt de domeniul epicului sau al dramaticului, optând, în schimb pentru o lirica a inefabilului realizata prin sugestie, aluzie, analogie, corespondenta. Simbolistii refuza ideile si imaginile clare, precise, preferând sa exprime impresii vagi, stari sufletesti neclare, sa cufunde sufletul în reverie. Sensibilitatea simbolista se caracterizeaza prin melancolie, anxietate, nevroza, spleen, prin gustul pentru bizar. Bacovia este unul dintre marii poeti originali de dupa Eminescu, desi opera sa a stârnit reactii controversate în rândurile criticilor. Nichita Stanescu considera ca “dintre poetii a caror tensiune de comunicare a atins pragul extrem al suportabilitatii emotive, în ordinea poeziei românesti, Bacovia este primul”, pe când George Calinescu îl pune în mari drepturi, numindu-l “poet care cultiva artificiul”. Creatorul volumelor “Plumb”, ”Scântei galbene”, ”Cu voi”, ”Comedii în fond” si ”Stante burgheze”, recunoaste ca o importanta sursa de inspiratie o reprezinta operele simbolistilor francezi: “Una din obsesiile mele a alcatuit-o simbolismul decadent. Prin 1898-1903 m-am preocupat adânc de Verlaine, Rimbaud, Baudelaire, Rollinat, Jean Moreas pe care i-am descoperit în colectia “Les hommes d’aujourd’hui”” si marturiseste ca poeziile sale nu sunt o manifestare pe plan social, ci un lucru personal, un mijloc de a-si procura satisfactii proprii: “Nu am nici un crez poetic. Scriu precum vorbesc cu cineva, pentru ca îmi place aceasta îndeletnicire”. Eugen Lovinescu spune ca, în operele sale, Bacovia creaza “o atmosfera de plumb”, surprinde un univers exterior “de coplesitoare dezolare”, pustiu, apasator, obsedant prin repetitie (“Buciumul toamna/ Agonic – din fund - / Trec pasarele si tainic s-ascund. /Ţârâie ploaia / Nu-i nimeni pe drum; / Pe-afara de stai / Te-nabusi de fum.” – “Pastel”). Imaginea toamnei cu ploi monotone, ce grabeste declinul vitalului, cu copaci decompusi în parcuri devastate, este limitata într-un peisaj de mahala al târgului provincial de altadata, cu casele scufundate în noroaie eterne, “între cimitir si abator”. Poezia lui Bacovia este un avertisment dat lumii, de la care nu asteapta vreun raspuns: de aici, sentimentul vidului, râsul absurd, nervozitatea. Bacovia experimenteaza procedee moderne. Trei sunt elementele care duc la dezagregarea si la dezordinea lumii: focul, care mocneste si agonizeaza, apa, care descompune, vântul, ale carui sunete sinistre reprezinta simbolic dezechilibrul lumii. Bacovia valorifica teme si motive simboliste autentice, pe care le preia de la poetii francezi si pe care le împleteste cu maiestrie: motivul târgului provincial, motivul toamnei dezolante, motivul ploii, motivul parcului solitar, motivul singuratatii, motivul vagabondului si alcoolismului, motivul mortii si a descompunerii materiei, motivul

“Ploua… . cerul jos si greu este de plumb. motivul iubirii (vazuta într. Bacovia nu înzestreaza urâtul cu puteri supranaturale. domol” . / Cad corbii. cu strazi mici acoperite de fân si noroi este prezentat si în poezia “Proza”. si plâng si eu. printre crâsme si dughene murdare. sarac. / Plina-I zapada de sânge animal” – “Tablou de iarna”. si ninge ca-ntr-un cimitir. imagine ce produce melancolie. În creatiile bacoviene. (“si sânge cald se scurge pe canal. umezeala atinge dimensiuni apocaliptice (“Deatâtea nopti aud plouând. spre deosebire de Baudelaire. schimbator este insuflat de Baudelaire. “Departe. orasul apare sinistru. “Afara ninge prapadind. potrivnic vietii.poetului damnat. iar corbii se prabusesc din zbor. lipsit de speranta.” Târgul mizerabil. / si-ncet. întunecat. Eul liric îsi exprima regretul ca iubita este nevoita sa traiasca într-un mediu degradant. însa.maniera opusa romantismului). tristete. iubito. si târgul sta întunecat.”Lacustra”). cadavrele se descompun… “ . Iubita cânta la clavir.”Pastel”).”Cuptor”). Laitmotivul acestei poezii este orasul cimitir (prin repetitia versului “si singe ca-ntr-un cimitir”). simbol al mediului sufocant. / Aud materia plângând“ . La Bacovia. pustiu. Motivul nevrozei provocate de un anotimp sumbru. si tremurând Pe umeri pletele-I resfir … Afara târgul sta pustiu. De parca ninge-n cimitir. ci îi alatura starea de atrofiere. al terorii. pe câmp. angoasa (“si geme greu ca în delir”). În “Nevroza” este zugravita imaginea târgului acoperit de zapada. de deteriorare continua. un loc unde curge sânge pe strazi. ca un lacas al figurilor de ceara. (“Sunt câtiva morti în oras.

de huma. Pe-un târg saracit – -si-aici sta iubita… Ploua… Pe-un târg jidovit.Pe-un târg mizerabil De glod si coceni Pe-un târg jidovit si plin de dugheni -si-aici sta iubita… si ulita-i plina De fân si coceni si trec cotiugare Cu saci de faina si ploua si mai tare Pe crâsme murdare. iar copacii scheletici se îndoaie molatec în bataia vântului. de nevroza. cenusiu ce trezeste stari de neliniste. de infiorare datorita acusticii sinistre. cu atmosfera de degradare si astfel. “Amurg de toamna” prezinta un peisaj pustiu. Pe câmp sinistre soapte trec pe vânt – Departe plopii s-apleaca la pamânt . anotimp al descompunerii si al mortii. “Amurg de toamna pustiu.” Fenomenele naturii se îmbina armonios cu cadrele sumbre. Soarele este anemic. se întâlneste motivul toamnei dezolante.

“sunt”. Metafora “materia plângând” sugereaza dimensiunile cosmice pe care le ia ploaia monotona. e plânset. si bureaza. . Existenta motivului ploii se explica prin frecventele mentiuni sau aluzii la acest fenomen. e gol… si-i frig. Pe drumuri fac gesturi ciudate Iar frunze. “plâns”.” Toamna este în acord cu faptura umana cuprinsa de boala. fapt dovedit de verbele de stare la timpul prezent (“aud”. pe strada. “simt”. Cad grele. reprezentând un simbol al declinului. chiar de dementa. de guma. sensibil. cât si cea umana: frunzele cad rapuse de umezeala. mai tristi. Imaginea ploii este largita prin folosirea adverbului “atâtea”(ce capata rol de superlativ) si reprezinta un simbol al deznadejdii. copacii ramân goi. e somn… Copacii. de vesnicul somn. e fosnet. În poezia “Lacustra” numeroase cuvinte fac parte din câmpul semantic al apei (“ploua”. Astfel ploaia capata dimensiuni potopice. fiind doar martor al manifestarilor lumii. de cadere în neant. ofteaza. “E toamna. mai bolnavi. cauza de disperare si de nerabdare.În larg balans lenevos. Bacovia are tendinta de a crea din ploaie un cadru obsesiv. iar oamenii sunt cuprinsi de delir. privind-o ca element ce accelereaza descompunerea materiei. “mal”. “tresar”). Ploaia monotona si frigul patrunzator. “val”. udate. “piloti”).” “Nervi de toamna” Preferinta pentru peisajele ploioase îl apropie pe Bacovia de Verlaine. al senzatiei de permanenta amenintare. Eul liric este pasiv. de tristete. E tuse. grabeste descompunerea vegetala. Amantii.

monotona. si mi se pare Ca n-am tras podul de la mal. ploua cum n-am mai vazut” – “Ploua” “Ploua. de melancolie. calda. învaluind lumea într-o stare sumbra. si ma duce-un gând Spre locuintele lacustre. de deznadejde si disperare. ploua Vreme de betie – si s-asculti pustiul. ca cea de vara. ploua… . ploua. Aud materia plângând… Sunt singur.” La Bacovia. rece. Ce melancolie! Ploua. În spate ma izbeste-un val – Tresar din somn. de apatie. ploaia nu este usoara. si parca dorm pe scânduri ude. ploua.“De-atâtea nopti aud plouând. “Da. ci abundenta. Pe-aceleasi vremuri ma gasesc… si simt cum de atâta ploaie Pilotii grei se prabusesc. Un gol istoric se întinde.

vaga. parcul devastat este nelipsit la Bacovia. obscura. funerar… Copacii albi.Singur. pene negre. Numeroasele repetitii subliniaza obsesia eului liric în legatura cu elementele de décor. copacii negri Stau goi în parcul solitar: Décor de doliu. cel al eternitatii (“parc secular”). la mortii. copacii negri. iar imaginea pe care aceasta alternanta de nuante o creaza este ambigua. . Vreme de betie – I-auzi cum mai ploua. singur. “Copacii albi. În parc regretele plâng iar… Cu pene albe. dar si în legatura cu starea de visare pe care viziunea alb-negru o creaza. pene negre O pasare cu glas amar Strabate parcul secular… Cu pene albe. singur. dar si al pustietatii. Ce melancolie! Singur. si acest element constituie un simbol. Poezia “Decor” zugraveste parcul solitar în doua culori: alb si negru. singur…” “Rar” În cadrul târgului provincial. singur.

În pacea ta e nebunie Dorm umbre negre prin unghere.În parc fantomele apar…” Obsesia singuratatii la Bacovia este ilustrata în poezii ca “Lacustra” (“Sunt singur si ma duce-un gând / Spre locuintele lacustre”). “Gri” (“Ca si zarea… gândul meu se înnegri… / si de lume tot mai singur. la fel ca si fereastra reflecta imagini echivalente. în poezia bacoviana. În poezia “Singur”. distorsionate. isterie (“Tovaras mi-i râsul hidos. “Plumb” (“Stam singur lânga mort… si era frig…”). . care considera oglinda simbolul solitudinii într-un spatiu închis. . toamna despletita În mii de fluiere cânta. Când plânsu-ncepe sa ma prinda. nevroza. Stau triste negrele tablouri – Faclia tremura-n oglinda.Odaie. “Odaia mea ma înspaimânta. oglinda este prezenta ca martor al singuratatii. motivul singuratatii se împleteste cu tema claustrofobiei si cea a oglinzii. plina de ecouri. tot mai barbar -”) si genereaza stari de depresie. Oglinda. dar nu identice. capabile de a intensifica zbuciumul interior.Odaie. Cu brâie negre zugravita – Prin noapte. Aceasta tema este împrumutata de la Rodenbach. Pe masa arde o faclie. Astfel. . si cu umbra” – “Palind”). plina de mistere. reflectând imagini halucinante.

amara – Prin ziduri vechi ce stau în darâmare. nestiut de nimeni”). Ca Edgar Poe ma reîntorc spre casa. topit de bautura – si-n noaptea asta de nimic nu-mi pasa. vagabondajul sunt aspecte degradante ale vietii pe care Bacovia le valorifica si pe care le transforma în motive ce se regasesc în poezii ca: “Nocturna” (“Fug ratacind în noaptea cetatii”). Aceste motive se împletesc cu cel al singuratatii si al târgului parasit.” Alcoolismul. în care se aude tusea prin peretii deteriorati si în care ploaia intra siroaie. Ori ca Verlaine. “Prin mahalali mai neagra noaptea pare sivoaie-n case triste inundara s-auzi tusind o tusa-n sec. toamna despletita În mii de fluiere cânta. formând un tot unitar.” „Sonet” Alcoolistul hoinareste pe strazile aceluiasi târg cu mahalale sordide. Motivul vagabondajului este asociat în poezia “Plumb de iarna” cu ideea de libertate si de evadare din monotonie.Prin noapte. . “Poem finala” (“Eu trebuie sa plec[…] Singur sa ma pierd în lume.Odaia mea ma înspaimânta… Aici n-ar sta nici o iubita.

“Iarna. ma duc si eu. libertate…” Într-o atmosfera de deznadejde. de tristete. Bacovia a preluat un motiv romantic. frunzele se descompun în bataia vântului si a ploii tomnatice. pe lume. acesta fiind nevoit sa pribegeasca pe strazile ude. “În toamna violata. cu bratele învinse. ma duce regretul Prin crânguri. compozitori celebri Au aranjat un vast concert… Pe galbene alei. vis…o. […] O. nu îl remarca si astfel poetul este înfrânt. Plângând. fara speranta. pe vreme de toamna monotona. violetul. poetii tristi declama lungi poeme – […] Pierdut. si fredonând. de-o vreme. al poetului damnat. “Afara o vreme de plumb si vântul împrastie ploaia. . sufocanta.” “Note de toamna” Soarta poetului este vitrega. poetul prezinta “publicului anonim” operele sale. Gândindu-ma la mine. pe margini de linii ferate – Când fâlfâie. însa oamenii marcati de dramele existentei. în ciuda faptului ca simbolismul se opune romantismului. palid. Natura este în deplina concordanta cu sentimentele poetului distrus: vremea este apasatoare. bolnav.

descompunerea cadavrelor asezate pe catafalc si . “Melancolie” dezvolta aceste motive. apasatoare. Ea plânge… el palid se pierde Prin târgul salbatec. “pamânt”. Atmosfera creata este sumbra./ De pe clavir. “cavou”. datorita sugestiei plumbului si datorita monotoniei vocalelor închise urmate de consoane nazale (“Dormeau adânc sicriele de plumb. “catafalc”. coroanele. În poezia “Cuptor”. Imaginea funerara din poezia “Plumb” este terifianta întrucât presupune ideea mortii. Poezii ca “Plumb”. O fata.”). gemând între faclii/ […] Apoi. ca si în trecut. este un lucru ce s-a întâmplat mereu. “mort”. “lugubru”. continând o serie de cuvinte din sfera semantica a mortii: “sicriu”. (“Iar la clavir o bruna despletita/ Cânta purtând o mantie cernita. Moartea este prezentata ca un spectacol macabru. veni si-o blonda în salon… / si-aproape goala prinse. sicriele îsi privegheaza amorul mort. cu droaia. desi insuccesul poetului reprezinta o enigma. “coroane”. prin gratii. Clavirul si vioara care cânta marsul funebru sunt simboluri ale melancoliei grave./ si flori de plumb si funerar vesment . acompaniat de sunetele monotone ale instrumentelor muzicale. dezagregarea materiei. creatorul a fost urmarit de nefericire.Un bolnav poet. pierduta. marsul monoton. adormita. “funerar”. având ca elemente de décor cavoul. Motivul mortii si al descompunerii materiei este un motiv fundamental în opera lui Bacovia. Fiinta umana. cuprins de disperare. pe drumuri. Se uita ca luna prin ramuri.”). plângând. “Mars funebru”. sever./ si urmari./ si trist cânta. o scripca înnegrita . si pare tabloul acesta Ca-i antic si plin de mister !…” “Toamna” Cuvântul “antic” sugereaza faptul ca. afectat Asteapta tusind pe la geamuri Tomnatice frunze prin târg Alearga. închisa în acest spatiu lugubru.

dar si al tuberculozei. zgomotoasa (tuse. Daca romanticii îi declarau iubitei dragostea nemuritoare. ftiziei. racnete. “Oh. si-a cazut pe clape. spleen.[…]/ E miros de cadavre./ Aceeasi nepasare/ De oameni.[…] Iubita cânt-un mars funebru./ Iar eu nedumerit ma mir. Albul. simbolizând aspiratia spre înalt. Dragostea devine un spectacol hilar – hidos pentru eul liric. Verdele asociat cu roz sau albastru simbolizeaza nevroza. si m-a cuprins delirul” – “Mars funebru”). la fel ca si cromatica este stridenta. Ideea mortii este sugerata de imagini vizuale si olfactive (“Sunt câtiva morti în oras. În numeroase poezii apare formula de adresare “iubito”. “si-am plâns la geam.[…] Ea plânge. rosul. Albul reprezinta visarea si eternitatea. sunt simboluri ale conditiei umane în societate. este foarte des asociata cu cântecul clavirului. Cromatica la fel ca si acustica poeziei bacoviene are un rol esential în conturarea atmosferei.” Cromatica stridenta./ Iubita cânta la clavir. iubito”). negrul. Datorita corespondentelor ce se stabilesc între imagini si stari de spirit apare ideea de dramatism. de-abia ma mai port . Bacovia îsi marturiseste preferinta pentru culoare: “În poezie. a femeii. iubita se lasa prada gesturilor patetice (“Afara ninge prapadind. compusa din culori în stare pura. Acustica. de aceea motivul plânsului si cel al nevrozei sunt nelipsite în poeziile în care sunt prezente motivul toamnei.“Ego”). Motivul strigatului ca forma de revolta (“Dormea întors amorul meu de plumb/ Pe flori de plumb… si-am început sa-l strig” – “Plumb”) si extrapolarea cosmica a unor situatii sau a unor stari sunt. m-a obsedat întotdeauna un subiect de culoare. ci este degradat. plânsul talangii când ploua!” – “Ploua”.” . la Bacovia. violetul sugereaza monotonie. al parcului solitar si al târgului (“si plângi… si-i frig de toamna…” “Alean”. Pictura cuvintelor sau auditie colorata. . Totusi. Acest lucru dovedeste faptul ca Bacovia nu este doar simbolist.chiar a oamenilor vii. iar negrul este culoarea mortii. simbol al tristetii. Imaginea iubitei. iubito/ Chiar pentru asta am venit sa-ti spun. Daca în lirica romantica iubita este o fiinta angelica. boala. astfel încât se poate vorbi de existenta motivului iubirii.” – “Cuptor”) sau îsi marturiseste nepasarea (“Din tot ce scriu. urlete de câini) si deloc evanescenta. fiecare având rol de simbol. al duiosiei (“Iubito. Tragicul. si de tine. în poeziile bacoviene eul liric îi împartaseste persoanei dragi viziuni macabre (“Sunt câtiva morti în oras. ci face un pas spre expresionism. Plânsul. si iar am venit…/ Dar astazi. iubito. al ploii. plâns. galbenul sugereaza deznadejdea. acest motiv este tratat într-un mod total diferit de maniera romantica. uneori aspectele tragice provocând o stare comica. nevroza sunt stari caracteristice personajelor bacoviene si sunt o reactie la fenomenele naturii. de asemenea elemente expresioniste./ si geme greu ca în delir…” – “Nevroza”)./ Deschide clavirul si cânta-mi” – “Trudit”). Fiecarui sentiment îi corespunde o culoare. violetul ocupa cel mai important loc în poeziile bacoviene./ Reiese-atât de bine . galbenul. iar rosul este simbolul vietii. la saracia si degradantul mediu în care traiesc./ Chiar pentru asta am venit sa-ti spun. iubito. însa nu este de esenta clasica.

infiltrat in "zarea grea de plumb" se intoarce pe pamant sub forma de ninsoare "gri". apasatoare. i s-ar putea tagadui interesul. uratul funebru. provincia. încropite. Cele mai importante teme si motive simboliste din lirica bacoviana sunt: m5c592mx18irf Plumbul — care sugereaza o existenta cenusie supusa tragic gravitatiei universale: grea. acoperind oamenii si lucrurile cu valul putreziciunii. de aici provenind preferinta pentru instrumente muzicale. Bacovia alatura poeziei cele mai diverse sonoritati si obtine un efect unic. cinestezie ce nu se diferentiaza de natura putreda de toamna. cinestezie profund animalica: secretiune a unui organism bolnav. rece. Sunetele fanfarei sunt simboluri ale monotoniei provinciale. O astfel de dispozitie sufleteasca e prin esenta muzicala. nu se spiritualizeaza. Plumbul este culoarea amurgurilor "de huma" ale toamnei bacoviene. vioara ale caror cântecele sunt simboluri ale melancoliei grave. traversat diametral de corbii mortii {Amurg de iarna). nu se rationalizeaza. în ea salutam. cu«tonalitate si cu o viziune total noi. care a cantat ploaia insinuanta. Eugen Lovinescu Teme si motive simboliste in poezia bacoviana George Bacovia a fost un poet autentic si original. totusi si efectele melodice. cu care se contopeste. “Poezia lui Bacovia e expresia celei mai elementare stari sufletesti. ale tristetii. . dezolanta. poate. de ploi si de zapada. nu I se poate însa tagadui realitatea primara. Jucând rolul compozitorului.Poetul urmareste. metalul . dupa cum igrasia e lacrima zidurilor umede. tristetea autumnala (G. Poezia lui poate fi pusa in paralel cu simbolismul francez: "Simbolismul poetului este acela din traditie sumbra a baudelaireanismului. cea dintâi licarire de constiinta a materiei ce se însufleteste”. e poezia cinesteziei imobile. calitati care l-au impus in cadru simbolismului romanesc. cnsumata sub un cer de plumb. monotonia burgheza. care nu se intelectualizeaza. în special clavirul. Calinescu).

singur" . caracterizat prin absenta miracolului. Orasul bacovian reprezinta o faza in curgerea ireversibila spre moartea lucrurilor: imaginea mahalalelor in care "mai neagra noaptea pare". Ploaia depresiva acompaniaza" continuu autumnalul: este ploaia-moina ca regim nocturn al orasului ("Orasul doarme ud in umezeala grea" — Nocturna). "Da.. copiii . Si grele talangi adormite. fluviul heraclitean a acoperit esentele primordiale si din curgerea lui n-a mai ramas decat malul. toate contin sugestia degradarii elementelor intr-o alunecare ireversibila in noroiul universal care inghite totul. ploua. cadavrele se descompun ". prabusirea in abisul temporal {Lacustra) sau in moarte {"Asculta cum greu. de caldura-n oras.de mormant. Orasul bacovian este targul de provincie aflat sub semnul plumbului si caracterizat printr-o atmosfera de "coplesitoare dezolare. limitata intr-un peisagiu de mahala de oras provincial. Extinsa si asupra umanului. sub greutatea de plumb a destinului universal. cum n-am mai vazut. ploua/ Vreme de betie") facilitand golul existential si sentimentul singuratatii cosmice ("/-auzi cum mai ploua/ Ce melancolie/ Singur. intre cimitir si abator" (E. iar frigul .. singur. Orasul bacovian este un spatiu in care viata reprezinta o fateta a damnarii primordiale. a lucrurilor si a lumii.Rar). rotatia anotimpurilor nu inseamna si trecerea vremii. al carei sens major este alunecarea lenta in moarte a oamenilor.in acest spatiu. ea facand sa se prabuseasca Universul in malul Neantului: "Si simt cum de atata ploaie/ Pilotii grei se prabusesc" (Lacustra). Piru) in poezia Cuptor: "Sunt cativa morti in oras. Plumbul este un simbol esential in lirica bacoviana. declansand tristeti -acute si conducand la moartea visurilor. alteori. In poezia Moina noaptea e "murdara". In orasul bacovian (in care "Scartaie toamna din crengi ostenite"). ploua. a suvoaielor "triste" care inunda casele si a zidurilor vechi "ce stau in daramare" {Sonet) caracterizeaza degradarea materiei. ploaia conduce la dezagregarea materiei ca un solvent miraculos."galbeni". cu arbori cangrenati. Lovinescu). Pe catafalc.Greutatea plumbului (integrata si fiintei umane) va aduce caderea. modificand sensul si proportiile marelui Timp. iubito.Melancolie). caci uniformitatea creeaza impresia unui timp tarator. de toamna cu ploi putrede. Chiar pentru asta am venit sa-ti spun. din adancuri/Pamantul la dansul ne cheama" . senzatia putrezirii capata un aspect "aproape cosmic" (Al. . incet. Mitescu). ce poate sa fie perceputa ca o desfasurare monotona si obsedanta ("Ploua. Cum suna sub suri invechite Cum suna in sufletu-mi mut!" (Ploua) Este ploaia care "se infiltreaza pretutindeni ca un morb al putrezirii" (A.

printre culorile bacoviene se include. poetul ofera "viziunea infernala a unei ploi negre. rosul — reprezentand convertirea in sange a lacrimilor Cosmosului ("Si-nsangerat. in sfarsit.Poezia intitulata Lacustra caracterizata ca "suprema condensare a terorii de umed" (Calinescu) releva si alte motive: singuratatea. urmeaza natura cu crengi care scartaie ca niste schelete si gradini cangrenate si. Tu. ca insotitor al negrului funerar ("O femeie in doliu pe strada/ O frunza galbena tremura dupa ea").. cei doi devin legati prin ploaie si singuratate si — mai ales — prin destinul comun: coparticiparea la alunecarea Totului in Nefiinta... in care totul s-a redus la scrum. al orasului cu piete dezolante. chemarea mortii. agoniei si mortii: galbenul frunzelor toamnei. atmosfera de iad postardere. in versul al doilea. noian de negru. vesnicie. stand singur in camera lui si ascultand ploaia. golul. Poezia care sintetizeaza motivele ploii. Culorile universului bacovian sunt cele ale bolii. amurgul/ Patrunde-ncet prin geamuri"). un spatiu al mortii: "Imensitate.... Aici. violetul este strigatul sufletului traumatizat de inserarea de toamna (Amurg violet). Universul — pentru care toamna si amurgurile constituie semnele agoniei timpului. —" (Pulvis) Motivul agoniei se propaga prin cunoscutele cercuri concentrice ale universului liric bacovian../ Carbonizat.. al pamantului-mormant ale carui adancuri lanseaza./Negru. In golul tau e nebunie. amorul fumega/ Parfum de pene arse si ploua." Motivul golului: golul spatial este echivalent cu pustiul camerei. numai noian de negru. evident. metafora: "Aud materia plangand" converteste substanta universala in Planset cosmic. haos care toate-aduni. poetul traieste o experienta unica: identificarea cu omul preistoric. cenusiul plumbului. este haosul care refuza Facerea. ca in mitul Sirenelor. mortii si culoritor este Negru. eludand timpul. Cel mai mic punct al acestuia este omul ("Si galbeni trec bolnavi/ Copii de la scoala"). Noaptea. de carbune" (Calinescu). . cosmarul.somnul. . luminate de becuri agonice. fiind coplesitoare: "Vibrau scantei de vis. Golul temporal este apanajul vesniciei.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful