Elemente simboliste în poezia bacoviana

Simbolismul, curent literar de dimensiune europeana ce a aparut în Franta la sfârsitul secolului al XIX-lea, constituie o reactie împotriva parnasianismului, a romantismului, dar si a naturalismului. Astfel, simbolismul renuntala modalitati care sunt de domeniul epicului sau al dramaticului, optând, în schimb pentru o lirica a inefabilului realizata prin sugestie, aluzie, analogie, corespondenta. Simbolistii refuza ideile si imaginile clare, precise, preferând sa exprime impresii vagi, stari sufletesti neclare, sa cufunde sufletul în reverie. Sensibilitatea simbolista se caracterizeaza prin melancolie, anxietate, nevroza, spleen, prin gustul pentru bizar. Bacovia este unul dintre marii poeti originali de dupa Eminescu, desi opera sa a stârnit reactii controversate în rândurile criticilor. Nichita Stanescu considera ca “dintre poetii a caror tensiune de comunicare a atins pragul extrem al suportabilitatii emotive, în ordinea poeziei românesti, Bacovia este primul”, pe când George Calinescu îl pune în mari drepturi, numindu-l “poet care cultiva artificiul”. Creatorul volumelor “Plumb”, ”Scântei galbene”, ”Cu voi”, ”Comedii în fond” si ”Stante burgheze”, recunoaste ca o importanta sursa de inspiratie o reprezinta operele simbolistilor francezi: “Una din obsesiile mele a alcatuit-o simbolismul decadent. Prin 1898-1903 m-am preocupat adânc de Verlaine, Rimbaud, Baudelaire, Rollinat, Jean Moreas pe care i-am descoperit în colectia “Les hommes d’aujourd’hui”” si marturiseste ca poeziile sale nu sunt o manifestare pe plan social, ci un lucru personal, un mijloc de a-si procura satisfactii proprii: “Nu am nici un crez poetic. Scriu precum vorbesc cu cineva, pentru ca îmi place aceasta îndeletnicire”. Eugen Lovinescu spune ca, în operele sale, Bacovia creaza “o atmosfera de plumb”, surprinde un univers exterior “de coplesitoare dezolare”, pustiu, apasator, obsedant prin repetitie (“Buciumul toamna/ Agonic – din fund - / Trec pasarele si tainic s-ascund. /Ţârâie ploaia / Nu-i nimeni pe drum; / Pe-afara de stai / Te-nabusi de fum.” – “Pastel”). Imaginea toamnei cu ploi monotone, ce grabeste declinul vitalului, cu copaci decompusi în parcuri devastate, este limitata într-un peisaj de mahala al târgului provincial de altadata, cu casele scufundate în noroaie eterne, “între cimitir si abator”. Poezia lui Bacovia este un avertisment dat lumii, de la care nu asteapta vreun raspuns: de aici, sentimentul vidului, râsul absurd, nervozitatea. Bacovia experimenteaza procedee moderne. Trei sunt elementele care duc la dezagregarea si la dezordinea lumii: focul, care mocneste si agonizeaza, apa, care descompune, vântul, ale carui sunete sinistre reprezinta simbolic dezechilibrul lumii. Bacovia valorifica teme si motive simboliste autentice, pe care le preia de la poetii francezi si pe care le împleteste cu maiestrie: motivul târgului provincial, motivul toamnei dezolante, motivul ploii, motivul parcului solitar, motivul singuratatii, motivul vagabondului si alcoolismului, motivul mortii si a descompunerii materiei, motivul

(“si sânge cald se scurge pe canal. cu strazi mici acoperite de fân si noroi este prezentat si în poezia “Proza”. iubito.”Lacustra”).maniera opusa romantismului). si târgul sta întunecat. un loc unde curge sânge pe strazi. / Cad corbii. De parca ninge-n cimitir. orasul apare sinistru. umezeala atinge dimensiuni apocaliptice (“Deatâtea nopti aud plouând. / Plina-I zapada de sânge animal” – “Tablou de iarna”. printre crâsme si dughene murdare. potrivnic vietii. spre deosebire de Baudelaire. În “Nevroza” este zugravita imaginea târgului acoperit de zapada. domol” .”Pastel”). si tremurând Pe umeri pletele-I resfir … Afara târgul sta pustiu. însa. pe câmp. imagine ce produce melancolie. ci îi alatura starea de atrofiere. cadavrele se descompun… “ . / Aud materia plângând“ . La Bacovia.” Târgul mizerabil. si plâng si eu. întunecat. Bacovia nu înzestreaza urâtul cu puteri supranaturale. Iubita cânta la clavir. al terorii. iar corbii se prabusesc din zbor. “Afara ninge prapadind. schimbator este insuflat de Baudelaire. angoasa (“si geme greu ca în delir”). Motivul nevrozei provocate de un anotimp sumbru. simbol al mediului sufocant. “Ploua… . / si-ncet. ca un lacas al figurilor de ceara. Laitmotivul acestei poezii este orasul cimitir (prin repetitia versului “si singe ca-ntr-un cimitir”). sarac. motivul iubirii (vazuta într. cerul jos si greu este de plumb. pustiu. lipsit de speranta. tristete. În creatiile bacoviene.”Cuptor”). “Departe.poetului damnat. de deteriorare continua. si ninge ca-ntr-un cimitir. (“Sunt câtiva morti în oras. Eul liric îsi exprima regretul ca iubita este nevoita sa traiasca într-un mediu degradant.

“Amurg de toamna” prezinta un peisaj pustiu.” Fenomenele naturii se îmbina armonios cu cadrele sumbre. “Amurg de toamna pustiu.Pe-un târg mizerabil De glod si coceni Pe-un târg jidovit si plin de dugheni -si-aici sta iubita… si ulita-i plina De fân si coceni si trec cotiugare Cu saci de faina si ploua si mai tare Pe crâsme murdare. cenusiu ce trezeste stari de neliniste. Pe-un târg saracit – -si-aici sta iubita… Ploua… Pe-un târg jidovit. iar copacii scheletici se îndoaie molatec în bataia vântului. de huma. Soarele este anemic. cu atmosfera de degradare si astfel. Pe câmp sinistre soapte trec pe vânt – Departe plopii s-apleaca la pamânt . de nevroza. se întâlneste motivul toamnei dezolante. de infiorare datorita acusticii sinistre. anotimp al descompunerii si al mortii.

copacii ramân goi. Eul liric este pasiv. si bureaza. . e gol… si-i frig.” “Nervi de toamna” Preferinta pentru peisajele ploioase îl apropie pe Bacovia de Verlaine. ofteaza. de tristete. cauza de disperare si de nerabdare. de vesnicul somn. În poezia “Lacustra” numeroase cuvinte fac parte din câmpul semantic al apei (“ploua”. Cad grele. privind-o ca element ce accelereaza descompunerea materiei. “val”. fapt dovedit de verbele de stare la timpul prezent (“aud”. e somn… Copacii. “sunt”. Existenta motivului ploii se explica prin frecventele mentiuni sau aluzii la acest fenomen. al senzatiei de permanenta amenintare. Amantii. mai bolnavi. Astfel ploaia capata dimensiuni potopice. “E toamna. “simt”. reprezentând un simbol al declinului. Imaginea ploii este largita prin folosirea adverbului “atâtea”(ce capata rol de superlativ) si reprezinta un simbol al deznadejdii. de guma. mai tristi. Metafora “materia plângând” sugereaza dimensiunile cosmice pe care le ia ploaia monotona.În larg balans lenevos. e plânset. udate.” Toamna este în acord cu faptura umana cuprinsa de boala. de cadere în neant. sensibil. grabeste descompunerea vegetala. Bacovia are tendinta de a crea din ploaie un cadru obsesiv. E tuse. “mal”. fiind doar martor al manifestarilor lumii. Pe drumuri fac gesturi ciudate Iar frunze. e fosnet. “tresar”). “plâns”. iar oamenii sunt cuprinsi de delir. cât si cea umana: frunzele cad rapuse de umezeala. Ploaia monotona si frigul patrunzator. pe strada. “piloti”). chiar de dementa.

“Da. ploaia nu este usoara. În spate ma izbeste-un val – Tresar din somn. ploua. Aud materia plângând… Sunt singur. si parca dorm pe scânduri ude. de deznadejde si disperare. si mi se pare Ca n-am tras podul de la mal. Pe-aceleasi vremuri ma gasesc… si simt cum de atâta ploaie Pilotii grei se prabusesc. ploua cum n-am mai vazut” – “Ploua” “Ploua. de melancolie. calda.“De-atâtea nopti aud plouând.” La Bacovia. ploua Vreme de betie – si s-asculti pustiul. învaluind lumea într-o stare sumbra. si ma duce-un gând Spre locuintele lacustre. ploua… . ci abundenta. ca cea de vara. de apatie. ploua. rece. Un gol istoric se întinde. Ce melancolie! Ploua. monotona.

. singur.Singur. “Copacii albi. dar si în legatura cu starea de visare pe care viziunea alb-negru o creaza. pene negre O pasare cu glas amar Strabate parcul secular… Cu pene albe. pene negre. si acest element constituie un simbol. cel al eternitatii (“parc secular”). Vreme de betie – I-auzi cum mai ploua. vaga. Numeroasele repetitii subliniaza obsesia eului liric în legatura cu elementele de décor. dar si al pustietatii. singur…” “Rar” În cadrul târgului provincial. Poezia “Decor” zugraveste parcul solitar în doua culori: alb si negru. singur. singur. Ce melancolie! Singur. iar imaginea pe care aceasta alternanta de nuante o creaza este ambigua. funerar… Copacii albi. copacii negri Stau goi în parcul solitar: Décor de doliu. copacii negri. obscura. În parc regretele plâng iar… Cu pene albe. parcul devastat este nelipsit la Bacovia. la mortii.

motivul singuratatii se împleteste cu tema claustrofobiei si cea a oglinzii. plina de mistere. la fel ca si fereastra reflecta imagini echivalente. care considera oglinda simbolul solitudinii într-un spatiu închis. Când plânsu-ncepe sa ma prinda. . Aceasta tema este împrumutata de la Rodenbach. “Plumb” (“Stam singur lânga mort… si era frig…”). capabile de a intensifica zbuciumul interior. oglinda este prezenta ca martor al singuratatii. . În poezia “Singur”. Pe masa arde o faclie. distorsionate.În parc fantomele apar…” Obsesia singuratatii la Bacovia este ilustrata în poezii ca “Lacustra” (“Sunt singur si ma duce-un gând / Spre locuintele lacustre”). Cu brâie negre zugravita – Prin noapte. Stau triste negrele tablouri – Faclia tremura-n oglinda. plina de ecouri. si cu umbra” – “Palind”). În pacea ta e nebunie Dorm umbre negre prin unghere. .Odaie. toamna despletita În mii de fluiere cânta. “Gri” (“Ca si zarea… gândul meu se înnegri… / si de lume tot mai singur. nevroza. dar nu identice. isterie (“Tovaras mi-i râsul hidos. Astfel. reflectând imagini halucinante. “Odaia mea ma înspaimânta. în poezia bacoviana.Odaie. tot mai barbar -”) si genereaza stari de depresie. Oglinda.

Motivul vagabondajului este asociat în poezia “Plumb de iarna” cu ideea de libertate si de evadare din monotonie. în care se aude tusea prin peretii deteriorati si în care ploaia intra siroaie. “Prin mahalali mai neagra noaptea pare sivoaie-n case triste inundara s-auzi tusind o tusa-n sec. topit de bautura – si-n noaptea asta de nimic nu-mi pasa. “Poem finala” (“Eu trebuie sa plec[…] Singur sa ma pierd în lume. Ca Edgar Poe ma reîntorc spre casa. nestiut de nimeni”). Ori ca Verlaine. Aceste motive se împletesc cu cel al singuratatii si al târgului parasit.” „Sonet” Alcoolistul hoinareste pe strazile aceluiasi târg cu mahalale sordide.Odaia mea ma înspaimânta… Aici n-ar sta nici o iubita. amara – Prin ziduri vechi ce stau în darâmare. toamna despletita În mii de fluiere cânta.” Alcoolismul.Prin noapte. vagabondajul sunt aspecte degradante ale vietii pe care Bacovia le valorifica si pe care le transforma în motive ce se regasesc în poezii ca: “Nocturna” (“Fug ratacind în noaptea cetatii”). . formând un tot unitar.

“Iarna. libertate…” Într-o atmosfera de deznadejde. însa oamenii marcati de dramele existentei. sufocanta. Bacovia a preluat un motiv romantic. “În toamna violata. Natura este în deplina concordanta cu sentimentele poetului distrus: vremea este apasatoare. frunzele se descompun în bataia vântului si a ploii tomnatice. poetul prezinta “publicului anonim” operele sale. al poetului damnat. palid. fara speranta. vis…o. nu îl remarca si astfel poetul este înfrânt.” “Note de toamna” Soarta poetului este vitrega. Gândindu-ma la mine. bolnav. si fredonând. de-o vreme. . în ciuda faptului ca simbolismul se opune romantismului. acesta fiind nevoit sa pribegeasca pe strazile ude. ma duce regretul Prin crânguri. de tristete. pe margini de linii ferate – Când fâlfâie. pe vreme de toamna monotona. violetul. “Afara o vreme de plumb si vântul împrastie ploaia. […] O. poetii tristi declama lungi poeme – […] Pierdut. Plângând. pe lume. ma duc si eu. compozitori celebri Au aranjat un vast concert… Pe galbene alei. cu bratele învinse.

“Melancolie” dezvolta aceste motive. având ca elemente de décor cavoul.”).”). Imaginea funerara din poezia “Plumb” este terifianta întrucât presupune ideea mortii. Atmosfera creata este sumbra. O fata. cuprins de disperare. “cavou”. continând o serie de cuvinte din sfera semantica a mortii: “sicriu”. creatorul a fost urmarit de nefericire. acompaniat de sunetele monotone ale instrumentelor muzicale. este un lucru ce s-a întâmplat mereu. datorita sugestiei plumbului si datorita monotoniei vocalelor închise urmate de consoane nazale (“Dormeau adânc sicriele de plumb. (“Iar la clavir o bruna despletita/ Cânta purtând o mantie cernita. Clavirul si vioara care cânta marsul funebru sunt simboluri ale melancoliei grave. “Mars funebru”./ si trist cânta. descompunerea cadavrelor asezate pe catafalc si . Poezii ca “Plumb”. Motivul mortii si al descompunerii materiei este un motiv fundamental în opera lui Bacovia. Ea plânge… el palid se pierde Prin târgul salbatec. apasatoare. pierduta. “pamânt”. adormita. “mort”./ De pe clavir. În poezia “Cuptor”./ si urmari.Un bolnav poet. “lugubru”. gemând între faclii/ […] Apoi. desi insuccesul poetului reprezinta o enigma. si pare tabloul acesta Ca-i antic si plin de mister !…” “Toamna” Cuvântul “antic” sugereaza faptul ca. “funerar”. dezagregarea materiei. pe drumuri. ca si în trecut. plângând. afectat Asteapta tusind pe la geamuri Tomnatice frunze prin târg Alearga. o scripca înnegrita . Fiinta umana. Se uita ca luna prin ramuri. veni si-o blonda în salon… / si-aproape goala prinse. “catafalc”. marsul monoton. închisa în acest spatiu lugubru. “coroane”. sicriele îsi privegheaza amorul mort. sever. prin gratii. Moartea este prezentata ca un spectacol macabru. coroanele./ si flori de plumb si funerar vesment . cu droaia.

/ Iar eu nedumerit ma mir. iar negrul este culoarea mortii. iubito”). si iar am venit…/ Dar astazi. Totusi. Pictura cuvintelor sau auditie colorata. Ideea mortii este sugerata de imagini vizuale si olfactive (“Sunt câtiva morti în oras. ftiziei. la Bacovia. Plânsul. de-abia ma mai port . iubito. Motivul strigatului ca forma de revolta (“Dormea întors amorul meu de plumb/ Pe flori de plumb… si-am început sa-l strig” – “Plumb”) si extrapolarea cosmica a unor situatii sau a unor stari sunt. Acustica.” Cromatica stridenta. “si-am plâns la geam. la fel ca si cromatica este stridenta. Acest lucru dovedeste faptul ca Bacovia nu este doar simbolist. “Oh. si-a cazut pe clape. sunt simboluri ale conditiei umane în societate. iubita se lasa prada gesturilor patetice (“Afara ninge prapadind. galbenul sugereaza deznadejdea. la saracia si degradantul mediu în care traiesc. Datorita corespondentelor ce se stabilesc între imagini si stari de spirit apare ideea de dramatism. negrul. Albul. Cromatica la fel ca si acustica poeziei bacoviene are un rol esential în conturarea atmosferei. însa nu este de esenta clasica. În numeroase poezii apare formula de adresare “iubito”. iubito/ Chiar pentru asta am venit sa-ti spun. iubito. Verdele asociat cu roz sau albastru simbolizeaza nevroza. nevroza sunt stari caracteristice personajelor bacoviene si sunt o reactie la fenomenele naturii./ Chiar pentru asta am venit sa-ti spun. ci face un pas spre expresionism. m-a obsedat întotdeauna un subiect de culoare.” – “Cuptor”) sau îsi marturiseste nepasarea (“Din tot ce scriu. uneori aspectele tragice provocând o stare comica. rosul. violetul ocupa cel mai important loc în poeziile bacoviene. Tragicul. Daca în lirica romantica iubita este o fiinta angelica. Dragostea devine un spectacol hilar – hidos pentru eul liric.[…] Ea plânge. Bacovia îsi marturiseste preferinta pentru culoare: “În poezie. Daca romanticii îi declarau iubitei dragostea nemuritoare. al duiosiei (“Iubito. acest motiv este tratat într-un mod total diferit de maniera romantica. racnete. plâns. dar si al tuberculozei. galbenul. plânsul talangii când ploua!” – “Ploua”.“Ego”). si m-a cuprins delirul” – “Mars funebru”). urlete de câini) si deloc evanescenta.chiar a oamenilor vii. Imaginea iubitei. astfel încât se poate vorbi de existenta motivului iubirii. si de tine. a femeii. ci este degradat./ Reiese-atât de bine . boala. compusa din culori în stare pura. este foarte des asociata cu cântecul clavirului. zgomotoasa (tuse. fiecare având rol de simbol. al parcului solitar si al târgului (“si plângi… si-i frig de toamna…” “Alean”. al ploii.” ./ si geme greu ca în delir…” – “Nevroza”). simbolizând aspiratia spre înalt. ./ Aceeasi nepasare/ De oameni./ Deschide clavirul si cânta-mi” – “Trudit”). simbol al tristetii. iar rosul este simbolul vietii. spleen. Fiecarui sentiment îi corespunde o culoare. în poeziile bacoviene eul liric îi împartaseste persoanei dragi viziuni macabre (“Sunt câtiva morti în oras. de asemenea elemente expresioniste. violetul sugereaza monotonie. Albul reprezinta visarea si eternitatea./ Iubita cânta la clavir. de aceea motivul plânsului si cel al nevrozei sunt nelipsite în poeziile în care sunt prezente motivul toamnei.[…]/ E miros de cadavre.[…] Iubita cânt-un mars funebru.

nu se rationalizeaza. apasatoare.Poetul urmareste. poate. dezolanta.infiltrat in "zarea grea de plumb" se intoarce pe pamant sub forma de ninsoare "gri". nu se spiritualizeaza. i s-ar putea tagadui interesul. Bacovia alatura poeziei cele mai diverse sonoritati si obtine un efect unic. monotonia burgheza. în special clavirul. Cele mai importante teme si motive simboliste din lirica bacoviana sunt: m5c592mx18irf Plumbul — care sugereaza o existenta cenusie supusa tragic gravitatiei universale: grea. acoperind oamenii si lucrurile cu valul putreziciunii. cu care se contopeste. de ploi si de zapada. tristetea autumnala (G. Plumbul este culoarea amurgurilor "de huma" ale toamnei bacoviene. provincia. metalul . cea dintâi licarire de constiinta a materiei ce se însufleteste”. traversat diametral de corbii mortii {Amurg de iarna). e poezia cinesteziei imobile. Poezia lui poate fi pusa in paralel cu simbolismul francez: "Simbolismul poetului este acela din traditie sumbra a baudelaireanismului. cinestezie ce nu se diferentiaza de natura putreda de toamna. de aici provenind preferinta pentru instrumente muzicale. nu I se poate însa tagadui realitatea primara. rece. care nu se intelectualizeaza. cinestezie profund animalica: secretiune a unui organism bolnav. cu«tonalitate si cu o viziune total noi. Calinescu). cnsumata sub un cer de plumb. uratul funebru. dupa cum igrasia e lacrima zidurilor umede. încropite. în ea salutam. O astfel de dispozitie sufleteasca e prin esenta muzicala. Sunetele fanfarei sunt simboluri ale monotoniei provinciale. . ale tristetii. care a cantat ploaia insinuanta. calitati care l-au impus in cadru simbolismului romanesc. totusi si efectele melodice. “Poezia lui Bacovia e expresia celei mai elementare stari sufletesti. vioara ale caror cântecele sunt simboluri ale melancoliei grave. Eugen Lovinescu Teme si motive simboliste in poezia bacoviana George Bacovia a fost un poet autentic si original. Jucând rolul compozitorului.

a suvoaielor "triste" care inunda casele si a zidurilor vechi "ce stau in daramare" {Sonet) caracterizeaza degradarea materiei. In orasul bacovian (in care "Scartaie toamna din crengi ostenite"). de caldura-n oras.in acest spatiu. Lovinescu). iubito. cadavrele se descompun ". ce poate sa fie perceputa ca o desfasurare monotona si obsedanta ("Ploua. alteori. Pe catafalc. Plumbul este un simbol esential in lirica bacoviana. cum n-am mai vazut. In poezia Moina noaptea e "murdara".. incet. sub greutatea de plumb a destinului universal. prabusirea in abisul temporal {Lacustra) sau in moarte {"Asculta cum greu. senzatia putrezirii capata un aspect "aproape cosmic" (Al. rotatia anotimpurilor nu inseamna si trecerea vremii. "Da. Orasul bacovian este un spatiu in care viata reprezinta o fateta a damnarii primordiale. limitata intr-un peisagiu de mahala de oras provincial. caracterizat prin absenta miracolului. caci uniformitatea creeaza impresia unui timp tarator.de mormant. ploua/ Vreme de betie") facilitand golul existential si sentimentul singuratatii cosmice ("/-auzi cum mai ploua/ Ce melancolie/ Singur. Mitescu). ea facand sa se prabuseasca Universul in malul Neantului: "Si simt cum de atata ploaie/ Pilotii grei se prabusesc" (Lacustra). fluviul heraclitean a acoperit esentele primordiale si din curgerea lui n-a mai ramas decat malul. Piru) in poezia Cuptor: "Sunt cativa morti in oras. Chiar pentru asta am venit sa-ti spun. iar frigul .Greutatea plumbului (integrata si fiintei umane) va aduce caderea. ploaia conduce la dezagregarea materiei ca un solvent miraculos. Orasul bacovian reprezinta o faza in curgerea ireversibila spre moartea lucrurilor: imaginea mahalalelor in care "mai neagra noaptea pare". cu arbori cangrenati. ploua. al carei sens major este alunecarea lenta in moarte a oamenilor. declansand tristeti -acute si conducand la moartea visurilor. modificand sensul si proportiile marelui Timp.Rar). din adancuri/Pamantul la dansul ne cheama" . singur. intre cimitir si abator" (E. Cum suna sub suri invechite Cum suna in sufletu-mi mut!" (Ploua) Este ploaia care "se infiltreaza pretutindeni ca un morb al putrezirii" (A. Si grele talangi adormite.. Ploaia depresiva acompaniaza" continuu autumnalul: este ploaia-moina ca regim nocturn al orasului ("Orasul doarme ud in umezeala grea" — Nocturna). singur" . Orasul bacovian este targul de provincie aflat sub semnul plumbului si caracterizat printr-o atmosfera de "coplesitoare dezolare.Melancolie). de toamna cu ploi putrede."galbeni". toate contin sugestia degradarii elementelor intr-o alunecare ireversibila in noroiul universal care inghite totul. . Extinsa si asupra umanului. ploua. copiii . a lucrurilor si a lumii.

noian de negru. in care totul s-a redus la scrum. Poezia care sintetizeaza motivele ploii. urmeaza natura cu crengi care scartaie ca niste schelete si gradini cangrenate si.. rosul — reprezentand convertirea in sange a lacrimilor Cosmosului ("Si-nsangerat. agoniei si mortii: galbenul frunzelor toamnei. chemarea mortii. Golul temporal este apanajul vesniciei. .. Noaptea. haos care toate-aduni. Aici. cenusiul plumbului. printre culorile bacoviene se include. golul. fiind coplesitoare: "Vibrau scantei de vis. eludand timpul. poetul traieste o experienta unica: identificarea cu omul preistoric. . numai noian de negru. Tu. evident. ca insotitor al negrului funerar ("O femeie in doliu pe strada/ O frunza galbena tremura dupa ea"). Universul — pentru care toamna si amurgurile constituie semnele agoniei timpului.somnul. stand singur in camera lui si ascultand ploaia.. este haosul care refuza Facerea. atmosfera de iad postardere.. Cel mai mic punct al acestuia este omul ("Si galbeni trec bolnavi/ Copii de la scoala"). un spatiu al mortii: "Imensitate. poetul ofera "viziunea infernala a unei ploi negre. in versul al doilea. amorul fumega/ Parfum de pene arse si ploua. cosmarul. de carbune" (Calinescu).. al orasului cu piete dezolante. mortii si culoritor este Negru. ca in mitul Sirenelor. luminate de becuri agonice.. amurgul/ Patrunde-ncet prin geamuri")./Negru. in sfarsit. violetul este strigatul sufletului traumatizat de inserarea de toamna (Amurg violet).. —" (Pulvis) Motivul agoniei se propaga prin cunoscutele cercuri concentrice ale universului liric bacovian..Poezia intitulata Lacustra caracterizata ca "suprema condensare a terorii de umed" (Calinescu) releva si alte motive: singuratatea. vesnicie. In golul tau e nebunie. Culorile universului bacovian sunt cele ale bolii. al pamantului-mormant ale carui adancuri lanseaza./ Carbonizat." Motivul golului: golul spatial este echivalent cu pustiul camerei. metafora: "Aud materia plangand" converteste substanta universala in Planset cosmic. cei doi devin legati prin ploaie si singuratate si — mai ales — prin destinul comun: coparticiparea la alunecarea Totului in Nefiinta.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful