P. 1
Elemente simboliste în poezia bacoviana

Elemente simboliste în poezia bacoviana

|Views: 1,899|Likes:
Published by Roxana Violeta

More info:

Published by: Roxana Violeta on Jun 11, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/04/2013

pdf

text

original

Elemente simboliste în poezia bacoviana

Simbolismul, curent literar de dimensiune europeana ce a aparut în Franta la sfârsitul secolului al XIX-lea, constituie o reactie împotriva parnasianismului, a romantismului, dar si a naturalismului. Astfel, simbolismul renuntala modalitati care sunt de domeniul epicului sau al dramaticului, optând, în schimb pentru o lirica a inefabilului realizata prin sugestie, aluzie, analogie, corespondenta. Simbolistii refuza ideile si imaginile clare, precise, preferând sa exprime impresii vagi, stari sufletesti neclare, sa cufunde sufletul în reverie. Sensibilitatea simbolista se caracterizeaza prin melancolie, anxietate, nevroza, spleen, prin gustul pentru bizar. Bacovia este unul dintre marii poeti originali de dupa Eminescu, desi opera sa a stârnit reactii controversate în rândurile criticilor. Nichita Stanescu considera ca “dintre poetii a caror tensiune de comunicare a atins pragul extrem al suportabilitatii emotive, în ordinea poeziei românesti, Bacovia este primul”, pe când George Calinescu îl pune în mari drepturi, numindu-l “poet care cultiva artificiul”. Creatorul volumelor “Plumb”, ”Scântei galbene”, ”Cu voi”, ”Comedii în fond” si ”Stante burgheze”, recunoaste ca o importanta sursa de inspiratie o reprezinta operele simbolistilor francezi: “Una din obsesiile mele a alcatuit-o simbolismul decadent. Prin 1898-1903 m-am preocupat adânc de Verlaine, Rimbaud, Baudelaire, Rollinat, Jean Moreas pe care i-am descoperit în colectia “Les hommes d’aujourd’hui”” si marturiseste ca poeziile sale nu sunt o manifestare pe plan social, ci un lucru personal, un mijloc de a-si procura satisfactii proprii: “Nu am nici un crez poetic. Scriu precum vorbesc cu cineva, pentru ca îmi place aceasta îndeletnicire”. Eugen Lovinescu spune ca, în operele sale, Bacovia creaza “o atmosfera de plumb”, surprinde un univers exterior “de coplesitoare dezolare”, pustiu, apasator, obsedant prin repetitie (“Buciumul toamna/ Agonic – din fund - / Trec pasarele si tainic s-ascund. /Ţârâie ploaia / Nu-i nimeni pe drum; / Pe-afara de stai / Te-nabusi de fum.” – “Pastel”). Imaginea toamnei cu ploi monotone, ce grabeste declinul vitalului, cu copaci decompusi în parcuri devastate, este limitata într-un peisaj de mahala al târgului provincial de altadata, cu casele scufundate în noroaie eterne, “între cimitir si abator”. Poezia lui Bacovia este un avertisment dat lumii, de la care nu asteapta vreun raspuns: de aici, sentimentul vidului, râsul absurd, nervozitatea. Bacovia experimenteaza procedee moderne. Trei sunt elementele care duc la dezagregarea si la dezordinea lumii: focul, care mocneste si agonizeaza, apa, care descompune, vântul, ale carui sunete sinistre reprezinta simbolic dezechilibrul lumii. Bacovia valorifica teme si motive simboliste autentice, pe care le preia de la poetii francezi si pe care le împleteste cu maiestrie: motivul târgului provincial, motivul toamnei dezolante, motivul ploii, motivul parcului solitar, motivul singuratatii, motivul vagabondului si alcoolismului, motivul mortii si a descompunerii materiei, motivul

motivul iubirii (vazuta într. Eul liric îsi exprima regretul ca iubita este nevoita sa traiasca într-un mediu degradant. imagine ce produce melancolie. “Afara ninge prapadind. însa. Laitmotivul acestei poezii este orasul cimitir (prin repetitia versului “si singe ca-ntr-un cimitir”). / si-ncet. si ninge ca-ntr-un cimitir. “Ploua… . de deteriorare continua. si târgul sta întunecat. potrivnic vietii. cadavrele se descompun… “ . orasul apare sinistru. În “Nevroza” este zugravita imaginea târgului acoperit de zapada.” Târgul mizerabil. / Aud materia plângând“ . pustiu. ci îi alatura starea de atrofiere. Bacovia nu înzestreaza urâtul cu puteri supranaturale. iar corbii se prabusesc din zbor.maniera opusa romantismului). lipsit de speranta. Iubita cânta la clavir. / Plina-I zapada de sânge animal” – “Tablou de iarna”.poetului damnat. (“Sunt câtiva morti în oras. (“si sânge cald se scurge pe canal. Motivul nevrozei provocate de un anotimp sumbru.”Pastel”). pe câmp. La Bacovia.”Cuptor”). un loc unde curge sânge pe strazi. domol” . iubito. si tremurând Pe umeri pletele-I resfir … Afara târgul sta pustiu. schimbator este insuflat de Baudelaire. întunecat. angoasa (“si geme greu ca în delir”). / Cad corbii. simbol al mediului sufocant. “Departe. În creatiile bacoviene. tristete. ca un lacas al figurilor de ceara. cerul jos si greu este de plumb. umezeala atinge dimensiuni apocaliptice (“Deatâtea nopti aud plouând. cu strazi mici acoperite de fân si noroi este prezentat si în poezia “Proza”. al terorii. printre crâsme si dughene murdare. spre deosebire de Baudelaire. sarac. si plâng si eu. De parca ninge-n cimitir.”Lacustra”).

cu atmosfera de degradare si astfel.” Fenomenele naturii se îmbina armonios cu cadrele sumbre. de infiorare datorita acusticii sinistre.Pe-un târg mizerabil De glod si coceni Pe-un târg jidovit si plin de dugheni -si-aici sta iubita… si ulita-i plina De fân si coceni si trec cotiugare Cu saci de faina si ploua si mai tare Pe crâsme murdare. se întâlneste motivul toamnei dezolante. Soarele este anemic. “Amurg de toamna pustiu. “Amurg de toamna” prezinta un peisaj pustiu. iar copacii scheletici se îndoaie molatec în bataia vântului. de nevroza. anotimp al descompunerii si al mortii. Pe câmp sinistre soapte trec pe vânt – Departe plopii s-apleaca la pamânt . cenusiu ce trezeste stari de neliniste. de huma. Pe-un târg saracit – -si-aici sta iubita… Ploua… Pe-un târg jidovit.

grabeste descompunerea vegetala. Astfel ploaia capata dimensiuni potopice. reprezentând un simbol al declinului. Bacovia are tendinta de a crea din ploaie un cadru obsesiv. Metafora “materia plângând” sugereaza dimensiunile cosmice pe care le ia ploaia monotona. udate. “tresar”). fiind doar martor al manifestarilor lumii. Pe drumuri fac gesturi ciudate Iar frunze. de cadere în neant. “plâns”. e somn… Copacii. e fosnet. Amantii. e gol… si-i frig.” “Nervi de toamna” Preferinta pentru peisajele ploioase îl apropie pe Bacovia de Verlaine. “mal”. mai tristi. copacii ramân goi. cât si cea umana: frunzele cad rapuse de umezeala. “piloti”). “E toamna. chiar de dementa. iar oamenii sunt cuprinsi de delir. sensibil. de guma. “simt”. Existenta motivului ploii se explica prin frecventele mentiuni sau aluzii la acest fenomen. fapt dovedit de verbele de stare la timpul prezent (“aud”. al senzatiei de permanenta amenintare. de tristete. În poezia “Lacustra” numeroase cuvinte fac parte din câmpul semantic al apei (“ploua”.” Toamna este în acord cu faptura umana cuprinsa de boala. “val”. de vesnicul somn. e plânset. ofteaza. Ploaia monotona si frigul patrunzator. cauza de disperare si de nerabdare. privind-o ca element ce accelereaza descompunerea materiei. mai bolnavi. E tuse. . Cad grele. Imaginea ploii este largita prin folosirea adverbului “atâtea”(ce capata rol de superlativ) si reprezinta un simbol al deznadejdii. “sunt”.În larg balans lenevos. pe strada. si bureaza. Eul liric este pasiv.

calda. monotona. rece. si mi se pare Ca n-am tras podul de la mal. “Da. ci abundenta. ploua. Ce melancolie! Ploua. si ma duce-un gând Spre locuintele lacustre. ploua Vreme de betie – si s-asculti pustiul.“De-atâtea nopti aud plouând. învaluind lumea într-o stare sumbra. În spate ma izbeste-un val – Tresar din somn.” La Bacovia. si parca dorm pe scânduri ude. Un gol istoric se întinde. de deznadejde si disperare. Pe-aceleasi vremuri ma gasesc… si simt cum de atâta ploaie Pilotii grei se prabusesc. ploua. de melancolie. ploaia nu este usoara. ca cea de vara. ploua cum n-am mai vazut” – “Ploua” “Ploua. Aud materia plângând… Sunt singur. ploua… . de apatie.

copacii negri Stau goi în parcul solitar: Décor de doliu. iar imaginea pe care aceasta alternanta de nuante o creaza este ambigua. copacii negri. Poezia “Decor” zugraveste parcul solitar în doua culori: alb si negru. singur. În parc regretele plâng iar… Cu pene albe. vaga. funerar… Copacii albi. . dar si al pustietatii.Singur. singur. obscura. “Copacii albi. Ce melancolie! Singur. si acest element constituie un simbol. parcul devastat este nelipsit la Bacovia. Vreme de betie – I-auzi cum mai ploua. singur…” “Rar” În cadrul târgului provincial. singur. Numeroasele repetitii subliniaza obsesia eului liric în legatura cu elementele de décor. pene negre O pasare cu glas amar Strabate parcul secular… Cu pene albe. pene negre. cel al eternitatii (“parc secular”). la mortii. dar si în legatura cu starea de visare pe care viziunea alb-negru o creaza.

În poezia “Singur”. plina de mistere. reflectând imagini halucinante. Cu brâie negre zugravita – Prin noapte.În parc fantomele apar…” Obsesia singuratatii la Bacovia este ilustrata în poezii ca “Lacustra” (“Sunt singur si ma duce-un gând / Spre locuintele lacustre”). . motivul singuratatii se împleteste cu tema claustrofobiei si cea a oglinzii. la fel ca si fereastra reflecta imagini echivalente. . . În pacea ta e nebunie Dorm umbre negre prin unghere. “Gri” (“Ca si zarea… gândul meu se înnegri… / si de lume tot mai singur. Aceasta tema este împrumutata de la Rodenbach. Pe masa arde o faclie. în poezia bacoviana. nevroza. isterie (“Tovaras mi-i râsul hidos. Stau triste negrele tablouri – Faclia tremura-n oglinda. capabile de a intensifica zbuciumul interior. Când plânsu-ncepe sa ma prinda. care considera oglinda simbolul solitudinii într-un spatiu închis. toamna despletita În mii de fluiere cânta. oglinda este prezenta ca martor al singuratatii.Odaie. “Odaia mea ma înspaimânta. Astfel. tot mai barbar -”) si genereaza stari de depresie. Oglinda. si cu umbra” – “Palind”).Odaie. “Plumb” (“Stam singur lânga mort… si era frig…”). plina de ecouri. dar nu identice. distorsionate.

Ca Edgar Poe ma reîntorc spre casa.” Alcoolismul. vagabondajul sunt aspecte degradante ale vietii pe care Bacovia le valorifica si pe care le transforma în motive ce se regasesc în poezii ca: “Nocturna” (“Fug ratacind în noaptea cetatii”). formând un tot unitar. . Aceste motive se împletesc cu cel al singuratatii si al târgului parasit. nestiut de nimeni”).Prin noapte. toamna despletita În mii de fluiere cânta. în care se aude tusea prin peretii deteriorati si în care ploaia intra siroaie. Ori ca Verlaine. amara – Prin ziduri vechi ce stau în darâmare. Motivul vagabondajului este asociat în poezia “Plumb de iarna” cu ideea de libertate si de evadare din monotonie. topit de bautura – si-n noaptea asta de nimic nu-mi pasa. “Poem finala” (“Eu trebuie sa plec[…] Singur sa ma pierd în lume.Odaia mea ma înspaimânta… Aici n-ar sta nici o iubita. “Prin mahalali mai neagra noaptea pare sivoaie-n case triste inundara s-auzi tusind o tusa-n sec.” „Sonet” Alcoolistul hoinareste pe strazile aceluiasi târg cu mahalale sordide.

al poetului damnat. bolnav. palid. si fredonând. fara speranta. pe vreme de toamna monotona. “Afara o vreme de plumb si vântul împrastie ploaia. “În toamna violata.“Iarna. vis…o. cu bratele învinse. Plângând. nu îl remarca si astfel poetul este înfrânt. pe lume. însa oamenii marcati de dramele existentei.” “Note de toamna” Soarta poetului este vitrega. sufocanta. Gândindu-ma la mine. libertate…” Într-o atmosfera de deznadejde. în ciuda faptului ca simbolismul se opune romantismului. […] O. ma duc si eu. frunzele se descompun în bataia vântului si a ploii tomnatice. acesta fiind nevoit sa pribegeasca pe strazile ude. . Bacovia a preluat un motiv romantic. compozitori celebri Au aranjat un vast concert… Pe galbene alei. de tristete. violetul. de-o vreme. pe margini de linii ferate – Când fâlfâie. Natura este în deplina concordanta cu sentimentele poetului distrus: vremea este apasatoare. ma duce regretul Prin crânguri. poetul prezinta “publicului anonim” operele sale. poetii tristi declama lungi poeme – […] Pierdut.

coroanele. având ca elemente de décor cavoul. continând o serie de cuvinte din sfera semantica a mortii: “sicriu”. Atmosfera creata este sumbra. descompunerea cadavrelor asezate pe catafalc si . afectat Asteapta tusind pe la geamuri Tomnatice frunze prin târg Alearga. datorita sugestiei plumbului si datorita monotoniei vocalelor închise urmate de consoane nazale (“Dormeau adânc sicriele de plumb. sever. Motivul mortii si al descompunerii materiei este un motiv fundamental în opera lui Bacovia. Ea plânge… el palid se pierde Prin târgul salbatec. acompaniat de sunetele monotone ale instrumentelor muzicale. Moartea este prezentata ca un spectacol macabru.”). pe drumuri. o scripca înnegrita . si pare tabloul acesta Ca-i antic si plin de mister !…” “Toamna” Cuvântul “antic” sugereaza faptul ca. plângând. Fiinta umana. “cavou”.Un bolnav poet. sicriele îsi privegheaza amorul mort. “lugubru”./ si trist cânta. “pamânt”. Imaginea funerara din poezia “Plumb” este terifianta întrucât presupune ideea mortii. Se uita ca luna prin ramuri. dezagregarea materiei. ca si în trecut./ si flori de plumb si funerar vesment . gemând între faclii/ […] Apoi. veni si-o blonda în salon… / si-aproape goala prinse. este un lucru ce s-a întâmplat mereu. închisa în acest spatiu lugubru. creatorul a fost urmarit de nefericire./ De pe clavir. pierduta. desi insuccesul poetului reprezinta o enigma. “coroane”. prin gratii. “mort”./ si urmari. În poezia “Cuptor”. “funerar”. adormita. “catafalc”. “Mars funebru”. cu droaia. O fata. Poezii ca “Plumb”. marsul monoton. apasatoare.”). Clavirul si vioara care cânta marsul funebru sunt simboluri ale melancoliei grave. cuprins de disperare. (“Iar la clavir o bruna despletita/ Cânta purtând o mantie cernita. “Melancolie” dezvolta aceste motive.

fiecare având rol de simbol. compusa din culori în stare pura. “Oh. în poeziile bacoviene eul liric îi împartaseste persoanei dragi viziuni macabre (“Sunt câtiva morti în oras. simbol al tristetii. Imaginea iubitei. “si-am plâns la geam./ Aceeasi nepasare/ De oameni. iubita se lasa prada gesturilor patetice (“Afara ninge prapadind. este foarte des asociata cu cântecul clavirului. la fel ca si cromatica este stridenta. Daca în lirica romantica iubita este o fiinta angelica. Plânsul. iar negrul este culoarea mortii.[…] Iubita cânt-un mars funebru. violetul ocupa cel mai important loc în poeziile bacoviene. racnete. acest motiv este tratat într-un mod total diferit de maniera romantica./ Iubita cânta la clavir. zgomotoasa (tuse. În numeroase poezii apare formula de adresare “iubito”./ Chiar pentru asta am venit sa-ti spun. Albul. Acustica. iubito. galbenul. ci este degradat. spleen.” . Acest lucru dovedeste faptul ca Bacovia nu este doar simbolist. al ploii. a femeii.[…]/ E miros de cadavre. si m-a cuprins delirul” – “Mars funebru”). al duiosiei (“Iubito. Fiecarui sentiment îi corespunde o culoare. Bacovia îsi marturiseste preferinta pentru culoare: “În poezie. m-a obsedat întotdeauna un subiect de culoare. nevroza sunt stari caracteristice personajelor bacoviene si sunt o reactie la fenomenele naturii.chiar a oamenilor vii. si de tine. violetul sugereaza monotonie. la saracia si degradantul mediu în care traiesc. si-a cazut pe clape. Dragostea devine un spectacol hilar – hidos pentru eul liric. ci face un pas spre expresionism. Albul reprezinta visarea si eternitatea. de asemenea elemente expresioniste.“Ego”). rosul./ Deschide clavirul si cânta-mi” – “Trudit”). Pictura cuvintelor sau auditie colorata./ Iar eu nedumerit ma mir. Totusi. uneori aspectele tragice provocând o stare comica. Verdele asociat cu roz sau albastru simbolizeaza nevroza. Cromatica la fel ca si acustica poeziei bacoviene are un rol esential în conturarea atmosferei. iubito”). iubito. de-abia ma mai port . ftiziei. plâns. boala. si iar am venit…/ Dar astazi./ Reiese-atât de bine . iubito/ Chiar pentru asta am venit sa-ti spun. al parcului solitar si al târgului (“si plângi… si-i frig de toamna…” “Alean”. Motivul strigatului ca forma de revolta (“Dormea întors amorul meu de plumb/ Pe flori de plumb… si-am început sa-l strig” – “Plumb”) si extrapolarea cosmica a unor situatii sau a unor stari sunt. negrul. iar rosul este simbolul vietii.[…] Ea plânge. simbolizând aspiratia spre înalt. sunt simboluri ale conditiei umane în societate. însa nu este de esenta clasica./ si geme greu ca în delir…” – “Nevroza”).” – “Cuptor”) sau îsi marturiseste nepasarea (“Din tot ce scriu.” Cromatica stridenta. astfel încât se poate vorbi de existenta motivului iubirii. dar si al tuberculozei. Datorita corespondentelor ce se stabilesc între imagini si stari de spirit apare ideea de dramatism. Ideea mortii este sugerata de imagini vizuale si olfactive (“Sunt câtiva morti în oras. la Bacovia. de aceea motivul plânsului si cel al nevrozei sunt nelipsite în poeziile în care sunt prezente motivul toamnei. urlete de câini) si deloc evanescenta. Tragicul. Daca romanticii îi declarau iubitei dragostea nemuritoare. plânsul talangii când ploua!” – “Ploua”. galbenul sugereaza deznadejdea. .

ale tristetii. traversat diametral de corbii mortii {Amurg de iarna). rece. nu se spiritualizeaza. calitati care l-au impus in cadru simbolismului romanesc. cnsumata sub un cer de plumb. nu se rationalizeaza. Cele mai importante teme si motive simboliste din lirica bacoviana sunt: m5c592mx18irf Plumbul — care sugereaza o existenta cenusie supusa tragic gravitatiei universale: grea. provincia. metalul . tristetea autumnala (G. “Poezia lui Bacovia e expresia celei mai elementare stari sufletesti.infiltrat in "zarea grea de plumb" se intoarce pe pamant sub forma de ninsoare "gri". în special clavirul. Sunetele fanfarei sunt simboluri ale monotoniei provinciale. uratul funebru. cinestezie ce nu se diferentiaza de natura putreda de toamna. cea dintâi licarire de constiinta a materiei ce se însufleteste”. Bacovia alatura poeziei cele mai diverse sonoritati si obtine un efect unic. Calinescu). în ea salutam.Poetul urmareste. Poezia lui poate fi pusa in paralel cu simbolismul francez: "Simbolismul poetului este acela din traditie sumbra a baudelaireanismului. dupa cum igrasia e lacrima zidurilor umede. care nu se intelectualizeaza. cinestezie profund animalica: secretiune a unui organism bolnav. O astfel de dispozitie sufleteasca e prin esenta muzicala. cu«tonalitate si cu o viziune total noi. dezolanta. . monotonia burgheza. vioara ale caror cântecele sunt simboluri ale melancoliei grave. apasatoare. totusi si efectele melodice. i s-ar putea tagadui interesul. Eugen Lovinescu Teme si motive simboliste in poezia bacoviana George Bacovia a fost un poet autentic si original. care a cantat ploaia insinuanta. acoperind oamenii si lucrurile cu valul putreziciunii. Plumbul este culoarea amurgurilor "de huma" ale toamnei bacoviene. e poezia cinesteziei imobile. nu I se poate însa tagadui realitatea primara. Jucând rolul compozitorului. de aici provenind preferinta pentru instrumente muzicale. poate. de ploi si de zapada. încropite. cu care se contopeste.

cu arbori cangrenati. ea facand sa se prabuseasca Universul in malul Neantului: "Si simt cum de atata ploaie/ Pilotii grei se prabusesc" (Lacustra). sub greutatea de plumb a destinului universal. a suvoaielor "triste" care inunda casele si a zidurilor vechi "ce stau in daramare" {Sonet) caracterizeaza degradarea materiei. fluviul heraclitean a acoperit esentele primordiale si din curgerea lui n-a mai ramas decat malul. Plumbul este un simbol esential in lirica bacoviana.Rar). Pe catafalc.. ploaia conduce la dezagregarea materiei ca un solvent miraculos.in acest spatiu. Piru) in poezia Cuptor: "Sunt cativa morti in oras. Si grele talangi adormite. Ploaia depresiva acompaniaza" continuu autumnalul: este ploaia-moina ca regim nocturn al orasului ("Orasul doarme ud in umezeala grea" — Nocturna). ce poate sa fie perceputa ca o desfasurare monotona si obsedanta ("Ploua. toate contin sugestia degradarii elementelor intr-o alunecare ireversibila in noroiul universal care inghite totul. din adancuri/Pamantul la dansul ne cheama" .Melancolie). de toamna cu ploi putrede. Extinsa si asupra umanului. "Da. prabusirea in abisul temporal {Lacustra) sau in moarte {"Asculta cum greu. cadavrele se descompun ". intre cimitir si abator" (E. ploua. . al carei sens major este alunecarea lenta in moarte a oamenilor. Orasul bacovian este un spatiu in care viata reprezinta o fateta a damnarii primordiale. iar frigul . singur. limitata intr-un peisagiu de mahala de oras provincial. incet. rotatia anotimpurilor nu inseamna si trecerea vremii.. Orasul bacovian este targul de provincie aflat sub semnul plumbului si caracterizat printr-o atmosfera de "coplesitoare dezolare. caci uniformitatea creeaza impresia unui timp tarator. declansand tristeti -acute si conducand la moartea visurilor. In poezia Moina noaptea e "murdara". de caldura-n oras.de mormant. alteori. ploua. Lovinescu).Greutatea plumbului (integrata si fiintei umane) va aduce caderea. modificand sensul si proportiile marelui Timp. senzatia putrezirii capata un aspect "aproape cosmic" (Al. caracterizat prin absenta miracolului. Cum suna sub suri invechite Cum suna in sufletu-mi mut!" (Ploua) Este ploaia care "se infiltreaza pretutindeni ca un morb al putrezirii" (A. copiii ."galbeni". singur" . a lucrurilor si a lumii. iubito. In orasul bacovian (in care "Scartaie toamna din crengi ostenite"). cum n-am mai vazut. Orasul bacovian reprezinta o faza in curgerea ireversibila spre moartea lucrurilor: imaginea mahalalelor in care "mai neagra noaptea pare". ploua/ Vreme de betie") facilitand golul existential si sentimentul singuratatii cosmice ("/-auzi cum mai ploua/ Ce melancolie/ Singur. Mitescu). Chiar pentru asta am venit sa-ti spun.

poetul traieste o experienta unica: identificarea cu omul preistoric. poetul ofera "viziunea infernala a unei ploi negre. este haosul care refuza Facerea. Cel mai mic punct al acestuia este omul ("Si galbeni trec bolnavi/ Copii de la scoala")." Motivul golului: golul spatial este echivalent cu pustiul camerei. stand singur in camera lui si ascultand ploaia. eludand timpul. Aici. in sfarsit.. fiind coplesitoare: "Vibrau scantei de vis. golul. amorul fumega/ Parfum de pene arse si ploua. atmosfera de iad postardere. ca in mitul Sirenelor. Universul — pentru care toamna si amurgurile constituie semnele agoniei timpului. al pamantului-mormant ale carui adancuri lanseaza. in care totul s-a redus la scrum. numai noian de negru.. Noaptea. Golul temporal este apanajul vesniciei. printre culorile bacoviene se include.. de carbune" (Calinescu). amurgul/ Patrunde-ncet prin geamuri"). evident. .. luminate de becuri agonice. urmeaza natura cu crengi care scartaie ca niste schelete si gradini cangrenate si.. rosul — reprezentand convertirea in sange a lacrimilor Cosmosului ("Si-nsangerat. cosmarul. . violetul este strigatul sufletului traumatizat de inserarea de toamna (Amurg violet). Culorile universului bacovian sunt cele ale bolii. Tu. noian de negru../Negru. in versul al doilea. cei doi devin legati prin ploaie si singuratate si — mai ales — prin destinul comun: coparticiparea la alunecarea Totului in Nefiinta. haos care toate-aduni. al orasului cu piete dezolante. agoniei si mortii: galbenul frunzelor toamnei./ Carbonizat. metafora: "Aud materia plangand" converteste substanta universala in Planset cosmic.. cenusiul plumbului.somnul. chemarea mortii. Poezia care sintetizeaza motivele ploii. vesnicie. un spatiu al mortii: "Imensitate. In golul tau e nebunie.. ca insotitor al negrului funerar ("O femeie in doliu pe strada/ O frunza galbena tremura dupa ea"). mortii si culoritor este Negru.Poezia intitulata Lacustra caracterizata ca "suprema condensare a terorii de umed" (Calinescu) releva si alte motive: singuratatea. —" (Pulvis) Motivul agoniei se propaga prin cunoscutele cercuri concentrice ale universului liric bacovian.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->