Elemente simboliste în poezia bacoviana

Simbolismul, curent literar de dimensiune europeana ce a aparut în Franta la sfârsitul secolului al XIX-lea, constituie o reactie împotriva parnasianismului, a romantismului, dar si a naturalismului. Astfel, simbolismul renuntala modalitati care sunt de domeniul epicului sau al dramaticului, optând, în schimb pentru o lirica a inefabilului realizata prin sugestie, aluzie, analogie, corespondenta. Simbolistii refuza ideile si imaginile clare, precise, preferând sa exprime impresii vagi, stari sufletesti neclare, sa cufunde sufletul în reverie. Sensibilitatea simbolista se caracterizeaza prin melancolie, anxietate, nevroza, spleen, prin gustul pentru bizar. Bacovia este unul dintre marii poeti originali de dupa Eminescu, desi opera sa a stârnit reactii controversate în rândurile criticilor. Nichita Stanescu considera ca “dintre poetii a caror tensiune de comunicare a atins pragul extrem al suportabilitatii emotive, în ordinea poeziei românesti, Bacovia este primul”, pe când George Calinescu îl pune în mari drepturi, numindu-l “poet care cultiva artificiul”. Creatorul volumelor “Plumb”, ”Scântei galbene”, ”Cu voi”, ”Comedii în fond” si ”Stante burgheze”, recunoaste ca o importanta sursa de inspiratie o reprezinta operele simbolistilor francezi: “Una din obsesiile mele a alcatuit-o simbolismul decadent. Prin 1898-1903 m-am preocupat adânc de Verlaine, Rimbaud, Baudelaire, Rollinat, Jean Moreas pe care i-am descoperit în colectia “Les hommes d’aujourd’hui”” si marturiseste ca poeziile sale nu sunt o manifestare pe plan social, ci un lucru personal, un mijloc de a-si procura satisfactii proprii: “Nu am nici un crez poetic. Scriu precum vorbesc cu cineva, pentru ca îmi place aceasta îndeletnicire”. Eugen Lovinescu spune ca, în operele sale, Bacovia creaza “o atmosfera de plumb”, surprinde un univers exterior “de coplesitoare dezolare”, pustiu, apasator, obsedant prin repetitie (“Buciumul toamna/ Agonic – din fund - / Trec pasarele si tainic s-ascund. /Ţârâie ploaia / Nu-i nimeni pe drum; / Pe-afara de stai / Te-nabusi de fum.” – “Pastel”). Imaginea toamnei cu ploi monotone, ce grabeste declinul vitalului, cu copaci decompusi în parcuri devastate, este limitata într-un peisaj de mahala al târgului provincial de altadata, cu casele scufundate în noroaie eterne, “între cimitir si abator”. Poezia lui Bacovia este un avertisment dat lumii, de la care nu asteapta vreun raspuns: de aici, sentimentul vidului, râsul absurd, nervozitatea. Bacovia experimenteaza procedee moderne. Trei sunt elementele care duc la dezagregarea si la dezordinea lumii: focul, care mocneste si agonizeaza, apa, care descompune, vântul, ale carui sunete sinistre reprezinta simbolic dezechilibrul lumii. Bacovia valorifica teme si motive simboliste autentice, pe care le preia de la poetii francezi si pe care le împleteste cu maiestrie: motivul târgului provincial, motivul toamnei dezolante, motivul ploii, motivul parcului solitar, motivul singuratatii, motivul vagabondului si alcoolismului, motivul mortii si a descompunerii materiei, motivul

iar corbii se prabusesc din zbor.maniera opusa romantismului). / Aud materia plângând“ . si ninge ca-ntr-un cimitir. Eul liric îsi exprima regretul ca iubita este nevoita sa traiasca într-un mediu degradant. si târgul sta întunecat. imagine ce produce melancolie. orasul apare sinistru. Motivul nevrozei provocate de un anotimp sumbru. / si-ncet. printre crâsme si dughene murdare. motivul iubirii (vazuta într. si tremurând Pe umeri pletele-I resfir … Afara târgul sta pustiu.”Lacustra”). însa. cerul jos si greu este de plumb. si plâng si eu. / Cad corbii. “Departe.poetului damnat. schimbator este insuflat de Baudelaire. cadavrele se descompun… “ . “Ploua… . iubito. cu strazi mici acoperite de fân si noroi este prezentat si în poezia “Proza”. sarac. Bacovia nu înzestreaza urâtul cu puteri supranaturale. al terorii. pe câmp. întunecat. Laitmotivul acestei poezii este orasul cimitir (prin repetitia versului “si singe ca-ntr-un cimitir”). (“si sânge cald se scurge pe canal. ca un lacas al figurilor de ceara.”Cuptor”). domol” . Iubita cânta la clavir. un loc unde curge sânge pe strazi.”Pastel”). (“Sunt câtiva morti în oras. lipsit de speranta. spre deosebire de Baudelaire. potrivnic vietii. angoasa (“si geme greu ca în delir”). de deteriorare continua. La Bacovia. umezeala atinge dimensiuni apocaliptice (“Deatâtea nopti aud plouând. simbol al mediului sufocant. De parca ninge-n cimitir.” Târgul mizerabil. / Plina-I zapada de sânge animal” – “Tablou de iarna”. tristete. În “Nevroza” este zugravita imaginea târgului acoperit de zapada. În creatiile bacoviene. pustiu. “Afara ninge prapadind. ci îi alatura starea de atrofiere.

Pe-un târg saracit – -si-aici sta iubita… Ploua… Pe-un târg jidovit. “Amurg de toamna” prezinta un peisaj pustiu.Pe-un târg mizerabil De glod si coceni Pe-un târg jidovit si plin de dugheni -si-aici sta iubita… si ulita-i plina De fân si coceni si trec cotiugare Cu saci de faina si ploua si mai tare Pe crâsme murdare. cu atmosfera de degradare si astfel.” Fenomenele naturii se îmbina armonios cu cadrele sumbre. de nevroza. anotimp al descompunerii si al mortii. de huma. “Amurg de toamna pustiu. iar copacii scheletici se îndoaie molatec în bataia vântului. Pe câmp sinistre soapte trec pe vânt – Departe plopii s-apleaca la pamânt . cenusiu ce trezeste stari de neliniste. se întâlneste motivul toamnei dezolante. de infiorare datorita acusticii sinistre. Soarele este anemic.

Bacovia are tendinta de a crea din ploaie un cadru obsesiv. sensibil. “mal”. “sunt”. În poezia “Lacustra” numeroase cuvinte fac parte din câmpul semantic al apei (“ploua”. Existenta motivului ploii se explica prin frecventele mentiuni sau aluzii la acest fenomen. “plâns”. e gol… si-i frig. Eul liric este pasiv. Cad grele. Astfel ploaia capata dimensiuni potopice. cauza de disperare si de nerabdare. privind-o ca element ce accelereaza descompunerea materiei. fiind doar martor al manifestarilor lumii. de vesnicul somn. Amantii. si bureaza. ofteaza.În larg balans lenevos.” Toamna este în acord cu faptura umana cuprinsa de boala. de cadere în neant. reprezentând un simbol al declinului. “tresar”). Metafora “materia plângând” sugereaza dimensiunile cosmice pe care le ia ploaia monotona. “piloti”). udate. cât si cea umana: frunzele cad rapuse de umezeala.” “Nervi de toamna” Preferinta pentru peisajele ploioase îl apropie pe Bacovia de Verlaine. e somn… Copacii. Pe drumuri fac gesturi ciudate Iar frunze. grabeste descompunerea vegetala. E tuse. “E toamna. Ploaia monotona si frigul patrunzator. e fosnet. “val”. Imaginea ploii este largita prin folosirea adverbului “atâtea”(ce capata rol de superlativ) si reprezinta un simbol al deznadejdii. al senzatiei de permanenta amenintare. . chiar de dementa. mai bolnavi. e plânset. de guma. “simt”. mai tristi. iar oamenii sunt cuprinsi de delir. fapt dovedit de verbele de stare la timpul prezent (“aud”. copacii ramân goi. de tristete. pe strada.

ploua. ploua. si ma duce-un gând Spre locuintele lacustre. monotona. rece. de deznadejde si disperare. si mi se pare Ca n-am tras podul de la mal. calda. Aud materia plângând… Sunt singur. În spate ma izbeste-un val – Tresar din somn. de melancolie. “Da. de apatie. si parca dorm pe scânduri ude. învaluind lumea într-o stare sumbra. ploua… . ploua Vreme de betie – si s-asculti pustiul. Un gol istoric se întinde.” La Bacovia. ploaia nu este usoara. ci abundenta. ca cea de vara. Ce melancolie! Ploua. Pe-aceleasi vremuri ma gasesc… si simt cum de atâta ploaie Pilotii grei se prabusesc.“De-atâtea nopti aud plouând. ploua cum n-am mai vazut” – “Ploua” “Ploua.

Singur. dar si în legatura cu starea de visare pe care viziunea alb-negru o creaza. copacii negri Stau goi în parcul solitar: Décor de doliu. pene negre. vaga. funerar… Copacii albi. singur…” “Rar” În cadrul târgului provincial. Vreme de betie – I-auzi cum mai ploua. singur. . si acest element constituie un simbol. singur. În parc regretele plâng iar… Cu pene albe. copacii negri. la mortii. obscura. pene negre O pasare cu glas amar Strabate parcul secular… Cu pene albe. iar imaginea pe care aceasta alternanta de nuante o creaza este ambigua. “Copacii albi. singur. parcul devastat este nelipsit la Bacovia. Numeroasele repetitii subliniaza obsesia eului liric în legatura cu elementele de décor. Ce melancolie! Singur. cel al eternitatii (“parc secular”). dar si al pustietatii. Poezia “Decor” zugraveste parcul solitar în doua culori: alb si negru.

Când plânsu-ncepe sa ma prinda.Odaie. “Gri” (“Ca si zarea… gândul meu se înnegri… / si de lume tot mai singur. capabile de a intensifica zbuciumul interior. Aceasta tema este împrumutata de la Rodenbach. toamna despletita În mii de fluiere cânta. . distorsionate. Cu brâie negre zugravita – Prin noapte. Pe masa arde o faclie. dar nu identice.Odaie.În parc fantomele apar…” Obsesia singuratatii la Bacovia este ilustrata în poezii ca “Lacustra” (“Sunt singur si ma duce-un gând / Spre locuintele lacustre”). isterie (“Tovaras mi-i râsul hidos. . Stau triste negrele tablouri – Faclia tremura-n oglinda. si cu umbra” – “Palind”). care considera oglinda simbolul solitudinii într-un spatiu închis. . În pacea ta e nebunie Dorm umbre negre prin unghere. plina de ecouri. nevroza. Oglinda. plina de mistere. Astfel. tot mai barbar -”) si genereaza stari de depresie. În poezia “Singur”. oglinda este prezenta ca martor al singuratatii. “Odaia mea ma înspaimânta. în poezia bacoviana. reflectând imagini halucinante. “Plumb” (“Stam singur lânga mort… si era frig…”). motivul singuratatii se împleteste cu tema claustrofobiei si cea a oglinzii. la fel ca si fereastra reflecta imagini echivalente.

Ca Edgar Poe ma reîntorc spre casa.” „Sonet” Alcoolistul hoinareste pe strazile aceluiasi târg cu mahalale sordide. .” Alcoolismul.Prin noapte.Odaia mea ma înspaimânta… Aici n-ar sta nici o iubita. Aceste motive se împletesc cu cel al singuratatii si al târgului parasit. Ori ca Verlaine. nestiut de nimeni”). Motivul vagabondajului este asociat în poezia “Plumb de iarna” cu ideea de libertate si de evadare din monotonie. topit de bautura – si-n noaptea asta de nimic nu-mi pasa. formând un tot unitar. “Poem finala” (“Eu trebuie sa plec[…] Singur sa ma pierd în lume. toamna despletita În mii de fluiere cânta. “Prin mahalali mai neagra noaptea pare sivoaie-n case triste inundara s-auzi tusind o tusa-n sec. vagabondajul sunt aspecte degradante ale vietii pe care Bacovia le valorifica si pe care le transforma în motive ce se regasesc în poezii ca: “Nocturna” (“Fug ratacind în noaptea cetatii”). în care se aude tusea prin peretii deteriorati si în care ploaia intra siroaie. amara – Prin ziduri vechi ce stau în darâmare.

“În toamna violata. Natura este în deplina concordanta cu sentimentele poetului distrus: vremea este apasatoare. si fredonând. nu îl remarca si astfel poetul este înfrânt. libertate…” Într-o atmosfera de deznadejde. “Afara o vreme de plumb si vântul împrastie ploaia. în ciuda faptului ca simbolismul se opune romantismului.” “Note de toamna” Soarta poetului este vitrega. ma duce regretul Prin crânguri. acesta fiind nevoit sa pribegeasca pe strazile ude. frunzele se descompun în bataia vântului si a ploii tomnatice. Gândindu-ma la mine. sufocanta. vis…o. de-o vreme. însa oamenii marcati de dramele existentei. pe vreme de toamna monotona. cu bratele învinse. pe lume. pe margini de linii ferate – Când fâlfâie. al poetului damnat. palid. Plângând. ma duc si eu. fara speranta. poetii tristi declama lungi poeme – […] Pierdut.“Iarna. bolnav. de tristete. […] O. compozitori celebri Au aranjat un vast concert… Pe galbene alei. violetul. poetul prezinta “publicului anonim” operele sale. . Bacovia a preluat un motiv romantic.

o scripca înnegrita . având ca elemente de décor cavoul. Motivul mortii si al descompunerii materiei este un motiv fundamental în opera lui Bacovia.”)./ si trist cânta. coroanele. pe drumuri. Imaginea funerara din poezia “Plumb” este terifianta întrucât presupune ideea mortii. creatorul a fost urmarit de nefericire. si pare tabloul acesta Ca-i antic si plin de mister !…” “Toamna” Cuvântul “antic” sugereaza faptul ca. pierduta. continând o serie de cuvinte din sfera semantica a mortii: “sicriu”. apasatoare. acompaniat de sunetele monotone ale instrumentelor muzicale. “catafalc”. prin gratii. cu droaia. este un lucru ce s-a întâmplat mereu. cuprins de disperare. Atmosfera creata este sumbra. Moartea este prezentata ca un spectacol macabru./ De pe clavir. În poezia “Cuptor”. Poezii ca “Plumb”. adormita./ si urmari. afectat Asteapta tusind pe la geamuri Tomnatice frunze prin târg Alearga. “coroane”. închisa în acest spatiu lugubru. (“Iar la clavir o bruna despletita/ Cânta purtând o mantie cernita. Ea plânge… el palid se pierde Prin târgul salbatec. Fiinta umana.Un bolnav poet. “lugubru”. ca si în trecut. datorita sugestiei plumbului si datorita monotoniei vocalelor închise urmate de consoane nazale (“Dormeau adânc sicriele de plumb. “funerar”. descompunerea cadavrelor asezate pe catafalc si . marsul monoton. sicriele îsi privegheaza amorul mort. veni si-o blonda în salon… / si-aproape goala prinse. “mort”. O fata. sever. gemând între faclii/ […] Apoi. Se uita ca luna prin ramuri./ si flori de plumb si funerar vesment . plângând.”). “Melancolie” dezvolta aceste motive. Clavirul si vioara care cânta marsul funebru sunt simboluri ale melancoliei grave. dezagregarea materiei. “cavou”. “Mars funebru”. “pamânt”. desi insuccesul poetului reprezinta o enigma.

al parcului solitar si al târgului (“si plângi… si-i frig de toamna…” “Alean”./ Deschide clavirul si cânta-mi” – “Trudit”). rosul. Totusi. iubito. racnete. la saracia si degradantul mediu în care traiesc.[…] Iubita cânt-un mars funebru. si-a cazut pe clape. plâns. nevroza sunt stari caracteristice personajelor bacoviene si sunt o reactie la fenomenele naturii. astfel încât se poate vorbi de existenta motivului iubirii./ Iubita cânta la clavir. uneori aspectele tragice provocând o stare comica. Plânsul. spleen. dar si al tuberculozei. de aceea motivul plânsului si cel al nevrozei sunt nelipsite în poeziile în care sunt prezente motivul toamnei. fiecare având rol de simbol. boala. . Pictura cuvintelor sau auditie colorata. Ideea mortii este sugerata de imagini vizuale si olfactive (“Sunt câtiva morti în oras. compusa din culori în stare pura. În numeroase poezii apare formula de adresare “iubito”. si iar am venit…/ Dar astazi. galbenul sugereaza deznadejdea./ Chiar pentru asta am venit sa-ti spun. iar rosul este simbolul vietii. “Oh./ Reiese-atât de bine . iubito”). de-abia ma mai port . Datorita corespondentelor ce se stabilesc între imagini si stari de spirit apare ideea de dramatism. a femeii. este foarte des asociata cu cântecul clavirului. zgomotoasa (tuse. al ploii. si de tine. galbenul./ si geme greu ca în delir…” – “Nevroza”). însa nu este de esenta clasica. iubito/ Chiar pentru asta am venit sa-ti spun. Tragicul. Cromatica la fel ca si acustica poeziei bacoviene are un rol esential în conturarea atmosferei. ci este degradat. Imaginea iubitei. ci face un pas spre expresionism./ Iar eu nedumerit ma mir. si m-a cuprins delirul” – “Mars funebru”). violetul sugereaza monotonie. acest motiv este tratat într-un mod total diferit de maniera romantica. Fiecarui sentiment îi corespunde o culoare. Verdele asociat cu roz sau albastru simbolizeaza nevroza. simbol al tristetii.” Cromatica stridenta. Bacovia îsi marturiseste preferinta pentru culoare: “În poezie. sunt simboluri ale conditiei umane în societate.” – “Cuptor”) sau îsi marturiseste nepasarea (“Din tot ce scriu.” . simbolizând aspiratia spre înalt. Albul. plânsul talangii când ploua!” – “Ploua”. violetul ocupa cel mai important loc în poeziile bacoviene. ftiziei.chiar a oamenilor vii. Motivul strigatului ca forma de revolta (“Dormea întors amorul meu de plumb/ Pe flori de plumb… si-am început sa-l strig” – “Plumb”) si extrapolarea cosmica a unor situatii sau a unor stari sunt. Daca în lirica romantica iubita este o fiinta angelica. în poeziile bacoviene eul liric îi împartaseste persoanei dragi viziuni macabre (“Sunt câtiva morti în oras. Albul reprezinta visarea si eternitatea. Daca romanticii îi declarau iubitei dragostea nemuritoare.“Ego”). la Bacovia. la fel ca si cromatica este stridenta. “si-am plâns la geam.[…]/ E miros de cadavre./ Aceeasi nepasare/ De oameni. Dragostea devine un spectacol hilar – hidos pentru eul liric. urlete de câini) si deloc evanescenta. m-a obsedat întotdeauna un subiect de culoare. iubita se lasa prada gesturilor patetice (“Afara ninge prapadind. Acest lucru dovedeste faptul ca Bacovia nu este doar simbolist. Acustica. iubito. de asemenea elemente expresioniste. al duiosiei (“Iubito. iar negrul este culoarea mortii. negrul.[…] Ea plânge.

“Poezia lui Bacovia e expresia celei mai elementare stari sufletesti. Jucând rolul compozitorului. acoperind oamenii si lucrurile cu valul putreziciunii. nu I se poate însa tagadui realitatea primara. dupa cum igrasia e lacrima zidurilor umede. cu«tonalitate si cu o viziune total noi. Sunetele fanfarei sunt simboluri ale monotoniei provinciale. de ploi si de zapada. cea dintâi licarire de constiinta a materiei ce se însufleteste”. tristetea autumnala (G. nu se spiritualizeaza. . poate. încropite. Eugen Lovinescu Teme si motive simboliste in poezia bacoviana George Bacovia a fost un poet autentic si original. care nu se intelectualizeaza. e poezia cinesteziei imobile. cinestezie ce nu se diferentiaza de natura putreda de toamna. totusi si efectele melodice. Plumbul este culoarea amurgurilor "de huma" ale toamnei bacoviene.Poetul urmareste. Poezia lui poate fi pusa in paralel cu simbolismul francez: "Simbolismul poetului este acela din traditie sumbra a baudelaireanismului. traversat diametral de corbii mortii {Amurg de iarna). vioara ale caror cântecele sunt simboluri ale melancoliei grave. apasatoare.infiltrat in "zarea grea de plumb" se intoarce pe pamant sub forma de ninsoare "gri". ale tristetii. Calinescu). de aici provenind preferinta pentru instrumente muzicale. cinestezie profund animalica: secretiune a unui organism bolnav. calitati care l-au impus in cadru simbolismului romanesc. cu care se contopeste. dezolanta. Cele mai importante teme si motive simboliste din lirica bacoviana sunt: m5c592mx18irf Plumbul — care sugereaza o existenta cenusie supusa tragic gravitatiei universale: grea. care a cantat ploaia insinuanta. uratul funebru. rece. cnsumata sub un cer de plumb. O astfel de dispozitie sufleteasca e prin esenta muzicala. monotonia burgheza. în ea salutam. metalul . în special clavirul. i s-ar putea tagadui interesul. Bacovia alatura poeziei cele mai diverse sonoritati si obtine un efect unic. nu se rationalizeaza. provincia.

fluviul heraclitean a acoperit esentele primordiale si din curgerea lui n-a mai ramas decat malul. Pe catafalc. de caldura-n oras.. cu arbori cangrenati. cum n-am mai vazut. toate contin sugestia degradarii elementelor intr-o alunecare ireversibila in noroiul universal care inghite totul. a lucrurilor si a lumii. Ploaia depresiva acompaniaza" continuu autumnalul: este ploaia-moina ca regim nocturn al orasului ("Orasul doarme ud in umezeala grea" — Nocturna). caracterizat prin absenta miracolului. In orasul bacovian (in care "Scartaie toamna din crengi ostenite"). copiii . de toamna cu ploi putrede. In poezia Moina noaptea e "murdara". Lovinescu). ploaia conduce la dezagregarea materiei ca un solvent miraculos. Plumbul este un simbol esential in lirica bacoviana.Rar). Orasul bacovian este un spatiu in care viata reprezinta o fateta a damnarii primordiale. Orasul bacovian reprezinta o faza in curgerea ireversibila spre moartea lucrurilor: imaginea mahalalelor in care "mai neagra noaptea pare". ploua. Chiar pentru asta am venit sa-ti spun. "Da."galbeni". Cum suna sub suri invechite Cum suna in sufletu-mi mut!" (Ploua) Este ploaia care "se infiltreaza pretutindeni ca un morb al putrezirii" (A.Melancolie). sub greutatea de plumb a destinului universal.. . Si grele talangi adormite.Greutatea plumbului (integrata si fiintei umane) va aduce caderea. din adancuri/Pamantul la dansul ne cheama" . al carei sens major este alunecarea lenta in moarte a oamenilor.in acest spatiu. senzatia putrezirii capata un aspect "aproape cosmic" (Al. alteori. cadavrele se descompun ". Orasul bacovian este targul de provincie aflat sub semnul plumbului si caracterizat printr-o atmosfera de "coplesitoare dezolare. incet. rotatia anotimpurilor nu inseamna si trecerea vremii. Mitescu). modificand sensul si proportiile marelui Timp. ea facand sa se prabuseasca Universul in malul Neantului: "Si simt cum de atata ploaie/ Pilotii grei se prabusesc" (Lacustra). singur" . ploua. singur. intre cimitir si abator" (E. limitata intr-un peisagiu de mahala de oras provincial. ce poate sa fie perceputa ca o desfasurare monotona si obsedanta ("Ploua. Piru) in poezia Cuptor: "Sunt cativa morti in oras. iubito. iar frigul . prabusirea in abisul temporal {Lacustra) sau in moarte {"Asculta cum greu. declansand tristeti -acute si conducand la moartea visurilor. a suvoaielor "triste" care inunda casele si a zidurilor vechi "ce stau in daramare" {Sonet) caracterizeaza degradarea materiei.de mormant. caci uniformitatea creeaza impresia unui timp tarator. Extinsa si asupra umanului. ploua/ Vreme de betie") facilitand golul existential si sentimentul singuratatii cosmice ("/-auzi cum mai ploua/ Ce melancolie/ Singur.

ca in mitul Sirenelor.. eludand timpul. al orasului cu piete dezolante. Golul temporal este apanajul vesniciei. amorul fumega/ Parfum de pene arse si ploua. printre culorile bacoviene se include.. un spatiu al mortii: "Imensitate. haos care toate-aduni. In golul tau e nebunie./Negru." Motivul golului: golul spatial este echivalent cu pustiul camerei. evident. fiind coplesitoare: "Vibrau scantei de vis. Poezia care sintetizeaza motivele ploii. vesnicie.. stand singur in camera lui si ascultand ploaia. Aici. Culorile universului bacovian sunt cele ale bolii. golul. ca insotitor al negrului funerar ("O femeie in doliu pe strada/ O frunza galbena tremura dupa ea"). poetul traieste o experienta unica: identificarea cu omul preistoric. . metafora: "Aud materia plangand" converteste substanta universala in Planset cosmic. Noaptea. atmosfera de iad postardere./ Carbonizat. chemarea mortii.... Cel mai mic punct al acestuia este omul ("Si galbeni trec bolnavi/ Copii de la scoala"). in care totul s-a redus la scrum. cosmarul. Tu. amurgul/ Patrunde-ncet prin geamuri"). —" (Pulvis) Motivul agoniei se propaga prin cunoscutele cercuri concentrice ale universului liric bacovian. este haosul care refuza Facerea. de carbune" (Calinescu). luminate de becuri agonice. rosul — reprezentand convertirea in sange a lacrimilor Cosmosului ("Si-nsangerat.. noian de negru. al pamantului-mormant ale carui adancuri lanseaza. mortii si culoritor este Negru. numai noian de negru. in versul al doilea. . poetul ofera "viziunea infernala a unei ploi negre.somnul. in sfarsit. Universul — pentru care toamna si amurgurile constituie semnele agoniei timpului. cei doi devin legati prin ploaie si singuratate si — mai ales — prin destinul comun: coparticiparea la alunecarea Totului in Nefiinta. urmeaza natura cu crengi care scartaie ca niste schelete si gradini cangrenate si. cenusiul plumbului.. agoniei si mortii: galbenul frunzelor toamnei.Poezia intitulata Lacustra caracterizata ca "suprema condensare a terorii de umed" (Calinescu) releva si alte motive: singuratatea. violetul este strigatul sufletului traumatizat de inserarea de toamna (Amurg violet).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful