Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Profesor coordonator,
Ec. Gaman Teodora Elev,
Crețu Bianca
Clasa a XII-a C
Sesiunea 2023
CUPRINS
ARGUMENT.................................................................................................................................................3
CAPITOLUL I NOȚIUNI GENERALE PRIVIND CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU TERȚII..........................5
I.1 Structura generală a creanțelor și datoriilor.................................................................................7
I.2 Evaluarea creanțelor și datoriilor.................................................................................................10
I.3 Contabilitatea operațiilor privind decontările cu furnizorii și alte operații asimilate..............15
I.4 Contabilitatea operațiilor privind decontările cu clienții și alte operații asimilate...................17
Capitolul II Monografie contabilă privind contabilitatea terților la S.C. HEIDI CHOCOLAT S.A..................19
I.1.Prezentarea societății comerciale S.C. HEIDI CHOCOLAT S.A...............................................20
HEIDI ChocoWorld – Pantelimon................................................................................................................20
HEIDI Chocolaterie – Afi Cotroceni, Bucuresti.............................................................................................20
HEIDI Shop in Shop – Mega Image Baneasa, Bucuresti................................................................................21
HEIDI Chocolaterie – AFI Brașov................................................................................................................21
II.2 Studiu de caz privind decontările cu terții..................................................................................21
BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................................29
2
ARGUMENT
Am tratat această temă atât din punct de vedere teoretic, cât şi practic.
Contabilitatea este ştiința şi arta stăpânirii afacerilor, în care scop se ocupă cu "măsurarea,
şi a rezultatelor obținute din activitatea persoanelor fizice şi juridice", in care scop "trebuie să
cerințele interne ale acestora, cât şi în relațiile cu investitorii prezenți și potențiali, creditorii
Limitele ei teoretice, științifice și practice sunt fără sfârșit atât în ceea ce privește cuprinderea
fenomenelor economice cât și al modului în care ele sunt sistematizate, prelucrate și prezentate,
În primul capitol, am tratat această tema din punct de vedere teoretic, iar în cel de-al doilea
capitol, din punct de vedere practic. Primul capitol, intitulat după tema proiectului, pune in
- definirea contabilității
- sarcinile contabilității
- definirea creanțelor
- definirea datoriilor
3
- evaluarea creanțelor și datoriilor
- forme de evaluare
CHOCOLAT S.A.. Am atașat atât un scurt istoric cu privire la entitatea aleasă, cât și un bilanț
4
CAPITOLUL I NOȚIUNI GENERALE PRIVIND CONTABILITATEA
DECONTĂRILOR CU TERȚII
5
administrarea acestuia. Se mai urmăresc locurile de păstrare, persoanele în responsabilitatea
cărora se află gestiunea cât şi folosirea necorespunzătoare a lor.
4. Contribuie, prin datele şi informaţiile sale, la consolidarea autonomiei şi
autofinanţării agenţilor economici.
Contabilitatea prin procedeele sale urmăreşte permanent acoperirea costurilor de producţie din
veniturile proprii şi obţinerea unui profit pe baza căruia să se asigure mijloacele financiare
necesare propriei dezvoltări.
5. Mobilizarea şi descoperirea rezervelor interne.
Pentru realizarea acestor sarcini, este necesar ca informaţiile pe care le furnizează contabilitatea
să fie cât mai exacte, reale şi oportune şi să se refere la modul cum resursele alocate ar putea fi
valorificate complet şi mai economic.
6
mod credibil. Deci recunoaşterea creanţei trebuie să se realizeze simultan cu recunoaşterea
creşterii veniturilor sau reducerii datoriilor.
Datoria reprezintă, potrivit cadrului general de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare
elaborat de Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate (IASC) o obligaţie
contractată faţă de terţi şi care presupune plata unei sume de bani, livrarea unui bun, prestarea de
servicii sau executarea de lucrări în folosul acestuia.
În mod generic, cel care are o datorie, poate fi numit debitor. Datoriile apar între relaţiile
dintre întreprindere şi furnizori (furnizori, furnizori de imobilizări, efecte de plătit), cu
personalul, cu bugetul statului, cu bugetul asigurărilor sociale, în cadrul grupului, cu asociaţii, cu
creditorii diverşi, precum şi cu clienţii (clienţi - creditori).
Apariţia şi deci, evidenţierea efectivă a creanţelor şi datoriilor se înregistrează în baza
documentelor justificative:
- factură
- chitanţă
- stat de plată
- decont
- listă de avans
Dacă operaţiunea are loc înainte ca documentul justificativ să fie însoţit sau înainte de
întocmirea acestuia, atunci înregistrarea se va face în conturi distincte de aşteptare până la
apariţia documentului, când va avea loc transferul în conturile de creanţă sau de datorii.
Caracteristicile esenţiale ale unei datorii sunt următoarele:
întreprinderea are obligaţia actuală. O obligaţie reprezintă un angajament sau o
responsabilitate de a acţiona intr-un anumit fel. Obligaţii pot decurge dintr-un contract
sau dintr-o cerinţă legală. De asemenea, obligaţiile apar şi din activitatea normală, din
dorinţa de a menţine relaţii bune de afaceri sau de a se comporta intr-o manieră
echitabilă.
ştergerea obligaţiei prezente implică renunţarea întreprinderii la anumite resurse care
încorporează beneficii economice, în scopuri satisfacerii cererilor celeilalte părţi.
Ştergerea obligaţiei se poate face prin:
plata în numerar
transferul altor active
7
prestarea de servicii
înlocuirea respectivei obligaţii cu altă obligaţie
transformarea obligaţiei în capital propriu
renunţarea de către creditor la drepturile sale
O datorie este recunoscută în bilanţ în momentul în care este posibil ca o ieşire de resurse
purtătoare de beneficii economice va rezulta din lichidarea unei obligaţii prezente iar valoarea la
care se realizează această lichidare poate fi evaluată în momentul credibil.
Datoriile rezultă din tranzacţii sau din alte evenimente trecute. După natura obligaţiilor pe
care le generează, se disting:
datorii comerciale
datorii financiare
datorii salariale
datorii sociale
datorii fiscale
alte datorii
Tot datorii pot fi şi acelea care pot fi determinate doar prin utilizarea unui grad ridicat de
estimare. Este cazul provizioanelor care potrivit IAS - 37, sunt "datorii a căror scadenţă sau
mărime este nesigură". De precizat că IAS - 37 reglementează ca fiind datorii incerte numai o
anumită categorie de provizioane, anume acelea pentru riscuri şi cheltuieli.
Contabilitatea terților asigură evidența creanțelor ce se datorează societăților patrimoniale în
relațiile acesteia cu furnizorii, clienții, persoanele, asigurările sociale, bugetul statului (profit,
TVA, impozit, etc.), unități din cadrul grupului, asociații, acționarii, diverși debitori si creditori,
alte persoane fizice sau juridice.
Creanțele si datoriile unității patrimoniale se înregistrează in contabilitate la valoarea lor
nominala. Creanțele si datoriile in devize se înregistrează in contabilitate in lei la cursul de
schimb in vigoare (BNR) la data efectuării operațiilor. Diferențele de curs, intre data înregistrării
creanțelor si datoriilor in devize si data încasării (plații) acestora se înregistrează ca
venituri/cheltuieli financiare, după caz.
La închiderea exercițiului, diferențele de curs valutar fata de data înregistrării in contabilitate a
creanțelor si datoriilor se înregistrează in conturile de diferențe de conversie (Activ) nefavorabile
sau favorabile (Pasiv), după caz. Pentru unele creanțe si datorii cum sunt cele ca TVA se conduc
8
registre si jurnale specifice sau pentru altele (cum sunt cele cu salariații) aceasta evidenta se
realizează prin statele de salarii.
Contabilitatea terților presupune evidența datoriilor și creanțelor entității în relație cu:
Furnizorii;
Clienții;
Personalul;
Asigurările sociale;
Bugetul statului;
Entitățile afiliate;
Entități asociate și entității controlate în comun;
Asociații/acționarii;
Debitorii si creditorii diverși.
9
De asemenea, centralizarea și generalizarea informaţiilor privind existenţa, mişcarea şi
transformarea elementelor patrimoniale, cu ajutorul bilanțului, calcularea unor indicatori
economico-financiari sintetici este posibilă numai dacă acestea sunt exprimate valoric.
Deşi contabilitatea folosește într-o mare măsură evaluarea la baza evidenţei valorice a bunurilor
economice stă evidenţa lor cantitativă.
Forme de evaluare
În funcţie de momentul efectuării evaluării și de scopul urmărit, se disting următoarele forme
principale de evaluare:
Evaluarea curentă este practicată la înregistrarea operațiilor economice în contabilitate, pe tot
parcursul desfăşurării activității, fiind numită şi evaluare contabilă. Aceasta se face la valoarea
de intrare a bunurilor în patrimoniu, stabilită în funcţie de modul de dobândire a bunului
respectiv.
Evaluarea periodică se efectuează în două momente:
a) la inventarierea elementelor patrimoniale, denumită şi evaluare de inventar
b) cu prilejul raportării anuale, numită evaluare bilanțieră.
Reevaluarea este posibilă la anumite perioade, pe baza unor dispoziții legale. Reevaluarea
constă într-o nouă evaluare a elementelor patrimoniale, operație în cadrul căreia valorile
contabile sunt înlocuite în valorile actuale determinate în funcție de prețurile pieței sau cu noile
valori de utilitate.
În urma reevaluării, bunurile economice, creanțele și obligațiile unității patrimoniale sunt
actualizate la valori noi, care por fi mai mari sau mai mici decât valorile contabile cu care au fost
înregistrate în conturi. Reevaluarea se efectuează de regulă pentru toate elementele patrimoniale
cu prilejul unor modificări generale si substanțiale de prețuri.
Metode de evaluare la intrare, ieșire, inventariere, închiderea exerciţiului
În evaluarea elementelor din cadrul patrimoniului se disting patru momente principale :
1. Evaluarea la data intrării în patrimoniu
În momentul intrării în patrimoniu, orice element se evaluează şi se înregistrează în contabilitate
la valoarea de intrare numită şi valoare contabilă sau cost istoric.
Această valoare de intrare se stabilește în mod diferențiat, in funcţie de provenienţa elementului,
şi anume:
10
a) valoarea de utilitate-valoarea de intrare pentru bunurile aduse drept contribuţie la capitalul
social sau primite cu titlu gratuit, prevăzută în actele de constituire sau modificare a capitalului,
în funcţie de preţul pieţei, utilitatea şi amplasarea acestora;
b) cost de achiziție pentru bunurile procurate cu titlu oneros, format din elementele:
- prețul de cumpărare convenit cu vânzătorul
- taxe nedeductibile
- cheltuieli de transport, aprovizionare, manipulare, depozitare
- alte cheltuieli necesare pentru punerea în funcțiune
c) cost de producție pentru bunurile obţinute din producţie proprie, format din suma
cheltuielilor directe-materii prime, materiale, salarii, la care se adaugă cheltuieli indirecte
repartizate asupra produselor în mod proporţional;
d) valoarea nominală în cazul creanțelor şi datoriilor (cea înscrisă în documentul care le atestă)
de intrare în unitate.
2. Evaluarea la data inventarierii elementelor patrimoniale
Inventarierea elementelor patrimoniale se face din cel puţin două motive:
a) verificarea exactității stocurilor scriptice reflectate de contabilitate prin compararea cu
stocurile faptice constate cu ocazia inventarierii. Eventualele plusuri sau minusuri constatate se
înregistrează în contabilitate pentru a pune de acord situația scriptică cu cea faptică;
b) determinarea valorii de inventar a diferitelor componente patrimoniale, adică valoarea
actuală sau de utilizate a fiecărui bun.
3. Evaluarea la închiderea exercițiului
Are loc la sfârşitul anului şi reprezintă o aplicare practică a principiului prudenței, adică a
contabilizării sau înregistrării pierderilor posibile și a neînregistrării profiturilor previzibile, chiar
dacă acestea sunt foarte probabile.
În această situație, valoarea de intrare se compară cu valoarea de utilitate stabilită pe baza
inventarierii elementelor patrimoniale.
4. Evaluarea la data ieşirii din patrimoniu
Ieşirea din patrimoniu a bunurilor se poate face prin vânzare, consum, deteriorare şi alte
modalități.
Elementele patrimoniale se evaluează şi se scad din gestiune la valoarea de intrare.
11
Dacă avem în vedere că intrarea în patrimoniu s-a făcut la prețuri diferite, iar ieşirea a avut loc
fără a ține seama de succesiunea intrării acestora, înseamnă că determinarea valorii de intrare a
elementelor patrimoniale ieșite din patrimoniu este greu de realizat. Pentru această situație,
practica contabilă oferă soluția utilizând una dintre următoarele metode:
- Metoda costului mediu ponderat - Cp
Presupune determinarea unui cost mediu, pe baza relației:
Siv+ Iv
Cp= , în care:
Siq + Iq
Siv - stocul inițial de bunuri exprimate valoric (lei)
Iv - intrările de bunuri exprimate valoric (lei)
Siq - stocurile inițiale exprimate cantitativ (buc., m, t)
Iq - intrările exprimate cantitativ (buc., m, t etc.)
În funcție de acest cost mediu ponderat, se determină valoarea ieşirilor, după relația:
VE= Cp * QE, în care:
VE - ieşirile exprimate valoric
QE - cantitatea de bunuri ieşite
- Metoda ,,FIFO" (prima intrare, prima ieşire First In First Out) presupune evaluarea
bunurilor ieşite din patrimoniu, la prețul primului lot intrat.
După epuizarea acestui lot, se va lua în considerare prețul următorului lot, intrat în ordine
cronologică.
- Metoda ,,LIFO" (ultima intrare-prima ieşire - Last In First Out) impune determinarea
ieşirilor în funcție de prețul de achiziție al ultimului lot intrat. Aceasta înseamnă că evaluarea se
va face în funcție de preţul celui mai recent lot intrat, iar după epuizarea acestuia, se va lua în
considerare prețul următorului lot, în ordine invers cronologică.
- Metoda costului standard presupune stabilirea unui preț unic de înregistrare a ieşirilor, de
obicei prețul ce corespunde sursei principale de aprovizionare.
Diferenţele dintre prețul real și cel standard se înregistrează în contabilitate într-un cont separat.
Pentru a calcula la valoarea reală, se adaugă la costul standard diferențele aferente.
Evaluarea creanţelor şi datoriilor se efectuează, la valoarea lor nominală corespunzător stării de
lichidate şi solvabilitate. Valoarea nominală reprezintă costul istoric al valorilor economice care
12
au făcut obiectul tranzacţiei. Evaluarea se efectuează la anumite momente îmbrăcând formele de
evaluare curentă, de inventar şi bilanţieră.
Creanțele se evaluează în scopul întocmirii situațiilor financiare anuale. Pentru cei doi parteneri
ai tranzacției creanțele au semnificații diferite:
• pentru vânzător reprezintă o suma de recuperat;
• pentru cumpărător reprezintă suma ce se va încasa peste un anumit termen și care nu va mai
avea aceeași valoare la încasare.
De aceea trebuie sa se facă o analiza a creanțelor privind posibilitățile de încasare și a
termenului de realizare, situații care impun pentru evaluator o serie de corecții.
In cazul creanțelor certe si imediate evaluarea presupune acceptarea ca valoare de piața a valorii
contabile.
Pentru creanțele exprimate în valută și care în scurt timp vor fi recuperate, evaluarea se
realizează în funcție de evoluția cursului de schimb, afișat de BNR valabil la data sfârșitului
exercițiului financiar.
Ca și la celelalte elemente patrimoniale, evaluarea creanțelor se efectuează la intrarea în
patrimoniu, la inventariere, la închiderea exercițiului și cu ocazia decontării lor (la ieșirea din
patrimoniu).
La intrarea în patrimoniu se evaluează și se înregistrează la valoarea nominala.
Valoarea nominală este suma înscrisă în documentul justificativ care stă la baza înregistrării în
contabilitate. Pentru creanțele în devize, pentru a se respecta obligația de a ține contabilitatea în
limba romană și în moneda națională, transformarea lor in lei se face la cursul de schimb în
vigoare la data efectuării operației.
La inventarierea anuală, creanțele sunt evaluate la valoarea actuală (denumită și valoare de
inventar), înțeleasă ca valoare probabilă de încasat.
La închiderea exercițiului, aplicarea principiului prudenței în evaluare impune ca evaluarea
creanțelor sa se facă la valoarea de intrare pusă de acord cu rezultatele inventarierii.
Dacă se constată ca valoarea de inventar a creanțelor este inferioară celei înregistrată la intrarea
în patrimoniu, pentru diferență se constituie un provizion pentru depreciere.
Pentru creanțele exprimate în devize, nedecontate la sfârșitul exercițiului, pot fi constatate
diferențe generate de fluctuația cursului de schimb.
13
Evaluarea curentă operează cu valoarea nominală a creanţelor şi datoriilor care
reprezintă costul istoric al tranzacţiilor care le-au generat. Achitarea datoriilor sau încasarea
creanţelor înainte de scadenţă, presupune acordarea sau primirea de reduceri de natură financiară
denumite sconturi. Dacă, de pildă creanţele sunt încasate de la clienţi înainte de scadenţă,
unitatea beneficiară a plăţii acordă un scont (reducere sau creanţă). Dacă datoriile sunt plătite
terţilor înainte de scadenţă, unitatea plătitoare primeşte un scont (reducere de datorie).
Există şi situaţii în care creanţele şi datoriile nu sunt încasate sau plătite la timp. În astfel
de situaţii, unităţile plătitoare sunt obligate la plata unor dobânzi penalizatoare.
Evaluarea de inventar operează cu valoarea nominală în situaţia în care nu s-au
constatat modificări faţă de valoarea respectivă a creanţelor şi datoriilor. În cazul în care s-au
constatat modificări, evaluarea de inventar operează cu valoarea actuală sau reală, care
evaluează creanţele şi datoriile la valoarea posibilă de încasat de la clienţii incerţi sau în litigiu
sau la valoarea posibilă de plătit de furnizori şi alte persoane.
Evaluarea bilanţieră a creanţelor şi datoriilor are la bază principiul prudenţei ce
operează numai în cazul în care s-au constituit provizioane pentru riscuri şi cheltuieli care
privesc datoriile.
Evaluarea creanţelor şi datoriilor exprimate în devize se efectuează la cursul zilei când au
loc tranzacţiile respective. Diferenţele de curs valutar existente la încasarea creanţelor sau la
plata datoriilor în devize se înregistrează ca venituri sau cheltuieli financiare, după caz.
În afara creanţelor şi datoriilor prezentate mai sus şi pentru evidenţa cărora, aşa cum s-a
putut constata, sunt rezervate conturi specifice, întreprinderea îşi creează şi alte creanţe şi datorii
delimitate prin structurile debitori diverşi şi, respectiv, creditori diverşi. Fiecare dintre aceste
două structuri are, în general, un conţinut complex şi relativ eterogen.
14
408 ,,Furnizori - facturi nesosite''
• efectelor de plătit:
403 „Efecte de plătit"
405 ,, Efecte de plătit pentru imobilizări"
• avansurilor acordate furnizorilor:
409 ,,Furnizori - debitori"
Conturile de furnizori și efecte de plătit, deci conturile de datorii, sunt conturi de pasiv. Ele se
creditează cu datoriile pe măsura creării lor față de terți și se debitează cu decontarea (stingerea)
datoriilor la termenele cuvenite sau prevăzute de lege. Soldul creditor reprezintă datoriile
neachitate (nedecontate) încă sau în curs de decontare.
Contul 409 ,,Furnizori - debitori" înregistrează avansurile acordate furnizorilor pentru livrări
de bunuri, executări de lucrări si prestări de servicii. El este un cont de activ (Când cea de-a treia
cifră este 9, contul respectiv are funcție contabilă opusă conturilor asociate, din grupa
respectivă). În debit se înregistrează valoarea avansurilor acordate și valoarea ambalajelor care
circulă în sistem de restituire, facturate de furnizori, iar în credit se înregistrează valoarea
avansurilor regularizate cu furnizorii la primirea bunurilor, a lucrărilor sau serviciilor și valoarea
ambalajelor care circulă în sistem de restituire, înapoiate furnizorilor, precum și înregistrarea
degradării ambalajelor sau a celor nerestituite furnizorilor. Soldul debitor reprezintă avansuri
acordate furnizorilor sau nedecontate.
Înregistrările contabile privind furnizorii de imobilizări și stocuri le-am tratat in capitolele
respective.
Pentru bunurile economice și serviciile care nu se stochează înregistrarea facturilor respective se
face direct pe cheltuieli. Astfel se folosesc următoarele conturi:
605 ,,Cheltuieli privind energia și apa", care înregistrează în debit evidența
cheltuielilor privind consumurile de energie și apă
611"Cheltuieli de întreținere și reparații", în care se înregistrează aceste cheltuieli
facturate de terți
612 ;,Cheltuieli cu redeventele, locațiile de gestiune și chirille"
613„Cheltuieli cu primele de asigurare", care ține evidența primelor de asigurare
datorate sau achitate conform contractelor de asigurare”
614„Cheltuieli cu studiile și cercetările"
15
621"Cheltuieli cu colaboratorii"
622„Cheltuieli pentru comisioanele și onorariile". Cu ajutorul acestui cont se ține
evidența cheltuielilor reprezentând comisioanele datorate pentru vânzarea sau
cumpărarea titlurilor de valoare imobilizate sau a celor de plasament, comisioanele de
intermediere, onorariile de consiliere, contencios, expertizare, precum și a altor cheltuieli
similare.
623„Cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate"
624,,Cheltuieli cu transportul de bunuri și persoane"
625"Cheltuieli cu deplasări, detașări și transferări"
626"Cheltuieli poștale și taxe de comunicații"
627"Cheltuieli cu serviciile bancare și asimilate"
628„Alte cheltuieli cu serviciile executate de terți"
Furnizorii (401, 403, 404, 405, 419) reflectă obligații de plată față de furnizori pentru bunurile
aprovizionate, lucrările executate sau serviciile prestate de aceștia.
Exemple de înregistrări contabile:
16
Decontările prin intermediul efectelor de comerț prezintă mai multe avantaje, cum sunt:
• transformarea în disponibilități bănești (lichidități) prin vânzarea la bancă a efectului de
comerț, caz în care banca preia dreptul la creanță față de clienți, devenind la rândul ei
proprietară a efectului pe care îl va încasa la scadență;
• valorificarea la bursă a efectelor de comerț (sub forma hârtiilor de valoare), respectiv
încasarea unei creanțe, prin așteptarea momentelor mai favorabile în operațiile de bursă.
Pentru reflectarea relațiilor de decontare cu clienții, respectiv a creanțelor din operații curente,
legate de vânzări de bunuri și servicii, asimilate ciclului de exploatare al întreprinderii, se
utilizează conturile din grupa 41 ,, Clienți și conturi asimilate". În cadrul acestora, clienții
reprezintă creanțele față de terți, determinate de vânzarea pe credit a bunurilor materiale,
lucrărilor și serviciilor care fac obiectul activității unității. În cadrul acestei forme de vânzare,
decontarea dintre unitate și client intervine ulterior.
În contabilitate sunt delimitate și evidențiate ca o structură distinctă, toate creanțele sub forma
clienților incerți. Clienții devin incerți in cazul în care creanțele nu s-au încasat la termenul fixat
si există condiții care determină lipsa de încredere în solvabilitatea acestor parteneri comerciali.
Conturile din această grupă sunt:
411 ,, Clienți"
413 „Efecte de primit de la clienți"
418 , Clienți - facturi de întocmit"
Toate aceste conturi sunt conturi de activ. În debit se înregistrează valoarea la preț de vânzare a
mărfurilor, produselor, semifabricatelor, lucrărilor executate și serviciilor prestate, precum și
TVA aferentă (total de plată din factură). În credit sunt înregistrate sumele încasate sau efectele
de comerț acceptate. Soldul debitor reprezintă sumele datorate de clienți.
Pentru sumele încasate în avans de la clienți se folosește contul 419 „Clienți-creditori". Este un
cont de pasiv. În credit se înregistrează avansurile primite pentru livrări de bunuri, prestări de
servicii sau executări de lucrări. Se debitează cu decontarea avansurilor încasate. Soldul creditor
reprezintă sumele datorate clienților.
În contabilitatea financiară (generală), în procesul economic al desfacerii producției,
întreprinderea realizează venituri. Veniturile se înregistrează în contabilitate în momentul
realizării operațiilor care le generează, fără a ține seama de data încasării acestora.
17
Veniturile din vânzări de bunuri și servicii se înregistrează la nivelul prețurilor de vânzare, fără
TVA, care se reflecta intr-un cont distinct.
Pentru înregistrarea veniturilor din vânzări de bunuri și servicii se utilizează conturile din grupa
70 ,, Venituri din vânzări de produse, mărfuri, servicii prestate și din alte activități". Aceste
conturi, ca și celelalte conturi de venituri, sunt conturi de procese economice, conturi de
gestiune, care servesc pentru determinarea rezultatelor financiare. Ele se creditează în timpul
exercițiului financiar, cu prețul de vânzare (fără TVA). La sfârșitul lunii, soldul acestor conturi
se transferă asupra contului 121 „Profit si pierdere". Aceste conturi sunt:
701 ,, Venituri din vânzarea produselor finite"
702 ,, Venituri din vânzarea semifabricatelor"
703 ,, Venituri din vânzarea produselor reziduale"
704 ,, Venituri din lucrări executate si servicii prestate"
705 ,, Venituri din studii si cercetări"
706 ,,Venituri din redevențe, locații de gestiune si chirii"
707 ,,Venituri din vânzarea mărfurilor"
708 ,,Venituri din activități diverse" (comisioane, servicii prestate în interesul
personalului, punerea la dispoziția terților a personalului unității, venituri din
valorificarea ambalajelor, precum si alte venituri realizate din relațiile cu terții).
2. Vânzarea mărfurilor
4111„Clienți” =%
707„Venituri din vânzarea mărfurilor”
4427„TVA colectat”
18
Capitolul II Monografie contabilă privind contabilitatea terților la S.C.
HEIDI CHOCOLAT S.A.
Povestea Heidi
Cu peste 25 de ani în urmă, un faimos și pasionat ciocolatier elvețian a început povestea Heidi,
împărtășind arta secretă a ciocolatei. Numele companiei a fost inspirat de micuța protagonistă din
povestea Johannei Spyri, care reușea mereu să vadă partea frumoasă a vieții. Astăzi, Heidi
rămâne ciocolata care inspiră, prin combinații delicioase care oferă o stare de bine.
Heidi Chocolaterie este locul în care noi gusturi, idei și combinații se îmbină perfect.
Ciocolatierii noștri își folosesc talentul, meșteșugul și curiozitatea pentru a crea rețete noi, tablete
personalizate și gusturi speciale care să depășească chiar și așteptările celor mai pretențioși
iubitori de ciocolată.
19
MAGAZINE:
20
HEIDI Chocolaterie – AFI Brașov
Bulevardul 15 Noiembrie 78, Brașov 500097
PROGRAM: luni - duminică 10:00 - 22:00
chocoworld@heidi-chocolate.com
21
În cursul anului 2023, în baza documentelor justificative s-au efectuat următoarele
operaţiuni:
1. In data de 03.01.2023 se achiziționează materii prime de la SC X SRL in valoare de
71400 lei, tva 19%
% =401 Furnizori 71400
301.01 Materii prime (lapte) 15000
301.02 Materii prime(zahar) 25000
301.03 Materii prime(cacao) 20000
4426 TVA deductibil 11400
100 000
345.01 Prod. Fin.- Heidi Dark 30 000
345.02 Prod. Fin.- Heidi Creamy 15 000
345.03 Prod. Fin.- Heidi Bouquette 20 000
345.04 Prod. Fin.- Heidi Iepuraș 10 000
345.05 Prod. Fin.- Heidi Gourmette 15 000
345.06Prod.Fin.- Heidi Moments 10 000
22
3. În data de 04.01.2023 unitatea achiziţionează utilaj nou, respectiv o masina de
ambalat în valoare de 5950 lei conform facturii în care este inclus şi TVA, emiţând
delegatului furnizorului un bilet la ordin cu scadenţă în 20.01.2021.
- înregistrarea facturii:
% = 404 „Furnizori de imobilizări”
5 950,00
5. În 15.01.2013 societatea ridică de la bancă cu o filă cec numerar pentru diverse plăţi
în sumă de 10 000 lei.
23
- înregistrarea în casă a numerarului:
5311 „Casa în lei” = 581 „Viramente interne” 10 000
- înregistrarea facturii:
- achitarea facturii:
24
401 „Furnizori” = 5311 „Casa în lei 714
- achitarea facturii:
401 „Furnizori” = 5121 „Banca în lei” 380,80
Achitarea facturii de gaz către E.ON GAZ în sumă de 2 011,1 lei, inclusiv TVA
- înregistrarea facturii:
- achitarea facturii:
401 „Furnizori” = 5121 „Banca în lei” 2 011,1
25
- înregistrarea facturii:
- achitarea facturii:
404 „Furnizori de imobilizări” = 5121 „Banca în lei” 3 570
- plata facturii:
401 „Furnizori” = 5311 „Casa în lei” 2 975
- materialele consumabile se dau în consum:
6022 ''Cheltuieli cu materialele consumabile'' = 3022 '' Materiale consumabile'' 2 975
- tot în data de 20.01.2023, se primeşte extrasul de cont prin care s-a făcut decontarea
biletului la ordin care a fost emis furnizorului utilajului achiziționat la operațiunea 3:
403 „Efecte de plată” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 5 950,00
9. În urma încasărilor pe care le-a avut unitatea în data de 25.01.2011, vânzări pe bază
de factură la SC X. S.R.L. în sumă totală de 11 900 lei inclusiv TVA, unitatea depune
26
numerar în contul curent de la bancă
- vânzare către SC X S.R.L.:
10. În 29.01.2011 se achiziţionează un fax, pe bază de factură în sumă totală de 1 785 lei
inclusiv TVA:
- înregistrarea facturii:
- plata facturii:
404 „Furnizori de imobilizări” = 5311 „Casa în lei” 1 785
27
11. Regularizare conturi TVA
total cont 4427 = 1 900,00 lei
total cont 4426 = 16 303,60
% = 4426 16 303,60
4424 14 403,60
4427 1 900,00
28
BIBLIOGRAFIE
29
30