ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREŞTI

MASTER – CONTABILITATE, AUDIT ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

EVOLUŢIA SISTEMULUI CONTABIL DIN ROMÂNIA

Studenţi: Profesor Coordonator:

Ciobotaru Daniela-Nicoleta Profesor Univ. Dr. Nadia Albu
Ciocianu Anca-Mădălina
Ciurea Vali-Cristina
Cîrstinescu Ionuţ-Cosmin
Cosma Andra-Crina
Dană Mihai-Ştefan

BUCUREŞTI

2018
 1. PRIMELE PUBLICAȚII, LEGI.

Contabilitatea s-a practicat încă din cele mai îndepartate timpuri. Pe teritoriul României,
odată cu primele lucrări scrise ori traduse acest domeniu a început să se dezvolte încet.

Domeniul contabilității din România a cunoscut o dezvoltare deosebită odată cu tratatele

de pace din 1919 – 1920. În 1930, țara noastră devenise a doua cea mai mare producătoare de
petrol si a șaptea din lume. Aceste transformări, prin care țara a trecut, au condus la aprofundarea
sistemului contabil.

Prima publicație românească care a tratat problemele de contabiltate a fost ”Revista

Generală de Comerț si Contabilitate”, apărută în 1908, conținând bazele contabilității românești.
Aceasta există și în ziua de azi sub denumirea de ” Contabilitate, Expertiză și Auditul
Afacerilor”, considerată una dintre cele mai importante reviste profesionale.

În anii 1831 și 1832, în domeniul contabilității publice și învățării contabilității au jucat

un rol important Reglamentele Organice. Datorită extinderii contabilității în domeniile
administrației publice, în anul 1895 a aparut legea contabilității publice. Până în anul 1929
contabilitatea din România nu se ținea în partidă dublă, dar odată cu legea din acel an a devenit
obligatorie.

Pe teritoriul tării noastre primele lucrări din domeniul contabil au aparut abia în secolul al
XIX, cu o diferență de trei secole în comparație cu alte țări europene. Cea mai mare parte a
lucrărilor din acea vreme erau traduceri ale autorilor italieni, germani sau francezi

EMANOIL I. NICHIFOR – ”PRĂVILA COMERCIALĂ” – 1837

Emanoil Nichifor a realizat o traducere a unui autor austriac iar aceasta este scrisă cu
litere chirilice. Acesta precizează în introducearea cărții ca prin intermediul lucrării dorește, ca
românii, ”să nu rămânem mai jos decât celelalte nații”. De asemenea, Nichifor pune foarte mare
accent pe importanța pe care contabilitatea o are în absolut toate domeniile (agricultură, negoț,
etc.) și totodată pe gestionarea bunurilor și avuțiilor de către toate categoriile sociale. (”fie acel
boer ori profesionist sau și măcelar sau diplomatic să trăiască cu buna rânduială din lucrearea
sa”).

Contribuția cea mai importantă a acestuia a fost ideea de bilanț. Autorul îl descrie ca fiind
un cântar (balanță) cu două talere, iar acestea trebuind să fie egale, cele două reprezentând
activul și pasivul, de acum. De asemenea, tot referitor la bilanț, acesta mai precizează și durata
pe care ar trebui realizat, și anume cel puțin un an, pentru a putea ține evidența bunurilor, pentru
a vedea evoluția activității și pentru a vedea rezultatul final.
VASILE UREZESCU

Următorul autor care s-a remarcat în domeniul contabilității din acea perioadă este Vasile
Urzescu. Acesta a scris ”Epistolar” în anul 1840, tiparită la București. Lucrarea acestuia are
influențe franceze și este o lucrare în care explică într-un mod original, clar și simplificat
problemele de natură contabilă.

DIMITRIE IARCU

Un alt autor care are influență asupra contabilității din România este Dimitrie Iarcu cu
lucrarea ”Doppia Skriptura” sau ”Ținerea catastifelor”, în anul 1844. Aceasta este tot o traducere,
de această dată, din limba franceză (autorul J. Jaclot). Dimitrie Iarcu, prin lucrarea sa, a dorit ca
studiul și învățatul contabilității să nu necesite un profesor (orator). Traducerea acestuia a fost
prima lucrare care s-a examinat într-un mod mai detaliat iar noțiunile și termenii contabili erau
explicate (traduse) într-un mod mult mai apropiat de limba română.

ION IONAȘCU DE LA BRAD

Acest autor, în perioada 1854 – 1870, s-a remarcat prin 2 lucrări și anume: ”Comte rendu
de l-administration de domaine de son Altessele Grand Vesir Rechid Pasha” (”Raportul
Administrației Domeniului Alteței Sale Marele Pasha”), în 1854, iar în anul 1870 a scris ”Un mic
tratat de contabilitate”.

În lucrarea anterior menționată (”Un mic tratat de contabilitate”), acesta a dorit să

propună soluții pentu gestionarea gospodăriilor mici și mijlocii, care au luat naștere după reforma
agrară. Cel mai important mesaj pe care Ion Ionașcu a dorit sa-l transmită prin lucrarea sa a fost
faptul că prin ținerea contabilității ”omul nu se ruinează”. El a fost cel care a înteles cu adevărat
necesitatea contabilității în toate domeniile de activitate (agricultură, comerț, etc.). De asemenea,
acesta a utilizat simboluri pentru conturi iar un alt subiect de interes a fost problema raționalizării
contabile.
 2. CONTABILITATEA IN PERIOADA COMUNISTĂ

Între anii 1948-1989 economia României a funcționat după criteriile specifice unui mediu
centralizat, fiind o economie planificată. A fost o contabilitate de tip sovietic impusă în România
fără prea mari discuții, la fel ca și sistemul economic care urma să îl deservească.

Astfel, normalizarea a fost atribut exclusiv al statului, fiind realizată de Direcția de Contabilitate,
Metodologie și Îndrumare Contabilă din Ministerul Finanțelor în colaborare cu Direcția Centrală
de Statistică.Cele două organisme stabileau planurile de conturi sintetice și analitice, regulile de
bază, precum și normele.

Anul 1949 a însemnat trecerea la o contabilitate normată care urmărea modul de execuție a
tuturor secțiunilor de plan și controlul asupra modului de gestionare a mijloacelor precum și a
fondurilor puse la dispoziția unităților economice. Tot în această perioadă a apărut primul plan
de conturi.

La începutul anilor 1950 au fost traduse lucrări ale autorilor ruși transformându-le în manuale de
evidență contabilă, reprezentând bazele unui nou sistem contabil. Tot în această perioadă a
început să se folosească calculatorul, reprezentând o adevărată revoluție în domeniul
modernizării contabilității.

În 1951 apare un alt plan de conturi pentru industrie, adoptându-se în anii următori planuri de
conturi noi și pentru celelalte ramuri ale economiei, acestea erau elaborate după modelul sovietic
având rolul de a reflecta procesele economice din întreprinderi în condițiile primului plan
cincinal de dezvoltare a economiei naționale. Structura acestora a avut la bază principiul
circuitului.

Organizarea sistemului contabil pe planuri distincte pe fiecare ramură economică în parte a durat
până în 1971 când a fost elaborat Cadrul General al planurilor de conturi, astfel urmând țările
socialiste, România a adoptat cadrul unic de conturi pe două tipuri de unități, unul pentru
unitățile bugetate și unul pentru unitățile bancare de credit. Întreprinderile agricole foloseau un
plan de conturi unitar, construit pe baza Cadrului General de conturi pentru unitățile economice.

Anul 1970 a fost caracterizat de apariția:

 regulilor de bază cu privire la planificarea, evidența și calculația prețului de cost și

a cheltuielilor de circulație;
 H 1885/1970 Reglementări contabile privind organizarea și conducerea
contabilității;
 OMF 467/1970 Sistem de conturi bazat pe un cadru general
 OMF 595/1970 Norme metodologice privind contabilitatea unitaților economice;
 OMF 596/1970 Norme metodologice privind contabilitatea unitaților bugetate.
Doctrina economică socialistă presupune renunțarea la mecanismele economiei de piață și
înlocuirea acestora cu cele specifice economiei planificate. Astfel, pentru evidențierea
diferențelor dintre cele două tipuri de economii, D. Krzwda, D. Bailey si M. Schroeder (1995) au
realizat urmatoarea comparație:

Elemente caracteristice Economia de piață Economia planificată

(socialistă)
Mijloace de producție Proprietate privată Publice(aparțin statului)
Mecanismul de integrare Piața Planul

Întreprinderea Autonomă Dependentă

Prețurile Independete (reale) Controlate (artificiale)

Băncile Orientare comercială Orientare spre
îndeplinirea planului
Rolul înregistrărilor contabile Contabilitate – rol activ Evidența contabilă-rol pasiv
Procesul de raportare Orientat spre exterior Orientat spre nevoile interne
Utilizatorii Întreprinderea și statul Autoritățile centrale

Caracteristici ale sistemului contabil comunist în România:

 prețurile sunt controlate prin controlul asupra costurilor;
 situațiile financiare sunt de asemenea uniforme pentru toate întreprinderile, indiferent de
marimea lor, diferind numai ramura de activitate în care operau, realizându-se trimestrial;
 calculul rezultatului și repartizarea beneficiului se făcea lunar. Nu exista fiscalitate asupra
beneficiului, ci doar prelevări directe la stat. Excedentul de beneficiu era afectat în
funcție de planificare, surplusul fiind vărsat la bugetul de stat;
 organizarea contabilității se făcea într-un singur circuit informațional- monism contabil,
centrat pe funcția de producție a întreprinderii și calculul costurilor complete;
 singurul utilizator al informațiilor contabile este statul reprezentat de organul ierarhic
superior (centrala, departament, ministerul de resort), organele de control financiar (
Ministerul de Finanțe), organele Partidului Comunist și Direcția Centrală de Statistică.
Conducerea întreprinderii reprezenta singurul utilizator al informației contabile.
Investitorii și concurența nu existau, determinând o lipsă de transparență a informațiilor,
folosindu-se în mod curent de noțiunea de ,, secret de întreprindere’’;
 salariații aveau numai un drept formal de a controla gestiunea, managerii nu aveau putere
reală de decizie;
 veniturile erau contabilizate în momentul încasării;
 existau doar cateva principii care operau explicit;
 profesia contabilă nu putea ieși din rolul său de contabil de întreprindere, doar experții
contabili judiciari erau în măsură să controleze contabilitatea în numele Ministerului de
Justiție. Experții erau profesori universitari sau contabili diplomați agreați.
3. ETAPELE REFORMEI CONTABILITĂȚII DIN ROMÂNIA DUPĂ 1990

I. Prima etapă a reformei contabile românești (Sistemul contabil românesc în perioada

1990-1997)

Aceasta a fost realizată în patru perioade:

 1990-1991: Cei care erau responsabili cu normalizarea contabilității au trecut la studierea

celei de-a IV-a directivă europeană prin care au câștigat experiență in contabilitate, in
Franța, Germania și Marea Britanie. Dezbaterile pe tema alegerii unui sistem contabil au
urmat îndeaproape dezbaterea economică. La final, autoritățile au semnat o convenție cu
Ministerul Economiei și Finanțelor, Ordinul Experților Contabili și Compania Națională
a Comisarilor de Conturi din Franța, în vederea asistării reformei contabile din România.
 1992: Direcția Generală a Contabilității din Ministerul Finanțelor, în colaborare cu
universitari și politicieni romani, au realizat, sub asistența expertilor francezi, un proiect
de sistem contabil. În același timp a fost înființat Colegiul Consultativ al Contabilității
care avea ca scop permiterea implicării în procesul de normalizare a tutoror celor
interesați de informația contabilă.
 1993: În acest an, s-a realizat utilizarea proiectului de norme pe un grup de aproape 100
de întreprinderi voluntare, cu ajutorul programului PHARE. Aceste întreprinderi și-au
organizat contabilitatea, în paralel, cu vechiul si noul sistem contabil.
 1994: Aici sistemul contabil a fost definitivat si aplicat.

Principalele caracteristici ale sistemului contabil aplicat în România din ianuarie 1994
sunt uniformitatea și conservatorismul, acestea fiind asociate cu valori reduse ale transparenței
si controlului profesional.

II. A doua etapă a reformei contabile românești (Programul de Armonizare a

Sistemului Contabil din România cu normele contabile internaționale 1997-2005).

În 1977 s-a demarat un program de armonizare a Sistemului Contabil din România cu

normele contabile internaționale, acesta fiind finanțat de Know How Fund Marea Britanie, care
reprezintă programul guvernamental britanic de asistență tehnică bilaterală acordată țărilor din
Europa Centrală și de Est și din Asia Centrală. Acesta dorește să susțină procesul de tranziție
către democrații pluraliste și economii de piață printr-un mod în care să promoveze și să
recunoască interesele tuturor. Acest program are rolul de a armoniza contabilitatea românească
cu directivele contabile europene și standardele internaționale de contabilitate.

Prin acest program s-a asigurat:

 Evaluarea măsurii în care sistemul contabil din România oferea deja informații relevante
și credibile, atât pentru a satisface necesitatea utilizatorilor interni, cât și a furnizorilor
internaționali de capital;
  Dezoltarea unui plan pe termen lung pentru dezvoltarea viitoare a sistemului contabil din
România;
 Implementarea planului pe termen lung.

Direcțiile de schimbare a sistemului contabil din România:

 Situațiile financiare trebuie întocmite ca situații financiare cu scop general, ci nu doar în

scopuri fiscale sau statistică;
 Incurajarea investițiilor străine prin întocmirea de situații financiare care să satisfacă
nevoile investitorilor.

Fazele procesului de dezvoltare a sistemului contabil din România sunt:

 Faza 1: Compararea sistemului românesc de contabilitate

 Faza 2: Planul de acțiune pe termen lung
 Faza 3: Implementarea planului de acțiune pe termen lung.

III. A treia etapă a reformei contabile românești (Evoluția reformei contabile românești 2005-
prezent)

Reforma contabilă românească se schimbă, prin emiterea OMFP 1121/04.07.2006 privind

aplicarea standardelor internaționale de raportare financiară în România. În acest an se stabilesc
tipurile de entități care vor aplica IFRS începând cu anul 2007, pentru a asigura conformitatea
reglementărilor contanile românești cu cele ale UE. Situațiile financiare obținute prin aplicarea
IFRS vor fi audiate conform legii. Entitățile de interes public pot opta pentru a plicarea IFRS la
întocmirea situațiilor financiare individuale sau consolidate. S-a ajuns la concluzia că doar
băncile au resurse financiare și personal calificat pentru întocmirea de situații financiare
conforme cu IFRS, acesta fiind motivul pentru care doar acestea erau obligate sa întocmească
situații financiare conforme cu IFRS.

Nivelul de aplicare a IAS/IFRS

Procesul de adoptare si aplicare a standardelor IAS/IFRS în România are la bază

legislația Uniunii Europene referitoare la implementarea IFRS, respectiv prevederile
Regulamentului european 1606 și cele ale Consiliului privind aplicarea Standardelor
Internaționale de Contabilitate.

S-au stabilit următoarele etape privind implementarea IFRS în România:

 Aplicarea IFRS în 2006 – potrivit OMFP 907/2005 agenții economici din categoria
entităților de interes public, au întocmit opțional un set distinct de situații financiare
conforme cu IFRS, pentru necesitățile proprii de informare ale utilizatorilor, alții decât
statul pentru a vedea dacă au capacitatea de implementare a IFRS;
 Aplicarea IFRS în 2007 – potrivit OMFP 1121/2006, societățile comerciale ale căror
valori mobiliare la data bilanțului au fost admise la tranzacționare pe o piață reglementată
și care întocmesc situații financiare consolidate au avut obligația să aplice IFRS la
întocmirea acestor situații.
 Aplicarea IFRS în 2008 – pentru societățile comerciale ale căror valori mobiliare la data
bilanțului au fost admise la tranzaționare pe o piață reglementată, strategia privind
aplicarea IFRS a gost cea prevăzuta de CNVM (Comisia Națională a Valorilor
Mobiliare).
 Aplicarea IFRS în 2010 – continuarea aplicării IFRS pentru întocmirea unui set distinct
de situații financiare, setul de situații financiarea avut în vedere la stabilirea sarcinilor
fiscale fiind cel întomit în baza reglementărilor contabile conforme cu directivele
economice aprobate prin OMFP 3055/2009.
 După 1 ianuarie 2012 au fost necesare anumite reglementări suplimentare în vederea
clarificării impactului noilor norme asupra indicatiorilor prudențiali și calcului profitului
fiscal.

4. PARTICULARITĂȚI DIN CONTABILITATEA DE INSPIRAŢIE FRANCEZĂ

PREZENTE DUPĂ 1990 ÎN CONTABILITATEA DIN ROMÂNIA.
 Autorul stirii, Alexandru Lupu, scria in numarul 445 din 7 decembrie 1993 al “Bulinei
Rosii”, ca cheltuisera deja fonduri inseminate in lei si in valuta in vederea pregatirii specialistilor
si asimilarea unor sisteme de calcul potrivite.

Intre 1990 si 1993, in Romania a fost o perioada de trecere de la sistemul contabil de tip
sovietic la cel de inspiratie franceza.

Ideea ca Romania ar trebui sa isi bazeze reforma contabila pe modelul francez s-a
justificat prin faptul ca intre cele doua tari existau mai multe convergente in plan cultural, politic
si economic. Independenta Romaniei de sub Imperiul Otoman a fost faurita de exilatii politici din
Paris, iar institutiile civice, politice si educationale ale statului roman de la sfarsitul secolului al
XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea au fost create dupa modelul celor din franta; intre cele
doua tari au fost mentinute legaturi lingvistice stranse, elita politica si intelectuala din Romania
studiind in Franta, iar limba romana a importat un numar mare de cuvinte din limba franceza .

Ce este de remarcat in cazul Romaniei este o utilizare aproape completa a modelului

francez in cadrul Legii Contabiltatii din 1991 si a Regulamentului de implementare a acesteia din
1993.

Profesorul francez Jacques Richard concluzioneaza ca “intreaga legislatie contabila din

Romania are la baza contabilitatea financiara franceza (cu toate caracteristicile contabilitatii
statice si obiective macroeconomice si de natura fiscala)”. Multitudinea de elemente
imprumutate poate fi observata in legislatia contabila romaneasca. Astfel de exemple sunt:

 Formalitatile pentru organizarea contabilitatii intreprinderii prevazute de

articolele 6-26 din Legea Contabilitatii din Romania;
 Legatura puternica existent intre contabilitate si fiscalitate, demonstrate de
existent unei structure contabile denumita “provizioane reglementate”, preluata cu
aceeasi acceptiune ca in contabilitatea franceza; organizarea planului de conturi
din cadrul Planului Contabil General roman, despre care Richard sugereaza ca
“este, in mod virtual, o replica a planului de conturi francez din 1982”;
 Formatul bilantului si contului de profit si pierdere reprezinta o copie a formatelor
frantuzesti, chiar denumirea de “solduri intermediare de gestiune” (“soldes
intermediaries de gestion”).

PARTICULARITĂȚI DIN CONTABILITATEA ANGLO-SAXONĂ PREZENTE DUPĂ

1990 ÎN CONTABILITATEA DIN ROMÂNIA.

România a preluat din sistemul anglo-saxon un format cu un număr redus de rubrici

atât pentru bilanț, cât și pentru contul de profit și pierdere, forma listă de prezentare a bilanțului
și posturile ,,active curente nete”, respectiv ,,total active minus datorii curente”, dar și analiza
cheltuielilor după funcția lor. Tratamentul contabil al rezervelor din reevaluare este în mare parte
cel prevăzut de Legea societăților comerciale britanice. Regulile privind evaluarea activelor la
cost regăsite și în OMFP nr. 1802/2014, deconectarea contabilității de fiscalitate, eliminarea
,,provizioanelor reglementate” și introducerea conceptului de ,,durata de viață utilă”, măsurarea
deprecierii activelor imobilizate și a impozitelor amânate au fost preluate, de asemenea, din
sistemul anglo-saxon.
Din punct de vedere al conținului situațiilor financiare, atât sistemul contabil
continental, cât și sistemul contabil anglo-saxon, cuprind 5 componente.

1) În varianta românească, „Politici contabile și note explicative” exemplifică modul de

prezentare a informaţiilor prin celelalte componente ale situaţiilor financiare. În varianta
americană, această ultimă componentă a situaţiilor financiare („Alte elemente”), fără de care
nicio analiză a acestora nu ar fi completă, cuprinde: discuţia şi analiza managerilor, note la
situaţiile financiare și raportul de audit.

2) În privinţa „Situaţiei fluxurilor de numerar (sau de trezorerie)” am constatat că atât

varianta românească (conformă cu directivele europene) cât şi cea americană prezintă aceeaşi
structură, folosindu-se unul din modelele prezentate de IAS 7 (varianta directă sau cea
indirectă).

3) În ceea ce priveşte „Situaţia modificărilor capitalului propriu”, varianta românească

relevă în patru momente (sold la începutul exerciţiului, creşteri, reduceri şi sold la sfârşitul
exerciţiului) toate elementele de capitaluri proprii. În varianta americană, „Situaţia
modificării capitalului” cuprinde două părţi: situaţia repartizării profitului şi situaţia
acţiunilor.

4) Situaţiile financiare prevăd o structură a ,,Bilanţului” care ordonează activele în ordinea

crescătoare a lichidităţii, iar datoriile în ordinea crescătoare exigibilităţii. Conform normelor
US GAAP, activele sunt ordonate în bilanţ în ordine descrescătoare, iar datoriile în ordine
crescătoare. Sintetic, aceste diferenţe se observă în tabelul nr. 1.
 5) Conform legislaţiei naţionale, ,,Contul de profit şi pierdere” cuprinde toate veniturile şi
cheltuielile exerciţiului financiar, grupate după natura lor, dispuse alternativ (venituri şi apoi
cheltuieli în cadrul fiecărei activităţi, cu stabilirea rezultatului pe fiecare activitate), precum şi
rezultatul exerciţiului. Conform normelor US GAAP, activitatea de exploatare din contul de
profit şi pierdere este structurată diferit, cheltuielile de exploatare fiind ordonate atât în
funcţie de natură cât şi în funcţie de destinaţia lor economică, iar anumite venituri şi
cheltuieli pot fi prezentate cumulat.

BIBLIOGRAFIE

1. Album 85 de ani de la infiintarea Corpului Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati

din Romania.
2. Calu, D. (2005) Istorie şi dezvoltare privind contabilitatea din România, Ed. Economică,
București.
3. Demetrescu C.G. (1972), Istoria Contabilității. Ed. Ștințifica, București
4. Feleagă, L. şi Feleagă, N.(2005) , Reformă după reformă: Contabilitatea din România
înfaţa unei noi provocări, Bucureşti, Editura Economică.
5. Feleagă, L., Feleagă, N. (2016) Romania. Shifting to IFRS: The case of Romania, chapter
in Bensadon, D., Praquin, N. (Eds.) IFRS in a global world, Springer
6. M.S.Matei- "Contabilitatea nimic mai simplu",Edit.Economica, Bucuresti 2003

www.ceccar.ro.

https://www.scribd.com/doc/30185677/SISTEME-CONTABILE-COMPARATE

http://www.utgjiu.ro/revista/ec/pdf/2010-03/21_NICOLAE_ECOBICI.pdf
http://www.tex.tuiasi.ro/biblioteca/carti/CURSURI/Asist.%20Dr.%20Florentina%20Sirbu/SIST
EMUL%20CONTABIL%20ROMANESC.pdf

http://cig.ase.ro/cignew/pics/ss2013/SESIUNE%20COMUNICARI%20CIG%202013/SECT%20
2%20CONTAB%20premiul%202%20Aplicarea%20IFRS.pdf

http://seaopenresearch.eu/Journals/articles/LSO_2_6.pdf

ANEXE

Table 1: Structura comparativă a bilanţului

Conform legislaţiei naţionale Conform normelor US GAAP

(reglementărilor contabile conforme cu
directivele europene)
A. Active imobilizate Active curente
I. Imobilizări necorporale Numerar şi echivalente
II. Imobilizări corporale Investiţii temporare
III. Imobilizări financiare Conturi de încasat
B. Active circulante Stocuri
I. Stocuri Cheltuieli plătite anterior şi alte active
II. Creanţe curente
III. Investiţii pe termen scurt Beneficii viitoare din impozitul pe venit
IV. Casa şi conturi la bănci Alte active curente
C. Cheltuieli în avans Participaţii şi creanţe imobilizate
Patrimoniu, utilaje şi echipamente
(imobilizări corporale)
Depozite şi alte active pe termen lung
D. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o Datorii curente
perioadă de Note plătibile şi ratele curente ale
până la un an datoriilor pe termen
G. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o lung
perioadă mai Conturi plătibile
mare de un an Pasive înregistrate în avans
H. Provizioane Datorii pe termen lung
I. Venituri în avans Impozite amânate
J. Capital şi rezerve Alte datorii
I. Capital subscris (prezentându-se separat Capitalul acţionarilor
capitalul Acţiuni comune
vărsat şi capitalul nevărsat) Acţiuni preferenţiale
II. Prime de capital Capital depus
III. Rezerve din reevaluare Profituri repartizate
IV. Rezerve
V. Profitul sau pierderea reportat(ă)
VI.Profitul sau pierderea exerciţiului
financiar

Table 2 Structura comparativă a contului de profit şi pierdere

Conform legislaţiei naţionale Conform normelor US GAAP

(reglementărilor contabile conforme cu
directivele europene)
1. Cifra de afaceri netă Cifra de afaceri
2. Variaţia stocurilor Costul vânzărilor
3. Productia imobilizata Profit brut
4. Alte venituri din exploatare
5. Cheltuieli cu materiile prime şi materialele
consumabile și alte cheltuieli externe
6. Cheltuieli cu personalul:
7. Ajustarea valorii imobilizărilor și activelor
circulante
8. Alte cheltuieli de exploatare
Profitul sau pierderea din exploatare
9. Venituri din interese de participare
10. Venituri din alte investiţii financiare și
creanțe imobilizate
11. Alte dobânzi de încasat şi venituri
similare
12. Ajustări de valoare privind imobilizările
financiare şi investiţiile deţinute ca active
circulante
13. Dobânzi de plătit şi cheltuieli similar
Profitul sau pierderea financiar(ă)
14. Profitul sau pierderea din activitatea
curentă
15. Venituri extraordinare
16. Cheltuieli extraordinare
17. Profitul sau pierderea din activitatea Dividendele plătite
extraordinară
18. Impozitul pe profit
19. Alte impozite neprezentate la elementele
de mai sus
20. Profitul sau pierderea net(ă) a exerciţiului
financiar
Costuri de distribuţie
Cheltuieli administrative
Alte venituri operaţionale (productive)
Venitul din acţiuni ale companiilor grupului
Venitul din alte investiţii în active fixe
Alte venituri din dobânzi şi sume similare
Sumele investite amortizate
Dobânda plătită şi alte taxe
Profitul din activitatea obişnuită înaintea
impozitării
Impozitul pe profit din activitatea obişnuită
Profitul din activitate obişnuită după
impozitare
Venituri excepţionale
Profit excepţional
Impozitul pe profitul excepţional
Profitul pe anul financiar
Transferul de rezerve
Profitul reţinut în anul financiar