Instrumente de plată utilizate în plățile internaționale

Acreditivul documentar reprezintă angajamentul ferm asumat de către o bancă (emitentă,

ordonatoare) la ordinul/cererea şi în conformitate cu instrucţiuni precise transmise către aceasta,
în contul clientului său (exportatorul), de a plăti o anumită sumă de bani (reprezentând
contravaloarea exportului) către o terţă persoană (beneficiarul acreditivului, vânzătorul) contra
documentelor atestând efectuarea obligaţiei (livrarea mărfii) pe care exportatorul se obligă să le
emită şi să le prezinte în condiţiile şi la termenele stabilite de ordonatorul acreditivului.
Principalul avantaj al acestei tehnici de plată este garanţia pe care o oferă celor implicaţi –
exportator, importator, bănci – cu referire la apărarea intereselor acestora în procesul efectuării
de plăţi, fără a mai lua în calcul faptul că buna sa executare cere din partea exportatorului o
muncă de administrare riguroasă - având consecinţe benefice în buna desfăşurare a relaţiilor
contractuale datorită obligativităţii de respectare a clauzelor de acreditiv – iar din partea
importatorului suportarea de costuri specifice, motiv pentru care se afirmă că acreditivul
documentar constituie un mijloc de siguranţă şi de control reciproc, având drept scop să asigure
pe vânzător că va încasa contravaloarea mărfurilor livrate, dacă a efectuat livrarea în termenii şi
în condiţiile stabilite de cumpărător.
În plus, există posibilitatea ca banca emitentă/ordonatoare să plătească sau să accepte, ca
urmare a ordinului dat de beneficiarul acreditivului, cambii care au fost trase de către beneficiar,
să accepte sau să negocieze cambii.
Acreditivele documentare sunt clasificate în:
 acreditiv documentar revocabil – poate fi anulat sau modificat oricând fără înştiinţarea
prealabilă a beneficiarului. Acest tip de acreditiv este întâlnit mai rar.
 acreditiv documentar irevocabil – reprezintă angajamentul ferm al băncii notificatoare
de a efectua plata fără recurs. Acreditivele documentare irevocabile pot fi modificate sau
anulate numai cu acordul părţilor.Acreditivele documentare irevocabile pot fi confirmate
sau neconfirmate de către banca notificatoare.
 acreditivul la vedere – acesta permite efectuarea plăţii imediat ce documentele au fost
prezentate.
 acreditivul cu plata amânată – acest tip de acreditiv a devenit foarte popular în ultima
vreme. În acest caz, plata documentelor nu se face în momentul prezentării acestora la
bancă de către bneficiar, ci la o dată ulterioară, menţionată în acreditiv. Termenii unui
astfel de acreditiv statuează, de exemplu: „disponibil după prezentarea următoarelor
documente … dar plătibile numai ... zile după data facturii / conosamentului. Data
prezentării, etc”.
 acreditivul transferabil – este acel tip de acreditiv în baza căruia beneficiarul poate cere
băncii plătitoare să permită utilizarea în totalitate sau parţial de către unul sau mai mulţi
terţi (beneficiari secundari). Astfel, acreditivul poate fi transferat de la beneficiarul
original către unul sau mai mulţi beneficiari.
 acreditivul subsidiar sau „spate în spate” (engl. back to back). – în baza acestui
acreditiv, beneficiarul primului acreditiv poate să îl ofere ca „garanţie” băncii
notificatoare pentru asigurarea celui de al doilea acreditiv.
 acreditivul cu clauză roşie (engl. red clause) – acest acreditiv încorporează o concesie
specială acordată beneficiarului, în sensul că îi permite băncii notificatoare să-i dea ca
avans un procent din valoarea totală a acreditivului înaintea prezentării documentelor de
transport. La origine, această clauză era scrisă cu cerneală roşie pentru a atrage atenţia.
  acreditivul documentar reînnoibil (engl. revolving). Acreditivul este deschis pentru o
anumită valoare urmând ca banca să-l reîntregească automat pentru fiecare nouă tranşă;
totalul sumelor reînnoite trebuie să se încadreze în valoarea globală a acreditivului.
Scopul acestui acreditiv este de a înlocui o serie de acreditive către acelaşi beneficiar.
 acreditivul stand-by – acest tip de acreditiv poate fi emis de o bancă în numele unui
client şi în favoarea unei părţi terţe din străinătate. El acţionează ca o garanţie pentru
banca emitentă în favoarea unui beneficiar din străinătate.
În derularea unui acreditiv documentar sunt implicate patru părţi (Figura 2), şi anume:
1) ordonatorul (importatorul/ cumpărătorul), cel care solicită băncii sale deschiderea
acreditivului documentar, înscrisurile conţinând denumirea şi sediul ordonatorului, debitorul sau
beneficiarul importului de mărfuri (dacă acesta este altul decât cumpărătorul din contractul
comercial) pentru acesta acreditivul constă într-o declaraţie de plată irevocabilă în favoarea
exportatorului, condiţionată de prezentarea documentelor solicitate contractual şi inserate drept
clauze de acreditiv de către beneficiar la banca sa;
2) banca emitentă (banca importatorului), cea care la solicitarea importatorului îşi asumă
angajamentul de plată, înscrisurile conţinând denumirea şi sediul băncii ordonatoare (emitente)
care deschide acreditivul, a băncii plătitoare sau a aceleia care negociază cambii;
3) beneficiarul acreditivului (exportatorul/vânzătorul), cel în favoarea căruia a fost
deschis acreditivul şi cel care prezintă setul de documente în bancă în vederea încasării
contravalorii mărfurilor livrate, înscrisurile conţinând momentul deschiderii acreditivului,
important pentru exportatorul care nu livrează marfa înainte de a fi anunţat cu privire la
deschiderea acreditivului – pentru acesta acreditivul documentar apare ca o promisiune
irevocabilă de plată din partea unei bănci, condiţionată de prezentarea de către el, într-un anumit
termen, a setului de documente care atestă expediţia mărfii sau care sunt solicitate expres
contractual şi se reflectă în condiţiile de derulare a acreditivului documentar;
4) banca exportatorului (banca avizatoare / notificatoare / plătitoare / negociatoare), cea
care îl deserveşte pe beneficiarul acreditivului.

Figura 1 Mecanismul derulării acreditivului documentar

Derularea plăţii prin acreditiv documentar implică parcurgerea mai multor etape:
 Încheierea contractului de vânzare-cumpărare şi includerea modalităţii de plată prin
acreditiv documentar;
  Importatorul dă ordin băncii sale în privinţa deschiderii acreditivului, pe baza
disponibilului care îl are deja în contul său, sau pe baza unui credit pe care banca îl acordă în
acest scop;
 Deschiderea acreditivului şi înştiinţarea băncii exportatorului;
 Avizarea exportatorului cu privire la deschiderea acreditivului;
 Confirmarea de către banca exportatoare a concordanţei datelor din acreditiv cu clauzele
din contractul încheiat, precum şi alte clauze indicate de importatorul ordonator, dar care nu
contravin spiritului contractului;
 Livrarea mărfurilor, conform condiţiilor contractului de vânzare-cumpărare încheiat şi a
clauzelor convenite în acreditiv;
 Remiterea de către exportator la bancă a documentelor care dovedesc expedierea
mărfurilor, documente ce au fost indicate în mod expres în acreditiv, în numărul de exemplare
solicitat;
 Plata contravalorii mărfurilor pe baza documentelor, în cazul în care acreditivul este
domiciliat în ţara vânzatorului exportator;
 Banca firmei exportatoare remite documentele băncii firmei importatoare/ordonatoare,
debitând-o în valuta prevazută în acreditiv;
 Banca importatorului, pe baza documentelor primite şi verificate drept corespunzătoare
condiţiilor din acreditiv, efectuează plata, creditând banca firmei exportatoare;
 Banca firmei importatoare transmite documentele către aceasta care, pe baza lor, va intra
în posesia mărfurilor.
Ofiţerul de cont de la bancă verifică dacă agentul a completat corect toate rubricile
formularului de cerere, dacă semnăturile persoanelor autorizate de pe formular corespund cu cele
din lista specimenelor de semnătură, dacă cererea este însoţită de factura comercială şi/sau de
contractul comercial extern. Apoi, lucrătorul bancar procedează la verificarea prealabilă a
disponibilităţilor valutare din contul agentului. Dacă acesta nu are disponibilităţi bancare valutare
se apelează la cele în lei sau se creditează contul în lei întocmindu-se ordin de cumpărare de
valută (dacă are valută, se face alimentarea directă sau verificarea disponibilului de cont).

După efectuarea acestor formalităţi, întreaga documentaţie este înaintată centralei băncii, la
serviciul acreditive. Lucrătorul bancar de aici va deschide un acreditiv în limba engleză, conform
cererii de deschidere a acreditiului, îi va da un număr de referinţă, îl va înregistra în registru, va
opera notele contabile de blocaj, de percepere comision pentru deschiderea acreditivului şi speze
pentru telex/SWIFT. Se va înregistra de asemenea, constituirea disponibilului de plată (cash
colateral), cu data valutei, la maxim 2 zile de la data deschiderii acreditivului.
După vizarea documentaţiei de către director, se va cifra conţinutul acreditivului şi se va
trimite la o bancă corespondentă a băncii ordonatorului. În momentul primirii acreditivului,
banca exportatorului îl va descifra (pentru a se asigura că nu este un fals) şi va examina
termenele şi condiţiile acreditivului.
Astfel, banca exportatorului poate să se rezume la rolul de simplu transmiţător al
deschiderii creditului sau poate fi solicitată de către banca importatorului să confirme
deschiderea acreditivului. În acest caz, pe formular se adaugă la instrucţiuni speciale, menţiunea
„vă rugăm să-l avizaţi pe beneficiar şi să adăugaţi confirmarea Dvs.”. Dacă băncii respective i se
cere numai să-l avizeze pe beneficiar, se înscrie formula „această deschidere de cont vă este
transmisă pentru avizarea beneficiarului fără vreun angajament din partea Dvs”.
 În final, în condiţii normale de rerulare a operaţiunilor, banca exportatorului va întocmi un
telex/adresă către banca importatorului în care se specifica că exportatorul a fost înştiinţat despre
deschiderea acreditivului.
Acreditivul este considerat acceptat prin prezentarea documentelor băncii corespondente.
De aceea, pentru a evita neînţelegerile, orice eroare descoperită în momentul primirii
acreditivului documentar trebuie să fie imediat semnalată importatorului, pentru ca aceasta să
ordone băncii emitente să efectueze modificările cuvenite.
Utilizarea de către exportator a acreditivului documentar în raport cu banca corespondentă
se bazează pe două principii:
1) principiul forţei executorii a documentelor – prezentarea de către exportator a
documentelor prescrise obligă banca la plata sumei prevăzute în acreditivul documentar;
2) principiul forţei executorii a termenelor – termenul de expediere a mărfurilor ca şi
termenul de valabilitate al acreditivului sunt esenţiale. Banca are obligaţia de a plăti
numai dacă aceste termene au fost respectate. Dacă termenul de expediere a mărfii nu
este menţionat printr-o dată calendaristică se consideră că el coincide cu data expirării
acreditivului.