MODULUL 9

MIJLOACE, MODALITĂŢI ŞI GARANŢII DE PLATĂ

Obiective educaţionale
Acestă temă are ca obiectiv cunoaşterea şi înţelegerea modului în care
factorii de risc care acţionează în permanenţă pe piaţa mondială au impus folosirea
unor modalităţi şi instrumente de plată care să asigure: realizarea unui cost minim al
tranzacţiei, transmiterea banilor de la plătitor la beneficiar într-un timp rezonabil şi
derularea plăţilor în condiţiile celui mai mic risc posibil.

Cuvinte cheie:

Modalităţi de plată internaţionale

Acreditivul documentar
Scrisoarea de credit comercială
Incasso – ul documentar
Garanţii de plată internaţionale
EXPUNEREA DETALIATĂ A TEMEI

9.1 MODALITĂŢI DE PLATĂ INTERNAŢIONALE

Modalităţile de plată sunt reprezentate de acele tehnici de plată prin care
documentele care atestă livrarea mărfurilor sunt trimise cumpărătorului, iar în
schimbul acestora el va trebui să-i plătească vânzătorului preţul convenit sau să se
angajeze printr-un instrument de plată că va plăti ulterior. Altfel spus modalităţile
de plată sunt acele mecanisme prin care se efectuează operaţiunile bancare, inclusiv
circuitul documentelor, care asigură achitarea contravalorii mărfurilor, serviciilor şi
altor prestaţii, inclusiv cele de natură comercială. Modalităţile de plată cel mai
frecvent folosite sunt: acreditivul documentar, scrisoarea de credit, incassoul
documentar şi ordinul de plată.

ACREDITIVUL DOCUMENTAR
Acreditivul documentar - reprezintă angajamentul asumat de către o bancă, la ordinul
şi în contul clientului său (importatorul/cumpărătorul), de a plăti către o altă persoană
(exportatorul/vânzătorul) o anumită sumă de bani contra documentelor (care atestă
livrarea mărfurilor), pe care exportatorul se obligă să le emită şi să le prezinte în
conformitate cu termenele stabilite. Această modalitate de plată apare pentru
exportator, ca o promisiune de plată irevocabilă luată de către o bancă, condiţionată
doar de prezentarea documentelor aferente mărfii. Pentru importator, în calitate de
ordonator al acreditivului, constă într-o dispoziţie de plată în favoarea exportatorului,
condiţionată de prezentarea de către beneficiar a documentelor aferente mărfii.
Acreditivul este una dintre cele mai folosite modalităţi de plată în cadrul contractelor
externe datorită faptului că prezintă elemente de siguranţă pentru ambele părţi:

 pentru vânzător, că va încasa banii odată cu trimiterea mărfii

 pentru cumpărător, că i se va livra marfa conform contractului.
Părţile implicate în derularea unui acreditiv sunt:
 ordonatorul / importatorul - care dispune efectuarea plăţii
 banca emitentă (de obicei banca importatorului) - care deschide acreditivul la
cererea importatorului
 banca acceptantă (de regulă banca exportatorului) – care este totodată şi banca
notificatoare, negociatoare, confirmatoare şi plătitoare pentru exportator
 beneficiar / exportator – care va încasa banii din acreditiv.
Principalele caracteristici de care se bucură un acreditiv sunt:

- formalism, exportatorul poate pretinde plata pentru bunurile livrate sau

serviciile prestate doar pe baza setului de documente care să ateste acest
lucru
- independenţa relativă în raport cu relaţia contractuală de bază (obligaţiile
decurgând doar pentru tranzacţiile efectuate)
- angajamentul bancar asumat numai faţă de importator, la ordinul căruia se
face plata numai în conformitate cu instrucţiunile acestuia
- adaptabilitate la noile situaţii ivite, numai în funcţie de menţiunile făcute în
textul acreditivului
- siguranţa, apare protejarea intereselor părţilor implicate.
Acreditivul documentar, ca modalitate de plată conţine următoarele elemente :

a) domicilierea, adică locul unde urmează să aibă loc plată acreditivului; se poate
conveni ca acesta să fie domiciliat într-o bancă din ţara (banca) vânzătorului (ceea
ce îl avantajează, nefiind obligat să aştepte transferarea banilor între cele două
bănci), la o bancă din ţara (banca) cumpărătorului sau la o terţă bancă
b) părţile implicate – exportator, importator, banca exportatorului, banca
importatorului
c) data şi locul deschiderii
d) tipurile de angajamente asumate de către bănci:
- banca emitentă poate face ea plata, în mod direct sau indirect, printr-o bancă
autorizată
- banca avizatoare/notificatoare; dacă banca emitentă este şi plătitoare, banca
vânzătorului este bancă avizatoare, adică este un simplu intermediar între
beneficiar şi banca emitentă
 - banca negociatoare; în cazul în care acreditivul este domiciliat în banca
emitentă, aceasta poate autoriza banca exportatorului să preia documentele
contra plăţii immediate de la beneficiar şi să le remită băncii emitente,
recuperându-se apoi acreditivul de la aceasta. În acest caz se spune că banca
vânzătorului negociază, adică cumpără documentele de la beneficiarul
acreditivului şi apoi le vinde către banca emitentă.
- banca plătitoare este cea care plăteşte documentele aferemte tranzacţiei.
e) valabilitatea acreditivului se exprimă în trei forme:
- termen de valabilitate este termenul limită de utilizare a acreditivului, adică
de depunere a documentelor în bancă; după expirarea acestui termen banca
refuză să mai plătească documentele fără dispoziţia dată de ordonator
- termenul de livrare, depăşirea acestuia corespunde cu nerespectarea
condiţiilor contractuale, fapt care atrage încetarea obligaţiilor de plată dacă
ordonatorul nu modifică acest termen
- termenul de prezentare a documentelor la bancă este termenul limită până la
care documentele tranzacţiei trebuie prezente la bancă; dacă acest termen nu
este prevăzut, el este considerat 21 de zile de la dat emiterii documentului de
transport.
f) valoarea acreditivului; de regulă, băncile nu acceptă facturi emise pentru o sumă
superioară valorii permise prin acreditiv. Un acreditiv deschis cu o valoare
indicată aproximativ, prin utilizarea expresiilor “în jur de “, “circa”, “aproximativ”
privind cantitatea sau preţul unitar sunt interpretate în practica internaţională ca
permiţând o diferenţă de +,- 10%.
g) denumirea, caracteristicile, cantitatea şi calitatea mărfurilor – prin aceasta se
înţelege că în acreditiv se face o descriere exactă a mărfii, a cantităţii şi a calităţii,
care să fie conforme cu prevederile contractuale.
h) condiţia de livrare şi modalitatea de transport
i) modul de acceptare a livrărilor – trebuie specificat dacă livrarea se va face integral
sau se admit şi livrări eşalonate.
j) stingerea plăţii – în funcţie de modul în care partenerii convin cum să fie utilizat
acreditivul există mai multe variante de efectuare a plăţii:
- cu plata la vedere, odată cu prezentarea documentelor se va face plata către
beneficiar
 - cu plata amânată, adică plata se va face la un anumit termen (30 – 60 zile) de
la prezentarea documentelor
- cu plata prin acceptare, utilizate în cadrul livrărilor pe credit
- cu plata prin negociere, documentele depuse în bancă sunt însoţite de cambii,
cu scadenţă la vedere sau la termen, trase asupra importatorului, asupra
băncii emitente sau asupra altei persoane. Banca negociatoare achită
cambiile şi împreună cu documentele le remite băncii emitente, recuperându-
şi astfel sumele avansate.
Derularea unei plăţi prin acreditivul documentar presupune parcurgerea următoarelor
etape

- importatorul dă ordin băncii sale să deschidă acreditivul

- banca importatorului anunţă banca exportatorului de deschiderea
acreditivului, iar aceasta îşi anunţă clientul (exportatorul) de deschiderea
acreditivului
- exportatorul va verifica şi va confirma băncii sale elementele din acreditiv
legate de sumă, cantitate, preţ, termen de valabilitate
- exportatorul livrează marfa şi obţine documentele cerute de acreditiv pe care
le va depune la banca sa, însoţite de ordinul de încasare valutară (D.I.V)
- banca verifică conţinutul şi valabilitatea documentelor; dacă apar
neconcordanţe banca poate să restituie documentele exportatorului pentru a
fi corectate într-un anumit termen sau sfătuieşte beneficiarul să solicite un
amendament la condiţiile din acreditiv, pentru a face documentele
acceptabile
- banca, pe baza documentelor şi a ordinului de încasare, face plata către
exportator şi transmite documentele însoţite de ordinul de încasare valutară
băncii importatorului
- cele două bănci, pe baza documentelor, îşi reglează conturile
- banca importatorului remite documentele clientului său.
Dintre documentele care sunt solicitate în cazul utilizării acreditivului, amintim:
factura externă, documentul de recepţie calitativă a mărfii, certificat de origine,
certificatul de garanţie a greutăţii, documentul de transport, documentul de asigurare
a mărfii, certificate fito-sanitare, sanitar-veterinare.
În practica internaţională se utilizează mai multe tipuri de acreditive, clasificate după
mai multe criterii:

A. din punct de vedere al fermităţii angajamentului bancar:

a) Acreditivul documentar revocabil – este acreditivul a cărui sumă poate fi
modificată sau anulată de către banca emitentă, din ordinul
cumpărătorului în intervalul de la deschiderea sa până la prezentarea
documentelor, fără a fi anunţat în prealabil vânzătorul.
b) Acreditivul documentar irevocabil – este acreditivul care, odată
constituit, nu poate fi modificat sau anulat de către banca emitentă fără
acordul ambelor părţi. În orice acreditiv documentar trebuie să se
precizeze natura lui: revocabil sau irevocabil; dacă această menţiune nu
este făcută banca îl consideră în mod automat irevocabil. Acest tip de
acreditiv este cea mai uzuală formă utilizată în comerţul internaţional
datorită gradului mare de siguranţă pe care-l oferă celor implicaţi în
tranzacţia de vânzare-cumpărare.

B. dupa momentul efectuării plăţii:

a) Acreditivul cu plata la vedere – este acreditivul pentru care banca
emitentă se obligă să plătească documentele în momentul prezentării lor
la bancă.
b) Acreditivul cu plata la termen – este acreditivul în care banca emitentă se
obligă să plătească documentele la un anumit interval de timp, după cum
s-a specificat în înţelegerea dintre părţi (15, 30, 60, 90 zile).
c) Acreditivul cu plata prin negociere – apare în situaţia în care exportatorul
prezintă băncii documentele însoţite de cambii cu scadenţa le vedere sau
la termen trase asupra importatorului, a băncii emitente sau a altei
persoane indicate în acreditiv. Banca negociatoare achită cambiile către
vânzător şi le remite împreună cu documentele mărfii băncii emitente, de
unde îşi va recupera banii. Pentru această operaţiune banca negociatoare
încasează un comision de negociere, care reprezintă dobânda pentru
intervalul dintre momentul negocierii până în momentul încasării banilor
 de la banca emitentă. Altfel spus, operaţiunea de negociere constă în
“cumpărarea” cambiilor şi “vinderea” lor către banca emitentă.

d) Acreditivul cu plata prin acceptare – este folosit în cazul derulării unui

export pe credit, cu o durată de 60-180 de zile. Acest acreditiv se
foloseşte în situaţia în care, în relaţia dintre cumpărător şi vânzător
intervine o cambie, prin care se garantează plata la vânzarea pe credit
făcută de exportator. În cazul în care acesta are nevoie de lichidităţi, el
poate da ordin băncii să sconteze cambia acceptată de banca emitentă
(banca cumpărătorului). La scadenţa cambiei ultimul beneficiar al
acesteia va încasa contravaloarea ei de la banca emitentă.
e) Acreditivul cu plată diferată / amânată – se foloseşte în situaţia în care
plata documentelor nu se face în momentul prezentării acestora la bancă,
ci la o dată ulterioară prevăzută în acreditiv. Folosirea acestui tip de
acreditiv este similară cu acordarea unui credit importatorului, care
primeşte documentele şi poate ridica marfa înaintea efectuării plăţii.
Această situaţie apare atunci când importatorul urmează să revândă marfa
pe o altă piaţă, încasează contravaloarea ei şi plăteşte, după ce şi-a oprit
comisionul aferent.

C. dupa domicilierea acreditivului

a) Acreditivul domiciliat în ţara exportatorului/vânzătorului – este
acreditivul care va putea fi încasat de la o bancă din ţara vânzătorului (de
regulă, de la banca vânzătorului), prezentând avantajul că bani se vor
încasa imediat după depunerea documentelor în bancă.
b) Acreditivul domiciliat în ţara importatorului /cumpărătorului – presupune
faptul că vânzătorul va putea să încaseze contravaloarea documentelor de
la banca importatorului (sau o bancă din ţara importatorului), numai după
ce acestea vor ajunge şi vor fi controlate de aceasta; prezintă dezavantajul
că documentele vor fi plătite abia după ce parcurg circuitul bancar (banca
expotatorului – banca importatorului)
D. dupa clauzele conţinute:
a) Acreditivul transferabil – este acel acreditiv prin care beneficiarul său
iniţial poate să-şi substituie unul sau mai mulţi beneficiari (beneficiari
secundari), conţinând expres clauza de transferabilitate. De obicei,
acreditivul se transferă în condiţiile lui iniţiale; dacă apar modificări
legate de cantitate sau preţ unitar acestea trebuie specificate expres.
Cheltuielile de transfer ale acreditivului vor fi suportate de primul
beneficiar, acest transfer putându-se efectua o singură dată. Există riscul
ca prin transfer, banca care îl va executa să nu fie o bancă corespondentă
a băncii ordonatoare şi ca urmare pot să apară cheltuieli suplimentare cu
comisioanele bancare.
b) Acreditiv parţial sau plătibil în tranşe – se utilizează pentru livrarea
eşalonată a mărfurilor, pentru fiecare tranşă fiind prevăzută atât cantitatea
de marfă, cât şi termenul de încasare. În situaţia în care marfa nu este
expediată în termenul convenit, tranşa corespunzătoare din acreditiv nu
va mai putea fi utilizată, urmând să se execute tranşele următoare.
c) Acreditivul cu clauză roşie – prezintă o clauză specială (scrisă cu
cerneală roşie) prin care cumpărătorul autorizează banca ordonatoare să
efectueze o plată în avans către vânzător înainte de livrarea mărfurilor.
Acest tip de acreditiv se foloseşte ca o modalitate de finanţare a
exportatorului de către importator, mai ales pentru a-i permite primului
să se aprovizioneze cu materii prime. În general, importatorul poate
solicita de la exportator, până la livrarea mărfurilor şi depunerea
documentelor aferente, constituirea unei garanţii determinate.
d) Acreditivul reînnoibil (revolving) – reprezintă o variantă a acreditivului
plătibil în tranşe, fiind deschis numai pentru valoarea unei singure tranşe,
urmând ca banca să-l reîncarce sau reîntregească automat pentru fiecare
nouă tranşă. La deschiderea acreditivului se va preciza expres valoarea şi
termenul de valabilitate pentru fiecare tranşă, totalul sumelor astfel
reînnoite trebuie să se încadreze în valoarea globală a acreditivului.
E. dupa modul de utilizare:
a) Acreditivul subsidiar – constă în aceea că, pe baza unui acreditiv extern
pe care l-a primit exportatorul, acesta urmează să deschidă pe piaţa sa
 naţională un acreditiv în favoarea producătorului de mărfuri. Acest
acreditiv apare în situaţiile în care exportatorul nu este acelaşi cu
producătorul de mărfuri.
b) Acreditivul back-to-back (spate în spate) – este un acreditiv de import
deschis pe baza unui acreditiv de export; îl vom întâlni în cazul firmelor
care intermediază cumpărarea-vânzarea de mărfuri între furnizori şi
cumpărătorii străini care fac operaţiuni de reexport.
c) Acreditivul reciproc (de compensaţie) – este specific operaţiunilor în
contrapartidă prin care, se leagă efectuarea unui import de un export din
ţara importatoare în ţara exportatoare. Acest acreditiv se utilizează atunci
când, disponibilităţile cerute prin acreditiv sunt folosite pentru acoperirea
celuilalt acreditiv, iar plata se face numai în limita valorii utilizate.
d) Acreditivul de rambursare - presupune ordinul dat de către o bancă
ordonatoare unei bănci corespondente din străinătate, la care are cont şi
disponibil valutar, pentru ca aceasta să ţină la dispoziţia unei terţe bănci o
sumă determinată. Din această sumă banca terţă va face plăţi ca urmare a
executării unui acreditiv pe care l-a primit de la banca ordonatoare.

SCRISOAREA DE CREDIT COMERCIALĂ

Scrisoarea de credit – reprezintă modalitatea de plată cu o largă circulaţie în ţările

dezvoltate, prin care banca emitentă se angajează în mod irevocabil faţă de exportator
să efectueze plata cu respectarea condiţiilor din scrisoare. Acest tip de document se
utilizează mai ales în ţările de influenţă anglo-saxonă; el este emis de banca
importatorului, la cererea clientului său şi adresată exportatorului pe care-l
autorizează să tragă cambii la vedere sau la termen asupra sa. Onorarea acestor
cambii se realizează odată cu prezentarea documentelor care atestă livrarea mărfii.

Spre deosebire de acreditiv, scrisoarea de credit este întotdeauna domiciliată în

străinătate, la sediul băncii emitente din ţara importatorului sau dintr-o terţă ţară.
Mecanismul derulării scrisorii de credit presupune parcurgerea următoarelor etape:

- cumpărătorul încheie cu banca sa un contract prin care aceasta este autorizată

să emită scrisoarea de credit, angajându-se faţă de vânzător să onoreze
 cambiile trase asupra sa din contul importatorului sau dintr-un credit acordat
acestuia
- banca importatorului trimite scrisoarea de credit exportatorului
- la primirea scrisorii de credit exportatorul expediază marfa şi obţine
documentele necesare încasării preţului
- exportatorul trimite documentele însoţite de cambii la banca emitentă a
scrisorii de credit, la primirea cărora aceasta va face plata
- banca emitentă remite importatorului documentele de expediere a mărfii.
Trebuie precizat, că atât acreditivul documentar cât şi scrisoarea de credit prezintă
siguranţă atât pentru exportator că va primi bani cât şi pentru importator că i se va
livra marfa la timp.

Vinculaţia – este o variantă a scrisorii comerciale; este puţin folosită datorită

faptului că este deosebit de greoaie şi costisitoare în sensul că marfa care face
obiectul unei contract de vânzare – cumpărare nu este trimisă cumpărătorului /
importatorului, ci băncii acestuia.

INCASSO – UL DOCUMENTAR
Incasso-ul documentar este o modalitate de plată simplă şi operativă, dar care nu
oferă garanţii, motiv pentru care se utilizează între parteneri de încredere.
Principalele trăsături ale acestei modalităţi de plată sunt:

- între creditor şi debitor se interpune întotdeauna o bancă

- între partenerii implicaţi trebuie să existe încredere reciprocă.
Cu toate acestea în utilizarea incasso-ului documentar se recomandă prezentarea unor
garanţii bancare de către importator, ca modalitate de asigurare a exportatorului.

În practică se întâlneşte două categorii de incasso, şi anume:

a) incasso simplu – care presupune încasarea de către o bancă a unei cambii la

ordinul clientului său. Această cambie este trasă se exportator (creditor) asupra
importatorului (debitor), după care beneficiarul cambiei o revinde băncii pentru
încasare
b) incasso documentar – presupune că exportatorul are obligaţia de a expedia marfa
în conformitate cu contractul de export – import, urmând ca după livrarea mărfii
 să prezinte băncii documentele aferente care urmează să fie plătite. Altfel spus,
presupune că importatorul sau cumpărătorul acceptă plata documentelor trimise
de către exportator sau vânzător, operaţiune care se realizează prin băncile celor
doi parteneri: banca exportatorului, la care acesta depune documentele de
expediţie şi cea a importatorului care ţine contul acestuia. Plata unui lot de marfă
prin incasso-ul documentar presupune parcurgerea următoarelor etape:
- exportatorul depune documentele care atestă îndeplinirea obligaţiilor
contractuale, deci livrarea mărfii însoţite de o dispoziţie de încasare valutară
(D.I.V.) la banca sa
- banca exportatorului verifică documentele şi le trimite băncii importatorului
- banca importatorului, conform instrucţiunilor din ordinul de incasso, remite
documentele contra plată; dacă documentele sunt însoţite de o cambie cu
scadenţă la o dată ulterioară, dovedind acordarea unui credit cumpărătorului,
banca va prezenta importatorului cambiile spre acceptare şi îi va ceda în
schimb documentele mărfii, în această situaţie ordinul de încasare va purta
menţiunea “documente contra acceptare” (D/A) . În lipsa acestei menţiuni se
consideră că documentele pot fi eliberate numai “contra plată” (D/P).
- banca importatorului creditează banca exportatorului
- banca exportatorului creditează contul exportatorului cu suma reprezentând
preţul mărfii.

Incasso-ul documentar poate fi:

a) incasso documentar cu plata imediată, care presupune că exportatorul va

fi plătit de banca sa după depunerea documentelor
b) incasso documentar reglementat, este remis sau primit din străinătate
astfel încât creditorul trimite documentele prin intermediul băncii
solicitate în contractul debitorului.
Această modalitate de plată este mai puţin sigură decât acreditivul pentru exportator
deoarece marfa este livrată pe adresa importatorului fără a avea de la acesta nici o
garanţie de plată (din acest motiv în practică se numeşte şi livrare descoperită).
9.2 GARANŢII DE PLATĂ INTERNAŢIONALE

Garanţia poate fi definită ca un angajament scris luat de o persoană de a achita

obligaţiile băneşti pentru o altă persoană (debitor)în cazul în care acesta nu o execută.
În acest sens, garanţia trebuie să aibă la bază următoarele:

- să existe un patrimoniu suficient de mare ca să acopere garanţia respectivă

- garanţia să poată fi folosită fară ca debitorul să se poată opune executării ei
- beneficiarul garanţiei să poată să încaseze contravaloarea acesteia.

Scrisoarea de garanţie bancară – este o modalitate de asigurare a riscurilor de

neplată. Ea reprezintă un înscris prin care o bancă, numită garant, se angajează în
mod irevocabil ca, în cazul în care debitorul principal – pentru care banca a garantat
– nu va plăti către beneficiar la un anumit termen suma convenită, obligaţia de plată
va fi preluată de bancă. Părţile implicate într-o scrisoare de garanţie banacră sunt:

- ordonator – debitorul principal (importatorul)

- beneficiar – creditorul (prestatorul sau exportatorul)
- garant – emitentul garanţiei care este de obicei o bancă, o societate de
asigurări sau o altă persoană fizică sau juridică.

În practică s-au impus mai multe tipuri de scrisori de garanţie bancară:

 scrisoare bancară simplă, care presupune că banca garantă poate cere beneficiarului
să-l urmărească pe debitor, şi când acesta nu poate să achite suma, banca va plăti
 scrisoare bancară solidară, conform căreia beneficiarul poate cere băncii să facă
plata, fără să-l urmărească în prealabil pe debitorul principal.
Elementele indispensabile pe care trebuie să le conţină o garanţie sunt: părţile
implicate (ordonator, garant sau beneficiar), obiectul şi valoarea garanţiei, formula
clară de angajament al garantului, condiţiile şi modul de executare a garanţiei,
valabilitatea garanţiei, clauza de legislaţie (adică legea ce guvernează garanţia
respectivă) şi semnătura părţii garante. Modalitatea de garantare depinde de legislaţia
şi de sistemul bancar din fiecare ţară, neexistând uzanţe internaţionale în acest
domeniu. Formele pe care le pot îmbrăca scrisorile de garanţie bancară sunt deosebit
de diverse, plecând tocmai de la formele pe care le poate îmbrăca obiectivul garantat.

Ipoteca – reprezintă o condiţie de garantare prin bunuri imobiliare şi terenuri care se

găsesc în patrimoniul debitorului; dacă la scadenţă debitorul nu-şi achită datoria,
bunurile care fac obiectul ipotecii vor fi scoase la licitaţie publică pentru a se putea
recupera suma datorată de debitor. Posesorul de ipotecă trebuie să aibă precizate
unele aspecte:

- valoarea ipotecii să fie suficient de mare pentru a acoperii datoria existentă

- bunurile ipotecate să aibă o durată de viaţă cel puţin egală cu a ipotecii
- bunurile ipotecate să fie asigurate împotriva riscurilor, iar poliţa de asigurare să
fie la ordinul creditorului
- legislaţia naţională să permită utilizarea banilor rezultaţi din valorificarea
ipotecii.
Gajul – ca modalitate de garntare presupune că bunurile se înstrăinează şi se
transmit creditorului, până când acesta îşi recuperează suma sau creditul acordat
debitorului. În situaţia în care, la scadenţă debitorul nu-şi achită datoria, bunurile
supuse gajului vor fi vândute la licitaţie de către creditor, reţinându-se numai suma
datorată şi remiţându-se debitorului diferenţa rămasă.

Depozitul bancar – este un angajament între beneficiar – bancă şi depozitar cu

clauză suspensivă, adică depozitul va putea fi utilizat numai dacă beneficiarul
depozitului exportă mărfurile contractate cu importatorul sau execută serviciile
stabilite prin contract.

Privilegiile – sunt garanţii reale prin care un creditor poate fi plătit cu prioritate
faţă de alţi creditori, chiar şi înaintea creditărilor cu ipotecă.

Drept de proprietate asupra mărfii – presupune că exportatorul îşi

păstrează proprietatea asupra mărfii, indiferent de locul în care se află, până la plata
 Intrebari de autoevaluare:

1. Elementele definitorii ale acreditivului.

2. Funcţionarea acreditivului.

3. Prezentaţi deosebirile dintre acreditiv şi incasso-ul documentar.

4. Caracteristicile garanţiilor internaţionale.

Rezumatul acestei sectiuni:

De regulă, când ne referim la condiţiile de plată al unui contract extern vom lua în
discuţie locul şi termenul de decontare al preţului, modalitatea de plată, moneda în
care se va efectua plata, garanţiile oferite de cumpărător şi documentele necesare
acestora. Principalele aspecte abordate sunt:

 modalităţile de plată: acreditiv documentar, scrisoarea de credit comercial,

incasso-ul documentar
 garanţiile de plată internaţionale