Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2
1) din punct de vedere al obiectivului şi ariei de aplicabilitate a auditului distingem:
a. Audit de conformitate este realizat în scopul verificării conformităţii unei activităţi a unei
persoane fizice sau a unei entităţi cu o anume politică sau normă legală. Rezultatele auditurilor
de conformitate sunt raportate unor persoane din interiorul unei entităţi şi nu unei game largi de
utilizatori. Managerii constituie principalii destinatari ai rapoartelor de audit privitoare la gradul
de conformitate cu anumite proceduri şi norme prestabilite. Pe cale de consecinţă, cea mai mare
parte a lucrărilor de audit de conformitate sunt realizate de auditorii interni ai entităţii. Dar
auditul de conformitate poate fi realizat şi de auditori externi: tax audit sau controlul fiscal nu
este decât o reprezentare a unui audit de conformitate prin care se urmăreşte respectarea, de către
entitate, a legislaţiei în materie fiscala.
b. Audit operational are ca obiectiv cerinţa de a analiza riscurile şi deficienţele existente „în
vederea furnizării de sfaturi, de a face recomandări, de a elabora proceduri sau de a propune noi
strategii”. Auditul operaţional urmăreşte „dacă activitatea a condus la rezultatele programate”,
motiv pentru care, de multe ori, auditul operaţional se mai numeşte şi auditul performanţei.
Scopul auditului operaţional este evaluarea eficienţei şi eficacităţii procedurilor şi metodelor
operaţionale ale unei entităţi. Prin urmare, aprecierile, recomandările, sfaturile auditorului se vor
face în funcţie de obiectivele prestabilie (care sunt diferite de la un caz la altul).
c. Audit de atestare financiară (audit al situaţiilor financiare) vizează colectarea de probe
care privesc setul de situaţii financiare ale unei entităţi cu scopul exprimării unei opinii asupra
conformării acestora sub aspectul elaborării, prezentării şi publicării cu un set de norme
naţionale (ex. Legea nr. 82/1990, legea contabilităţii), internaţionale (ex. International Financial
Reporting Statements) ori cu principiile şi practicile general acceptate (ex. UK General
Accountig Accepted Principle).
2) din punct de vedere al modului de organizare a activităţii de audit:
a. Audit extern este realizat de un profesionist independent şi răspunde nevoilor terţilor
şi entităţii auditate în ceea ce priveşte gradul de încredere care poate fi acordat situaţiilor
financiare (auditul de atestare financiară), respecterea reglementărilor legale, statutare,
regulamentelor şi deciziilor manageriale (auditul de conformitate), precum şi respectarea
principiilor economicităţii, eficienţei şi eficacităţii în activitatea desfăşurată (audit operaţional).
b. Audit intern reprezintă o funcţie independentă stabilită în cadrul structurii de control
3
intern al unei entităţi, cu scopul examinării şi evaluării permanente a activităţilor şi serviciilor
acesteia. Auditul intern este o activitate independentă de asigurare obiectivă şi consultativă
destinată să adauge valoare şi să antreneze îmbunătăţirea activităţii entităţii, pe care îl susţine în
îndeplinirea obiectivelor, printr-o abordare sistematică şi ordonată a evaluării şi creşterii
eficacităţii proceselor de gestionare a riscului de control şi de conducere.
Necesitatea şi rolul auditului extern şi intern, poate fi sintetizată din trei puncte de vedere,
astfel:
a. Pentru utilizatorii de informatii contabile sau de alta natura, auditul are menirea de a
„reduce riscul de informatii”. Auditorii fiind competenti si independenti ofera o asigurare
rezonabila asupra faptului că informatiile, pe baza carora utilizatorii iau diferite decizii, reflecta
imaginea fidela, sunt culese, prelucrate si prezentate cu respectarea regulilor prestabilite si în
mod sincer.
b. Utilizatorii de informaţii, de regulă, nu pot să verifice calitatea (regularitatea şi
sinceritate) informaţiilor pe baza cărora îşi fundamentează deciziile. De asemenea ei, nu pot să
obţină direct informaţii despre tranzacţiile şi operaţiunile care au avut loc.
c. Cei ce culeg, prelucrează şi prezintă informaţiile interne şi externe, dacă ştiu că vor fi
auditaţi dau dovadă de o exigenţă sporită, respectă mai riguros criteriile şi procedurile stabilite.
Realizarea unui audit financiar se face in mai multe etape, astfel:
1) Intr-o prima faza, are loc acceptarea mandatului; aceasta presupune schimbul de scrisori
si contractarea serviciilor auditorului, prezentarea initiala a societatii sau a entitatii si examinarea
preliminara a independentei si a lipsei incompatibilitatilor.
2) A doua etapa presupune orientarea si planificarea auditului. Aceasta se realizeaza in urma
aprofundarii informatiilor generale despre entitatea analizata si implica identificarea domeniilor
si a sistemelor referential, legal, contabil si fiscal, analizarea riscurilor, stabilirea dimensiunii
esantioanelor si redactarea, respectiv elaborarea planurilor de audit si de actiune.
3) A treia etapa reprezinta evaluarea controlului intern si redactarea unui raport de analiza a
acestuia.
4) A patra etapa presupune controlul conturilor si al situatiei contabile.
5) In a cincea etapa se examineaza situatiile financiare.
6) In a sasea etapa sunt analizate evenimentele si actiunile ce au urmat exercitiului.
7) A saptea etapa este cea in care se realizeaza misiunile auxiliare. Acestea pot fi
4
chestionare, observatii, note de sinteza sau scrisori de afirmare.
8) Ultima etapa a auditului financiar este cea de raportare finala.
Comitetul pentru practici de audit (APB), organismul responsabil cu emiterea
standardelor de audit și a orientărilor de audit: "Obiectivele unui audit al situațiilor financiare
sunt: să permită auditorului să-și exprime opinia dacă situațiile financiare sunt pregătite în toate
privințele semnificative în conformitate cu cadrul aplicabil de raportare financiară. "; să
întocmească un raport al auditorilor cu privire la opinia lor cu privire la adevărul și
corectitudinea situațiilor financiare, astfel încât orice persoană care le citește și le folosește să
aibă credință în ele; să consilieze gestionarea oricăror defecte sau probleme cu sistemele lor
contabile și să sugereze modalități de îmbunătățire a acestora; pentru a preveni erorile și frauda
prin efectul disuasiv și moral al auditului.
Auditul financiar rămâne un aspect important al guvernanței corporative, care face
conducerea responsabilă față de acționari pentru administrarea unei companii. Auditul servește
ca mecanism de semnalizare pentru acționarii unei companii că se pot baza pe informațiile
furnizate de directorii companiei.
Standardele de audit au rolul de a se asigura că sunt respectati factori precum
obiectivitatea, integritatea și independența, factori care sunt în mod esențial în îndeplinirea de
către auditorul financiar a responsabilităților sale. Cu toate acestea, s-a atras atenția asupra
importanței altor aspecte, cum ar fi standardele de punere în aplicare și de dezvăluire: calitatea
informațiilor financiare raportate este totuși influențată nu numai de calitatea standardelor
contabile, ci și de alți factori instituționali [guvernanța corporativă, sistemul, existența și
aplicarea legilor care reglementează standardele de protecție a investitorilor și de divulgare] care
afectează cererea și furnizarea de informații financiare.
BIBLIOGRAFIE
1. http://citysquare.ro/blog/contabilitate/auditul-financiar-contabil-o-necesitate-pentru-
orice-firma
2. https://www.academia.edu/7307666/212882821-51456355-Audit-Financiar-Contabil
3. https://www.colorful.hr/scopuri-si-beneficii-ale-auditului-financiar-colorful-hr/
4. http://gssrr.org/index.php?journal=JournalOfBasicAndApplied&page=article&op=viewF
ile&path[]=1882&path[]=1618
5. http://www.oeconomica.uab.ro/upload/lucrari/820061/21.pdf