Auditul statutar

Pojar Oana Angela

 Prin audit statutar se înţelege examinarea efectuată de un profesionist contabil competent şi
independent asupra situaţiilor financiare ale unei entităţi în vederea exprimării unei opinii motivate
asupra imaginii fidele, clare şi complete a poziţiei şi situaţiei financiare precum şi a rezultatelor
(performanţelor) obţinute de acesta.
Altfel spus, auditul statutar este auditul financiar efectuat de auditori statutari care
examinează şi certifică în totalitatea lor situaţiile financiare, potrivit normelor de audit, inclusiv
activităţi şi operaţii specifice intreprinderii auditate, în virtutea unor dispoziţii legale (legea
contabilităţii, legea societăţilor comerciale, legea pieţelor de capital etc.), ca urmare a mandatului
primit din partea proprietarilor intreprinderii (acţionari, asociaţi).
Elementele de bază ale conceptului de audit statutar sunt:
- profesionistul competent şi independent care poate fi o persoană fizică sau persoană
juridică;
- obiectul examinării efectuată de profesionistul contabil îl constituie situaţiile financiare ale
entităţii, în totalitatea lor: bilanţ, cont de profit şi pierdere şi celelalte componente ale situaţiilor
financiare,, în funcţie de referenţialul contabil aplicabil;
- scopul examinării: exprimarea unei opinii motivate cu privire la imaginea fidelă, clară şi
completă a poziţiei financiare (patrimoniului), a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute de
entitatea auditată;
- criteriul de calitate în funcţie de care se face examinarea şi se exprimă opinia îl constituie
standardele (normele) de audit şi standardele (normele) contabile.
Orice definiţie a auditului statutar trebuie să ţină cont de nevoile şi aşteptările
utilizatorilor, în măsura în care acestea sunt rezonabile, precum şi de capacitatea auditorului statutar
de a răspunde la aceste nevoi şi aşteptări.
Publicul se aşteaptă ca auditorul statutar să joace un rol în protejarea intereselor sale, prin
oferirea unei resigurări referitoare la:
- acurateţea declaraţiilor financiare;
- continuitatea exploatării şi solvabilitatea firmei;
- existenţa unor fraude;
- respectarea de către firmă a obligaţiilor sale legale;
- comportamentul responsabil al firmei faţă de problemele legate de mediu şi probleme
sociale.
Publicul se asteapta ca auditorul statutar sa joace un rol in protejarea intereselor sale, prin
oferirea unei reasigărari referitoare la:
• acuratetea declaratiilor financiare;
• continuitatea exploatarii si solvabilitatea firmei;
• existenţa unor fraude;
• respectarea de catre firmă a obligatiitor sale legale;
• comportamentul responsabil al firmei faţă de problemele legate de media si problemele
sociale.
Ceea ce diferentiaza un auditor statutar (legal) de auditul contractual se referă la:
a) Numirea auditorului statutar (legal) se face de catre adunarea generala a actionarilor sau
asociatilor. Aceasta inseamna că auditorul statutar este numit de catre detinatorii de capital ai
societăţii; intr-un anumit fel inseamna ca auditorul statutar este in serviciul actionarilor carora le
aduce o securitate relative asupra situaţiilor financiare ale societătilor lor.
b) Orice auditor statutar e mandatat, de regula, pentru o durata de 5 -7 ani; rezulta ca misiunea de
audit de baza este o misiune plurianuala, ceea ce permite auditorului sa progreseze in cunoasterea
intreprinderii si sa abordeze in mod privilegiat anumite aspecte specifice.
c) Auditorul statutar emite in toate cazurile un raport de audit care are un conţinut strict normat,
el neputand să „inventeze" unalt mod de raportare.
d) Auditorului statutar ii este specifică o anumita conduită deontologică precis stabilită prin
codul etic.
e) Misiunea de audit statutar are un caracter permanent, ceea ce înseamnă că auditorul poate face
controale in societati in once moment al exercitiului; in practice, insa, el se rezuma la 2 sau 3
interventii principale, din ratiuni de buget si pentru a nu perturba activitatea intreprinderii, si anume:
interventii pentru analiza şi evaluarea controlului intern, pentru inspectia fizica (inventariere) si
pentru revizia situatiilor financiare; pentru societatile cotate mar există o interventie asupra situatiilor
financiare semestriale.
f)Auditul statutar se efectueaza numai prin sondaj si deci nu are loc o validare exhaustivă a
tratamentului contabil al tranzactiilor si al fluxurilor exercitiului.
g)Auditorul statutar nu poate avea imixtiuni in gestiunea societătii; el păstrează o anumita
distanţă si nu poate da sfaturi şi nu poate efectua lucrări care presupun substituirea conducătorilor
intreprinderii - client.

Rolul şi obiectul auditului statutar

O misiune de auditare a situatiilor financiare are ca obiectiv exprimarea de către auditor a unei
opinii potrivit careia situatiile financiare au fost stabilite in toate aspectele lor semnificative,
conform unei referinte contabile identificate. Pentru a exprima această opinie, auditorul va folosi
formula „dau o imagine fidelă" sau „prezintă în mod sincer, in toate aspectele lor semnificative" care
sunt expresii echivalente.
Pentru a-si forma o opinie, auditorul reuneste elemente probante necesare pentru a trage concluzii
pe care sa-si fondeze aceasta opinie.
Opinia auditorului întareste credibilitatea situatiilor financiare furnizand o asigurare ridicată dar
nu absoluta; asigurarea absolută in audit nu poate exista, ca urmare a multor factori, cum ar fi:
recurgerea la rationament profesional, utilizarea tehnicii sondajului, limitele inerente oricarui sistem
contabil si de control intern, faptul că majoritatea informatiilor probante conduc mai mult la deductii
decat la convingeri din partea auditorului.
In cadrul unui audit al situatiilor financiare, auditorul, fie ca isi desfasoara misiunea pe baza de
contract, fie pe baza unui mandat, trebuie să aplice o metodologie de control care să asigure - spre
deosebire de celelalte forme de control - această opinie independentă în mssura sa judece sau să apere
in mod egal pe toţi utilizatorii informatiei contabile, pe toti actorii participanti la viaţa economico-
sociala dintr-o intreprindere, si anume: actionarii, statul (bugetul), salariatii, bancile, tertii debitori si
tertii furnizori etc.
In Romaania sunt obligate să auditeze situaţiile financiare toate entităţile care la data bilanţului
depăşesc limitele a două din următoarele criterii de mărime:
• total active. 3.650.000 euro;
• cifra de afaceri netă. 7.300.000 euro;
• numărul mediu de salariaţi 50.
 De asemenea, sunt obligate să prezinte situaţii financiare auditate entităţile de interes public,
entităţile admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată şi entităţile care elaborează situaţii
financiare consolidate, indiferent de aceste criterii de mărime. Societăţile comerciale pe acţiuni a
căror situaţii financiare anuale nu sunt supuse obligatoriu auditului financiar au latitudinea să supună
situaţiile financiare spre verificare fie auditorilor financiari fie comisiilor de cenzori.
Auditul legal se exercită de către auditorii financiari membrii ai Camerei Auditorilor
Financiari din România (CAFR). Societăţile comerciale pe acţiuni care nu sunt obligate să supună
situaţiile financiare auditării de către auditorii financiari au obligaţia să apeleze la certificarea
acestora de către comisiile de cenzori. Instituţiile publice sunt auditate de către Curtea de conturi.