CODUL PRIVIND CONDUITA

14 ETICĂ PROFESIONALĂ
ÎN DOMENIUL AUDITULUI
FINANCIAR

14.1 Definiţii

Firmă, cabinet = un unic auditor financiar, o asociaţie de auditori financiari sau o societate de
auditori financiari care oferă servicii profesionale publicului.
Angajament de audit = un angajament care solicită exprimarea unei opinii asupra unor informaţii
financiare de către un auditor financiar de practică publică.
Societate = orice entitate sau personal (persoane), cu scop lucrativ sau nu, inclusiv o societate-mamă
şi toate filialele sale.
Auditor financiar profesionist = acele persoane care lucrează fie în practica publică (incluzând un
unic profesionist, o asociaţie sau o societate), fie în industrie, comerţ, sectorul public sau învăţământ.
Auditor financiar angajat = un auditor financiar angajat în industrie, comerţ, sectorul public sau
învăţământ.
Auditor financiar de practică publică = fiecare partener sau persoană care ocupă o poziţie similară
cu cea a unui partener şi fiecare angajat într-o firmă (cabinet) care oferă servicii profesionale unui client,
indiferent de clasificarea lor funcţională (de exemplu, audit, fiscalitate sau consultanţă) şi auditorii financiari
profesionişti implicaţi într-o firmă în care au responsabilităţi de conducere. Acest termen este, de asemenea,
utilizat pentru a desemna o firmă de auditori financiari care îşi desfăşoară activitatea în practica publică.
Contul client = orice cont bancar care este utilizat numai pentru operaţiuni bancare cu fondurile
clienţilor.
Fondurile clienţilor = orice tip de fonduri, inclusiv instrumente financiare ce conferă drepturi
băneşti, de exemplu, cambii, bilete la ordin şi instrumente financiare care pot fi convertite în bani, de
exemplu, obligaţiuni la purtător – primite de auditorii financiari de practică publică pentru a fi păstraţi sau
viraţi conform instrucţiunilor personale de la care sau în numele căruia au fost primite fondurile respective.
Investitor = o societate mamă, un partener, o societate sau o persoană fizică care are capacitatea de a
exercita o influenţă semnificativă asupra unui subiect de investiţie.
Subiect de investiţie = o filială sau o entitate aflate în zona de influenţă semnificativă a unui
investitor.
Obiectivitate = o combinaţie de imparţialitate, onestitate intelectuală şi lipsă a conflictelor de
interese.
Publicitate = comunicarea de informaţii publicului referitor al furnizarea de servicii de către
auditorii financiari de practică publică, în scopul obţinerii de contracte profesionale.
Mediatizare = comunicarea de elemente referitoare la auditorii financiari care nu are ca scop
promovarea deliberată a auditorilor financiari.
Servicii profesionale = toate serviciile care necesită aptitudini contabile sau din domenii conexe şi
care sunt efectuate de auditori financiari profesionişti, incluzând contabilitatea, auditul, consultanţa fiscală şi
managerială precum şi servicii de management financiar.
Solicitare = abordarea unui client potenţial realizată în scopul oferirii unor servicii profesionale.
Audit şi control financiar

14.2 Interesul public

Publicul profesiei de audit financiar îl reprezintă clienţii, creditorii, guvernele, angajatorii, angajaţii,
investitorii, comunitatea de afaceri şi financiară şi alte entităţi care se bazează pe obiectivitatea şi
integritatea auditorilor financiari în menţinerea funcţionării ordonate a comerţului. Acest fapt impune o
responsabilitate a profesiunii de auditor financiar faţă de interesul public. Interesul public este definit ca fiind
binele comunităţii de indivizi şi instituţii pe care o deserveşte un auditor financiar profesionist.
Responsabilitatea unui auditor financiar nu presupune – în mod exclusiv – satisfacerea cerinţelor
unui client sau angajator individual. Standardele profesiunii de auditor financiar sunt determinate într-o mare
măsură de interesul public, cum ar fi de exemplu:
• Auditorii independenţi contribuie la menţinerea integrităţii şi eficienţei situaţiilor financiare
prezentate instituţiilor financiare în sprijinul solicitărilor de credit şi acţionarilor pentru obţinerea de
capital.
• Directorii financiari îşi desfăşoară activitatea specifică la diverse niveluri în cadrul unei organizaţii
şi contribuie la utilizarea eficientă a resurselor organizaţiei.
• Auditorii interni furnizează garanţia unui sistem solid de control intern, care sporeşte încrederea în
informaţiile financiare externe ale entităţii.
• Experţii fiscali contribuie la conferirea de încredere şi eficienţă sistemului de impozitare şi aplicării
corecte a acestuia.
• Consultanţii de management au o responsabilitate faţă de interesul public prin susţinerea elaborării
unor decizii solide de management.
Auditorii financiari profesionişti au un rol important în societate. Investitorii, creditorii, angajatorii şi
alte segmente ale comunităţii de afaceri, precum şi guvernul şi publicul în sens larg se bazează pe auditorii
financiari profesionişti în ceea ce priveşte o contabilitate şi o raportare financiară corectă, un management
financiar eficient şi o consultanţă competentă pentru o varietate de aspecte circumscrise afacerii şi
impozitării.
Atitudinea şi comportamentul auditorilor financiari profesionişti în procesul de furnizare a unor
astfel de servicii au un impact asupra bunăstării economice a comunităţii şi ţării din care fac parte.
Auditorii financiari profesionişti îşi pot menţine această poziţie avantajoasă numai continuând să
furnizeze publicului serviciile specifice la un nivel care să demonstreze că încrederea publicului este bine
fundamentată. Este în interesul profesiunii de auditor financiar la nivel mondial să facă cunoscut
utilizatorilor de servicii furnizate de auditorii financiari faptul că aceste servicii sunt realizate la cel mai înalt
nivel de performanţă şi în concordanţă cu cerinţele etice care încearcă să asigure o astfel de performanţă.

14. 3 Obiective

Codul privind conduita etică şi profesională în domeniul auditului financiar evidenţiază faptul că
obiectivele profesiei de auditor financiar le reprezintă desfigurarea activităţii la cele mai înalte standarde de
profesionalism, pentru a atinge cel mai înalt nivel de performanţă şi, în general, pentru a răspunde cerinţelor
interesului public (menţionate în prealabil).
Aceste obiective solicită îndeplinirea a patru cerinţe de bază:
1) Credibilitate: în cadrul societăţii se manifestă nevoia de credibilitate a informaţiilor şi a
sistemelor de informaţie;
2) Profesionalism: clienţii, angajatorii şi alte părţi interesate au nevoie de persoane care să poată fi
identificate cu claritate ca fiind profesionişti în cadrul domeniului auditării financiare;
3) Calitatea serviciilor: este necesară asigurarea ca toate serviciile obţinute de la un auditor
financiar să fie efectuate la cel mai înalt standard de performanţă;
4) Încredere: utilizatorii serviciilor furnizate de auditorii financiari profesionişti trebuie să poată
avea încredere că există un cadru al conduitei eticii profesionale care guvernează desfăşurarea
acestora.

14.4 Principii fundamentale

În scopul atingerii obiectivelor profesiunii de auditor financiar, auditorii financiari trebuie să

respecte un anumit număr de principii fundamentale. Acestea sunt:
• Integritatea: un auditor financiar profesionist trebuie să fie direct şi onest în desfăşurarea
serviciilor profesionale;
 Codul privind conduita etică profesională în domeniul auditului financiar

• Obiectivitatea: un auditor financiar profesionist trebuie să fie corect şi nu trebuie să îngăduie ca

obiectivitatea să fie afectată de prejudecăţi, conflicte de interese sau influenţe externe;
• Competenţa profesională şi atenţia cuvenită: un auditor financiar profesionist trebuie să
desfăşoare serviciile profesionale cu atenţia cuvenită, competenţă şi conştiinciozitate şi are
datoria permanentă de a menţine cunoştinţele şi aptitudinile profesionale la nivelul necesar
pentru a se asigura că un client sau un angajator beneficiază de avantajele unui serviciu
profesional competent, bazat pe cele mai noi aspecte de practică, legislaţie şi tehnică;
• Confidenţialitatea: un auditor financiar trebuie să respecte confidenţialitatea informaţiilor
dobândite pe parcursul derulării serviciilor profesionale şi nu trebuie să dezvăluie nici o astfel de
informaţie fără o autorizare corespunzătoare şi specifică, cu excepţia situaţiilor în care există un
drept sau o obligaţie legală sau profesională care impune dezvăluirea acelor informaţii.
• Conduita profesională: un auditor financiar profesionist trebuie să acţioneze într-o manieră
corespunzătoare reputaţiei profesiei şi trebuie să evite orice comportament care ar putea
discredita profesiunea. Obligaţia de a evita orice comportament care ar putea discredita
profesiunea impune organismului profesional să ia în considerare, în momentul în care
elaborează cerinţe etice, responsabilităţile auditorilor financiari profesionişti faţă de clienţi, terţe
părţi, alţi membri ai profesiunii de auditor financiar, personal, angajatori şi public în sens larg.
• Standardele tehnice: un auditor financiar profesionist trebuie să desfăşoare servicii profesionale
în concordanţă cu standardele tehnice şi profesionale relevante. Auditorii financiari profesionişti
au datoria de a îndeplini, cu grijă şi competenţă, instrucţiunile clientului sau angajatorului,
trebuind să corespundă cerinţelor de integritate, obiectivitate şi, în cazul auditorilor financiari
profesionişti, de independenţă. În plus, aceştia trebuie să se conformeze standardelor tehnice şi
profesionale promulgate de:
- standardele internaţionale de audit;
- comitetul pentru standarde internaţionale de contabilitate;
- organismele profesionale membre sau alte organisme cu atribuţii de reglementare;
- legislaţia relevantă.

14.5 Codul privind conduita etică şi profesională în domeniul auditului financiar

Atât obiectivele, cât şi principiile fundamentale sunt de natură generală şi nu sunt desemnate a fi
utilizate pentru a soluţiona problemele de etică ale unui auditor financiar într-un anumit caz. Totuşi, Codul
furnizează unele îndrumări referitoare la aplicarea în practică a obiectivelor şi principiilor fundamentale în
ceea ce priveşte un număr de situaţii specifice ce apar în profesia de auditor financiar.
Codul este împărţit în trei părţi:
• Partea A care se aplică tuturor auditorilor financiari profesionişti;
• Partea B care se aplică doar auditorilor financiari de practică publică;
• Partea C care este aplicabilă auditorilor financiari angajaţi şi care poate fi, de asemenea,
aplicabilă, dacă corespund condiţiilor şi auditorilor financiari angajaţi de practica publică.

14.5.1 Partea A – aplicabilă tuturor auditorilor financiari

14.5.1.1 Integritate şi obiectivitate

Integritatea implică nu doar onestitatea, ci şi desfăşurarea corectă a activităţilor şi sinceritatea.

Principiul onestităţii impune tuturor auditorilor financiari obligaţia de a fi corecţi, oneşti din punct de vedere
intelectual şi neimplicaţi în conflicte de interese.
Auditorii financiari profesionişti îşi desfăşoară activitatea în diferite ipostaze şi trebuie să-şi
demonstreze obiectivitatea în circumstanţe variate.
Auditorii financiari profesionişti de practică publică au sarcini de raportare şi furnizează
managementului servicii de consultanţă în domeniul fiscalităţii şi al altor aspecte financiare. Alţi auditori
financiari profesionişti elaborează situaţii financiare, efectuează servicii de audit intern sau îşi desfăşoară
activitatea ca manageri financiari în industrie, comerţ, sectorul public şi învăţământ. De asemenea, ei îi
pregătesc profesional pe cei care doresc să intre în această profesie.
Audit şi control financiar

Indiferent de serviciile furnizate sau de calitatea în care acţionează, auditorii financiari profesionişti
trebuie să protejeze integritatea serviciilor lor profesioniste şi să păstreze obiectivitatea în analiză şi decizie.
În procesul de selectare a situaţiilor şi practicilor care să fie în mod specific tratate în cadrul
cerinţelor de etică legate de obiectivitate, o atenţie adecvată trebuie acordată următorilor factori.
1) Auditorii financiari profesionişti sunt expuşi unor situaţii care implică posibilitatea exercitării de
presiuni asupra lor. Aceste presiuni pot afecta obiectivitatea auditorilor financiari.
2) Nu este posibilă definirea şi prezentarea tuturor acelor situaţii în care pot exista aceste presiuni.
În elaborarea standardelor pentru identificarea relaţiilor care pot, sau par, a afecta obiectivitatea
auditorilor financiari profesionişti trebuie să prevaleze caracterul rezonabil.
3) Relaţiile care ar putea permite apariţia de prejudicii sau influenţarea din partea altor persoane pentru
a renunţa la obiectivitate trebuie evitate.
4) Auditorii financiari profesionişti au obligaţia de a se asigura că personalul implicat în serviciile
profesionale aderă la principiul obiectivităţii.
5) Auditorii financiari profesionişti nu trebuie să accepte sau să ofere cadouri de orice natură care pot fi
considerate a avea o influenţă considerabilă şi necorespunzătoare asupra deciziilor lor sau ale celor
ce derulează activităţi. Definirea unui cadou, de orice natură, ca fiind excesiv variază de la ţară la
ţară, dar auditorii financiari profesionişti trebuie să evite situaţiile care ar discredita poziţia lor
profesională.

14.5.1.2 Soluţionarea conflictelor etice

Uneori, auditorii financiari profesionişti întâlnesc situaţii care determină apariţia unor conflicte de
interese. Astfel de conflicte pot apărea într-o varietate de forme, de la o dilemă relativ fără importanţă la
situaţii extreme de fraudă sau activităţi ilegale similare. Nu este posibil să se încerce realizarea unei liste
exhaustive a cauzelor potenţiale care pot determina apariţia conflictelor de interese. Auditorul financiar
profesionist trebuie să fie permanent conştient şi atent la factorii care pot determina conflicte de interese.
Trebuie precizat că o diferenţă de opinie onestă între un auditor financiar profesionist şi o altă parte nu
constituie, în sine, o problemă de etică. Totuşi, datele şi circumstanţele fiecărui caz necesită investigarea de
către părţile implicate. Totuşi, se admite faptul că pot exista anumiţi factori a căror apariţie poate determina
ca responsabilităţile unui auditor financiar profesionist să intre în conflict cu solicitări interne sau externe, de
un tip sau altul.
De exemplu:
• poate exista pericolul de exercitare de presiuni din partea unui supraveghetor, manager, director sau
partener sau, în cazul în care există relaţii de familie sau personale, acestea pot da naştere la
posibile presiuni exercitate asupra auditorilor financiari profesionişti. Într-adevăr, trebuie
descurajate relaţiile care pot influenţa sau afecta în sens negativ sau pot ameninţa integritatea
auditorului financiar;
• unui auditor financiar profesionist i se poate solicita să acţioneze contrar standardelor tehnice şi/sau
profesionale;
• pot apărea probleme de „divizare” a loialităţii între superiorul auditorului financiar profesionist şi
standardele de conduită solicitate. Pot apărea conflicte în situaţia în care sunt publicate informaţii
care induc în eroare, care pot fi în avantajul angajatorului sau clientului şi de care poate sau nu
beneficia auditorul financiar profesionist.
În procesul de aplicare a standardelor de conduită, auditorii financiari profesionişti pot întâlni
probleme în identificarea compartimentului lipsit de etică sau în soluţionarea conflictelor legate de etică.
În cazul în care se confruntă cu aspecte de etică semnificative, auditorii financiari profesionişti
trebuie să urmărească politicile existente ale organizaţiei angajatoare pentru a găsi rezolvarea unui astfel de
conflict. Dacă aceste politici nu soluţionează conflictele etice, trebuie avute în vedere următoarele:
- analizarea problemei conflictuale cu superiorul direct. În cazul în care problema nu este rezolvată
cu superiorul direct şi auditorul financiar profesionist decide să apeleze la următorul nivel de
conducere, această decizii trebuie comunicată superiorului direct. Dacă superiorul este implicat în
problema conflictuală, auditorul financiar profesionist trebuie să discute problema cu conducerea
imediat superioară. Dacă superiorul imediat este Directorul general (sau un echivalent), următorul
nivel de analiză poate fi Comitetul Executiv, Consiliul de Administraţie, Directorii ne-executivi,
Comisia de supraveghere, Comitetul de conducere al partenerilor sau acţionarilor;
 Codul privind conduita etică profesională în domeniul auditului financiar

- apelarea la consultanţă şi îndrumare, pe bază de confidenţialitate, din partea unui consultant

independent sau a organismului specializat aferent pentru a obţine indicaţii despre o posibilă
modalitate de acţiune;
- în cazul în care conflictul etic continuă să se manifeste şi după epuizarea tuturor nivelurilor interne
de analiză, în ultimă instanţă, auditorul financiar profesionist nu poate avea altă soluţie la
problemele semnificative (de exemplu, frauda) decât demisia şi prezentarea unui memorandum de
informare reprezentantului corespunzător al acelei organizaţii.
În plus, în legislaţiile unor ţări, reglementările sau standardele profesionale pot solicita ca aspectele
importante să fie raportate unui organism extern, cum ar fi autorităţile de implementare sau control.
Orice auditor financiar profesionist aflat la un nivel ierarhic superior trebuie să depună eforturi
pentru a se asigura că, în cadrul organizaţiei sale, sunt elaborate politici în scopul soluţionării conflictelor.
Camera Auditorilor din România trebuie să ofere, în mod confidenţial, consultanţă şi îndrumare
pentru membrii implicaţi în conflictele de etică.

14.5.1.3 Competenţă profesională

Auditorii financiari profesionişti nu trebuie să se prezinte ca având expertiza sau experienţa pe care
nu o au.
Competenţa profesională poate fi divizată în două etape separate:

1) Atingerea competenţei profesionale

Atingerea competenţei profesionale cere, iniţial, un înalt standard al studiilor generale urmate de
studii de specialitate, pregătire profesională şi examinări susţinute în legătură cu subiectele profesionale
relevante şi, dacă este cerut sau nu, o perioadă de experienţă profesională.

2) Păstrarea competenţei profesionale

a) Păstrarea competenţei profesionale impune o cunoaştere permanentă a ultimelor evoluţii din
domeniul profesiunii de auditor financiar, inclusiv hotărârile relevante luate la nivel naţional şi
internaţional în domeniul contabilităţii, auditului, precum şi alte reglementări şi cerinţe
statutare.
b) Un auditor financiar profesionist trebuie să adopte un program orientat spre asigurarea
controlului calităţii performanţei serviciilor profesionale, în conformitate cu reglementările
corespunzătoare la nivel naţional şi internaţional.

14.5.1.4 Confidenţialitatea

Auditorii financiari profesionişti au obligaţia de a respecta confidenţialitatea informaţiilor dobândite

în cursul derulării serviciilor profesionale, informaţii referitoare la activitatea unui client sau a angajatorului.
Datoria de confidenţialitate continuă chiar după ce relaţia dintre auditorul financiar profesionist şi client sau
angajator se încheie.
Auditorul financiar profesional trebuie să respecte întotdeauna confidenţialitatea, cu excepţia
situaţiei în care, în mod specific, i s-a dat permisiunea de a dezvălui informaţii sau, în cazul în care există o
datorie legală sau profesională, de a prezenta informaţii.
Auditorii financiari profesionişti au obligaţia de a se asigura că subordonaţii lor şi persoanele de la
care se obţine consultanţă şi asistenţă respectă principiul confidenţialităţii.
Confidenţialitatea nu se referă numai la furnizarea de informaţii. Ea impune, de asemenea, ca un
auditor financiar profesionist care dobândeşte informaţii în cursul desfăşurării de servicii profesionale să nu
utilizeze acele informaţii în beneficiul personal sau al unei terţe părţi.
Un auditor financiar profesionist are acces la informaţii foarte confidenţiale cu privire la activitatea
unui client sau a angajatorului, informaţii care nu sunt făcute publice. Prin urmare, auditorul financiar
profesionist trebuie să prezinte încredere că nu va furniza neautorizat informaţii unor alte persoane. Acestea
nu se aplică în cazul prezentării unor astfel de informaţii care ar elibera auditorul financiar profesionist de
responsabilitate, în conformitate cu standardele profesionale.
Este în interesul public şi al profesiei ca standardele profesionale referitoare la confidenţialitate să fie
definite şi să conţină îndrumări asupra naturii şi gradului obligaţiei de confidenţialitate, precum şi
Audit şi control financiar

circumstanţele în care prezentarea de informaţii dobândite în cursul furnizării de servicii profesionale pot fi
permise sau solicitate.
Trebuie recunoscut că, totuşi, confidenţialitatea informaţiilor constituie o parte a statutului sau a
dreptului comun şi, prin urmare, cerinţe detaliate referitoare la etică vor depinde de legislaţia ţării respective.
Următoarele situaţii reprezintă exemple ale elementelor care trebuie luate în considerare, în
încercarea de a stabili dacă pot sau nu fi dezvăluite informaţiile confidenţiale:
• În cazul în care prezentarea de informaţii este autorizată. Dacă autorizarea de a prezenta informaţii
este dată de client sau de angajator, trebuie avute în vedere interesele tuturor părţilor implicate,
inclusiv ale părţilor terţe care vor fi afectate.
• Dacă prezentarea de informaţii este cerută prin lege. Exemple de situaţii în care un auditor financiar
profesionist este obligat prin lege să furnizeze informaţii sunt:
− pentru elaborarea de documente sau furnizarea de probe, în derularea unei proceduri juridice;
− pentru dezvoltarea încălcării legii către autorităţile publice corespunzătoare.
• În cazul în care există o datorie sau un drept profesional referitor la prezentarea de informaţii:
− pentru a respecta standardele tehnice şi cerinţele de etică; o acţiune de acest fel nu este în
contradicţie cu această secţiune;
− pentru a proteja interesele profesionale ale auditorului financiar profesionist în cadrul
procedurilor legale;
− pentru a fi în conformitate cu controlul de calitate (sau cu controlul încrucişat) al unui membru
sau organism profesional;
− pentru a răspunde unei anchete sau investigaţii a unui organism profesional sau de
reglementare.
În situaţia în care auditorul financiar profesionist a stabilit că pot fi prezentate informaţii, trebuie să
ia în considerare următoarele elemente:
• dacă toate faptele relevante sunt cunoscute şi confirmate sau nu, în măsura în care se poate aprecia
acest lucru. Dacă situaţia implică fapte sau opinii necofirmate, auditorul financiar profesionist va
utiliza experienţa sa pentru a putea stabili tipul de informaţii ce pot fi prezentate (dacă va fi cazul
de prezentare);
• tipul de comunicare aşteptat şi beneficiarul informaţiilor; în mod special, auditorul financiar
profesionist trebuie să fie încredinţat că părţile cărora li se prezintă informaţiile sunt cele desemnate
şi au responsabilitatea utilizării respectivelor informaţii;
• dacă auditorul financiar profesionist prin prezentarea respectivelor informaţii îşi asumă vreo
obligaţie legală şi consecinţele aferente.
În toate situaţiile de acest fel, auditorul financiar profesionist trebuie să aibă în vedere necesitatea
apelării la un consilier juridic şi/sau la organizaţia profesională din care face parte.

14.5.1.5 Consultanţa în domeniul fiscal

Un auditor financiar profesionist ce acordă servicii fiscale profesionale este îndrituit să determine
cea mai bună poziţie în favoarea unui client sau a unui angajator, cu condiţia ca serviciul să fie acordat cu
competenţă profesională, să nu afecteze în nici un fel integritatea şi obiectivitatea şi să fie în opinia
auditorului financiar profesionist în conformitate cu legea. Dilemele pot fi rezolvate în favoarea clientului
sau a angajatorului dacă există un suport rezonabil pentru acest punct de vedere.
Un auditor financiar profesionist nu ar trebui să ofere unui client sau unui angajator asigurarea că
declaraţia fiscală pregătită şi consultaţia fiscală oferită sunt inatacabile. În schimb, auditorul financiar
profesionist trebuie să se asigure că, totuşi, clientul sau angajatorul îşi dau seama de limitele fixate de
consultaţia fiscală şi serviciile oferite astfel încât ei să nu interpreteze greşit o exprimare de opinie ca fiind o
aserţiune relativă la fapt.
Un auditor financiar profesionist care îşi asumă sau ajută la pregătirea unui declaraţii fiscale ar trebui
să comunice clientului sau angajatorului că responsabilitatea pentru conţinutul declaraţiei revine, în primul
rând, clientului sau angajatorului.
Auditorul financiar profesionist trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că declaraţia
fiscală este pregătită corespunzător pe baza informaţiei primite.
Consultaţia fiscală sau opiniile cu consecinţe semnificative date unui client sau unui angajator
trebuie să fie înregistrate fie sub formă de scrisoare, fie sub formă de memoriu pentru dosare.
 Codul privind conduita etică profesională în domeniul auditului financiar

Un auditor financiar profesionist nu trebuie să fie asociat cu nici o declaraţie sau informaţie despre
care există motiv să se creadă că:
− conţine o informaţie falsă sau care induce în eroare;
− conţine situaţii sau informaţii furnizate în mod nechibzuit sau fără orice cunoştinţă necesară a
faptului dacă ele sunt adevărate sau false;
− omite sau nu prezintă clar informaţia cerută pentru a fi prezentată şi asemenea omisiuni sau
neclarităţi vor induce în eroare autorităţile fiscale.
Un auditor financiar profesionist poate pregăti declaraţii fiscale ce presupun folosirea de estimări
dacă o asemenea folosire este în general acceptată sau dacă nu este, practic, în circumstanţele respective să se
obţină date exacte. Când tehnica estimării este folosită, estimările trebuie să fie prezentate ca atare în aşa fel,
încât să nu rezulte o acurateţe mai mare decât în realitate. Auditorul financiar profesionist trebuie să fie
mulţumit că valorile estimate sunt rezonabile în circumstanţele date.
În pregătirea unei declaraţii fiscale, un auditor financiar profesionist, în mod obişnuit, se bazează pe
informaţia furnizată de client sau de angajator cu condiţia ca informaţia să pară rezonabilă. Deşi examinarea
sau revizuirea documentelor, sau a altor probe în sprijinul informaţiei, nu sunt cerute, auditorul financiar
profesionist trebuie să încurajeze, când este cazul, ca asemenea date de sprijin să fie furnizate.
În plus, auditorul financiar profesionist:
• trebuie să folosească declaraţiile clientului pentru anii anteriori oricând acest lucru este posibil;
• trebuie să facă investigaţii rezonabile când informaţia prezentată apare ca fiind incorectă sau
incompletă;
• este încurajat să facă referire la dosarele şi înregistrările operaţiunilor comerciale.
Când un auditor financiar profesionist află despre o eroare sau o omisiune semnificativă în declaraţia
fiscală a anului anterior (cu care a fost sau nu asociat) sau despre neînregistrarea unei declaraţii fiscale,
auditorul financiar are responsabilitatea:
• de a informa prompt clientul sau angajatorul asupra erorii sau a omisiunii şi de a recomanda
aducerea la cunoştinţă autorităţilor fiscale. În mod normal, auditorul financiar profesionist nu este
obligat să informeze autorităţile fiscale şi nici nu poate să facă aceasta fără permisiune;
• dacă clientul sau angajatorul nu corectează eroarea, auditorul financiar profesionist:
− trebuie să informeze clientul sau angajatorul că nu este posibil a acţiona pentru ei în legătură cu
acea declaraţie sau cu alte informaţii conexe prezentate autorităţilor;
− trebuie să ia în considerare dacă continuarea asocierii cu clientul sau cu angajatorul, în orice
calitate, este în conformitate cu responsabilităţile profesionale;
• dacă auditorul financiar profesionist decide că o relaţie profesională cu clientul sau cu angajatorul
poate fi continuată, toate măsurile rezonabile trebuie să fie luate pentru a se asigura că eroarea nu
mai este repetată în declaraţiile fiscale ulterioare;
• cerinţele profesionale sau legale în unele ţări pot, de asemenea, impune auditorului financiar
profesionist să informeze autorităţile fiscale că nu mai există nici o asociere cu declaraţia sau cu
alte informaţii implicate şi că reprezentarea pentru clientul respectiv, sau pentru angajator, a încetat.
În aceste circumstanţe, auditorul financiar profesionist trebuie să informeze clientul sau angajatorul
asupra poziţiei luate înainte de informarea autorităţilor şi trebuie să nu dea nici o altă informaţie
autorităţilor fără consimţământul clientului sau angajatorului, în afară de cazul când i se cere să
procedeze astfel prin lege.

14.5.1.6 Activităţi internaţionale

Când vorbim despre aplicarea cerinţelor etice în activităţile internaţionale pot apărea mai multe
situaţii.
Dacă un auditor financiar profesionist este membru al profesiei numai într-o ţară sau este, de
asemenea, membru al profesiei în ţara în care serviciile sunt executate, aceasta nu trebuie să afecteze modul
în care se ocupă de fiecare situaţie.
Un auditor financiar profesionist autorizat să-şi exercite profesia într-o ţară poate avea reşedinţa
legală în altă ţară sau poate fi temporar în vizită în acea ţară pentru a executa servicii profesionale.
În toate circumstanţele, auditorul financiar profesionist trebuie să îndeplinească servicii profesionale
în conformitate cu standardele tehnice relevante şi cu cerinţele etice.
Audit şi control financiar

Standardele tehnice speciale care trebuie să fie urmate nu sunt obiect de abordare în cadrul acestei
secţiuni.
În toate celelalte privinţe însă, auditorul financiar profesionist trebuie să fie ghidat de cerinţele etice
care urmează să fie evidenţiate.
Când un auditor financiar profesionist execută servicii într-o ţară, alta decât ţara de origine, şi există
diferenţe asupra problemelor specifice între cerinţele etice ale celor două ţări, următoarele proceduri trebuie
să fie aplicate:
• când cerinţele etice ale ţării în care serviciile sunt executate şi sunt mai puţin severe decât Codul
Etic al IFAC∗, atunci trebuie să fie aplicat Codul Etic al IFAC;
• când cerinţele etice ale ţării în care serviciile sunt executate sunt mai severe decât Codul Etic al
IFAC, atunci trebuie să fie aplicate cerinţele etice din ţara în care serviciile sunt executate;
• când cerinţele etice ale ţării de origine sunt obligatorii pentru serviciile executate în afara acelei
ţări şi sunt mai severe decât cele stabilite la alineatele precedente, atunci cerinţele etice ale ţării de
origine trebuie să fie aplicate.

14.5.1.7 Publicitate

În marketing şi în promovarea lor şi a activităţii lor, auditorii financiari profesionişti trebuie:

− să nu folosească mijloace care aduc profesiunii faimă proastă;
− să nu aibă pretenţii exagerate pentru serviciile pe care ei sunt capabili a le oferi, pentru
competenţa pe care ei o au sau pentru experienţa pe care au câştigat-o şi
− să nu deranjeze activitatea altor auditori financiari.

14.5.2 Partea B – aplicabilă auditorilor financiari profesionişti de practică publică

14.5.2.1 Independenţa

Când îşi asumă un angajament de audit, auditorii financiari profesionişti de practică publică trebuie
să fie şi să apară ca fiind lipsiţi de orice interes care poate fi privit, indiferent de efectul lui real, ca
incompatibil cu noţiunile de integritate, obiectivitate şi independenţă.
Următoarele paragrafe indică unele din acele situaţii în care lipsa reală sau aparentă a independenţei
vor da unui observator rezonabil motive de îndoială asupra independenţei unui auditor financiar profesionist
în exercitarea în practica publică a profesiei.

14.5.2.2 Legăturile financiare cu clienţii sau cu afacerile acestora

Legăturile financiare cu un client afectează independenţa şi pot determina un observator rezonabil să

decidă că aceasta a fost încălcată. Asemenea implicaţii pot apărea într-un număr de situaţii, cum ar fi:
• interesul financiar direct cu privire la un client;
• interesul financiar indirect semnificativ cu privire la un client, de exemplu, fiind un administrator
al oricărei societăţi sau un executor, ori administrator al oricărei proprietăţi dacă o asemenea
societate sau proprietate are un interes financiar într-o societate a clientului;
• împrumuturi date clientului sau luate de la acesta, sau de la orice funcţionar, director sau acţionar
principal al unei companii a clientului;
• deţinerea unui interes financiar într-o asociere în participaţiune cu un client sau cu angajaţi ai unui
client;
• deţinerea unui interes financiar cu privire la o entitate ce nu este client care are o relaţie de
investitor cu clientul sau o relaţie în care acea entitate are calitatea de subiect de investiţie.
Independenţa este afectată atunci când un auditor financiar profesionist de practică publică a
dobândit sau are de gând să dobândească un interes financiar semnificativ direct sau indirect într-o societate
pentru care furnizează servicii profesionale care cer independenţă. Un interes financiar direct cuprinde un

∗
IFAC – Federaţia Internaţională a Contabililor
 Codul privind conduita etică profesională în domeniul auditului financiar

interes deţinut de soţul sau de copilul aflat în întreţinerea auditorului financiar profesionist respectiv şi, în
unele ţări, poate fi extins pentru a include alte rude apropiate.
Când auditorul financiar de practică publică deţine o investiţie în acţiuni la un client de audit din
partea unui terţ sau dă consultanţă cu privire la o asemenea investiţie, de exemplu, o societate, aparenta
independenţă este sub semnul întrebării. Aceasta se întâmplă pentru că responsabilităţile terţului sunt în
conflict cu responsabilităţile clientului de audit.
În cazul unui consiliu de încredere, dacă o persoană care îşi practică profesia individual sau ca
partener într-o firmă, sau soţul ori copiii aflaţi în întreţinerea acelui practician individual sau a partenerului
este membru în consiliul de încredere al unei societăţi cu o deţinere de acţiuni semnificativă pentru mărimea
capitalului social emis al societăţii sau relativ la activele totale ale societăţii, firma nu trebuie să accepte un
angajament de audit la acea societate. Această regulă trebuie să se aplice în cazul celor care îndeplinesc
funcţia de executori sau administratori.
Acţiunile deţinute la un client pot fi involuntar achiziţionate atunci când un auditor financiar de
practică publică moşteneşte asemenea acţiuni sau se căsătoreşte cu un acţionar sau este într-o situaţie de
preluare.
În aceste cazuri, auditorul financiar trebuie să înstrăineze acele acţiuni cât mai repede cu putinţă sau
trebuie să decline orice alte angajamente de raportare cu privire la acea societate.
Un auditor financiar profesionist de practică publică ca şi soţul sau soţia, ori copilul aflat în
întreţinerea sa, nu trebuie să dea împrumuturi unui client sau să garanteze împrumuturile clientului ori să
accepte un împrumut de la un client ori/să aibă împrumuturi garantate de un client. Această ultimă interdicţie
stabilită de lege nu se aplică împrumuturilor acordate băncilor sau obţinute de la bănci, ori de la alte instituţii
financiare similare când sunt făcute conform procedurilor termenelor şi cerinţelor normale de împrumut,
ipotecilor pe case sau conturilor curente ori de depozit la bănci etc.
În general, auditorul financiar trebuie să fie independent faţă de client şi faţă de toate entităţile
tutelare, sucursalele şi afilierile sale.
Când auditorii financiari profesionişti de practică publică sunt sau au fost pe perioada auditată sau în
perioada imediat anterioară:
a) membri ai Consiliului de Administraţie, funcţionari sau angajaţi ai societăţii;
b) asociaţi ai unui membru al Consiliului sau ai unui funcţionar, sau angajaţi ai unei societăţi ori în
serviciul uneia dintre acestea, ei vor fi consideraţi ca având un interes care ar putea prejudicia
independenţa în cazul raportării asupra acelei societăţi.
Când un auditor financiar profesionist de practică publică în plus faţă de îndeplinirea unei funcţii de
audit sau a altor funcţii de raportare, furnizează alte servicii unui client, trebuie să aibă grijă să nu execute
funcţii de conducere sau să ia decizii de conducere, responsabilitate care rămâne Consiliului de Administraţie
şi conducerii.
Pregătirea situaţiilor contabile este un serviciu care este frecvent cerut unui auditor financiar
profesionist de practică publică, în special de către clienţii mai mici ale căror societăţi nu sunt suficient de
mari pentru a angaja un personal contabil intern adecvat. Este probabil ca, în afară de circumstanţele
excepţionale, clienţii mai mari să nu aibă nevoie de acest serviciu. În toate cazurile în care este cerută
independenţa şi în care un auditor financiar profesionist de practică publică se ocupă de pregătirea situaţiilor
contabile pentru un client, trebuie avute în vedere următoarele cerinţe:
a) auditorul financiar profesionist de practică publică nu trebuie să aibă nici o relaţie sau asociere
de relaţii cu clientul sau nici un conflict de interese care va afecta integritatea sau independenţa;
b) clientul trebuie să accepte responsabilitatea pentru situaţiile respective;
c) auditorul financiar profesionist de practică publică nu trebuie să-şi asume rolul angajatului sau al
conducerii coordonând operaţiunile unei societăţi;
d) personalul însărcinat cu pregătirea înregistrărilor contabile, în mod ideal, nu trebuie să participe
la examinarea unor asemenea rapoarte. Faptul că şi auditorul financiar profesionist de practică
publică a prelucrat sau a făcut anumite înregistrări nu elimină necesitatea de a se efectua
suficiente teste de audit.
Relaţiile personale şi de familie pot afecta independenţa. Este mai cu seamă necesar să se asigure că
nici un audit nu este pus în pericol de asemenea relaţii.
Când primirea unor onorarii periodice de la un client sau de la un grup de clienţi asociaţi reprezintă o
proporţie mare a onorariilor brute totale ale auditorului financiar de practică publică sau ale firmei în
ansamblu, dependenţa de acel client sau grup de clienţi trebuie să fie neapărat examinată în detaliu şi ar putea
genera îndoieli în privinţa independenţei.
Audit şi control financiar

Cu excepţia unor prevederi prevăzute, serviciile profesionale nu trebuie să fie oferite sau acordate
unui client conform unui acord prin care nu se percepe nici un onorariu, în afară de cazul în care o constatare
sau un rezultat specificat sunt obţinute sau când onorariul este condiţionat în alt mod de descoperirile sau
rezultatele serviciilor respective.
În unele ţări în care încasarea onorariilor condiţionate este permică fie de statut, fie de o organizaţie
profesională, asemenea angajamente trebuie să fie limitate la acele cazuri pentru care independenţa nu este
cerută.
Acceptarea bunurilor şi serviciilor oferite de un client poate reprezenta o ameninţare asupra
independenţei. Acceptarea ospitalităţii exagerate prezintă un risc similar.
În mod ideal, capitalul unei firme de audit trebuie deţinut în totalitate de auditori financiari de
practică publică. Totuşi, participarea altora la capital poate fi permisă cu condiţia ca majoritatea, atât a
proprietăţii asupra capitalului, cât şi a drepturilor de vot să aparţină numai auditorilor financiari de practică
publică.
Un partener într-un cabinet poate părăsi societatea prin demisie, încheiere a contractului, pensionare
sau vânzare a cabinetului. Un asemenea asociat poate accepta o funcţie la un client al cabinetului, la care el
sau ea au fost responsabili de misiune în timpul auditului sau a altui angajament efectuat de cabinet. În
asemenea circumstanţe, independenţa cabinetului nu va fi afectată.
Plăţile sumelor datorate unui fost partener pentru interesul lui sau al ei în cabinet şi pentru drepturile
legitime de pensionare, altele decât cele provenind din fonduri de pensii, sunt efectuate în conformitate cu un
scadenţar fix, atât în privinţa datei de plată, cât şi a sumelor. În plus, valorile datorate trebuie să fie astfel
încât să nu cauzeze îndoieli majore despre capacitatea cabinetului de a-şi continua activitatea.
Fostul partener nu participă sau nu apare ca participând la afacerile cabinetului sau la activităţile
profesionale, fie ele remunerate sau nu.
Un birou şi alte facilităţi puse de către cabinet la dispoziţia fostului partener pot fi indicii de
continuare a colaborării.
Litigiile în care sunt implicaţi auditorii financiari de practică publică şi un client pot naşte temerea că
relaţiile normale cu clientul respectiv sunt tulburate în măsura în care independenţa auditorului financiar şi
obiectivitatea acestuia pot fi afectate.
Folosirea aceluiaşi personal cu experienţă într-un angajament de audit pe o perioadă de timp
prelungită poate pune în pericol independenţa. Auditorul financiar de practică publică trebuie să ia măsuri
pentru a se asigura că obiectivitatea şi independenţa sunt păstrate pe durata desfăşurării misiunii respective.

14.5.2.3 Competenţă profesională şi responsabilităţi referitoare la utilizarea serviciilor celor care

nu sunt auditori financiari

Auditorii financiari de practică publică trebuie să evite să accepte efectuarea serviciilor profesionale
pe care aceştia nu au competenţa necesară să le realizeze, în afara cazului când este obţinută o asistenţă şi o
îndrumare competentă care să le permită efectuarea în mod satisfăcător a unor asemenea servicii. Dacă un
audit financiar nu are competenţa de a efectua o anumită parte a îndatoririlor profesionale, îndrumarea
tehnică necesară poate fi căutată la experţi, cum ar fi alţi auditori financiari, avocaţi, experţi în asigurări,
ingineri, geologi, evaluatori.
În asemenea situaţii, deşi auditorul financiar se bazează pe competenţa tehnică a expertului,
cunoaşterea cerinţelor etice nu poate fi automat asumată. Din moment ce responsabilitatea ultimă pentru
serviciul profesional rămâne în sarcina auditorului financiar, acesta trebuie să urmărească respectarea
cerinţelor de conduită etică.
Atunci când folosesc serviciile unor experţi care nu sunt auditori financiari, auditorul financiar
trebuie să întreprindă acţiuni pentru a se convinge că asemenea experţi sunt puşi în temă cu cerinţele etice.
Atenţia primordială trebuie să fie acordată principiilor fundamentale ale acestui cod. Aceste principii vor fi
extinse asupra oricăror angajamente în care vor participa asemenea experţi.
Gradul de supraveghere şi de îndrumare care va fi necesar va depinde de persoanele implicate şi de
natura angajamentului. Exemple ale unor asemenea îndrumări şi supravegheri pot include:
• cererea ca persoanele fizice să citească codurile etice adecvate;
• cererea unei confirmări scrise de înţelegere a cerinţelor etice;
• oferirea de consultanţă atunci când apar conflicte potenţiale.
 Codul privind conduita etică profesională în domeniul auditului financiar

Auditorul financiar trebuie, de asemenea, să fie atent la cerinţele specifice de independenţă sau alte
riscuri specifice pentru angajamentul respectiv. Asemenea situaţii vor necesita atenţie şi
îndrumare/supraveghere specială pentru a vedea dacă cerinţele etice sunt respectate.
Dacă auditul financiar nu este convins că în orice moment poate fi respectat sau asumat un
comportament etic corespunzător, angajamentul nu trebuie acceptat sau dacă angajamentul era început,
acesta trebuie încheiat.

14.5.2.4 Onorarii şi comisioane

Auditorul financiar de practică publică care îndeplinesc servicii pentru un client îşi asumă
responsabilitatea de a derula astfel de servicii cu integritate şi obiectivitate şi în concordanţă cu standardele
tehnice adecvate. Această responsabilitate este îndeplinită prin aplicarea cunoştinţelor profesionale şi a
cunoştinţelor pe care auditorii financiari de practică publică le-au obţinut prin pregătire şi experienţă. Pentru
serviciile prestate, auditorul financiar de practică publică este îndreptăţit să primească o remuneraţie.

14.5.2.5 Onorarii profesionale

Onorariile profesionale trebuie să reprezinte o reflectare corectă a valorii serviciilor profesionale

derulate în favoarea clientului, luând în considerare:
a) îndemânarea şi cunoştinţele cerute pentru tipul de serviciu profesional implicat;
b) nivelul necesar de pregătire şi experienţă al persoanelor angajate în derularea serviciilor
profesionale;
c) timpul necesar petrecut de către fiecare persoană angajată în derularea serviciilor profesionale;
d) gradul de responsabilitate necesar în derularea serviciilor impuse.
Onorariile profesionale trebuie să fie calculate, în mod normal, în baza unui tarif/oră sau / zi adecvat
pentru fiecare persoană angajată în derularea serviciilor profesionale. Aceste tarife trebuie să fie bazate pe
premisa fundamentală că organizarea şi derularea practicilor de auditor financiar de practică publică şi
serviciile oferite clienţilor sunt bine planificate, controlate şi administrate; acestea sunt influenţate de
condiţiile legale, sociale şi economice ale fiecărei ţări. Este sarcina fiecărui auditor financiar de practică
publică să-şi determine tarifele adecvate.
Un auditor financiar de practică publică nu trebuie să declare că va efectua servicii profesionale
specifice în perioada curentă sau pe viitor pentru un onorariu anume sau un onorariu estimat sau un onorariu
ce poate fi cuprins într-un anume interval, dacă aceste onorarii vor fi mărite substanţial faţă de perioada în
care au fost prezentate şi dacă eventualii clienţi nu au fost avizaţi despre această probabilitate.
Atunci când sunt derulate servicii profesionale pentru un client, poate fi necesar sau convenabil
perceperea unor onorarii prestabilite.
Nu este nepotrivit pentru un auditor financiar de practică publică să aplice unui client un onorariu
mai mic decât cel aplicat anterior pentru un serviciu similar oferit.
Serviciile profesionale nu trebuie să fie oferite sau acordate la schimb unui client în cadrul unui
acord prin care nu se percepe nici un onorariu, în afară de cazul când sunt obţinute anumite constatări sau
rezultate sau dacă onorariul are caracter condiţionat în funcţie de constatările sau rezultatele unor astfel de
servicii.
Cheltuielile conexe, în particular cheltuielile legate de călătorie, atribuibile direct serviciilor
profesionale derulate pentru un client anume vor fi acoperite de către client, în plus faţă de onorariile
profesionale.
Este în interesul ambelor părţi, client şi auditor financiar în serviciu public, ca baza după care sunt
calculate onorariile şi oricare alte aranjamente de plată să fie clar definită, de preferat în scris, înainte de
începerea angajamentului pentru a se evita neînţelegerile cu privire la onorariile şi oricare alte angajamente
de plată, să fie clar definită, de preferat în scris, înainte de începerea angajamentului pentru a se evita
neînţelegerile cu privire la onorarii.
Plata şi încasarea unui comision de către un auditor financiar de practică publică poate fi definită ca
obiectivitate şi independenţă.
Un auditor financiar de practică publică nu trebuie, în consecinţă, să plătească un comision pentru a
obţine un client şi nici nu va accepta un comision pentru trimiterea unui client către o terţă parte. Un auditor
Audit şi control financiar

financiar de practică publică nu trebuie să accepte un comision pentru o trimitere la produsele sau serviciile
altora.
Plata şi încasarea unor onorarii de trimitere între auditori, financiari de practică publică, atunci când
nu sunt derulate servicii de către auditorul financiar care face trimiterea, sunt privite drept comisioane.
Un auditor financiar de practică publică se poate angaja într-un contract pentru achiziţionarea
integrală sau a unei părţi dintr-un cabinet de audit pentru care urmează să facă plăţi către persoanele angajate
anterior în cabinet sau către moştenitori sau legatari. Astfel de plăţi nu sunt privite ca fiind comisioane.
În acele ţări unde plata şi încasarea de comisioane sunt permise prin statut sau de către un organism
profesional, astfel de angajamente trebuie să fie limitate la aceia a căror independenţă nu este necesară, iar
auditorul financiar de practică publică va trebui, cu toate acestea, să prezinte situaţia clientului.

14.5.2.6 Activităţi incompatibile cu practica auditorilor financiari publici

Un auditor financiar de practică publică trebuie să nu se angajeze în acelaşi timp într-o afacere,
ocupaţie sau activitate care deteriorează sau poate deteriora integritatea, obiectivitatea sau independenţa sau
buna reputaţie a profesiunii sale şi, în consecinţă, să fie incompatibilă cu oferirea acestor servicii
profesionale.
Oferirea a două sau a mai multor tipuri de servicii profesionale în acelaşi timp nu deteriorează, prin
ea însăşi, integritatea, obiectivitatea sau independenţa.
Angajarea simultană în alte afaceri, ocupaţii sau activităţi fără legătură cu serviciile profesionale
oferite şi care are ca efect împiedicarea derulării activităţii auditorului financiar de practică publică în bune
condiţii în concordanţă cu principiile etice fundamentale ale profesiei de auditor financiar, trebuie să fie
privite ca incompatibile cu practica contabilităţii publice.

14.5.2.7 Fondurile clienţilor

În unele ţări, legea nu permite unui auditor financiar de practică publică să păstreze fondurile
clientului, iar în alte ţări există impozite legale impuse auditorilor financiari de practică publică care deţin
astfel de fonduri. Auditorii financiari de practică publică nu trebuie să păstreze fondurile clientului dacă
există motivul să se creadă că aceştia au fost obţinuţi din sau sunt folosiţi pentru activităţi ilegale.
Un auditor financiar de practică publică însărcinat cu păstrarea fondurilor altora trebuie să:
• păstreze astfel de fonduri separat de fondurile personale sau cele ale firmei;
• folosească astfel de fonduri numai pentru scopul în care sunt destinate;
• să fie gata în orice moment să explice utilizarea acestor fonduri oricărei persoane îndreptăţită să
primească această explicaţie.

Un auditor financiar de practică publică trebuie să menţină unul sau mai multe conturi bancare
pentru fondurile clientului. Astfel de conturi bancare pot include un cont client general în care să fie plătiţi
banii ce provin de la un număr de clienţi.
Fondurile clientului primite de către un auditor financiar de practică publică trebuie să fie depozitate
fără întârziere într-un cont client sau dacă sunt sub formă de documente sau titluri care pot fi convertite în
bani să fie protejaţi împotriva folosirii neautorizate.
Banii pot fi retraşi dintr-un cont client numai cu instrucţiuni de la client.
Onorariile datorate de către un client pot fi retrase din fondurile clientului cu condiţia ca şi clientul,
după ce a fost notificat asupra valorii onorariilor să fi fost de acord în ce priveşte o astfel de retragere.
Plăţile efectuate dintr-un cont client nu trebuie să depăşească soldul creditor al clientului.
Atunci când se pare că fondurile clientului vor rămâne în cont pentru o perioadă semnificativă de
timp, auditorul financiar de practică publică, cu acordul clientului, plasează aceşti bani într-un cont bancar
purtător de dobândă într-un interval de timp rezonabil. Toate dobânzile obţinute din fondurile clientului
trebuie să fie creditate contului acestuia. Auditorii financiari de practică publică trebuie să ţină evidenţa
acestor conturi astfel încât să fie capabili, în orice moment, să stabilească clar tranzacţiile efectuate cu
fondurile clienţilor, în general, şi cu fondurile fiecărui client, în particular. Un extras de cont trebuie
prezentat clientului cel puţin o dată pe an.
 Codul privind conduita etică profesională în domeniul auditului financiar

14.5.2.8 Relaţiile cu alţi auditori financiari profesionişti de practică publică

Extinderea operaţiilor unei afaceri implică adeseori formarea de sucursale sau filiale în locuri unde
auditorul financiar existent nu practică. În aceste circumstanţe, clientul sau auditorul financiar existent, după
consultarea cu clientul, poate cere unui auditor financiar primitor ce practică în zona geografică respectivă să
deruleze serviciile profesionale necesare pentru finalizarea angajamentului.
Aria de aplicabilitate a serviciilor oferite de către auditorii financiari profesionişti de practică publică
continuă să se extindă, iar nivelul cunoştinţelor care sunt necesare pentru a servi publicul necesită adeseori
aptitudini speciale. Deoarece este imposibil ca un auditor financiar profesionist de practică publică să
acumuleze experienţă în toate domeniile contabilităţii, anumiţi auditori financiari profesionişti de practică
publică au decis că nu este nici preferabil, nici de dorit să dezvolte în cadrul cabinetelor lor o gamă completă
de servicii şi aptitudini care pot fi cerute.
Auditorii financiari profesionişti de practică publică vor trebui să efectueze doar acele servicii pe
care ei consideră că le vor îndeplini cu competenţă profesională. În consecinţă, este esenţial pentru profesie
şi în interesul clienţilor lor ca astfel auditorii financiari profesionişti de practică publică să fie încurajaţi să
obţină asistenţă, atunci când este cazul, de la cei care sunt competenţi să o ofere.
Dorinţele unui client trebuie să fie esenţiale în alegerea consultanţilor potriviţi, indiferent dacă sunt
implicate aptitudini speciale sau nu. În consecinţă, un auditor financiar profesionist de practică publică nu
trebuie să încerce să restricţioneze în vreun fel liberul arbitru al clientului în a alege consultanţă specială şi,
atunci când este adecvat, să încurajeze clientul în acest sens.
Serviciile sau sfatul unui auditor financiar profesionist de practică publică cu aptitudini speciale
(specializat) pot fi căutate într-una din modalităţile următoare:
a) de către client:
• în urma unei discuţii şi consultări cu auditorul financiar existent;
• la cererea specifică sau la recomandarea auditorului financiar existent;
• fără referire la auditorul financiar existent;
b) de către auditorul financiar existent cu respectarea îndatoririi de confidenţialitate.
Auditorul financiar primitor trebuie să-şi limiteze serviciile oferite la îndatoriri specifice primite prin
trimitere de auditorul financiar existent sau de la client, dacă nu este cerut de către client altfel. Auditorul
financiar primitor are, de asemenea, sarcina de a întreprinde demersurile necesare pentru a sprijini relaţia
curentă a auditorului financiar existent cu clientul şi nu va trebui să-şi exprime dezacordul faţă de serviciile
profesionale ale auditorului financiar existent fără să-i ofere ultimului posibilitatea să asigure toate
informaţiile relevante.
Un auditor financiar primitor care este rugat de către un client să preia o însărcinare, ale cărei
caracteristici sunt clar distincte faţă de cele avute de auditorul financiar existent sau faţă de cele care au fost
primite iniţial prin trimitere de la auditorul financiar existent, sau de la client, trebuie s-o ia în considerare ca
pe o cerere separată de a asigura servicii sau consultanţă.
Înainte de a accepta orice angajament de o asemenea natură, auditorul financiar primitor trebuie să
avizeze clientul despre obligaţia profesională de a comunica cu auditorul financiar existent şi trebuie să facă
acest lucru imediat şi de preferinţă în scris, comunicând abordarea făcută de client şi natura generală a
cererii, precum şi să ceară toate informaţiile relevante necesare, dacă există, pentru a derula sarcinile primite.
Auditorul financiar primitor va trebui să:
a) se conformeze cu instrucţiunile primite de la auditorul financiar existent sau de la client, în
măsura în care nu intră în conflict cu legislaţia în vigoare sau cu alte cerinţe;
b) se asigure, pe cât posibil, că, în general, auditorul financiar existent este informat asupra naturii
serviciilor profesionale ce sunt desfăşurate.
Atunci când doi sau mai mulţi auditori financiari profesionişti de practică publică efectuează servicii
profesionale în favoarea clientului, în funcţie de natura serviciilor oferite, poate fi notificat numai unul dintre
ei.
Atunci când e cazul, auditorul financiar existent, în plus faţă de instrucţiunile emise referitoare la
afacerea la care a fost făcută trimiterea, trebuie să menţină contactul cu auditorii financiari primitori şi să
coopereze cu aceştia în cazul tuturor cererilor rezonabile de asistenţă.
Atunci când un auditor financiar profesionist, altul decât cel existent, este consultat în chestiuni ce
ţin de contabilitate, de audit, de raportare sau privind alte standarde sau principii referitoare la circumstanţe
sau tranzacţii specifice, auditorul financiar profesionist va trebui să fie atent la posibilitatea ca opinia
exprimată să inducă presiuni inutile asupra judecăţii şi obiectivităţii auditorului financiar.
Proprietarii unei afaceri au dreptul indestructibil de a-şi alege consultanţii profesionişti şi de a-i
schimba cu alţii, după dorinţă. În vreme ce este esenţial ca interesele legitime ale proprietarilor să fie
protejate, este, de asemenea, important ca un auditor financiar profesionist de practică publică, care este
rugat să înlocuiască un alt auditor financiar profesionist de practică publică, să aibă posibilitatea să se asigure
de faptul că nu există motive profesionale pentru care numirea să nu fie acceptată.
Audit şi control financiar

Comunicarea permite unui auditor financiar profesionist de practică publică să se asigure că toate
circumstanţele în care o nouă numire este propusă sunt de o astfel de manieră încât numirea poate fi
acceptată şi, de asemenea, că există dorinţa de a se prelua angajamentul.
Măsura în care un auditor financiar existent poate discuta afacerile clientului cu un auditor financiar
profesionist de practică publică propus depind de:
a) obţinerea permisiunii clientului pentru a face acest lucru;
b) cerinţele legale sau etice referitoare la astfel de informări care pot fi diferite de la o ţară la alta.
Auditorul financiar profesionist de practică publică propus va trebui să trateze cu cea mai strictă
confidenţialitate şi să dea importanţa cuvenită oricărei informaţii oferite de către auditorul financiar existent.
Comunicarea între părţi serveşte, în consecinţă, la:
a) protejarea unui auditor financiar profesionist de practică publică în acceptarea unui angajament
în circumstanţele în care toate faptele pertinente nu sunt cunoscute;
b) protejarea minorităţii proprietarilor afacerii care pot să nu fie complet informaţi despre
circumstanţele în care este propusă schimbarea;
c) protejarea intereselor unui auditor financiar existent atunci când schimbarea propusă ia naştere
din, sau este o încercare de a influenţa îndeplinirea cu conştiinciozitate de către auditorul
financiar existent a obligaţiei sale de a acţiona ca un profesionist independent.
Înainte de a accepta un angajament care implică servicii profesionale recurente îndeplinite până la
momentul respectiv de către alt auditor financiar profesionist de practică publică, auditorul financiar
profesionist de practică publică propus va trebui:
a) să se asigure de faptul că posibilul client a avizat auditorul financiar existent despre însărcinarea
propusă şi că şi-a exprimat acordul, de preferat în scris, de a discuta afacerile clientului în
întregime şi liber cu auditorul financiar profesionist de practică publică propus;
b) în cazul în care este satisfăcut de răspunsul primit de la clientul potenţial, va trebui să ceară
permisiunea de a comunica cu auditorul financiar existent. Dacă o astfel de permisiune îi este
refuzată sau dacă permisiunea de care se face referinţă la punctul a) de mai sus nu este acordată,
auditorul financiar profesionist de practică publică propus trebuie, în absenţa unor circumstanţe
excepţionale care sunt cunoscute întru totul şi în afară de cazul în care s-a obţinut informaţia
necesară despre contextul faptic prin alte mijloace, să decline angajamentul;
c) la primirea permisiunii, să ceară auditorului financiar existent, de preferat în scris:
• să furnizeze informaţii asupra oricăror motive profesionale care trebuie că fie cunoscute înainte
de a decide dacă să accepte sau nu angajamentul, dacă există astfel de aspecte; şi
• să furnizeze toate detaliile necesare pentru a fi capabil să ajungă la o decizie.
Auditorul financiar existent, la primirea comunicării la care se face referire la paragraful c) anterior
trebuie:
a) să răspundă, de preferat în scris, avizând dacă există orice motive profesionale pentru care
auditorul financiar profesionist de practică publică propus nu ar trebui să accepte angajamentul;
b) dacă există orice motive de acest fel sau de altă natură care trebuie să fie prezentate, să se asigure
că şi clientul şi-a dat permisiunea de a oferi detalii despre aceste informaţii auditorului financiar
profesionist de practică publică propus. Dacă permisiunea nu este acordată, auditorul financiar
existent va trebui să anunţe acest fapt auditorului financiar profesionist de practică publică
propus;
c) la primirea permisiunii de la client, va trebui să prezinte toate informaţiile necesare auditorului
financiar profesionist de practică publică propus pentru ca acesta să fie capabil să decidă dacă
este cazul sau nu să accepte angajamentul şi să discute liber cu auditorul financiar profesionist de
practică publică propus toate problemele referitoare la angajament asupra cărora ultimul ar trebui
să fie avertizat.
Dacă auditorul financiar profesionist de practică publică propus nu primeşte răspuns, într-un interval
de timp rezonabil de la auditorul financiar existent şi nu există motiv să se creadă că există circumstanţe
excepţionale legate de schimbarea propusă, auditorul financiar profesionist de practică publică propus va
trebui să se străduiască să comunice cu auditorul financiar existent prin alte mijloace. Dacă este incapabil să
obţină un rezultat satisfăcător în această direcţie, auditorul financiar profesionist de practică publică propus
va trebui să-i trimită o scrisoare în care să menţioneze că presupune că nu există nici un motiv profesional
pentru care angajamentul nu poate fi acceptat şi că are intenţia de a accepta.
Faptul că pot exista onorarii de plătit auditorului financiar existent nu este un motiv profesional
pentru care un alt contabil profesionist de practică publică să nu accepte angajamentul.
Auditorul financiar existent va trebui să transfere prompt noului contabil profesionist de practică
publică toate registrele şi actele clientului care sunt sau pot fi deţinute după ce schimbarea de angajament a
fost efectuată şi va trebui să aducă la cunoştinţă clientului că a procedat în consecinţă, în afara cazului când
auditorul financiar profesionist de practică publică are dreptul legal să le păstreze.