Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Concepte
Probe de audit: orice informatii utilizate de auditor in scopul de a determina daca datele supuse
auditului sunt prezentate in conformitate cu anumite criterii prestabilite.
Procedura de audit: reprezinta un set de instructiuni detaliate privind colectarea unui tip de probe de
audit, ce urmeaza a fi obtinute la un anumit moment pe parcursul auditului.
Program de audit: lista procedurilor de audit definite pentru un anumit domeniu supus auditului sau
pentru auditul pe ansamblu. El include si dimensiunea esantioanelor, elementele de selectat si
programarea in timp a testarilor. In mod normal, un program de audit , continand mai multe proceduri
de audit, pentru fiecare parte componenta a auditului.
Temeinicia probelor : masura in care probele pot fi considerate plauzibile sau demne de luat in
considerare. Probele sunt temeinice cand sunt obtinute dintr-o sursa relevanta, indepedenta, de la un
client cu mecanisme de control intern eficace, prin informare directa a auditorului, din surse de
specialitate (cum ar fi bancile), dintr-o sursa obiectiva si la momentul oportun.
Concludenta probelor : masura in care auditorul este convins de faptul ca probele justifica opinia de
audit. Factori : temeinicia probelor de audit si suficienta probelor.
Probele de audit
Scopul utilizarii probelor este acela de a determina prezentarea fidela a situatiilor financiare. Este
cunoscut faptul ca nici un auditor nu poate examina continutul tuturor fisierelor informatice sau
celelalte probe disponibile, cum ar fi sumele achitate pentru active achizitionate, facturile furnizorilor,
contractele cu clientii, alte tipuri de documente si evidente contabile.
Fundamentarea opiniei de audit este realizata cu ajutorul probelor de audit. Ele se obtin prin proceduri
de audit identificate pe trei niveluri:
Teste ale controalelor cand auditorul decide sa evalueze eficienta operationala a controalelor in
prevenirea sau detectarea si corectarea denaturarilor semnificative la nivelul afirmatiilor sau criteriilorobiectiv ale managementului;
Proceduri de fond folosite cu scopul de a detecta denaturarile semnificative; includ teste de detaliu
pentru categorii de tranzactii, solduri ale conturilor si prezentari de informatii, precum si proceduri
analitice de fond.
Tipologie
Semnificatia probelor de audit
1.Examinarea fizica
Inspectarea sau inventarierea de catre auditor a activelor tangibile, materiale.
Ex. Examinarea stocurilor, a mijloacelor banesti, etc. Corespunde obiectivului de existenta.
2.Confirmarea
Primirea unui raspuns scris din partea unei terte parti independente, intarind acuratetea informatiilor
solicitate de auditor; corespunde obiectivelor de exhaustivitate, exactitate.
3.Observarea
Utilizarea anumitor simturi pentru evaluarea anumitor activitati, pentru ca auditorul sa-si faca o
imagine de ansamblu asupra activelor daca sunt uzate moral sau chiar asupra personalului din
contabilitate care are o sarcina si-o indeplineste. Impresiile initiale rezultate din observare trebuie
coroborate ulterior cu alte probe. Observarea raspunde obiectivului de existenta.
4.Documentarea
Examinarea de catre auditor a documentelor si evidentelor clientului, in scopul de a justifica
informatiile care sunt sau ar trebui incluse in situatiile financiare.
Este tipul rezonabil de probe aflat la dispozitia auditorului. Fiabilitatea documentarii este data de tipul
documentului: intern sau extern.
5.Chestionarea clientului
Obtinerea unei informatii scrise sau orale de la client la intrebarile puse de auditor. Aceasta tehnica
trebuie suplimentata cu alte procedee (documentarea, observarea) si raspunde obiectivelor de
exhaustivitate si existenta.
6. Calculul
Un calcul facut de auditor independent de client, exemplu: calculul vitezei de rotatie a stocurilor si
comparatia cu cea din anii precedenti pentru a testa uzura morala a stocurilor.
7.Recalcularea
Revizuirea unui esantion de calcule si transferuri de informatii facute de client in cursul perioadei
supuse auditului. Scopul calculelor este acela de a testa corectitudinea matematica a operatiunilor
clientului.
8.Procedurile analitice
Utilizarea de comparatii si indicatori in scopul de a determina daca soldurile conturilor sau alte date
par rezonabile.
Procedurile analitice sunt definite conform Standardelor Internationale de Audit ca fiind evaluari
ale informatiilor financiare, facute printr-un studiu al relatiilor plauzibile intre date financiare si
nefinanciare, implicand comparatii intre sumele inregistrate si previziunile facute de auditor. Intr-un
limbaj mai informal, procedurile analitice utilizeaza comparatii si indicatori in scopul de a determina
caracterul rezonabil al operatiunilor si soldurilor per ansamblu. Ele cuprind, de asemenea,
investigarea fluctuatiilor si a relatiilor contradictorii identificate care nu sunt consecvente cu alte
informatii relevante sau care se abat in mod semnificativ de la valorile previzionate.
Standarde relevante
Scop
Proceduri de audit utilizate ca proceduri de evaluare a riscurilor in vederea obtinerii unei intelegeri
mai bune asupra entitatii si a mediului;
Proceduri de audit utilizate ca proceduri de fond, atunci cand utilizarea lor poate fi mai eficace si mai
eficienta decat testele de detaliu in reducerea riscului de denaturare semnificativa la nivel de afirmatie
la un nivel acceptabil de scazut;
Utilitatea procedurilor analitice pe durata fazei de finalizare a auditului rezulta din faptul ca
reprezinta o verificare finala in scopul detectarii erorilor semnificative sau a problemelor financiare,
dar si din faptul ca il ajuta pe auditor sa priveasca obiectiv intregul set de situatii financiare. A
imbina cunostintele despre client obtinute pe parcursul intregii misiuni si procedurile analitice
reprezinta o metoda eficienta de a identifica eventualele omisiuni aparute in cursul unui audit.
Prin aplicarea procedurilor analitice prin care informatiile neauditate ale exercitiului curent in curs
sunt comparate cu informatiile auditate din exercitiul precedent se pot evidentia schimbarile
intervenite. Schimbarile pot reprezenta tendinte de evolutie importante sau evenimente specifice, dar
vor influenta planificarea auditului. Spre exemplu o crestere a soldului imobilizarilor ar putea indica
o achizitie semnificativa, care ar trebui verificata.
Proceduri analitice utilizate in evaluarea capacitatii clientului de a-si mentine continuitatea activitatii;
Exemplu: raportul peste medie intre datoriile pe termen lung sau activul net, concomitent cu un
raport dintre profituri si totalul activelor sub nivelul mediu pot indica existenta unui risc de blocaj
financiar relativ mare. Asemenea circumstante nu numai ca afecteaza planificarea activitatii de
audit, ci pot indica si existenta unei indoieli substantiale in ceea ce priveste capacitatea entitatii
auditate de a-si mentine continuitatea activitatii, fapt ce ar impune o modificare a raportului.
Diferentele semnificative si neprevazute intre datele neauditate ale exercitiului curent si alte date
utilizate in scopuri de comparatie sunt definite ca fluctuatii neobisnuite. Ele apar atunci cand
diferentele semnificative nu au fost prevazute, dar au aparut, sau atunci cand diferentele semnificative
au fost previzionate, dar nu s-au produs. In ambele situatii, unul din motivele fluctuatiei neobisnuite
este prezenta unei erori contabile.
Asadar, daca fluctuatia neobisnuita este de proportii, atunci auditorul trebuie sa determine cauza ei si
sa se convinga de faptul ca aceasta cauza este un eveniment economic bine fondat si nu o eroare
contabila.
Spre exemplu este mai usor sa se calculeze si sa se verifice indicatorii privind vanzarile si creantele
clienti decat sa se apeleze la toate confirmarile de creante-clienti. Diminuarea numarului de
confirmari sau inlocuirea acestora prin aplicarea procedurilor analitice se pot obtine reduceri
considerabile ale cheltuielilor de audit.
Credibilitatea informatiilor interne sau externe in baza carora s-au calculat indicatorii inregistrati in
urma prelucrarii datelor financiare (elemente ale credibilitatii: sursa informatiilor disponibile;
comparabilitatea informatiilor disponibile; natura si relevanta informatiilor disponibile; controale
privind pregatirea si raportarea informatiilor).
Aplicarea procedurilor analitice este suficient de precisa in timp pentru a identifica o denaturare
semnificativa la nivelul dorit de asigurare (acuratetea; gradul in care informatiile pot fi dezagregate;
disponibilitatea informatiilor, atat financiare cat si nefinanciare).
Utilizarea procedurilor analitice in calitate de probe de audit depinde semnificativ de cum estimeaza
auditorul ca ar trebui sa fie un sold de cont inregistrat sau un indicator calculat pornind de la soldurile
conturilor, indiferent de tipul de procedeu analitic folosit. De regula, auditorul compara soldurile si
indicatorii clientului cu soldurile si indicatorii estimati, facand apel la unul sau mai multe dintre
urmatoarele tipuri de proceduri analitice:
Indicatori
Client
Ramura
2011
2010
2011
2010
Viteza de rotatie a stocurilor
3.4
3.5
3.9
3.4
Marja bruta procentuala
26.3%
26.4%
27.3%
26.2%
Analizand datele de mai sus doar prin prisma datelor despre compania-client, aceasta pare stabila, fara
semnale aparente ca ar exista dificultati. Totusi, daca auditorul foloseste informatiile de ramura pentru
a face estimari ale celor doi indicatori pentru anul 2011, atunci el ar trebui sa preconizeze o crestere a
ambilor indicatori la nivelul clientului.
Exemplul ilustreaza modul in care calcularea unor niveluri estimative pe baza informatiilor de ramura
ar putea oferi indicii valoroase in ceea ce priveste rezultatele obtinute de client. De exemplu, este
posibil ca intreprinderea sa fi pierdut din cota ei de piata, sa fi aplicat o politica
Exemplul 2:
Auditorul a obtinut urmatoarele informatii despre client si ramura din care face parte:
Indicatori
Client
Ramura
2011
2010
2011
2010
Viteza de rotatie a creantelor
4.1
3.9
4.5
4.1
Grad de indatorare
1.1
1.2
0.2
0.7
isi recupereaza in mod satisfacator creantele (intr-un termen mai scurt decat cel al ramurii)
este finantata mai mult din datorii (gradul de indatorare fiind mult peste cel mediu, al ramurii)
Exista o serie de proceduri analitice in care datele clientului sunt comparate cu date similare din unul
sau mai multe exercitii anterioare. Cele ce urmeaza sunt cele mai frecvente exemple.
Compararea soldului din exercitiul curent cu cel din exercitiul precedent. Una dintre cele mai simple
cai de a efectua acest test consta in a include rezultatele balantei de verificare rectificate a exercitiului
anterior intr-o coloana distincta a tabelului de calcul al balantei de verificare a exercitiului in curs.
Auditorul poate compara cu usurinta soldurile din exercitiul curent cu cele din exercitiul precedent si
decide intr-o faza timpurie a auditului daca un cont ar trebui sa beneficieze de o mai mare atentie din
cauza modificarilor realizate in soldul sau.
Compararea detaliilor unui sold totalizator (sintetic) cu detalii similare din exercitiul precedent. Daca
in anul in curs nu au intervenit schimbari semnificative in operatiunile clientului, atunci cea mai mare
parte a informatiilor detaliate care compun totalurile din situatiile financiare ar trebui, de asemenea, sa
ramana neschimbate.
Compararea totalurilor sau a detaliilor cu anii precedenti. Cateva tipuri de indicatori si comparatii
interne sunt prezentate in tabelul urmator:
Indicatori de lichiditate
Lg=
a ctive circulante
>1
Datorii pe termen scurt
Masoara gradul de acoperire a datoriilor pe termen scurt prin active circulante. Cu cat este mai mare
lichiditatea, cu atat garantia necesara platilor datoriilor este mai mare. Clientul dispune de suficiente
active pentru a-si acoperi datoriile imediate.
Li=
active circulantestocuri
Datorii pe termen scurt
Lr=
Semnaleaza iminenta incapacitatii cronice de plati daca evolutia este constant defavorabila. Elimina si
creantele-clienti. Daca lichiditatea depaseste nivelul 1 atunci clientul are o excelenta solvabilitate pe
termen scurt.
Exemplu: Pentru auditul unei societati, auditorul a obtinut balantele de verificare la 31.12.2010 si
31.12.2011 si a intocmit tabelele de mai jos. Pragul de semnificatie global pentru scopuri de
planificare calculat de auditor este de 300.000 lei.
Cont
Descriere
Dec-10
Dec-11
Variatie
101
Capital subscris varsat
(13,475,900)
(13,475,900)
105
Rezerve din reevaluare
(191,899)
(191,899)
117
Rezultatul reportat
209,758
1,124,085
914,327
121
Profit si pierdere
914,327
(1,022,939)
(1,937,266)
162
Credite bancare pe termen lung
(12,959,433)
(11,103,914)
1,855,519
167
Credit investitii
0
0
201
Cheltuieli de constituire
45,321
45,321
211
Terenuri
1,178,500
1,178,500
212
Constructii
2,483,000
2,483,000
213
Instalatii tehn.,mijl. de transp.,animale si plant
21,583,816
21,860,146
276,331
214
Mobilier, ap.birotica, echipam. de protectie
1,630
5,076
3,446
231
Clienti - creditori
(293,679)
293,679
421
Personal - remuneratii datorate
(31,242)
(34,216)
(2,974)
423
Personal - ajutoare materiale datorate
(359)
(469)
(110)
427
Retineri din remuneratii datorate tertilor
(214)
(94)
120
431
Asigurari sociale
(19,720)
(4,033)
15,687
437
Ajutor de somaj
(774)
901
1,675
441
Impozitul pe profit
4,254
(47,492)
(51,746)
442
Taxa pe valoare adaugata
29,404
(81,248)
(110,652)
444
Impozitul pe venituri de natura salariilor
(5,409)
(3,791)
1,618
448
Alte datorii fata de bugetul statului
25,255
25,255
4551
Asociati - conturi curente
(170)
170
512
Conturi curente la banci
340,676
387,329
46,653
531
Casa in lei
686
735
49
532
Alte valori
1,639
1,107
(531)
601
Cheltuieli cu materiile prime
2,788,269
3,389,159
600,890
602
Cheltuieli cu materialele consumabile
550,168
1,028,574
478,407
603
Cheltuieli privind materialele de nat ob.de inv.
2,393
17,262
14,869
604
Cheltuieli privind materialele nestocate
443
9
(434)
605
(Profit)/Pierdere
914,327
(1,022,939)
In urma analizei fluctuatiei conturilor din Tabelul 2 Fluctuatia conturilor din balanta si Tabelul 3
Fluctuatia conturilor din contul de profit si pierdere, rezulta ca este necesar sa se acorde in cursul
auditului o mai mare atentie conturilor de imprumut, conturilor de clienti si furnizori, contului de
cheltuieli cu salariile si conturilor de mijloace fixe.
In cazul creantelor clienti, in anul 2011, soldul contului 411 Clienti a crescut cu 336,699 RON
in comparatie cu anul 2010 (vezi Tabelul 2 Fluctuatia conturilor din balanta). Fluctuatia este peste
pragul de semnificatie calculat de catre auditori, deci se decide sa se calculeze durata de incasare a
clientilor prin utilizarea formulei urmatoare:
Durata de incasare a clientilor = Soldul mediu (cont 411 + 418) / Venituri anul 2011 *365,
unde Soldul mediu (cont 411 + 418 )= Soldul initial(cont 411 + 418) + Soldul final(cont 411 + 418)/2
Numarul de zile astfel obtinut indica durata medie in care sunt incasati clientii. Pentru ca acest numar
de zile sa fie si mai relevant, se compara cu durata de incasare a clientilor pentru anul 2010 pentru a
vedea daca s-au produs modificari considerabile.
Cont
Sold initial
2011
Sold final
2011
Sold mediu
2011
Venituri
2011
Durataa de incasa re 2011
Sold initial 2010
Sold final
2010
Sold mediu 2010
Venituri 2010
Durata de Incasare 2010
Var 2011 - 2010
A
B
C=(A+B)/2
D
E=C/D*365
F
G
H=(E+F)/2
I
J=H/I*270
K=E-J
411+418
259.510
596.209
427.859
10.683.078
15
259.510
129.755
4.924.511
10
5