AUDIT ȘI CONTROL INTERN APROFUNDAT Lect. Univ. Dr.

LAPTEȘ RAMONA

CURS 12

3.3.2. Controlul conturilor

Obiectivul principal al auditului în etapa de control al conturilor este obținerea
elementelor probante adecvate pentru a emite o opinie motivată și responsabilă asupra
situațiilor financiare ale companiei auditate, ceea ce presupune asigurarea respectării
regulilor şi a reglementărilor, după cum urmează:
- respectarea și aplicarea principiilor generale de raportare financiară;
- reglementările referitoare la inventariere;
- regulile de organizare a contabilității şi de ținere a registrelor;
- respectarea regulilor și a metodelor de evaluare.
Potrivit Standardelor Internaționale de Audit, elementele probante într-o misiune
de audit reprezintă informații obținute de către auditor pentru a ajunge la concluzii pe
care își fundamentează opinia de audit. Aceste informații constau în documente
justificative și în documente contabile care stau la baza întocmirii situațiilor financiare
și care sunt coroborate cu informații din alte surse. Elementele probante sunt obținute
printr-o combinare adecvată a testelor de procedură cu controalele substantive sau
numai prin controalele substantive.
Testele de procedură sunt testele care permit obținerea de elemente probante
privind eficacitatea conceperii și funcționării sistemului contabil și de control intern.
Controalele substantive sunt controale proprii ale auditorului financiar în
contabilitatea entității și constau în proceduri care urmăresc obținerea elementelor
probante prin care sunt detectate anomalii semnificative în situațiile financiare.
Controalele substantive sunt de două tipuri:
 controale privind tranzacțiile, operațiunile efectuate și soldurile conturilor;
 proceduri analitice care constau în: analiza tendințelor și a ratelor
semnificative, examenul variațiilor și examene de concordanță cu alte
informații.
În această etapă, auditorul întocmește programul de control al conturilor. Între
eficiența sistemului de controlul intern dintr-o entitate și mărimea efortului depus de
către auditorul financiar cu ocazia controlului conturilor există o relație invers
proporțională. De aceea, programele de control al conturilor pot să varieze între o limită
minimă şi o limită maximă.
Programele minime sau restrânse se elaborează atunci când, în urma aprecierii
controlului intern, se ajunge la concluzia că există un grad rezonabil de asigurare asupra
fiabilității înregistrărilor contabile. În acest caz, sondajele de audit se pot limita numai la

1
AUDIT ȘI CONTROL INTERN APROFUNDAT Lect. Univ. Dr. LAPTEȘ RAMONA

soldul conturilor, pentru că funcționarea controlului intern asupra rulajelor a fost

urmărită în etapa precedentă a auditului.
Programele extinse de control al conturilor se elaborează în situația în care, în
urma parcurgerii etapelor precedente se ajunge la concluzia că, auditorul nu se poate
sprijini pe controlul intern din entitatea auditată. În acest caz, volumul sondajelor de
audit este mai mare pentru că se cuprind în procesul de verificare, atât soldurile
conturilor, cât şi rulajele. Cu această ocazie, se au în vedere punctele slabe şi riscurile de
eroare identificate cu prilejul aprecierii caracteristicilor proprii ale companiei şi a
controlului intern.
Procedurile utilizate pentru obținerea probelor de audit în etapa de control al
conturilor sunt:
 inspecția;
 observația;
 investigația;
 confirmarea;
 calculul;
 proceduri analitice.
Inspecția are ca obiectiv validarea înregistrărilor contabile pe baza documentelor.
Observația constă în examinarea unor proceduri efectuate de către personalul
entității: inventarierea activelor fixe și circulante, modul de evidențiere și de control
asupra corespondenței conturilor, etc.
Investigația are ca obiectiv obținerea de informații în scris din interiorul entității
sau din exterior cu privire la existența unor achiziții, conținutul înregistrărilor, evaluarea
acestora, etc.
Confirmarea constă în răspunsul primit la o investigație pentru a compara
informațiile conținute în înregistrările contabile, de exemplu, confirmarea creanțelor
prin colaborarea cu debitorii.
Calculul are ca obiectiv verificarea acurateței matematice a documentelor
primare, a înregistrărilor contabile, precum și a unor calcule extracontabile, care
urmează să se regăsească în conturi.
Procedurile analitice se referă la analiza indicatorilor bilanțului, a ratelor de
structură activ-capitaluri, analiza fluxurilor nete, etc.

Tehnicile și procedurile de control al conturilor

Cele mai frecvente tehnici utilizate pentru controlul conturilor sunt: tehnica
sondajului, tehnica observării fizice și tehnica examinării analitice, iar procedura cea
mai des folosită este cea a confirmărilor directe.
Tehnica sondajului
Datorită numărului mare de operațiuni efectuate de o entitate, auditorul financiar
nu poate verifica integral rulajele sau soldurile conturilor. Auditorul financiar caută
elemente probante pe un eșantion adecvat utilizând tehnica sondajului.
2
AUDIT ȘI CONTROL INTERN APROFUNDAT Lect. Univ. Dr. LAPTEȘ RAMONA

Sondajul este tehnica prin care se asigură selectarea unui anumit număr sau a
unor părți dintr-o mulțime, cărora li se aplică tehnici de obținere a elementelor probante
şi, în final, se asigură extrapolarea rezultatelor obținute asupra întregii mase sau
mulțimi.
Auditorul financiar poate folosi două tipuri de sondaje: sondajul statistic şi
sondajul nestatistic, care este fundamentat exclusiv pe experiența sa profesională.
Sondajul nestatistic nu permite o extrapolare riguroasă a rezultatelor obținute de la
nivelul eșantionului la întreaga masă/mulțime.
Tehnica observării fizice
Observarea fizică reprezintă cel mai eficient mijloc de verificare a existenței unui
activ. Prin această tehnică nu se obţin însă toate elementele probante necesare
auditorului, ci doar confirmarea existenței bunului respectiv. Celelalte elemente
necesare, cum ar fi: proprietatea asupra bunului, valoarea atribuită, etc., trebuie
verificate prin alte tehnici. Această tehnică se aplică, de regulă, la auditul stocurilor.
Procedura confirmării directe
Această procedură solicită unui terţ, cu care entitatea auditată are legături, să
confirme direct auditorului informaţiile referitoare la existența operaţiunilor, a
soldurilor, etc. Entitatea auditată trebuie să-și exprime acordul pentru utilizarea acestei
tehnici. Principalele cazuri în care auditorul financiar are obligația să recurgă la
folosirea tehnicii confirmării directe sunt:
 confirmarea unor cauze în baza cărora s-au realizat anumite tranzacții;
 confirmarea de către bănci a soldurilor conturilor și a altor informații
considerate necesare;
 confirmarea conturilor de clienți și debitori;
 confirmarea stocurilor aflate în depozite vamale, în consignație și a
altor stocuri aflate la terți;
 împrumuturi de la terți;
Confirmarea poate fi pozitivă, atunci când terțul solicitat își exprimă acordul
asupra informației primite sau furnizează chiar el informația sau negativă, atunci când
terțului solicitat i se cere să nu răspundă decât în cazul în care nu este de acord cu
informația care i s-a prezentat.
Examinarea analitică
Examinarea analitică este o tehnică comună controlului conturilor şi examinării
situațiilor financiare anuale și presupune:
 determinarea unor rate specifice analizei economico-financiare;
 comparații ale informațiilor cu date din exercițiile financiare anterioare şi cu
cele previzionate;
 comparații între rulajele şi soldurile diferitelor conturi din contabilitatea
curentă;
 analiza fluctuațiilor şi a tendințelor (rulaje şi solduri exagerate).