DEFINIREA AUDITULUI In general, prin audit se intelege o examinare profesionala a unor informatii in vederea exprimarii unei opinii responsabile

si independente, prin raportarea la un criteriu sau standard de calitate. Auditorul financiar este persoana fizica sau juridica ce dobamdeste aceasta calitate prin atribuire de catre C.A.F.R. in conditiile legii. ROLUL AUDITULUI FINANCIAR SI AL AUDITORULUI FINANCIAR Pentru ca cineva sa stapaneasca foarte bine metodele si tehnicile puse in practica de auditori, va trebui sa inteleaga mai intai mediu economic, social si institutional in care se desfasoara procesul de audit.Auditul financiar este o disciplina din sfera contabilitatii dar procesul de audit implica utilizarea cunostintelor de contabilitate dar si a celor din domeniu juridic, al analizei economico-financiare, al eticii, matematicii, informaticii si al altor discipline. Necesitatea acestor cunostinte se explica prin faptul ca auditorul trebuie sa verifice in toate aspectele semnificative, conformitatea situatiilor financiare cu realitatea, pe de o parte si respectarea principiilor, regulilor criteriilor stabilite pentru inregistrarea si prezentarea informatiei contabile, pe de alta parte. Nu exista norme de audit care sa se aplice de o maniera universala la toate situatiile cu care un auditor se poate confrunta. Aceste situatii fiind diverse, auditorul trebuie sa procedeze astfel: Sa inteleaga mediul economin, social, institutional in care se desfasoara procesul de audit; Sa se conformeze cerintelor generale ale mediului institutional si de afaceri in care opereaza; Sa considere normele de audit ca principii fundamentale care stau la baza activitatii acestuia; Sa foloseasca procedurile de audit potrivit judecatii proprii, de la caz la caz, in acest fel rationamentul auditorului fiind ridicat la rang de norma profesionala; Rolul auditorului este,in principal, acela : De a spori increderea utilizatorului in informatia contabila; De a aduce un plus de siguranta faptului ca informatia contabila a fost obtinuta, tratata si prezentata in conformitate cu standardele si principiile nationale si international; De a da o asigurare rezonabila asupra faptului ca situatiile financiare nu sunt viciate de fraude sau de erori semnificative, a.i. acestea pot fi utilizate in procesul de luare a deciziilor. Utilizatorii informatiei contabile folosesc situatiile financiare in luarea deciziilor, dar datorita mizelor politice si sociale, interesele exprimate de acestia sunt diferite. Astfel, principalele categorii de utilizatori ai informatiei contabile sunt: investitori prezenti si potentiali, angajati(salariati si sindicate), creditorii financiari, furnizorii si alti creditori comerciali, clienti, guvernul si institutiile sale, publicul, managerii. Utilitatea informatiei oferite de situatiile financiare este data de urmatoarele atribute: Relevanta informatiile sunt relevante atunci cand influenteaza deciziile economice ale utilizatorilor, ajutandu-i sa evalueze informatiile trecute, prezente sau viitoare, confirmand sau corectand evaluarile anterioare; Exhaustivitatea nu trebuie omise tranzactiile si evenimentele, soldurile conturilor si anumite prezentari de informatii care ar putea afecta prezentarea fidela a situatiilor financiare; Credibilitatea informatiile sunt credibile atunci cand nu contin erori semnificative, nu sunt partinitoare; pentru ca informatiile sa fie credibile se impune reprezentarea fidela care face apel la prudenta si integritate, prevalenta economicului asupra juridicului, neutralitatea; Neutralitatea informatia trebuie sa fie neutra, lipsita de influente care sa afecteze credibilitatea informatiei; Inteligibilitatea informatiile sunt inteligibile daca pot fi usor intelese de utilizatori;

Obiectivele auditului financiar Auditorul financiar este responsabil pentru formarea si exprimarea unei opinii asupra situatiilor financiare. Aceasta trebuie sa determine justetea declaratiilor managementului privind situatiile financiare. Pornind de la acest fapt, obiectivele auditului financia sunt strans legate de declaratiile managementului, redate in situatiile financiare.

Obiectivele auditului financiar asigura auditorului un cadru de referinta, de orientare in planificarea auditului. Probele de audit sunt cele care difera de la o situatie la alta. In scopul prezentarii unei asigurari rezonabile privind informatiile financiare auditate, auditorul financiar colecteaza elemente probante referitoare la tranzactii si evenimente dar si la componenta soldurilor conturilor. In declaratiile sale, conducerea face afirmatii cu privire la recunoasterea, evaluarea, prezentarea si descrierea diferitelor structuri ale situatiilor financiare. Aceste afirmatii ale managementului, utilizate de auditor se inscriu in urmatoarele categorii: Afirmatii cu privire la categoriile de tranzactii si evenimentele asociate perioadei supusa auditului Aparitie tranzactiile si evenimentele care au fost inregistrate, au avut loc si sunt legate de entitatea respective. Astfel auditorul trebuie sa urmareasca :daca toate elementele de active, datorii si capitaluri proprii inregistrate in contabilitate sunt justificabile, verificabile si corespund unor operatiuni verificate prin diverse proceduri;daca toate evenimentele si tranzactiile care au avut loc apartin entitatii si sunt efectuate in numele acesteia ; Exhaustivitate toate evenimentele si tranzactiile care au avut loc au fost inregistrate. Potrivit acestui obiectiv, auditorul financiar examineaza:daca toate evenimentele si tranzactiile au fost corect integral si inregistrate in documentele justificative corespunzatoare; daca toate decumentele justificative au fost inregistrate in contabilitate fara omisiuni; daca nu exista evenimente si tranzactii contabilizate de mai multe ori; Pentru indeplinirea acestui obiectiv auditorul: verifica atent procedurile utilizate de entitate pentru inregistrarea modificarilor activelor, datoriilor, capitalurilor proprii. Are un dezavantaj: necesita un timp indelungat de lucru. utilizeaza rezultatele inventarierii examinand daca inventarierea a fost efectuata potrivit legii, daca s-au descoperit evenimente, tranzactii neintregistrate in contabilitate, daca rezultatele inventarierii au fost trecute in contabilitate; Acuratete sumele si alte date aferente tranzactiilor si evenimentelor au fost inregistrate in mod corespunzator. Exactitatea este una dintre componentele declaratiilor conducerii privind evaluarea. Acest obiectiv se refera la exactitatea informatiilor legate de evenimetele si tranzactiile contabilizate. d. Separarea exercitiilor financiare tranzactiile si evenimentele au fost inregistrate in perioadele contabile corecte. Acest obiectiv presupune: - respectarea principiului independentei exercitiului; - utilizarea contabilitatii de angajament; - folosirea conturilor de regularizare; e. Clasificare tranzactiile si evenimentele au fost inregistrate in conturile corespunzatoare. Auditorul urmareste respectarea corespondentei dintre conturi potrivit Planului Contabil General. f. Sistematizare si sintetizare operatiunile inregistrate sunt adecvat transferate in fisierele sistematice si sunt corect sintetizate. Auditorul urmareste concordanta care trebuie sa existe intre: - evidenta cronologica (Registrul Jurnal ) si evidenta sistematica ; - conturile sintetice si conturile analitice. 2. Afirmatii cu privire la soldurile conturilor la sfarsitul perioadei: a. Existenta daca activele, datoriile si capitalurile proprii exista; b. Drepturile si obligatiile entitatea detine sau controleaza drepturile asupra activelor, iar datoriile constituie obligatii. c. Exhaustivitatea toate activele, datoriile si capitalurile proprii care ar fi trebuit inregistrate sunt evidentiate; d. Evaluare si alocare activele, datoriile si capitalurile proprii sunt incluse in sitiatiile financiare la valorile corespunzatoare si orice ajustari rezultate cu privire la evaluare sau alocare sunt adecvat inregistrate.

Exista o diferenta intre obiectivele de audit legate de evenimentele si tranzactiile si cele referitoare la solduri. In primul rand acestea din urma se aplica soldurilor conturilor iar in al doilea rand exista 9 obiective de audit referitoare la solduri. De cele mai multe ori, obiectivele privind soldurile se aplica soldurilor finale ale conturilor bilantiere dar exista si situatii in care obiectivele se aplica si anumitor conturi de venituri si cheltuieli. Pentru auditarea soldurilor conturilor, auditorul utilizeaza obiectivele de audit referitoare la solduri ca un cadru de referinta. Acesta acumuleaza probe pentru a confirma informatiile detaliate care justifica soldul unui cont sin u verifica soldul propriu-zis al contului. Obiectivele de audit legate de solduri sunt: 1. existenta - obiectivul verifica daca sumele incluse in situatiile financiare (soldurile conturilor ) ar fi trebuit intradevar incluse. Se refera la o potentiala supraevaluare.; 2. exhaustivitatea obiectivul verifica daca toate elementele existente la data intocmirii situatiilor financiare sunt incluse in situatiile financiare. Se refera la o posibila subevaluare.; 3. exactitatea daca sumele reprezentand soldurile conturilor sunt prezentate la valori corecte; 4. clasificarea sumele incluse in evidentele entitatii sunt corect clasificate(inregistrate in conturile corecte ); 5. perioada curenta (decupajul temporal) daca evenimentele si tranzactiile produse aproape de data de inchidere a bilantului sunt inregistrate in registrul contabil corespunzator; 6. intocmirea corecta (concordanta detaliilor) detaliile soldului unui cont corespund sumelor din fisierul sistematic si din totalului din Cartea Mare; 7. valoarea realizabila daca activele sunt inregistrate in situatiile financiare la valoarea estimate a se obtine prin vanzarea acestora; 8. drepturile si obligatiile soldurile conturilor de activ exprima drepturile entitatii, iar soldul conturilor de datorii exprima obligatiile entitatii; 9. prezentarea si dezvaluirea daca soldurile conturilr si informatiile suplimentare aferente sunt corect prezentate in situatiile financiare; FORME JURIDICE ALE AUDITULUI FINANCIAR Auditul legal are in vedere supravegherea gestiunii entitatii si certificarea situatiilor financiare. -este realizat de cenzori , auditori financiari pe baza mandatului acceptat si confirmat de Adunarea Generala a Actionarilor. Principalele obligatii ale cenzorului: -sa asiste si sa contribuie la buna desfasurare a inventarierii -sa urmareasca respectareaa principiilor contabile, a regulilor si normelor de evaluare -sa-si exprime opinia cu privire la situatiile financiare, in conformitate cu cadrul de raportare financiara aplicabila Auditul contractual : -certificarea unor elemente din bilant -certificarea unor situatii destinate partenerilor de afaceri -evaluarea unor achizitii -confirmarea credibiliatii unor proiecte financiare, planuri, bugete, date sau informatii -auditul situatiilor financiare Auditul contractual este realizat de experti contabili, contabili autorizati cu studii economice superioare, auditori financiari. TIPURI DE AUDIT Auditul de clasifica dupa urmatoarele criterii: Dupa obiectivul urmarit: financiar, statutar, de conformitate, operational;

Auditul financiar-are ca obiectiv exprimarea unei opinii legata de intocmirea situatiilor financiare sub toate aspectele semnificative, in conformitate cu un cadru aplicabil de raportare financiara. Reprezinta o misiune de asigurare, adica o misiune in care un auditor proesionist exprima o concluzie menita sa imbunatateasca gradul de incredere al utilizatorilor vizati referitor la rezultatul evaluarii. Audit statutar- auditul situatiilor financiare anuale. Activitatea de audit statutar se efectueaza numai de catre auditori statutari sau de firme de audit. Auditul de conformitate- are ca scop determinarea respectarii anumitor politici, norme legale de catre o persoana fizica sau juridica dar si stabilirea gradului de corespondenta cu anumite criterii si reguli stabilite de conducerea entitatii. Auditul operational- este o revizuire sistematica a activitatilor unei organizatii in corelatie cu obiectivele stabilite de management, in scopul evaluarii performantelor, identificari posibilitatii de imbunatatire a activitatii, elaborarii unor recomandari de ameliorare sau de dezvoltare a acestor activitati. Dupa apartenenta auditorilor : extern, intern, guvernamental; Auditul extern- este efectuat de auditorii financiari, pers fizice sau juridice pe baza de contracte de prestari servicii. Acesti auditori nu sunt angajati permanenti ai entitatii auditate ci ei primesc remuneratie pentru serviciile prestate. Raportul de audit intocmit de acesti auditori este adresat tuturor utilizatorilor interesati dar in mod special actionarilor. Auditul intern- activitate de evaluare, organizata in cadrul unei entitati ca un serviciu in folosul acesteia. Examineaza activitatile si serviciile entitatii, in primul rand, in acopul ameliorarii acestora. Functiile auditului intern sunt: examinarea, evaluare, monitorizarea adecvarii si eficacitatii controlului intern. Auditorii interni, spre deosebire de cei externi se pot implica in implementarea recomandarilor efectuate. Auditul guvernamental- este efectuat de angajati ai institutiilor publice specializate(primarii, ministerul finantelor publice, curtea de conturi) RISCUL DE AUDIT Riscul de audit este riscul ca autorul sa exprime o opinie de audit care nu este adecvata, atunci cand situatiile financiare sunt eronate in mod semnificativ. Riscul de audit este o functie intre riscul unor denaturari semnificative ale situatiilor financiare si riscul ca auditorul sa nu detecteze o astfel de denaturare. Riscul unor denaturari semnificative are 2 componente: Riscul inerent este susceptibilitatea ca o afirmatie sa fie denaturata in mod semnificativ, presupunand ca nu exista controale interne aferente; Riscul de control este riscul ca o denaturare care poate aparea intr-o afirmatie si care poate fi semnificativa sa nu fie prevenita si corectata la timp de sistemul de control al entitatii. Riscul de nedetectare este riscul ca procedurile aplicate de catre audit sa nu conduca la detectarea unei denaturari care poate fi semnificativa. Riscul de nedeterminare nu poate fi redus la 0 datorita faptului ca auditorul nu examineaza totalitatea unei clase de tranzactii, de solduri ale unor conturi si de prezentari de informatii si datorita altor factori cum ar fi: posibilitatea ca un auditor sa selecteze o procedura de audit necorespunzatoare, sa aplice in mod eronat o procedura de audit adecvata, sa interpreteze denaturat rezultatele de audit Factori de audit care afecteaza informatiile semnificative Factori generali actioneaza in interdependenta cu domeniul de activitate al entitatii Reglementari specific cu character complex- activitati bancare, de asigurari, fonduri financiare; Probleme cu grad ridicat de complexitate in procesele productive conditii grele de munca; Conjunctura favorabila sau in declin, sezonalitate; Factori specifici entitatii depin de : Situatia economica si financiara Factori comerciali (riscul de schimb, riscul de creante nerecuperabile) Factori tehnici (riscul uzurii morale a produselor) Factori contabili (intarzierea evidentelor contabile, dezordini in deconturi) Factori financiari (lipsa de lichiditati) Factori juridici (litigii in curs)

Organizarea generala a entitatii rotatia personalului la diferite posture de lucru Comportamentul managerial neadecvat Intarzierea in realizarea deciziilor financiare Examinarea superficiala a situatiilor financiare Factori care afecteaza riscul inerent La inceputul misiuni, auditorul trebuie sa evalueze factorii care compun riscul si sa modifice cantitatea de probe astfel incat sa ia in considerare acesti factori. Factorii mai importanti pe care auditorul ar trebui sa-i analizeze atunci cand estimeaza riscul inerent, ar fi urmatorii: Natura activitatii clientului; Rezultatele auditelor anterioare erorile din anul precedent au o mare probabilitate de a se repeat in anul current; Operatiunile cu caracter exceptional operatiunile neobisnuite au o mai mare probabilitate de a fi inregistrate gresit decat operatiunile de rutina; Rationamentul necesar pentru inregistrarea corecta a soldurilor conturilor si a operatiunilor numeroasele solduri de conturi necesita calculul unor estimari si o doza logica manageriala; Vulnerabilitatea activelor fata de riscul de deturnare riscul producerii unor fraude care devin posibile in situatiile in care este relative usor sa se deturneze activele companiei pentru uz personal. Acesta este cazul atunci cand devizele, titlurile de valoare usor negociabile sau stocurile usor vandabile nu sunt strict controloate. Cand probabilitatea deturnarilor este mare atunci riscum inerent creste. PRAGUL DE SEMNIFICATIE Pragul de semnificatie joaca un rol importanta in determinarea tipului adecvat de raport de audit ce ar trebui emis de catre auditor. Infomatiile sunt semnificative daca omisiunea sau denaturarea lor ar putea influenta deciziile economice ale utilizatorilor luate pe baza situatiilor financiare. Pragul de semnificatie depinde de dimensiunea elementului sau a erorii. Pragul de semnificatie ofera mai degraba o limita decat sa reprezinte o insusire calitativa primara pe care informatia trebuie sa o aiba pentru a fi utila. Auditorul trebuie sa ia in considerare posibilitatea aparitiei denaturarilor la nivelul valorilor relativ mici, care cumulate ar putea avea un efect semnificativ asupra situatiilor financiare. In conformitate cu prevederile acestui standard, auditorul are obligatia sa determine pragul de semnificatie atunci cand: stabileste natura, momentul si aria de cuprindere a procedurilor de audit si evalueaza efectele denaturarilor. Pragul de semnificatie joaca un rol major in determinarea tipului adecvat de raport de audit ce ar trebui emis de auditor. Raportul de audit reprezinta etapa finala a intregului proces de audit. Acesta comunica verdictul auditorilor. Astfel, in situatia in care denaturarile la nivelul situatiilor financiare sunt nesemnificative, este adecvata intocmirea de catre auditor a unei opinii fara rezerve. Atunci cand sumele implicate sunt atat de importante incat situatiile financiare sunt afectate in mod semnificativ in ansamblul lor, este necesar sa se emita un refuz de a se exprima o opinie, fie o opinie nefavorabila, in functie de natura denaturarii. Daca pragul de semnificatie este mai mic atunci se exprima o opinie cu rezerve. Pragul de semnificatie este nesemnificativ atunci cand la nivelul situatiilor financiare exista o denaturare dar este putin probabil ca aceasta sa influenteze decizia unui utilizator rezonabil. In acest caz auditorul poate exprima o opinie fara rezerve. Sumele sunt semnificative dar nu afecteaza situatiile financiare ca ansamblu acest nivel, cu toate ca este semnificativ, nu afecteaza situatiile financiare in sensul ca acestea, in ansamblu prezinta o imagine fidela. Atunci cand auditorul ajunge la concluzia ca exista denaturari semnificative la nivelul situatiilor financiare dar acestea nu le afecteaza in ansamblu, este adecvata exprimarea unei opinii cu rezerve. Sumele sunt atat de semnificative incat imaginea fidela a sit financ pe ansamblu este indoielnica cel mai inalt prag de semnificatie se aplica atunci cand exista o probabilitate mare ca utilizatorii situatiilor financiare sa ia decizii gresite daca se bazeaza pe situatiile financiare ca intreg. Atunci cand exiata acest nivel maxim de importanta relativa, auditorul trebuie sa emita un refuz de a exprima o opinie, fie o opinie nefavorabila. RELATIA DINTRE PRAGUL DE SEMNIFICATIE SI RISCUL DE AUDIT

Intre pragul de semnificatie si nivelul riscului de audit exista o relatie inversa. Cu cat nivelul pragului de semnificatie este mai inalt, cu atat riscul de audit este mai scazut si invers. In cazul in care ulterior planificarii procedurilor specifice de audit , auditorul determina ca nivelul acceptabil al pragului de semnificatie este mai scazut, atunci riscul de audit creste. DOCUMENTELE DE LUCRU I)Tipuri de documente:1.balante de lucru-fac leg dintre sumele existente in doc si sit financiare 2.documentele de analiza a conturilor cuprind referiri la rulajele inregistrate intr-un cont , intr-o anumita perioada de timp , inclusiv la documentejustificative legale 3. Documente centralizatoare privind ajustari si reclasificari ce realizeaza corectarea erorilor si clasificarea corecta in sit financiare 4. Memorandumurile catre conducerea entitatii documente in care sunt consemnate discutiile purtate cu personalul de specialitate si cu conducerea entitatii auditate privind diverse aspecte reiesite ca urmare a derularii act de audit. II)tipuri de dosare: dosarul permanent si dosarul exercitiului Dosarul permanent- contine date cu caracter istoric sau continuu legat de auditul in curs. Informatiile- au grad de stabilitate relativ, nu sunt necesar a fi culese in fiecare an. Nu exista forma standard pt dosarul permanent, acesta trebuie actualizat continuu.cuprinde 6 sectiuni de la A-F. A. Generalitati, in care se identifica entitatea,organizarea,istoricul B. Doc privind controlul intern se analiz sist contabil si sist de control intern C.conturi anuale- ale ult 3 exercitii financiare D.analize permanente- din anii precedenti E.documente fiscale si sociale F. Documentele juridice- actul constitutiv al societatii, procese-verbale ale consiliului de admin a adunarii gen a actinarilor. Dosarul p. Trebuie tinut la zi. Dosarul exercitiului: se intocmeste pentru fiecare exercitiu financiar si contine elem probante pentru concluziile acelui exercitiu. Este indispensabil pt un mai bun control al misiunii. Se imparte pe sectiuni simbolizate d ela A-F. A.sinteza planificare si rapoarte-sinteza misunii, planul, bugetul de timp, calculul, onorariul si rapoartele B. Apreciarea controlului intern inf ref la verificarea funct controlului intern C controlul conturilor- foi de lucru pe grupe de conturi D. Studiul lucrarilor efectuate de catre terti E. Verificari specifice- contine foile de lucru privind lucrarile specifice , o lista a lucrarilor in suspensie si o lista a celor ramase pt exercitii viitoare. F interventii conexe- doc si foi de lucru privind evenimente particulare , fapte delictuale sau cresteri,reduceri de capital MISIUNEA DE BAZA IN AUDITUL SITUATIILOR FINANCIARE Acceptarea mandatului Inainte de a contracta o lucrare de audit a situatiilor financiare ale unei entitati ,auditorul trebuie sa aprecieze posib. de a indeplini aceasa misiune.Acesta trebuie sa tina seama de unele reguli profes.si de deontologie.Actiunile intreprinse in aceasta etapa permit auditorului sa colecteze inform. necesare fundamentarii deciziei de accept. a misiunii.Acestea se refera la : a.cunoasterea globala a intreprinderii(audit cauta sa obtina inform referitoare la entitate si inform care sa-i permita aprecierea celor mai import riscuri existente retinand observatii cum ar fi: controlul intern insuficient sau carente notabile; contabilit.netinuta corect si la timp; atitudinea conducatorilor fata de respectarea legii;personal incompetent;rotatia cadrelor prea mare si anormala;riscuri fiscale;riscuri juridice etc)b.Examenul de independ si de absenta a incompatibilitatilor(auditorul treb sa verifice lista clientilor sai pt a se asigura ca nu exista deja o activit. remunerata de entitatea respectiva si sa verifice daca exista anumite interese ale sale sau ale fam.sale in acea entitate)c.Examenul competentei(auditorul treb sa se asigure ca propriile competente ale personalului sau salariat sau ale colaborat. folositi sunt sufic. pt exercitarea misiunii.)d.Contactul cu auditorul anterior(audit.treb sa intre in contact cu fostul auditor si sa se informeze asupra motivelor refuzului de reinnoire a mandatului sau demisiei etc.)e.Decizia de acceptare a mandatului(dupa analiza fact.de risc,auditorul poate lua urmat.decizii: accepta un mandat fara riscuri aparente; accepta mandatul dar va fi necesara o mai mare supraveghere si masuri particulare; refuza mandatul)f.Fisa de acceptare a mandatului(fisa poate servi ca act justificativ al deciziei de accept a misiunii.aceasta are ca obictive: posibilit de a colecta inform. de baza pt identificarea intreprinderii,a conducerii sale a ob de activ,etc; de a materializa lucrarile efectuate inainte acceptarii.;de a indica bugetul necesar;de a formalzia procedurile de acceptare; de a asigura indeplinirea obliagtiilor profesion. care decurg dintr-o astfel de accept)Actualizarea acesteia la inc fiecarui an permite sa ne asiguram ca noile even din

viata entitatii nu pun in discutie mentinerea deciziei de accept. a mandatului.Pt exerc urmatoare fisa de accept a mandatului cuprinde 2 capitole: revederea anuala a criteriilor de acceptare si criteriile de referinta ce treb avute in vedere la luarea deciziei de accept a unui mandat de audit. PLANIFICAREA AUDITULUI Planificarea presup. faptul ca partenerul responsabil pt misiunea de audit si alti membri ai echipei de audit isi folosesc experienta si perspicacitatea si imbunatesc eficienta si eficacitatea procesului de planificare.Planificarea e un proces continuu si repetitiv care adesea incepe la scurt timp dupa finalizarea unui audit anterior si continua pana la finalizarea misiunii curente de audit.Planificarea activitatilor Auditorul stabileste strategia generala de audit care consta in : determinarea caract.misiunii care definesc aria sa de aplicabilitate,cum ar fi cadrul general de raportare financ.folosit si cerintele de raportare specifice domen.de activ.al entitatii; evaluarea obiectiv. de raportare ale misiunii pt a planifica mom.auditului si natura comunicarilor cerute cum ar fi temenele lim.pt raportarea intermediara si finala si datele pt comunicarile prevazute a avea loc cu conducerea si cu cei insarcinati cu guvernanta; determinarea pragurilor de semnif. adecvate, identificare preliminara a domeniilor unde ar putea exista un risc mai mare de denaturari semnificat,evaluarea masurii in care audit. poate planifica obtinerea de dovezi privind efic.controlului intern. Tot in aceasta etapa auditorul evalueaza natura, mom.si marimea resurselor necesare pt efectuarea misiunii,respectiv stabileste: resursele pt anumite domenii de audit ;cantitatea resurselor ce vor fi alocate unor domenii specifice de audit ;momentul in care se distribuie aceste resurse;momentul in care au loc sedintele de raportare ale membrilor echipei catre managerul sau partenerul misiunii de audit,modul de desfas.a revizuirilor efect de managerul misiunii. Planul de audit include: o descriere a naturii , mom. si intinderii procedurilor planificate de evaluare a riscului; o descriere a naturii , mom. si intinderii unor proceduri ulterioare de audit planificate la nivel de asertiune pt fiecare clasa semnificativa de tranzactii ,solduri de conturi si prezent de inform.;alte proceduri de audit ,necesare a fi aplicate in timpul misiunii. Componente de baza ale planificarii de audit. 1.Preplanificarea auditului presupune 3 actiuni: auditorul decide daca accepta clientul nou sau daca accepta sa deserveasca un client cu care colaboreaza deja; auditorul identifica motivele pt care un client doreste sau are nevoie de un audit ; auditorul treb sa ajunga la un acord cu clientul in ceea ce priveste termenii si cond . angajamentului , pt a se evita orice neintelegeri ulterioare. 2.Obtinerea informatiilor de context pt realizarea unui audit adecvat este importanta o buna intelegere a activitatii si ramurii clientului cat si obtinerea inform privind operatiunile acestuia.Vizitarea spatiilor de productie ale clientului este utila pt obtinerea unei mai bune intelegeri a intreprinderii si activitatii clientului.Identificarea partilor afiliate si cunoasterea operatiunilor cu acestea sunt import.deoarece principiile contabile general acceptate cer ca aceste operatiuni sa fie dezvaluite in situatiile financ. daca sunt semnificative.3.Obtinerea inform privind obligatiile juridice ale clientului-docum.si evidentele cu caracter juridic care ar trebui examninate de auditor sunt: statutul de infiintare si regulamentele interne; procesele verbale ale sedintelor consil de admin si ale adunarilor actionarilor; contractele intreprinderii.4.Efectuarea procedurilor analitice preliminare- Auditorii treb sa aplice o serie de proceduri analitice preliminare in cursul planificarii auditului cu scopul de a determ natura,programarea in tp. si profunzimea lucrarilor de audit. EVALUAREA CONTROLULUI INTERN SI DETERMINAREA RISCULUI DE CONTROL Standardele de audit definesc controlul intern ca proces proiectat si efectuat de cei care sunt insarcinati cu guvernanta, managementul si de alt personal, pt a oferi o asigurare rezonabila in legat. cu atingerea obiectivelor entitatii cu privire la credibilitatea raportarii financiare,eficacitatea si eficienta operatiilor ,precum si conformitatea cu legile si reglementarile aplicabile. Principiile generale ale controlului intern a caror aplicare garanteaza existenta unui control de calitate sunt : a.principiul organizarii potrivit caruia, orice entitate trebuie sa fie organizata rational; b.principiul integrarii sau al autocontrolului: controlul intern trebuie sa includa proceduri de autocontrol care sa permita descoperirea anomaliilor; c. principiul permanentei , potrivit caruia procedurile de control trebuie sa ramana neschimbate de la an la an; d.princip. universalitatii-proced.de control treb aplicate tuturor pers.,activit si structurilor organizatorice ale entitatii; e. princip. independentei- pp indeplinirea obiectivelor controlului intern indiferent de procedeele si mijl utilizate; f.prinip. informarii , potrivit caruia inform. vehiculata in circuitele controlului intern treb sa fie verificabila si de calitate.g.princip armoniei,care consta in adaptarea controlului intern la caract entitatii si a

mediului sau,in fctie de importanta riscurilor pe care le evita si a costului sau de apllicare; h. princip calitatii personalului-un bun control intern necesita un personal calificat,de calitate. Sfera de cuprindere a sistemului de control intern Controlul intern include toate activit. care se desfas.intr-o entitate.Controlul intern are urmatoarele componente : mediul de control ; procesul de evaluare a riscului de catre entitate; sistemul informational ,inclusiv procesele de activitate aferente ,relevante pt raportarea financiara ; activitatile de control; monitorizarea controalelor.Etapele evaluarii sistemului de control intern- pt obtinerea inform despre sist de control intern auditorul parcurge urmat etape:1.cunoasterea si intelegerea controlului intern; 2.evaluarea riscului de control intern; 3.stabilirea procedurilor de testare a mecanismelor de control. 1. Procedurile utilizate de auditor pt cunoasterea si intelegerea sistem de control intern sunt: Actualizarea si evaluarea experientei anterioare a auditorului in entitatea in cauza; Citirea de catre auditor a directivelor de politica si a manualelor de sistem ale entitatii; Chestionarea personalului entitatii ; Observarea activitatilor si operatiunilor entitatii; Examinarea docum justificative, a evidentelor contabile si a fis. informatice. Metode de documentare a intelegerii controlului intern,utilizate de auditor sunt : descrierea narativa ; diagrama secventiala si chestionarele de control intern. 2.Auditorul trebuie sa estimeze initial riscul legat de controlul intern,apeland la estimari specifice prin corelarea neajunsurilor controlului intern cu obiective de audit referitoare la operatiuni ,astfel: estimeaza daca situatiile financiare sunt auditabile; estimeaza riscul de control pornindu-se de la intelegerea sistem. de control intern obtinuta; se determina daca se poate justifica un risc de control estimat mai mic; se determina nivelul adecvat al riscului de control estimat. Evaluarea riscului de control intern parcugerea urmat. pasi : identificarea obiectiv. de audit legate de operatiuni; identificarea mecanismelor specifice de control internl identificarea si evaluarea neajunsurilor controlului intern.In scopul identificarii neajunsurilor ,auditorul va parcurge urmat etape: va identifica mecanismele de control existente; va identifica mecan cheie de control intern absente; va estima erorile semnificative potentiale care ar putea rezulta din cauza absentei mecan de control; va analiza posib existentei unor mecanisme de control compensatorii ce vor compensa neajunsurile. Dupa cunoasterea si intelegerea sist. de control intern si dupa evaluarea riscului de control ,auditorii comunica inform obtinute Consiliului de administr.,in cazul neajunsurilor semnificative care vizeaza proiectarea si functionarea sist de control intern si managerilor pt alte aspecte semnificative ale sist. de control intern. 3.Procedurile folosite de auditor in verificarea functionarii mecanismelor de control intern sunt urmatoarele : chestionarea angajatilor relevanti ai clientului ; observarea activit.legate de control ; examinarea docum,evidenteleor si rapoartelor ; reconstituirea procedurilor entitatii auditate. Tipuri de control intern- a)dupa natura verificarilor efectuate: -control financiar de gestiune; control administrativ intern ; control financiar preventiv; auditul public intern; control recciproc ; autocontrol . b) dupa momentul efectuarii verificarilor: -control preventiv exercitat inainte de angajarea sau efectuarea operatiunii ; control concomitent exercitat pe parcursul efectuarii operatiunii ; control ulterior exercitat dupa efectuarea operatiunii. c)dupa domeniul supus verificarilor: controlul fizic ; controlul contabil; controlul personalului; controlul separarii sarcinilor;supervizarea ;controlul organizational.

EROARE SI FRAUDA Eoarea denaturare neintentionata a sit fin(greseli de colectare a datelor,estimari contabile incorecte) Frauda-actiune cu carac intentionat, intreprinsa de personae din int/ext entitatii pt obtinerea unui avantaj injust sau ilegal Delapidari-aparute in urma rap fin frauduloase(denaturari/omisiuni intentioante ale val sau infor prezentate in sit fin,in scopul inducerii in eroare a util:fapte de inselaciune,interpretarea eronata a tranzactiilor,aplicarea gresita a prncipiilor contabile) -aparute din delapidarea activelor(furtul activelor unei entitati efectuat de angajati) Perceptia unei oportunitati de rap fin frauduloasa exista at cand un individ crede ca poate eluda controlul intern pt ca se afla pe o pozitie de incredere. Prevenirea fraudelor-responsabilitate manageriala Detectia fraudelor-responsabilitate a auditorilor Carac fraudei-prezenta unui nr de iregularitati si acte nelegale la nivel local,nat,internat.

PROCEDURI SI TEHNICI DE AUDIT FINANCIAR Pentru a ajunge la concluzii rezonabile pe care sa se bazeze opinia de audit auditorul trebuie sa obtina suficiente probe de audit adecvate. Pentru obtinerea probelor de audit auditorul trebuie sa efectueze proceduri de audit cu ajutorul carora: -sa obtina o intelegere a entitatii si a mediului acesteia inclusive a controlului intern -sa testeze eficienta controalelor in prevenirea sau detecctarea si corectarea denaturarilor semnificative de la nivelul informatiilor -sa detecteze denaturarile semnificative de la nivelul afirmatiilor O procedura de audit reprezinta un set de instructiuni detaliate privind colectarea unui tip de probe de audit,care urmeaza a fi obtinute la un anumit moment pe parcursul auditului. Tipuri de procedure de audit 1a) inspectia inregistrarilor si a documentelor-se refera la examinarea inregistrarilor sau documentelor,interne sau externe,in forma tipaita,electronic sau de alta natura,Aceasta inspectie furnizeaza probe de audit 1b)inspectia imobilizarilor corporale consta in examinarea fizica a aactivelor 2)Observarea consta in urmarirea unui process sau a unei procedure ce este efectuata de altii 3)Intervievarea consta in cautarea de informatii financiare si nefinanciare de la personae cu experienta din interiorul sau din afara entitatii. 4)Confirmarea 4a)Cererea de confirmare externa pozitiva solicita destinatarului sa rasp auditorului prin a mentiona acordul sau cu privire la informatiile furnizate sau prin a completa informatiile 4b)Cererea de confirmare externa negative solicita destinatarului sa rasp doar at cand exista un dezacord fata de informatiile cuuprinse in cerere. 5)Recalcularea consta in verificarea acuratetei matematice a documentelor sau a inregistrarilor. 6)Reefectuarea se erfera la executarea de catre auditor in mod independent a procedurilor sau controalelor care au fost effectuate initial,ca parte a controlului intern al entitatii,fie manual,fie utilizand tehnici de audit asistate de calculator(TAAC) 7)Procedurile analitice constau in evaluari ale informatiilor financiare facute printr-un studio al relatiilor plauzibile dintre datele financiare si nefinanciare. Esantionarea in audit Sondajul de audit:-cercetare prin sondaj statistic -cercetare prin sondaj nestatistic AsemanariAmbele se deruleaza in 3 pasi: 1.Planificarea sondajului-se asigura ca testele de audit sunt realizate intr-un mod care va asigura atingerea riscului de esantionare dorit si va minimize probabilitatea aparitiei de erori de observare. 2.Esantionarea presupune determ metodei prin care vor fi selectate si extrase din populatie elementele incluse in esantion 3.Evaluarea rezultatelor presupune formulare conclusiilor pe baza testelor de audit realizate. Principalele metode de selectare a esantioanelor sunt: 1.metoda ce utilizeaza un generator computerizat de numere aleatorii sau tabele de num ere aleatorii 2.selectia sistematica-auditorul calc un interval de esantionare(pas de numarare) iar apoi selecteaza elementele esantionului in functie de dimensiunea intervalului(pasului).Intervalul de esantionare (pasul)se calc astfel Pasul de numarare=volumul populatiei/nr.de unitati de essantion dorite 3.selectarea intamplatoare 4.selectia in bloc(serie) Obiectivele de audit pt imobilizari corporale: Exhaustivitatea-presupune ca toate mijloacele fixe sunt inregistrate si toate activele care trebuie capitalizate au fost capitalizate.

Exactitatea-presupune ca soldurile au fost identificate,grupate si inregistrate correct.Amortizarea a fost correct calculate conform metodei acceptate.Sumele cuprinse in situatiile financiare sunt in concordanta cu evidentele contabile. Existenta-presupune ca mijloacele fixe exista in realitate la data bilantului Separarea exercitiilor-presupune ca intrarile si iesirile de mijloace fixe au fost inregistrate in perioada corecta. Evaluarea-presupune ca valorile reevaluate se bazeaza pe metode de evaluare corecte,mijloacele fixe afectate de diminuarea permanenta a valorii sunt prezentate la o valoare contabila diminuata correct Drepturi si obligatii-conform caruia clientul are drept de proprietate valabil asupra mijlocului fix la data bilantului si beneficiaza de avantajele care decurg din proprietatea aupra imobilizarilor. Prezentare si evidentiere-presupune ca soldurile mijloacelor fixe au fost correct clasate descries si evidentiate. Planificarea auditarii imobilizarilor corporale si documentele necesare auditarii RAPORTUL DE AUDIT Rolul triplu al raportului: Comunicare cu utilizatorii situatiilor financiare emise de societatea auditata, cu publicul si cu actionarii pentru decizii economice Confirmare a increderii publicului si actionarilor in situatiile financiare prezentate Identificare a responsabilitatilor pentru auditor si pentru conducerea societatii auditate Responsabilitatile auditorului: -De baza: exprimarea opiniei privind situatiile financiare auditate -Secundare: rezulta din legi, reglementari sau norme, nu necesita tehnici si proceduri diferite de cele deja folosite si nu presupun exprimarea unei opinii distincte. -Aditionale: rezulta din legi si alte reglementari, abordand tehnici si proceduri ce nu sunt obligatorii pentru misiunea de audit si care presupun exprimarea unei opinii / concluzii. Raportarea se face separat sau poate fi integrata in raportul de audit. Continutul raportului de audit: -Relatia contractuala de executare a misiunii de audit -Observatiile reiesite din verificari -Informatiile ce trebuie mentionate conform legii -Garantia pentr actionari / terti ca un personal calificat obtine asigurarea intocmirii situatiilor financiare in conformitate cu un cadru aplicabil de raportare financiara -Mentiunea ca situatiile financiare auditate sunt anexate. -Opnia auditorului cu privire la situatiile financiare Tipuri de opinii: -Fara rezerve - situatiile financiare ofera o imagine fidela -Cu rezerve -Imposibilitatea de a exprima o opinie -Contrara Evaluarea concluziilor rezultate in urma auditului: -Exista o asigurare rezonabila conform careia situatiile financiare nu contin denaturari semnificative -Elaborarea si prezentarea situatiilor financiare s-a realizat in conformitate cu cerintele specifice cadrului de raportare: -Politicile contabile sunt in conformitate cu cadrul de raportare financiara o Estimarile contabile realizate de conducere sunt rezonabile o Informatiile prezentate sunt relevante, realizabile, comparabile si usor de inteles o Situatiile financiare cuprind suficiente informatii care ii ajuta pe utilizatori sa inteleaga efectul tranzactiilor si evenimentelor asupra informatiilor cuprinse in situatiile financiare -Prezentarea fidela a situatiilor financiare:

-situatiile financiare, in urma modificarilor efectuate de conducere ca rezultat al auditului, sunt conforme cu intelegerea auditorului asupra entitatii si mediului acesteia -prezentarea globala, structura si continutul informatiilor financiare. -Situatiile financiare prezinta cu acuratete tranzactiile si evenimentele majore Opinia cu rezerve se exprima atunci cand: -Exista o limitare a ariei de aplicabilitate a activitatii auditorului -Exista un dezacord cu conducerea entitatii referitor la politicile contabile Limitarea ariei de aplicabilitate cand: -Auditorul este numit dupa inventarierea stocului -Opinia auditorului atesta ca evidentele contabile nu corespund -Auditorul se afla in imposibilitatea de a-si desfasura activitatea -Daca efectul limitarii este semnificativ, ne aflam in imposibilitatea de a exprima o opinie. Atunci cand auditorul nu este de acord cu conducerea referitor la politicile contabile, metodele de aplicare a acestora sau adecvarea informatiilor prezentate, trebuie sa exprime o opinie cu rezerve sau contrara. -Stocuri supraevaluate / subevaluate: erori in calculul costurilor productiei sau in determinarea cantitatilor -Nerespectarea pricipiului independentei exercitiului -Supraevaluarea activelor. Neluarea in considerare a principiului prudentei -Insuficienta ajustarilor pentru deprecierea stocurilor si creantelor Raportul de audit trebuie sa contina: 1.Titlu Raportul auditorului independent 2.Destinatar actionarilor, conducerii 3.Paragraf introductiv a.Bilant b.Cont de rezultate c.Situatia modificarilor capitalurilor proprii d.Situatia fluxurilor de trezorerie e.Sinteza a politicilor contabile f.Alte note explicative 1.Responsabilitatea conducerii -Concepe, implementeaza si mentine un sistem de control intern 2.Responsabilitatea auditorului exprimarea unei opinii 3.Opinia auditorului 4.Alte responsabilitati secundare / aditionale 5.Semnatura 6.Data raportului 7Adresa auditorului Finalizarea auditului Verificarea datoriilor conditionate -Datorie conditionata = potentiala obligatie viitoare fata de o terta parte, cu suma necunoscuta si care rezulta din activitati anterioare -Procese in curs, garantii oferite, litigii privint impozitul pe profit -Evaluarea semnificatiei datoriei potentiale -Verificarea evenimentelor ulterioare (perioadei auditate si momentul auditarii) -Evenimente care au un impact direct asupra situatiilor financiare si impun rectificarea soldurilor -Un client asupra caruia entitatea auditata are o creanta da faliment -Evenimente ce nu au un impact direct asupra situatiilor financiare, dar impun o dezvaluire de informatii prin folosirea notelor informative. -Diminuarea valorii de piata a stocurilor / titlurilor de valoare -Colectarea probelor finale

-Efectuarea procedurilor analitice finale -Evaluarea ipotezei continuitatii activitatii -Obtinerea unei scrisori de reprezentare a managementului -Citirea altor informatii incluse in raportul anual -Evaluarea rezultatelor -Daca s-au adunat suficiente probe -Daca informatiile sunt adecvate -Formularea opiniei auditorului -Evaluarea foilor de lucru de catre un superior al auditorului -Emiterea raportului de audit -Comunicarea cu comitetul de audit si cu managementul Sinteza procesului de audit: -Faza I : Planificarea si definirea unei metode de auditare -Faza II: efectuarea testelor mecanismelor de control si a testelor substantiale ale operatiunilor -Faza III: Efectuarea procedurilor analitice si a testelor detaliilor soldurilor -Faza IV: Finalizarea auditului si intocmirea unui raport de audit CONCEPTUL DE ETICA -set de principii sau valori morale, impreuna cu modalitatile utilizate(legi,regulamente,doctrine,coduri de etica) pt punerea in aplicare a acestor principii(credibilitate,respect,responsabilitate,echitate,empatie,spiritual civic) -functiile codului etic(disciplina,conduita si inspiratie,educatie si intelegere reciproca,support,creearea imaginii profesiei in randul publicului,protejarea si statutul profesiei,promovarea interesului in afaceri) Principii ale eticii pt auditori -integritate,obiectivitate, competenta profesionala si atentia cuvenita, confidentialitate,comportamentul professional Reguli de conduita -independenta,integritate si obiectivitate,standardele tehnice,confidentialitatea informatiilor clientului,comisioane si onorarii,publicitate Procedure si tehnici de audit financiar Pt a ajunge la concluzii rezonabile pe care sa se bazeze opinia de audit, auditorul trebuie sa obtina suficiente probe de audit(facturi,chitante, avize de receptie, contracte,prose verbale,notite din convorbiri avute cu managerii, cu personalul, cu clientii,registrul jurnal,etc)