Raport de autoevaluare

Scopul acestei lucrari este de a stabili reguli asupra a ceea ce constituie probe de audit
într-un audit al situaţiilor financiare, asupra cantităţii şi calităţii probelor de audit care
trebuie obţinute şi asupra procedurilor de audit utilizate de auditori pentru obţinerea
respectivelor probe de audit. Auditorul trebuie să obţină suficiente probe de audit
adecvate pentru a fi capabil să emită concluzii rezonabile pe care să se bazeze opinia de
audit. Este esenţial ca o probă să fie corect documentată pentru a uşura tragerea unor
concluzii logice care să constituie baza opiniilor de audit. În documentarea rezultatelor
testelor de fond, auditorul trebuie să fie foarte atent ca probele de audit să fie materiale
(semnificative), credibile, suficiente cantitativ şi corespunzătoare calitativ

B Solutii/raspunsuri la 14 întrebari/teste

1. Ce se întelege prin audit, pe ce bază se derulează si ce cuprinde obiectul său?

Activitatea de audit reprezintă o examinare profesională a unei informaţii, în vederea
exprimării unei opinii responsabile şi independente, prin raportarea la un criteriu sau
standard de calitate. Organizaţiile economice şi sociale au produs întotdeauna informaţii
contabil financiare. Nevoia de a verifica aceste informaţii implică un control al conturilor,
o revizuire a acestora, o examinare critică efectuată de persoane de specialitate
independente. Auditul financiar-contabil are ca obiective următoarele: sa constate
reflectarea imaginii fidele a situaţilor patrimoniului şi a rezultatelor financiare în situaţiile
financiare anuale, situaţii care trebuie să ofere o imagine corecta a poziţiei financiare,
performanţei financiare, fluxurilor de trezorerie şi a celorlalte informaţii referitoare la
activitatea desfăşurată; sa exprime opinii într-un raport de audit, care trebuie să conţină,
în mod corect opinia auditorului asupra faptului dacă situaţiile financiare oferă o imagine
fidelă în concordanţă cu un cadru general de raportare financiară şi, atunci când este
cazul, dacă situaţiile financiare îndeplinesc cerinţele statutare; sa menţina calitatea şi
coerenţa sistemului contabil, astfel încât să asigure certitudinea reflectării în bilanţ şi în
contul de profit şi pierdere în mod corect, sincer şi complet a patrimoniului, situaţiei
financiare şi a rezultatelor exerciţiului; sa asigure îmbunătăţirea utilizării informaţiei
contabile; aprecierea performanţelor şi eficienţei sistemelor de informare şi organizare.

2. Care sunt categoriile de audit si cum se definesc?

 În funcţie de modul de organizare a activităţii de audit se disting tipurile de audit
intern -- o evaluare sau monitorizare organizată de către conducerea unei entităţi
sub forma unui serviciu privind examinarea sistemelor proprii de contabilitate şi
de control intern şi extern -- efectuat de un profesionist independent şi răspunde
nevoilor terţilor şi entităţii auditate în ceea ce priveşte gradul de încredere care
poate fi acordat tranzacţiilor şi situaţiilor financiare ale acestuia (auditul de
atestare financiară), respectarea reglementărilor legale, statutelor, regulamentelor
şi deciziilor manageriale (auditul conformităţii sau legalităţii), precum şi
 respectarea principiilor economicităţii, eficienţei şi eficacităţii (cei 3 E) în
activitatea desfăşurată (auditul performanţei).
 În funcţie de sfera de cuprindere a auditului: auditul de regularitate – legalitate
-- atestarea responsabilităţii financiare a entităţilor presupunând examinarea şi
evaluarea înregistrărilor financiare şi exprimarea opiniilor asupra situaţiilor
financiare; auditul de performanţă -- referă la auditul economicităţii, eficacităţii
şi eficienţei.

3. Ce se înţelege prin angajamentul de audit al situaţiilor financiare?

Angajamentul de audit este acordul între auditor şi client (entitatea economică ce urmează a
se audita) prin care se stabilesc obiectivul şi sfera auditului, precum şi obligaţiile auditorului.
Termenii angajamentului de audit, agreaţi de ambele părţi, se prevăd în scrisoarea de
angajament de audit sau într-o altă formă de contact.

4. Explicaţi procedurile cu privire la:

a) acceptarea şi continuarea relaţiilor cu clienţii şi angajamente de audit specifice;
b) efectuarea angajamentului: responsabilităţile partenerului de angajament;
c) monitorizare.
a. Responsabilitatea unui auditor financiar nu presupune satisfacerea cerinţelor unui client sau
angajator individual. Standardele profesiunii de auditor financiar sunt determinate într-o mare
măsură de interesul public. Toţi clienţii existenţi şi potenţiali vor fi evaluaţi pentru a minimiza
şansa de asociere cu un management lipsit de integritate -- o fişă de evaluare a clientului va
fi pregătită pentru orice nou client, înainte de a-l accepta.
b. Auditorii vor specifica informaţiile disponibile privind persoanele de contact din cadrul
entităţilor auditate (numele, compartimentul în care lucrează, funcţia deţinută, numărul de
telefon, adresa de e-mail). În exercitarea misiunii sale de audit auditorul se confruntă într-
o entitate cu diferite tipuri de riscuri.
c. După determinarea abordării auditului şi întocmirea planului de audit, auditorii trebuie
să întocmească programele detaliate de audit. În acest sens, se vor specifica persoanele
responsabile cu verificarea şi supervizarea muncii desfăşurate pe parcursul activităţii de
audit.

5. Prezentaţi şi analizaţi, prin proceduri de audit, cazuri cu privire la riscul de

nedetectare a denaturărilor rezultate din fraude şi erori. Modul de afectare a auditului de
raţionamentele cu privire la riscul de apariţie a unor denaturări semnificative rezultate din
fraudă.
Riscul de nedetectare reprezintă riscul ca o procedură de fond utilizată de auditor să nu
detecteze o informaţie eronată ce există în soldul unui cont sau categorie de tranzacţii
care poate fi materială, în mod individual sau când este cumulată cu informaţii eronate
din alte solduri sau categorii (neaplicarea unei proceduri de auditare sau neinterpretarea
uneia din probele de audit obţinute). Riscul de nedetectare poate fi influenţat de către
auditor prin schimbarea naturii, perioadei de timp şi extinderea testelor de fond, aplicate
asupra soldului unui cont.
Ex: Utilizarea unor proceduri mai numeroase şi eficace, va avea ca rezultat un nivel mai
scăzut al riscului de nedetectare, decât atunci când se utilizeaza proceduri mai puţin
eficace.
 6. Enunţaţi răspunsuri specifice – denaturări rezultate din raportarea financiară
frauduloasă şi din delapidarea activelor, la evaluarea de către auditor a riscului privind
recunoaşterea veniturilor, volumul stocurilor, înregistrări contabile non-standard.
Denaturările din situaţiile financiare pot apărea din fraude sau erori. Factorul care face
diferenţa între fraudă şi eroare este dacă acţiunea fundamentală care a avut ca rezultat o
denaturare a situaţiilor financiare este intenţionată sau neintenţionată.
Eroare -- este o denaturare neintenţionată apărută în situaţiile financiare, inclusiv
omiterea unei sume sau a unei prezentări.
Delapidarea activelor: presupune furtul activelor entităţii; poate fi realizată printr-o varietate
de activităţi, incluzând chitanţe frauduloase, furt de active fizice sau necorporale sau
determinarea entităţii să efectueze o plată pentru bunuri şi servicii nerecepţionate; este adesea
însoţită de înregistrări sau documente false ori care induc în eroare, cu scopul de a tăinui lipsa
activelor.
Înregistrările contabile non-standard reprezintă modificări sau înregistrări şi situaţiile
financiare efectuate în registrele şi evidenţele, inclusiv computerizate, ale entităţii, care sunt
iniţiate, de obicei, de personalul de la nivelul managementului şi care nu sunt de rutină sau
asociate cu procesarea normală a tranzacţiilor.

7. Raportarea neconformităţii situaţiilor financiare cu legile şi reglementările în

vigoare către managementul entităţii auditate şi utilizatorii raportului de audit al
situaţiilor financiare.
Auditorul obţine declaraţii scrise de la managementul entităţii referitor la faptele
semnificative asociate fraudelor sau fraudelor suspectate: -- confirmă responsabilităţile sale
privind implementarea şi operarea sistemelor contabil şi de control intern care sunt menite să
prevină şi să detecteze fraudele şi erorile; -- consideră că efectele denaturărilor necorectate
rezultate din fraude sau erori, colectate de auditor pe parcursul auditului, sunt
nesemnificative, atât individual, cât şi cumulate, pentru situaţiile financiare în ansamblul lor.

8. Ce se înţelege prin planificarea, de către auditor, a activităţii de audit al

situaţiilor financiare şi cum se derulează? Care sunt elementele/activităţile ce constituie
conţinut al planificării auditului situaţiilor financiare?
În faza de planificare a auditului financiar este necesară determinarea obiectivelor
specifice, în funcţie de care se stabileşte aria de aplicabilitate a auditului. Aria de
aplicabilitate a auditului financiar reprezintă domeniile auditate de către auditor, pentru
atingerea obiectivelor auditului. Pentru exprimarea opiniei sale asupra situaţiilor
financiare, auditorul trebuie să obţină probe de audit suficiente, relevante şi de încredere.
obiectivele specifice auditului financiar, menţionăm atestarea următoarelor asertiuni:
legalitatea şi regularitatea, exhaustivitatea, realitatea, evaluarea, prezentarea şi raportarea
tranzacţiilor (operaţiunilor economice)

9. Care sunt procedurile aplicate de auditor pentru identificarea şi evaluarea

riscurilor de denaturare semnificativă la nivelul situaţiilor financiare şi cel al aserţiunilor?
Auditorul utilizează: informaţiile culese prin aplicarea procedurilor de evaluare a
riscurilor, inclusiv
probele de audit obţinute la evaluarea concepţiei controalelor şi implementării acestora ca
probe de audit menite să susţină evaluarea riscurilor evaluarea riscurilor pentru a
determina natura, timpul şi întinderea altor proceduri de audit ce urmează a fi aplicate;
stabileşte dacă riscurile de denaturare semnificativă identificate se referă la anumitesclase
de tranzacţii, solduri de conturi şi prezentări de informaţii şi aserţiuni aferente lasîntreg
ansamblul situaţiilor financiare şi pot afecta multe aserţiuni.
Aserţiunile managementului cu privire la situaţiile financiare reprezintă afirmaţiile
conducerii entităţilor, exprimate explicit sau implicit şi care sunt înglobate în situaţiile
financiare. În cadrul procesului de audit, auditorii verifică dacă informaţiile din situaţiile
financiare sunt conforme cu aserţiunile.
Trebuie precizat că există aserţiuni specifice atât pentru tranzacţii (operaţiuni)
consemnate în documentele financiar contabile, cât şi pentru soldurile conturilor
reflectate în bilanţ. În situaţia în care auditorul va obţine probe de audit suficiente privind
obiectivele care au fost determinate în baza aserţiunilor managementului, atunci acesta
este asigurat în mod rezonabil că situaţiile financiare sunt corect prezentate.
Asertiuni: exhaustivitatea, acurateţea, realitatea, regularitatea, prezentarea, proprietatea,
evaluarea, existenţa. Ex. legat de asertiunea realitatea – se sustine ca toate operaţiunile
sunt în concordanţă cu legile şi reglementările relevante, insa un manager cheltuieşte
bani pentru echipamente care nu sunt incluse în bugetul său aprobat şi care nu au fost
cumpărate cu respectarea reglementărilor privind achiziţiile.

10. Care sunt şi ce scop au activităţile preliminare angajamentului de audit?

Angajamentul de audit reprezintă acordul între auditor şi entitatea auditată (client)
privind obiectivul şi aria de aplicabilitate a auditului. Termenii angajamentului de audit,
agreaţi de ambele părţi, se pot integra într-o scrisoare de angajament sau într-o formă
adecvată de contract, stabilită de părţi. Auditorul trebuie să elaboreze şi să documenteze
un program de audit care să stabilească natura, durata şi întinderea procedurilor de audit
planificate şi cerute, pentru implementarea planului general de audit.

11. Care sunt procedurile de evaluare a riscului în vederea cunoaşterii entităţii şi

mediului său, inclusiv a controlului intern al acesteia?
Evaluarea sistemului de control intern, împreună cu evaluarea riscului inerent şi de
control, va permite auditorului să :
a) evalueze factorii specifici de risc, care conduc la apariţia erorilor materiale;
b) identifice tipul eventualelor erori materiale, care ar putea să apară în situaţiile
financiare;
c) opteze pentru tipul de abordare a auditului pe care îl consideră adecvat în
vederea obţinerii probelor de audit.
Pentru evaluarea sistemului de control intern, în etapa de planificare, este necesară
identificarea controalelor cheie. Auditorul trebuie să identifice toate procedurile de
control puse în aplicare în cadrul entităţii auditate, pentru prevenirea şi depistarea
disfuncţionalităţilor în cadrul sistemelor generatoare de potenţiale erori care sunt
relevante pentru obiectivele auditului.

12. Definirea şi componentele controlului intern. Controale relevante pentru

audit.
Profunzimea cunoaşterii controlului intern.
Sistemul de control intern al unei entităţi cuprinde mediul de control şi sistemul de
proceduri şi politici elaborate şi puse în practică. Mediul de control constă în ansamblul
preocupărilor conducerii entităţii auditate în ceea ce priveşte organizarea sistemului de
control intern şi importanţa ce se acordă acestuia. Procedurile de control ale entităţii
constau în acele politici şi proceduri ce completează mediul de control stabilit de
conducere, pentru realizarea obiectivelor specifice ale entităţii.

13. Elementele de baza ale raportului de audit

Raportul de audit cuprinde următoarele elemente de bază, prezentate de regulă sub
următoarea formă:
1.Titlu
2.Cui se adresează
3.Paragraful de deschidere sau introductiv
3.1.Identificarea situaţiilor financiare auditate
3.2.O declaraţie privind responsabilitatea conducerii entităţii, precum şi
responsabilitatea auditorului.
4.Paragraful referitor la aria de aplicabilitate (în care se prezintă natura unui audit)
4.1.O referite la standardele internaţionale de audit sau la standardele naţionale
de audit relevante.
4.2.O prezentare a raportului de audit efectuat
4.3.Paragraful referitor la opinie, ce conţine o prezentare a opiniei privind
situaţiile financiare
4.4.Data raportului
4.5.Adresa auditorului
4.6.Semnătura auditorului

14. Redactarea unui raport al auditorului pe exemplul unei entităti economice.

Raport al auditorului
(Destinatar)
Subsemnaţii Popescu Ion şi Marinescu Marin, auditori financiari activi membri ai
camerei Auditorilor Financiari din România cu carnetul Nr. _ si Nr._, am auditat
bilanţul anexat ___ al societăţii DELTA la data de 31 decembrie 200x, situaţia contului
de profit şi pierdere aferentă, precum şi situaţia fluxurilor de numerar pentru anul
încheiat. Responsabilitatea pentru aceste situaţii financiare revine conducerii societăţii.
Responsabilitatea noastră este de a prezenta o opinie asupra acestor situaţii financiare în
baza auditului efectuat.
Auditul nostru a fost desfăşurat în concordanţă cu standardele de audit.
Aceste standarde cer planificarea şi efectuarea auditului pentru a obţine o
asigurare rezonabilă asupra situaţiilor financiare, pentru a constatat dacă acestea nu
conţin declaraţii eronate semnificative. Un audit include examinarea, pe bază de teste, a
probelor de audit ce susţin sumele şi informaţiile prezentate în situaţiile financiare. Un
audit include, de asemenea, evaluarea principiilor contabile folosite şi estimările făcute
de către conducere, precum şi evaluarea prezentării generale a situaţiilor financiare.
Considerăm că auditul nostru constituie o bază rezonabilă pentru opinia noastră.
În opinia noastră, situaţiile financiare prezintă o imagine fidelă (sau prezintă în
mod corect, sub toate aspectele semnificative) poziţia financiară a societăţii la 31
decembrie 200x şi a rezultatelor din exploatare precum şi a fluxurilor de numerar pentru
anul încheiat în conformitate cu … Standardele Internaţionale de Contabilitate… şi sunt
în conformitate cu … Standardele naţionale şi politicile contabile relevante.
Auditor
Data________
Adresa