Buta Denisa Petruta

Anul III ID

Tema de control la disciplina Audit Financiar

1.Definiti auditul financiar.

Auditul financiar reprezintă activitatea efectuată de către auditorii financiari în vederea exprimării unei opinii
asupra situațiilor financiare sau a unor componente ale acestora, exercitarea altor misiuni de asigurare și servicii
profesionale potrivit reglementărilor legale în domeniu.

2.Definiti situatiile financiare.

Situațiile financiare reprezintă documente contabile de sinteză care oferă utilizatorilor informații privind poziția
financiară și performanțele entității la un moment dat. Situațiile financiare sunt reprezentate de: bilanț, cont de
profit și pierdere, note explicative,situația modificării capitalurilor proprii și situația fluxurilor de trezorerie,
ultimele două documente contabile fiind obligatorii de întocmit numai de către companiile mari.

3.Care este rolul auditului financiar?

a) de a oferi utilizatorilor de informație contabilă garanţia respectării principiilor generale de raportare financiară
şi a procedurilor interne stabilite de către conducerea entității;

b) de a oferi utilizatorilor de informație contabilă garanţia reflectării în situațiile financiare a imaginii fidele,
clare şi complete asupra poziției financiare şi a performanțelor entității.

Auditul financiar are rolul de a realiza controlul informațiilor financiare,având, atât o utilitate internă, pentru
conducerea entităților, cât şi una externă, pentru clienți,bănci şi alți actori economici.

4.Prezentati, pe scurt , obiectivele auditului financiar.

a)exhaustivitatea și integralitatea înregistrărilor

b)realitatea înregistrărilor;

c)corecta înregistrare în contabilitate și prezentarea corectă în situațiile

financiare, care presupun:

-stabilirea corectă a perioadei;

-evaluarea corectă;

-imputarea corectă;

- întocmirea corectă a situațiilor financiare.

5.Care sunt normele de referinta in auditul financiar?

Normele (standardele) contabile sunt elaborate de către organismele de reglementare din domeniul contabilității
care sunt, de regulă, organisme de interes public, autonome. Normele contabile sunt comune și obligatorii pentru
toți cei care stabilesc, controlează și utilizează situațiile financiare

Normele (standardele) generale de audit reprezintă un ansamblu de reguli, definite de către o autoritate
profesională, la care se raportează auditorul financiar pentru calificarea muncii sale.

6.Care este structura Codului Etic IFAC?

Estructurat in trei parti:

Partea A - care se aplică tuturor auditorilor financiari;

Partea B - care se aplică numai auditorilor financiari în practică publică;

Partea C - care este aplicabilă auditorilor financiari salariati.

7.Enumerati principiile fundamentable ale auditorilor financiari.

-Integritatea

-Obiectivitatea

-Compententa profesionala si atentia cuvenita

-Confidentialitatea

-Comportamentul profesional

8.Care sunt factorii care pot influenta independenta auditurului financiar?

a) legătura financiară cu clienții sau cu afacerile lor;

b) funcțiile pe care auditorii le dețin sau le-au deținut în cadrul entității auditate;

c) alte servicii aduse clienților de audit;

d) relațiile personale și de familie;

e) onorarii și/sau onorarii contingente;

f) litigiile în desfășurare sau în curs de desfășurare;

g) asocierea pe termen lung a personalului cu experiență, cu clienții de audit.

9.

Misiunea de bază a auditului financiar este reprezentată de examinarea situațiilor

financiare anuale.

Misiunea auditorului financiar de a-și exprima opinia cu privire la întocmirea

situațiilor financiare, sub toate aspectele semnificative, conform cu un cadru general de

raportare financiară, presupune mai multe etape, care pot fi regrupate în faze, după cum

urmează:

10.Care este succesiunea.....

I. Faza inițială:

 Acceptarea mandatului și contractarea lucrărilor de audit;

 Orientarea şi planificarea lucrărilor de audit;

II. Faza executării:

 Aprecierea controlului intern;

 Controlul conturilor;

 Examinarea situațiilor financiare;

III. Faza concluziilor:

 Evenimente posterioare închiderii exercițiului financiar;

 Utilizarea lucrărilor altor experți;

IV. Întocmirea raportului de audit.

11.
Dacă auditorul financiar acceptă angajamentul de audit, următoarea etapă presupune

completarea unei foi de acceptare a angajamentului, care are următoarele obiective:

1. colectarea şi sistematizarea informațiilor de bază pentru identificarea entității, a

conducerii acesteia, a obiectului de activitate şi a dimensiunii acesteia;

2. consemnarea lucrărilor efectuate înainte de acceptarea angajamentului:

- analiza situației financiare a entității și a riscurilor;

- vizitarea companiei şi discuțiile cu conducerea;

- analiza contractelor cu auditorul financiar precedent şi examinarea

documentelor întocmite de acesta;

3. consemnarea unor riscuri constatate în această etapă preliminară a auditului, pentru

a se putea reveni asupra lor în etapele următoare:

- contabilitatea neținută regulat;

- controlul intern insuficient sau absent;

- fluctuația mare a personalului în domeniul financiar-contabil;

- implicarea companiei în activități riscante sau speculative, etc.;

4. estimarea bugetului de timp şi fixarea onorariilor cuvenite;

5. asigurarea îndeplinirii obligațiilor profesionale care decurg din acceptarea

mandatului de audit:

- scrisoare către conducerea entității;

- scrisoare către auditorul financiar precedent;

- scrisoare de intenție de a prelua angajamentul de audit în vederea semnării

contractului de audit.

11b.

 cunoașterea entității, a specificului activității, a sectorului de activitate, a

mărimii companiei şi a modului de organizare;

 stabilirea riscurilor pe care auditorul şi le va asuma dacă va accepta

mandatul/angajamentul de audit;
 analiza respectării regulilor referitoare la independența şi compatibilitatea

auditorului.

În ceea ce privește riscurile acceptate, acestea pot fi generate de:

 lipsa de experiență a auditorului financiar în domeniul respectiv;

 controlul intern insuficient sau cu lipsuri importante;

 contabilitatea organizată fără respectarea regulilor şi a principiilor contabile

general admise şi neținută la zi;

 atitudinea negativă a conducerii entității față de angajații departamentului

financiar-contabil;

 nerespectarea legislației privind standardele naționale şi internaționale;

 rotația personalului prea mare și anormală, dublată de salariați fără

experiență;

 dezechilibre financiare importante, credite restante, reducerea cifrei de

afaceri, activități în declin, elemente care compromit viitorul entității

economice, etc.;

 nerespectarea contabilității de angajamente, a principiului prudenței,

principiului intangibilității şi a celorlalte principii generale de raportare

financiară;

 existența riscurilor fiscale şi juridice;

 situațiile conflictuale între conducători, acționari, etc.;

 cazurile de limitare a auditului financiar;

 onorarii insuficiente;

 alte constatări care ar putea influența decizia de acceptare a angajamentului

de audit

12.Pragul de Semnificatie

reprezintă nivelul, mărimea unei sume, peste care auditorul financiar

consideră că o eroare, inexactitate sau omisiune pot afecta atât regularitatea şi sinceritatea
situațiilor financiare, cât şi imaginea fidelă a rezultatului, a poziției financiare şi a

performanțelor financiare ale entității.

13.Modelul de Risc:

imp sustanțial pentru identificarea riscurilor.

Modelul de risc utilizat în planificarea angajamentului de audit, esențial în adoptarea

deciziei privind cantitatea de probe de audit de colectat din cadrul fiecărui ciclu contabil

(vânzări-încasări, cumpărări-plăți, atragere-rambursare de capital), se prezintă astfel:

RAA = RI x RC x RN, unde:

RAA – riscul de audit acceptabil;

RI – riscul inerent;

RC – riscul de control;

RN – riscul de nedetectare.

14 Relatia dintre ..

relația dintre pragul de semnificație și riscul de audit este invers proporțională. Cu cât

nivelul pragului de semnificație este mai ridicat, cu atât este mai scăzut riscul de audit și

invers. Această relație este invers proporțională atunci când auditorul determină natura, durata

și întinderea procedurilor de audit.

15.

Obiectivele planului general de audit sunt de a sintetiza informațiile obținute și de a

orienta şi coordona întreaga activitate de audit.

Întocmirea planului general de audit presupune:

 alegerea membrilor echipei de audit în funcție de experiența şi specializarea lor

în sectorul de activitate al entității auditate, ținând cont de gradul lor de

încărcare şi de necesitatea respectării regulilor de etică profesională cu privire la

integritatea, obiectivitatea și independența auditorilor financiari;

 repartizarea lucrărilor de audit pe oameni, în timp şi spațiu;

 stabilirea modului în care auditul se poate sprijini pe controlul intern;

 colaborarea cu auditorii interni şi externi;

 colaborarea cu specialiști din domeniul informaticii, juridic, fiscal, tehnic, etc.;

 stabilirea modului de utilizare a registrelor de ședință ale AGA şi ale Consiliului

de Administrație;

 fixarea termenului de depunere a raportului de audit.

16.

pragul de semnificație se determină atât în faza de planificare a

angajamentului de audit, cât și în timpul misiunii de audit și la finalul

acesteia;