1. Definiti auditul in general si identificati elementele fundamentale ale acestuia.

Prin audit, in general, se intelege examinarea profesionala a unei informatii efectuata de un specialist competent si independent in vederea exprimarii unei opinii responsabile si independente prin raportarea la un criteriu de calitate (standard/norma sau o reglementare). Obiectivul oricarui tip de audit il constituie imbunatatirea utilizarii informatiei. Se retin cinci elemente fundamentale care definesc auditul, in general, a caror absenta pune in discutie daca o activitate de contro este sau nu audit, si anume: - examinarea trebuie sa fie strict profesionala; - obiectul examinarii profesionale il poate constitui orice informative (tehnica, tehnologica, legata de mediu etc.); - persoana care realizeaza examinarea profesionala trebuie sa fie un specialist care indeplineste conditiile de competenta si de independent; - scopul examinarii profesionale il constituie emiterea unei opinii motivate; motivarea presupune argumentare si raspundere; - criteriul de calitate in functie de care se emite opinia motivate trebuie sa fie un standard sau o norma profesionala ( in auditul privat) sau o reglementare (in auditul public).

2. Ce este auditul financiar?

Denumirea de audit financiar poate fi folosita pentru a desemna numeroase misiuni ca: - auditul financiar al procedurilor informatizate de tinere a contabilitatii; - auditul financiar al operatiunilor de schimb pentru a verifica prezentarea regulamentara a acestora in situatiile financiare; - auditul financiar al contabilizarii cheltuielilor sociale pentru a verifica respectarea legislatiei sociale; - auditul financiar asupra situatiei fiscale; - auditul financiar asupra conturilor de client pentru a verifica daca evaluarea creantelor indoielnice s-a facut de o maniera prudenta etc. Orice analiza, orice control, orice verificare si orice studiu asupra unei sectiuni sau a unei parti din contabilitate sau din situatiile financiare ale unei entitati poate fii calificata ca audit financiar. Aceasta inseamna ca auditul financiar poate fi considerat ca fiind un audit in general (cuprinde elementele fundamentale prezentate anterior), cu deosebirea ca specialistul competent si independent trebuie sa fie profesionist contabil, iar obiectul examinarii il consistuie orice informatie financiar-contabila. O misiune de audit financiar poate fi prealabila unei misiuni de audit operational sau unei misiuni de audit de gestiune.

3. Definiti auditul statutar si indentificati elementele fundamentale ale acestuia.

Prin audit statutar se intelege examinarea efectuata de un profesionist contabil competent si independent asupra situatiilor financiare ale unei entitati in ansamblul lor, in vederea exprimarii unei opinii motivate asupra imaginii fidele, clare si complete a pozitiei si situatiei financiare, precum si a rezultatelor (performantelor) obtinute de aceasta, prin raportarea la standardele nationale sau internationale de audit. Elementele constituitive fundamentale ale conceptului de audit statutar sunt: - profesionistul competent si independent trebuie sa fie profesionist contabil, care poate fi o persoana fizica sau o persoana juridical; - examinarea este exclusiv profesionala; - obiectul examinarii efectuate de profesionistul contabil il constituie situatiile financiare ale entitatii, in totalitatea lor: bilant, cont de profit si pierdere si celelalte component ale situatiilor financiare, in functie de referentialul contabil aplicabil; - scopul examinarii: exprimarea unei opinii motivate, responsabile si independente; de aceasta data, opinia are un obiect precis: imaginea fidela, clara si complete a pozitiei financiare (patrimoniului), a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute de entitatea auditata; - criteriul de calitate in functie de care se face examinarea si se exprima opinia il constituie standardele ( normele ) nationale sau international de audit.

4. Abordari privind metodologia auditului statutar.

Practica internationala de audit cunoaste doua moduri de abordare a unei misiuni de audit statutar: - abordarea pe faze si etape (didactica si mai teoretica); - abordarea pe cicluri de control ( mai operationala). A. Abordarea pe faze si etape, cuprinde 3 faze si 10 etape. 1. Faza initiala: - este faza cunoasterii entitatii controlate si a planificarii misiunii de audit; - se caracterizeaza prin aceea ca majoritatea activitatilor sunt desfasurate la sediul auditorului. 2. Faza controlului propriu zis: - este faza controlului intern si a verificarii conturilor; - se caracterizeaza prin aceea ca activitatile sunt desfasurate in teren. 3. Faza finalizarii lucrarilor si elaborarii raportului: - este faza lucrarilor de inchidere si a elaborarii raportului de audit; - se caracterizeaza prin aceea ca activitatile se desfasoara la sediul auditorului. B. Abordarea pe cicluri de control presupune succesiunea principalelor faze si etape ale auditului in cadrul fiecarui ciclu. Misiunea de audit cuprinde 14 cicluri, in cadrul fiecarui ciclu urmarind trei faze succesive: cunoasterea operatiilor, evaluarea controlului intern si controlul conturilor: cumparatori furnizori, imobilizari corporale si necorporale, vanzari clienti, stocuri si productie in curs, trezorerie, imobilizari financiare, imprumuturi si obligatii

financiare, fonduri improprii, personal si sociale, impozite si taxe, alte pasive, alte active, alte venituri si cheltuieli, estimari contabile.

5. Faze si etape in executarea unei misiuni de audit de baza.

Toate activitatile si lucrarile ocazionate de realizarea unei misiuni de audit de baza asupra situatiilor financiare ale unei entitati (auditul statutar) pot fi grupate in trei fraze si 10 etape: I. Faza initiala - acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor de audit; - orientarea si planificarea auditului II. Faza executarii lucrarilor - aprecierea controlului intern - controlul conturilor - examenul situatiilor financiare III. Faza finala - evenimente posterioare inchiderii exercitiului - utilizarea lucrarilor altor profesionisti - alte lucrari necesare inchiderii - raportul de audit - documentarea lucrarilor de audit

6. Acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor de audit.

Inainte de a contracta o lucrare de audit al situatiilor financiare ale unei entitati, auditorul trebuie sa aprecieze posibilitatea de a indeplini aceasta misiune; trebuie sa tina seama de unele reguli profesionale si de deonteologie. Actiunile intreprinse in aceasta etapa permit auditorului sa colecteze informatiile necesare fundamentarii deciziei de acceptare a misiunii si acestea se refera la: - cunoasterea globala a intreprinderii - examenul de independenta si de absenta a incompatibilitatilor - examenul competentei - contractul cu fostul auditor sau cenzor - decizia de acceptare a mandatului - fisa de acceptare a mandatului Normele legale romanesti prevad obligatia ca activitatea profesionistilor contabili sa se desfasoare pe baza de contracte de prestari servicii, fara a se face vreo distinctie intre misiunile de audit legal care presupun desemnarea acestor profesionisti de catre adunarea generala a intreprinderii audiate- si misiunile de audit contractual. Standardul International de Audit (ISA) 210 prevede ca auditorul si clientul trebuie sa convina termenii si conditiile de realizare a misiunii de audit, care se vor consemna intr-o Scrisoare de misiune de audit sau in orice alt tip de contract adecvat. Indiferent de forma pe

care o imbraca relatia contractuala, din documentul respectiv nu trebuie sa lipseasca termenii si conditiile urmatoare: - obiectul auditului situatiilor financiare; - responsabilitatea conducerii intreprinderii cu privire la pregatirea si prezentarea situatiilor financiare - intinderea lucrarilor de audit, facand referire la legislatia aplicabila, la reglementarile sau recomandarea organismelor profesionale al caror membru este auditorul; - forma oricarui raport sau alte comunicari in legatura cu rezultatele misiunii de audit; - riscul inevitabil de nedetectare a unor anomalii semnificative, ca urmare a sondajelor si a altor limite inerente oricarui sistem contabil si de control intern; - necesitatea de a avea acces fara restrictii la orice document contabil, piese justificative sau alte informatii solicitate.

7. Orientarea si planificare auditului.

In aceasta etapa profesionistul contabil obtine informatii cu privire la particularitatile intreprinderii, zonele sale de risc, domeniile si sistemele semnificatice, informatii care sa-i permita orientarea si planificarea controalelor astfel incat sa fie prevenite lucrarile inutile sau care nu vor servi realizarii obiectivelor misiunii de audit. Tehnicile si procedurile folosite pentru realizarea obiectivelor acestei etape sunt: - culegerea de informatii generale asupra intreprinderii sunt vizate aspecte legate de natura activitatilor desfasurate de intreprindere, particularitatile sectorului din care face parte, structurile intreprinderii, organizarea generala a intreprinderii, politicile comerciale, financiare si sociale, organizarea contabilitatii, practicile contabile utilizate, sistemul de control intern al intreprinderii etc. - identificarea domeniilor, sistemelor si conturilor semnificative din contabilitatea entitatii se au in vedere activitatile de productie, distributie, aprovizionari etc, precum si conturile care in raport cu suma sau prin natura lor pot comporta riscuri de erori: conturi a caror suma reprezinta o parte importanta a bilantului sau care prezinta solduri reduse, dar sunt purtatoare de erori din cauza miscarilor importante, conturi de provizioane si conturi care presupun tehnici contabile complexe. - redactarea planului de misiune este in fapt programul general de munca in care sunt sintetizate toate informatiile obtinute pe baza carora sa poata fi orientata si planificata misiunea de audit. Este documentul care serveste ca instrument de baza pentru toti intervenientii de-a lungul intregii misiuni de audit. - elaborarea programului de munca - programul de munca este un ansamblu de instructiuni puse in atentia tuturor participantilor la misiunea de audit care permit controlul bunei executii a lucrarilor pe tot parcursul misiunii de audit. Pentru elaborarea programului de munca auditorul va aprecia evaluarea specifica a riscurilor inerente si a riscurilor legate de control precum si nivelul de asigurare care ar urma sa fie furnizat de controalele substantive (controalele proprii ale auditorului)

8. Planul de misiune: continut, rol.

Cuprinde 7 capitole, dupa cum urmeaza: I. Prezentarea intreprinderii: - denumirea - sediu social - capital social si actionari - inregistrare - scurt istoric - consideratii succinte privind obiectul de activitate, piata, concurenta II. Informatii contabile: - bugete si conturi previzionale - particularitatile sistemului contabil - principiile contabile, permanente; comparabilitati plurianuale III. Definirea misiunii: - natura misiunii: costuri anuale; conturi consolidate; previziuni etc. - alti auditori, experti sau cenzori cu misiuni in intreprindere IV. Sisteme si domenii semnificative: - prag de semnificatie - functii si conturi semnificative - zone de risc indentificate - contraole semnificative pe care ne putem sprijini V. Orientarea programului de lucru: - aprecierea controlului intern - lucrari deosebite - confirmari de obtinut (interne si externe) - inventare fizice - asistenta de specialitate necesara (informatica, fiscalitate etc) - documente de obtinut VI. Echipa si bugetul VII. Planificarea - repartizarea lucrarilor - datele interventiilor pe etape - lista rapoartelor, scrisorilor de confirmare si alte documente ce urmeaza a fi emise ( cu datele limita)

9. Evaluarea controlului intern: continut, etape.

In aceasta etapa auditorul va aprecia evaluarea sistemelor de control intern. Obiectivul urmarit prinaprecierea controlului intern este de a determina in ce masura auditorul se poate sprijini pe acestcontrol pentru a putea defini natura, intinderea si calendarul lucrarilor si interventiilor sale. In aceasta etapa auditorul se afla in fata unor decizii extrem de importante:

-alegerea procedurilor de examinat in functie de organizarea intreprinderii, de natura riscurilor,de importanta soldurilor si operatiilor; -decizia de a stabili daca procedurile retinute trebuie sa faca obiectul unei evaluari a controlului intern; -alegerea tehnicilor de descriere si evaluare; -decizia de a se sprijini pe procedurile existente; -alegerea tehnicilor de sondaje; -decizia finala, in functie de rezultatele sondajelor, in legatura c u p r o g r a m u l d e c o n t r o l a l conturilor. Etape: - intelegerea si descrierea sistemelor semnificative; - confirmarea intelegerii sistemului: testele de conformitate; - evaluarea riscurilor de eroare; - verificarea functionarii controlului intern; - evaluarea preminara: teste de permanenta; - evaluarea finala si incidenta asupra misiunii.

10. Care sunt principalele obiective ale controlului intern al unei entitati?
A.Protejarea activelor intreprinderii B.Asigurarea fidelitatii si exactitatii informatiei contabile; C.Asigurarea respectarii dispozitiilor intreprinderii; D.Promovarea eficacitatii exploatarii;

11. Care sunt elementele de baza ale controlului intern ale unei entitati?
Elementele de baza ale sistemului de control intern sunt: a) existenta unui plan de organizare, cuprinzand: - definirea cat mai precisa a sarcinilor - definirea limitelor de competenta si a raspunderilor, ceea ce presupune stabilirea unei ierarfii a carei autoritate este indiscutabila; - circulatia informatiilor b) competenta si integritatea personalului sunt esentiale, mai ales la nivelul directiunii; c) existenta unei documentatii satisfacatoare se refera la: - producerea informatiilor: este recomandata existenta unor instructiuni scrise, sub forma, de exemplu, a unui manual de proceduri; - arhivarea informatiilor : memoria unei intreprinderi este un element esential al controlului intern, care, de altfel, conditioneaza toate controalele ulterioare.

12. Explicati importanta separarii sarcinilor in organizarea controlului intern al unei entitati.
Separarea sarcinilor este necesar a fi facuta astfel incat sa permita controlul reciproc al executiei lor. Este de dorit sa se evite ca una si aceeasi persoana sa poata comite o eroare sau o inexactitate iregularitate- avand posibilitatea de a o ascunde sau fara ca alta persoana sa aiba posibilitatea de a o descoperi. Separarea si delegarea atributiilor nu diminueaza sau anuleaza responsabilitatea celor care gestioneaza patrimoniul intreprinderii. In acest sens, delegarea atributiilor este necesar sa se faca: - pentru un numar redus de persoane, pentru a nu se dilua raspunderea; - asigurand specializarea acestor persoane imputernicite; - asigurand independenta persoanelor imputernicite fata de obiectul si subiectul controlului; - asigurand autoritatea celor ce exercita controlul, respectiv dreptul de a impune luarea anumitor masuri.

13. Definiti auditul intern si controlul intern, si relatia dintre acestea.

Controlul intern al unei entitati se refera la totalitatea procedurilor si la realizarea lui participa intreg personalul entitatii respective. Auditul intern al unei entitati se refera la verificarea existentei, adaptabilitatii si modului de aplicare a procedurilor de control intern din entitatea respectiva si se realizeaza prin compartimente distincte care fac parte din structura si sistemul de control intern al acelei entitati; el poate fi realizat si de firme specializate de expertiza contabila (prin externalizare).

14. Care sunt principalele obiective ale auditului intern?

Obiectivele controlului intern sunt: A. Protejarea activelor intreprinderii - definirea responsabilitatilor - separarea sarcinilor si a functiilor - descrierea functiilor - procedura acordarii B. Asigurarea fidelitatii si exactitatii informatiei contabile - modalitatea de intocmire si circulatie a documentelor justificative - organizarea si tinerea corecta si la zi a contabilitatii - organizarea si efectuarea inventarierii patrimoniului si a valorificarii acestuia - respectarea regulilor de intocmire a bilanturilor contabile

- controalele de baza ale activitatii contabile C. Asigurarea respectarii dispozitiilor intreprinderii D. Promovarea eficacitatii exploatarii

15. Planul de audit si programele de lucru: rol, continut, forme de prezentare.

Nu exist un program standard de control al conturilor deoarece acest program depinde exclusiv de rezultatele etapelor precedente i de caracteristicile fiecrei intreprinderi. Dup cum s-a vzut, etapa de cunoatere a intreprinderii a permis determinarea domeniilor semnificative, a zonelor de risc i a naturii operaiilor; n etapa referitoare la aprecierea controlului intern, auditorul a avut posibilitatea identificrii existenei controlului intern pe care se poate sprijini i verificrii modului de funcionare a acestuia. Numai n funcie de aceste fluxuri de informaii i de gradul de fiabilitate al lor auditorul i stabilete programul de control al conturilor care, aa cum s-a mai amintit, poate fi restrns sau extins. Pentru stabilirea programului de control, auditorul va utiliza planul de misiune i foaia de sintez a aprecierii controlului intern, documente ce asigur legtura cu etapele precedente. Programul de control poate fi stabilit pe o foaie de lucru special, care conine rubricile urmtoare: - lista controalelor de efectuat, ordonat pe seciunile situaiilor financiare; aceste controale trebuie ct mai bine detaliate pentru a fi uor de identificat documentele i informaiile necesare a se solicita intreprinderii; - ntinderea eantionului: innd seama de pragul de semnificaie i de evenimentele erori ce pot fi descoperite, este indicat ca n aceast coloan s se menioneze volumul sondajelor de efectuat pentru controlul respectiv; - indicarea datei la care a fost efectuat controlul este foarte important, avnd n vedere c, calitatea unui control depinde de data la care s-a efectuat. Aceast coloan va fi completat pe msura avansrii programului de control, ceea ce permite urmrirea cronologic a lucrrilor; - o referin pentru foaia de lucru; - probleme ntlnite: aceast coloan se folosete pentru supervizarea lucrrilor i pentru a stabili sinteza rezultatelor controalelor.

16. Elementele probante: definitie, rol, criterii de apreciere.

Potrivit Standardelor Internaionale de Audit, elementele probante ntr-o misiune de audit (audit evidence sau elments probants) reprezint informaii obinute de auditor pentru a ajunge la concluzii pe care acesta i fondeaz opinia; aceste informaii constau n documente justificative i documente contabile care stau la baza situaiilor financiare i care sunt coroborate cu informaii din alte surse. Elementele probante trebuie s ndeplinesc cumulativ dou condiii de calitate pentru a putea s stea la baza fondrii unei opinii: s fie suficiente i s fie juste (adecvate). Elementele probante trebuie, n ansamblul lor, s permit auditorului s-i fac o opinie cu privire la situaiile financiare.

Factorii care influeneaz raionamentul auditorului n legtur cu ceea ce constituie elemente probante suficiente cuprind: - Importana riscului de inexactitate; acest risc poate depinde de: - Importana relativ a elementului avut n vedere, innd seama de ansamblul informaiilor bilanului contabil. - Experiena cptat n cursul unor auditri anterioare. - Concluziile procedurilor de audit, n special descoperirea eventual a unor fraude sau erori. - Tipul de informaie disponibil. n cazul obinerii de elemente probante pornind de la controalele substantive, auditorul trebuie s determine dac elementele rezultate din aceste controale precum i din testele de procedur sunt suficiente i adecvate pentru a stabili dac la elaborarea situaiilor financiare de ctre conducerea ntreprinderii au fost ntrunite criteriile urmtoare: -de existen: un element al activului sau pasivului exist la un moment dat; -de drepturi i obligaii: un element de activ este un drept al intreprinderii iar un element de pasiv este o obligaie pentru intreprinderea dat, la un moment dat; -de apartenen (de realitate) tranzaciile sau evenimentele se refer la intreprinderea dat i s au produs n cursul perioadei respective; -de exhaustivitate: activele, datoriile, tranzaciile sau evenimentele au fost nregistrate i toate faptele importante au fost menionate; -de evaluare: nregistrarea unui activ sau a unei datorii s-a fcut la valoarea lor de inventar; -de msurare: o operaie sau un eveniment este nregistrat la valoarea sa de tranzacionare i un venit sau o cheltuial aparin perioadei; -de prezentare si publicitate: o informaie este prezentat, clasat i descris conform referenialului contabil aplicabil.

17. Tehnica sondajului in audit.

Poate fi definita ca o tehnica ce consta in selectarea unui anumit numar de elemente din ansamblul operatiilor si conturilor ce formeaza multimea ce urmeaza a fi controlata, aceste elemente a tehnicilor de obtinere a elementelor probate si extrapolarea rezultatelor pe esantion la ansamblul multimii cercetate. In functie de caracteristica comuna si de scopul urmarit se disting: - sondaje asupra atributiilor - sondaje asupra valorilor. Auditorul poate folosi in general doua tipuri de sondaje: sondajul statistic si sondajul nestatistic, bazat exclusive pe experienta sa profesionala.

18. Tehnica observarii fizice

Observarea fizica este mijlocul cel mai eficace de verificare a existentei unui active, insa ea nu duce decat o parte din elementele probante necesare, si anume numai existent bunului respectiv; celelalte elemente probante ca:

proprietatea asupra bunului, valoarea atribuita etc, trebuie verificate prin alte tehnici. In situatia neparticiparii la inventariere si daca auditorul nu s-a convins prin metode alternative de control de certitudinea stocurilor, el nu poate emite o opinie curata daca stocurile constituie o sectiune semnificativa in contabilitatea intreprinderii.

19. Confirmarea externa (directa)

Este o procedura care consta in a cere unui tert avand legaturi de afaceri cu intreprinderea verificata sa confirme direct auditorului informatiile privind existent operatiilor, a soldurilor etc. Auditorul are latitudinea de a determina conditiile si intinderea aceste procedure. Auditorul trebuie sa ia in consideratie orice fapt de natura sa puna in discutie fiabilitatea raspunsului obtinut la cererea de confirmare externa (directa).

20. Examenul situatiilor financiare

Situatiile financiare ( bilantul, contul de profit si pierdere si celelalte componente) constituie documente de sinteza ale contabilitatii asupra carora auditorul isi exprima opinia. Examenul situatiilor financiare are ca obiect verificare: - faptului ca bilantul, contul de profit si pierdere si celelalte component ale situatiilor financiare sunt coerente, concorda cu datele din contabilitate, sunt prezente conform principiilor contabile si reglementarilor in vigoare si tin cont de evenimentele posterioare datei de inchidere; - faptul ca anexele comporta toate informatiile de importanta semnificativa asupra situatiei patrimoniale, financiare si rezultatelor obtinute. Tehnicile de examinare a situatiilor financiare se sprijina pe procedurile analitice prevazute de ISA 520 si in mod deosebil pe: - stabilirea ratiourilor obisnuite de analiza financiara si compararea lor cu cele ale exerctiilor precedente si ale sectorului de activitate; - comparatiile intre datele reiesite din situatiile financiare si datele anterioare, posterioare si previziunile intreprinderii sau ale altor intreprinderi siminale; - compararea in procent fata de cifra de afaceri a diferitelor posture din contul de profit si pierdere.

21. Elemente posterioare inchiderii exercitiului

Standardul International de Audit (ISA) 560 stabileste obligatiile pentru auditor de a lua in considerare incidentele evenimentelor posterioare inchiderii exercitiului atat asupra situatiilor financiare, cat si asupra raportului sau, distigandu-se trei etape: - fapte descoperite pana la data raportului de audit: auditorul trebuie sa puna in lucru procedure care urmaresc strangerea de elemente probante suficiente si adecvate care sa justifici faptul ca au fost indentificate toate elementele care pot necesita ajustari ale situatiilor financiare sau informatii suplimentare in anexe, pana la data raportului sau. - fapte descoperite dupa data raportului de audit, dar inaintea publicarii situatiilor financiare : auditorul nu este tinut sa aplice procedure sau sa faca investigatii referitoare la situatiile financiare dupa data raportului de audit. - fapte descoperite dupa publicarea situatiilor financiare: dupa publicarea situatiilor financiare auditorul nu este tinut sa procedeze la vreo investigatie.

22. Rolul si importanta dosarului exercitiului

Dosarul exercitiului cuprinde toate elementele unei misiuni a caror utilitate nu depaseste exercitiul controlat; el permite asamblarea tuturor lucrarilor, de la organizarea misiunii la sinteza si formularea raportului. Dosarul exercitiului este indispensabil pentru: - mai buna organizare si mai bunul control ale misiunii; - documentarea lucrarilor effectuate, a deciziilor luate si asigurarea ca programul s-a derulat fara omisiuni; - inlesnirea muncii in echipa si supervizarea lucrarilor date la colaboratori; - justificarea opiniei emise si redactarea raportului. In mod usual, acest dosar cuprinde: - planificarea misiunii - supervizarea lucrarilor - aprecierea controlului intern - obtinerea de elemnte probante

23. Rolul si importanta dosarului permanent

Unele informatii si documente primate sau analizate in cursul diferitelor etape ale misiunii pot fi folosite pe toata durata mandatului. Nu este deci nevoie ca ele sa fie cercetate in fiecare an. Clasarea lor intr-un dosar separat, dosarul permanent, permite utilizarea lor ulterioara dupa aducerea sa la zi.

Elementele caracteristice continute de dosarul permanent sunt: - fisa de prezentare - scurt istoric al intreprinderii - organigrame - persoanele care angajeaza intreprinderea - situatiile financiare ale utilmelor exercitii - note asupra organizarii sectorului de activitate, productie etc - note asupra statutului - procese-verbale ale CA si AG - lista actionarilor sau asociatiilor - structura grupului - contracte, asigurari Dosarul permanent se subdivide in sapte sectiuni pentru a facilita lectura si controlul din partea organismului profesional dupa cum urmeaza: - PA (dosarul permanent, Sectiunea A) Generalitati - PB (dosarul permanent, Sectiunea B) Documente privind controlul intern - PC (dosarul permanent, Sectiunea C) Situatii financiare si rapoarte privind exercitiile precedente - PD (dosarul permanent, Sectiunea D) Analize permanente - PE (dosarul permanent, Sectiunea E) Fiscal si social - PF (dosarul permanent, Sectiunea F) Juridice - PG (dosarul permanent, Sectiunea G) Intervenienti externi Pentru a-si indeplini rolul de informare, dosarul permanent trebuie: - sa fie tinut la zi - sa elimine informatiile perimate - sa nu contina documente voluminoase ale intreprinderii

24. Structura dosarului exercitiului

In mod usual, acest dosar cuprinde: - planificarea misiunii - supervizarea lucrarilor - aprecierea controlului intern - obtinerea de elemnte probante Dosarul exercitiului este bine sa fie impartit pe sectiuni, pentru a usura utilizarea sa in functie decultura cabientului. In general se recomanda a se folosi o impartire in 10 sectiuni simbolizate de la A la J.: EA (dosarul exercitiului, Sectiunea A) acceptarea misiunii:; EB (dosarul exercitiului, Sectiunea B) sinteza misiunii si rapoarte EC (dosarul exercitiului, Sectiunea C) orientare si planificare; ED (dosarul exercitiului, Sectiunea D) evaluarea risului legat de control; EE (dosarul exercitiului, Sectiunea E) controale substantive; EF (dosarul exercitiului, Sectiunea F) utilizarea lucrarilor altor profesionisti; EG (dosarul exercitiului, Sectiunea G) verificari si informatii specifice;

EH (dosarul exercitiului, Sectiunea H) lucrarile de sfarsit de misiune EI (dosarul exercitiului, Sectiunea B) interventii cerute prin regulament; EJ (dosarul exercitiului, Sectiunea B) controlul conturilor consolidate

25. Structura dosarului permanent

Elementele caracteristice continute de dosarul permanent sunt: - fisa de prezentare - scurt istoric al intreprinderii - organigrame - persoanele care angajeaza intreprinderea - situatiile financiare ale utilmelor exercitii - note asupra organizarii sectorului de activitate, productie etc - note asupra statutului - procese-verbale ale CA si AG - lista actionarilor sau asociatiilor - structura grupului - contracte, asigurari Dosarul permanent se subdivide in sapte sectiuni pentru a facilita lectura si controlul din partea organismului profesional dupa cum urmeaza: - PA (dosarul permanent, Sectiunea A) Generalitati - PB (dosarul permanent, Sectiunea B) Documente privind controlul intern - PC (dosarul permanent, Sectiunea C) Situatii financiare si rapoarte privind exercitiile precedente - PD (dosarul permanent, Sectiunea D) Analize permanente - PE (dosarul permanent, Sectiunea E) Fiscal si social - PF (dosarul permanent, Sectiunea F) Juridice - PG (dosarul permanent, Sectiunea G) Intervenienti externi

26. Elemente de baza ale raportului de audit intr-o misiune de audit statutar
Raportul unei misiuni de audit de baza trebuie sa contina in mod obligatoriu urmatoarele elemente de baza: titlul, destinatarul, paragraful introductiv, pragraful cuprinzand natura si intinderea lucrarilor de audit, paragraful opiniei, semnatura, adresa si data raportului. Titlul raportului raportul de audit trebuie sa poarte un titlu precis. De recomandat este sa se foloseasca titlul de Raportul auditorului independentpentru a-l distinge de rapoartele care pot fi elaborate de alte persoane. Destinatarul Raportul de audit trebuie sa fie adresat destinatarului corespunzator, in functie de circumstantele ce caracterizeaza misiunea si obligatiile legale. Paragraful introductiv Acest paragraf cuprinde identificarea entitatii auditate si a situatiilor financiare auditate.

Responsabilitatea conducerii pentru situatiile financiare situatiile financiare constituie reprezentarea faptelor de catre conducere. Raportul auditorului trebuie sa precizeze ca cei din conducere sunt responsabili pentru intocmirea si prezentarea corecta a situatiilor financiare in conformitate cu cadrul general aplicabil. Responsabilitatea auditorului Raportul auditorului trebuie sa precizeze faptul ca responsabilitatea auditorului este aceea ca pe baza auditului sa exprime o opinie asupra situatiilor financiare auditate.

27. Opinia defavorabila: motive, mod de prezentare

Este datorata de exemplu dezacordului asupra principiilor contabile. Dezacordurile se refera la neregularitatile si inexactitatile constatate de auditorul financiar in legatura cu aplicarea principiilor siregulilor contabile de catre cei responsabili cu intocmirea si prezentarea conturilor anuale. Neregularitatile se refera la orice actiune, omisiune sau situatie care violeaza actele normative, regulilesi principiile contabile, dispozitiile statutului si hotararile AGA. Inexactitatile se refera la transpunerea in conturi sau prezentarea unui fapt neconform cu realitate:erori de calcul, inexactitati in prezentarea conturilor, inexactitati in infotmatiile furnizate de manageri. O astfel de opinie datorata de exemplu dezacordului asupra principiilor contabile se poate prezenta astfel: Astfel, cum este explicat in nota X, nu s-au constatat amortismente in situatiile financiare. Aceasta practica nu este, in opinia noastra, in acord cu Normele de amortizare a capitalului imobilizat in active corporale. Cheltuielile aferente, pe baza unui amortisment linear si a unei cote de...pentru cladiri si...pentru utilaje, trebuiau sa se ridice la suma de... pentru exercitiul incheiat la 31 decembrie... In consecinta, amortismentele cumulate trebuiau sa se ridice la...mii lei, iar pierderea exercitiului si pierderile cumulate la...mii lei. Dupa parerea noastra, din cauza incidentei faptelor mentionate in parafragul precedent, situatiile financiare nu dau o imagine fidela situatiei financiare a societatii la 31 decembrie..., contului de profit si pierdere pentru exercitiul incheiat la aceasta data si nu sunt conforme cu prevederile legale si statutare.

28. Imposibilitatea exprimarii unei opinii: motive, mod de prezentare

Imposibilitatea exprimarii unei opinii poate fi data de doua categorii de limite: -unele sunt impuse de evenimente exterioare, cum ar fi u n i n c e n d i u c a r e a d i s t r u s u n e l e documente jusitificative sau numirea cu intarziere a auditorului, astfel incat nu mai este posibila participarea la inventarierea stocurilor;

-altele sunt impuse de conducerea intreprinderii, putand fi reprezentate d e r e f u z u l e f e c t u a r i i unui control, refuzul de a plati onorariul sau refuzul de a solicita un expert extern O astfel de opinie datorata limitarii intinderii lucrarilor se poate prezenta astfel: Noi nu am fost in masura sa asistam la inventarul fizic, nici sa procedam la confirmarea directa a conturilor de clienti, din cauza limitarii intinderii lucrarilor noastre, impuse de catre directiune. Avand in vedere importanta faptelor expuse mai sus, noi nu ne exprimam o opinie cu privire la situatiile financiare.

29. Opinia cu rezerve: motive, mod de prezentare

Daca auditorul este confruntat cu o limitare a intinderii lucrarilor si in consecinta va trebui saformuleze o opinie cu rezerve. Motive: -cand auditorul considera ca informatia referitoare la incertitudine nu este pertinenta sau lipseste ceva; -cand auditorul apreciaza ca estimarile facute de conducerea i n t r e p r i n d e r i i p e n t r u i n t o c m i r e a conturilor anuale nu sunt rezonabile si ca au o influenta semnificativa asupra deciziilor; -cand nu obtine elementele probante suficiente pentru a a j u s t a p o z i t i a r e s p o n s a b i l i l o r intreprinderii privind existenta si tratarea unei incertitudini. Exemplu: Noi nu am putut asista la inventarul fizic din 31 decembrie , deoarece noi am fost desemnati auditori ulterior acestei date. Tinand seama de natura documentelor contabile ale societatii, noi nu am putut controla cantitatile prin alte proceduri de audit. In opinia noastra, cu exceptia incidentei ajustarilor care ar fi putut fi necesare daca noi am fi putut efectua controlul fizic al cantitatilor, situatiilor financiare dau o imagine fidela pozitiei si s i t u a t i e f i n a n c i a r e a societatii la 31 decembrie, cat si contului de profit si pierdere p e n t r u exercitiul incheiat la aceasta data si sunt conforme cu prevederile legale si statutare

30. Opinia fara rezerve: semnificatie, mod de prezentare

Daca in urma lucrarii efectuate, auditorul contata ca situatiile financiare dau o imagine fidela pozitiei financiare si rezultatele obtinute sunt in acord cu referintele contabile si conform prevederilor contabile atunci auditorul va include in raportul de audit un paragraf al opiniei intitulat :opinia fara rezerve. Exemplu : In opinia noastra situatiile financiare ofera o imagine fidela si justa apozitie si situatie financiare a s o c i e t a t i i l a d a t a d e 3 1 d e c e m b r i e , p r e c u m s i a s u p r a p e r f o r m a n t e i f i n a n c i a r e s i a f l u x u r i l o r d e trezorerie pentru exercitiul incheiat la aceasta data, in conformitate cu normele internationale de contabilitate.

31. Opinia fara rezerve, dar cu un paragraf de observatii: semnificatie, mod de prezentare
In unele cazuri, raportul de audit poate fi modificat adaugand un paragraf de observatii al carui obiectiv este de a lamuri cititorul asupra unui punct privind conturile anuale. Adaugarea unui astfel de paragraf nu afecteaza opinia auditorului. Aceasta se situeaza de preferinta dupa paragraful de opinie si precizeaza, in general, ca acesta nu constituie o rezerva. Forma de prezentare a paragrafului de opinie in acest caz este urmatoarea: fara sa exprimam o rezerva asupra situatiilor financiare, noi atragem atentia asupra notei X din anexa. Societatea face obiectul unui proces in care este acuzata de infractiune in utilizarea brevetelor si in care i se pretinde varsarea redeventelor si daunelor de interese; societatea a angajat o contraactiune, iar audierile preliminare, precum si procedurile juridico-adiministrative ale celor doua actiuni sunt in curs. Rezultatul final al acestei situatii nu poate, in prezent, sa fie determinat si, in consecinta, nu au fost constituite provizioane pentru acoperirea cheltuielilor care ar putea sa rezulte.

32. Paragraful opiniei: tipuri de opinie

Raportul de audit trebuie sa prezinte clar opinia auditorului asupra faptului daca situatiile financiare dau o imagine fidela asupra pozitiei, situatiei financiare si rezultatelor obtinute in accord cu referintele contabile si, daca este cazul, daca ele sunt conforme prevederilor legale. Termenii utilizati pentru exprimare opiniei autorului sunt dau o imagine fidela sau prezinta in mod sincer toate aspectele lor semnificative. Aceste doua formulari semnifica, intre altele, ca auditorul nu ia in considerare decat elementele semnificative privind situatiile financiare. In afara opiniei referitoare la imaginea fidela, poate fi necesara includerea in Raportul auditorului a unei opinii asupra faptului de a sti daca aceste situatii financiare sunt conforme cu alte prevederi legale sau statutare. Acest paragraf poate, de exemplu, avea formularile urmatoare: opinie fara rezerve, opinie fare rezerve, dar cu un paragraf de observatii, opinie cu rezerve.

33. Paragraful privind natura si intinderea lucrarilor de audit

Raportul auditorului trebuie sa prezinte sfera anagajamentului de audit, declarand ca auditul a fost efectuat in conformitate cu ISA sau in conformitate cu standardele sau practicile nationale relevante. Sfera angajamentului de audit se refera la capacitatea auditorului de a desfasura procedurile de audit cerute in mod necesar de circumstante. Acest lucru este necesar pentru cititor ca o certificare a faptului ca auditul a fost desfasurat in conformitate cu standardele sau p r a c t i c i l e s t a b i l i t e . D a c a n u e s t e prevazut astfel, se presupune ca standardele sau practicile de audit urmate sunt cele in vigoare in tara indicata la adresa auditorului

34. Paragraful introductiv al raportului de audit statutar

Paragraf introductiv identificarea entitatii auditate si a situatiilor financiare auditate; Raportul de audit trebuie sa identifice titlul fiecarei situatii financiare a entitatii care a facut obiectul auditului, cat si data si perioada acoperite prin aceste documente, sa faca referire la rezumatul politicilor contabile semnificative si la alte note semnificative. De asemenea trebuie sa contina elemente privind responsabilitatea conducerii pentru situatiile financiare si responsabilitatea auditorului.

35. Continutul raportului de audit

-Relatia contractuala de executare a misunii de audit; -Observatiile reiesite din diverse verificari; -Informatiile a caror mentiune in raport este prevazuta exprez de lege; -Oferirea garantiei pentru actionari si terti ca un personal calificat a obtinut asigurarea ca situatiile financiare ofera o imagine fidela, clara si completa pozitiei financiare, performantelor si situatiei financiare generale a intreprinderii; -Mentiunea ca situatiile financiare auditate sunt anexate la raportul de audit

36. Rolul raportului de audit

Raportul de audit are un triplu rol: - instrument de comunicare cu utilizatorii situatiilor financiare emise de entitatea auditata, respective cu publicul, precum si cu actionarii pentru decizii economice; - instrument de confirmare a increderii publicului si actionarilor in situatiile financiare prezentate de o entitate; - instrument de identificare a responsabilitatilor pentru auditor si pentru conducerea entitatii auditate.

37. Care sunt normele de referinta in auditul situatiilor financiare?

In auditul situatiilor financiare ale unei entitati sunt folosite doua categorii de norme de referinta: norme contabile si norme de audit. Norme contabile sunt stabilite de organisme de reglementare din domeniul contabilitatii, care sunt, de regula, organisme de interes public, autonome. Norme de audit reprezinta un ansamblu de reguli definite de o autoritate profesionala la care se refera auditorul pentru calificarea muncii sale.

38. Ce sunt si ce rol joaca normele de audit?

Normele de audit reprezinta un ansamblu de reguli definite de o autoritate profesionala la care se refera auditorul pentru calificarea muncii sale. Normele de audit permit tertilor sa aiba asigurarea ca opinia auditorului va fi emisa in functie de criteria de calitate omogena; ele permit insa si auditorului sa defineasca scopurile pe care le are de atins prin punerea in lucru a celor mai potrivite tehnici. Normele de audit se clasifica in trei categorii, acoperind intreaga activitate a auditorului: - norme profesionale de lucru - norme de raportare - norme generale de comportament.

39. Ce sunt si ce rol au normele contabile?

Normele contabile sunt commune si obligatorii pentru toti cei care stabilesc, controleaza si utilizeaza situatiile financiare. Entitatile care au obligatia de a stabili situatii financiare sunt cele prevazute la art. 1 din Legea contabilitatii. Cei care controleaza sunt prevazuti prin legislatia fiecarei tari si au ca referinta in activitatea lor norme contabile. Situatiile financiare sunt destinate sa satisfaca nevoile commune de informatii ale unei game largi de utilizatori. Pentru multi utilizatori aceste situatii financiare constituie singura sursa de informatii complementare care sa le satisfaca nevoile. Aceste situatii financiare trebuie sa fie stabilite potrivit uneia sau mai multora dintre referintele urmatoare: - Standardele Internationale de Raportare Financiara - standard sau norme contabile nationale - alte referinte contabile bine precizate si recunoscute, aplicate pentru elaborarea si prezentarea situatiilor financiare.

40. Care este si cum de determina pragul de semnificatie?

Prin prag de semnificatie se intelege nivelul, marimea unei supe meste care auditorul considera ca o eroare, o inexactitate sau o omisiune poate afecta regularitatea si sinceritatea situatiilor financiare, precum si imaginea fidela a rezultatului, a situatiei financiare si a patrimoniului intreprinderii. La inceputul misiunii, stabilirea unui prag global de semnificatie este necesara pentru a determina domeniile si sistemele semnificative. In cursul misiunii, pragul de semnificatie determinat pentru controlul fiecarei sectiuni din situatiile financiare permite orientarea programelor de munca spre riscurile existente, prin stabilirea mai corecta a esantioanelor de control.

La sfarsitul misiunii, pragul global permite auditorului sa aprecieze daca erorile constatate trebuie sa fie corijate sau sa faca obiectul unei mentiuni in raport, daca intreprinderea refuza sa le corijeze. Pentru determinarea pragului de semnificatie pot fi utilizate diferite elemente de referinta: capitalurile proprii, rezultatul net, cifra de afaceri etc.

41. Riscul de audit: componentele si relatiile dintre acestea

Riscul de audit consta in faptul ca auditorul exprima o opinie incorecta din cauza faptului ca insituatiile financiare sunt erori semnificative. Riscul de audit se divide in 3 componente: -Riscul inerent consta in posibilitatea ca soldul unui cont sau o c a t e g o r i e d e o p e r a t i u n i s a comporte erori semnificative, izolate sau impreuna cu erorile din alte conturi sau categorii de operatiuni, din cauza unui control intern insuficient. -Riscul legat de control consta in faptul ca o eroare semnificativa intr-un cont sau intr- o categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu a l t e s o l d u r i d e c o n t u r i s a u c a t e g o r i i d e operatiuni, nu este nici prevenita, nici descoperita si corectata prin sistemul contabil si decontrol intern utilizate; -Riscul de nedescoperire consta in faptul ca controalele declansate de auditori nu reusesc sa descopere o eroare semnificativa in soldul unui cont sau intr-o categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu alte solduri sau categorii de operatiuni. Exista anumite relatii intre cele trei componente ale riscului de audit. Riscul de nedetectare este invers proportional cu cumulul riscurilor inerente si riscurile legate de control. Daca riscurile inerente si cele legate de control sunt ridicate, trebuie fixat un nivel al riscului de nedetectare reduc, astfel incat sa fie reduc cat mai mult riscul de audit si invers.

42. Ce este riscul legat de control?

Consta in faptul ca o eroare semnificativa intr-un cont sau intr-o categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu alte solduri de conturi sau categorii de operatiuni, nu este nici prevenita, nici descoperita si corectata prin sistemul contabil si de control intern utilizate. In general auditorul fixeaza un nivel ridicat al riscului legat de control atunci cand: -sistemele contabile si de control nu sunt aplicate corect; -sistemul contabil si cel de control intern ale intreprinderii sunt considerate ca insuficiente.

43. Ce este riscul inerent?

Consta in posibilitatea ca soldul unui cont sau o categorie de o p e r a t i u n i s a c o m p o r t e e r o r i semnificative, izolate sau impreuna cu erorile din alte conturi sau categorii de operatiuni, din cauza unui control intern insuficient. Pentru a evalua riscul inerent, auditorul recurge la judecati profesionale bazate pe evaluarea unor factori ca: - experienta si cunostintele cadrelor de conducere - presiuni exercitate auspra conducerii - natura activitatilor desfasurate de intreprindere - facotir influentand sectorul din care face parte intreprinderea - situatii financiare care pot sa contina anomalii - vulnerabilitatea activelor la pierderi sau deturnari - inregistrarea unor operatiuni neobisnuite si complexe, mai ales la sfarsitul exercitiului.

44. Ce este riscul de nedetectare?

Riscul de nedetectare consta in faptul ca controalele declansate de auditori nu reusesc sa descopere o eroare semnificativa in soldul unul cont sau intr-o categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu alte solduri sau categorii de operatiuni. Nivelul riscului de nedetectare depinde de controalele proprii ale auditorului, riscul de nedetectare nu poate fi eliminat in totalitate, oricare ar fi tehinicile si procedurile folosite de auditor.

45. Conceptul de independenta in audit

Principiul independentei se aplica tuturor profesionisitilor contabili in practica libera indiferent de natura serviciului profesional prestat. In cazul executarii insa a unor misiuni de audit prin care se furnizeaza o asigurare in ceea ce priveste credibilitatea situatiiilor sau informatiilor financiare in fata publicului., independenta devine cea mai sigura garantie ca profesionistul contabil si-a indeplinit misiunea in conditii de integritate si cu obiectivitate. Independenta are doua componente fundamentale - independenta de spirit (rationament profesional) este caracterizata prin starea de spirit care inlesneste obtinerea unei opinii neafectate de influente care pot compromite acest rationament profesionale, permitand profesionistului contabil sa actioneze cu integritate, cu obiectivitate si cu prudenta profesionala; -independenta in aparenta (comportamentul)s e c a r a c t e r i z e a z a p r i n e v i t a r e a f a p t e l o r s i circumstantelor care pot fi atat de semnificative incat o terta persoana, logica si informata ar putea ajunge la concluzia normala ca integritatea, obiectivitatea si prudenta profesionala alecabinetului sau ale unui membru au fost compromise.

Independenta este potential amenintata in urnatoarele situatii: - i n t e r e s p r o p r i u ; -slabirea autocontrolului; -renuntarea la propriile convingeri; -manifestari de familiarism; -actiuni de intimidare

46. Control de calitate in audit

Reprezinta un ansamblu de masuri luate de organismele profesionale, care vizeaza analiza moduluide organziare si functionare a unui cabinet si aprecierea modului de aplicare in cadrul cabientului a standardelor internationale si a normelor profesionale emise de aceste organisme. Obiective: -Oferirea catre public a unei bune perceptii despre calitatea serviciilor; -Armonizarea comportamentelor profesionale ale mebrilor; -Contribuirea la buna organizare a cabinetelor si la perfectionarea metodelor de lucru; -Aprecierea modului de aplicare a regulilor si normelor profesionale; -Dezvoltarea solidaritatii in randul profesiei, prin favorizarea contactelor dintre colegi, apropierea si respectul profesionistilor fata de organismul profesional. Principiile fundamentale care stau la baza organizarii controlului de calitate sunt: universalitatea, confidentialitatea, colegialitate, adaptarea controlului si urmarirea. Documentele europene prevad ca activitatea de control al calitatii p o a t e f i o r g a n i z a t a s i exercitata prin doua metode: -controale colegiale mmbrii activi ai profesiei sunt desemnati drept c o l e g i c a r e e f e c t u e a z a controlul; -controale prin personal angajat sunt persoane angajate de o o r g a n i z a t i e p r o f e s i o n a l a s a u o autoritate de reglementare care gireaza sistemul de control si efectueaza controlul de calitate.

47. Care sunt principalele misiuni speciale si misiuni conexe ale profesionistilor contabili?
Standardul International de Audit (ISA) 800 stabileste procedurile si principiile fundamentale, precum si modalitatile lor de aplicare cu privire la misiunile de audit cu scop special. Misiunile de audit cu scop special se pot referi la: - situatiile financiare stabilite dupa un referential contabil diferit de Standardele Internationale de Raportare Financiara si de normele nationale - conturi sau elemente de bilant sau rubric din situatiile financiare - respectarea clauzelor contractuale - situatiile financiare condensate

Auditorul trebuie sa examineze sis a evalueze concluziile trase din elementele probante reunite in timpul misiunii de audit special pentru a determina daca ele pot servi ca baza a opiniei sale, care trebuie scrisa si clar exprimata. Misiuni conexe: - misiuni de examinare a informatiilor financiare pe baza de procedure cuvenite - misiuni de compilare a informatiilor financiare