Planul de lucru:

1) Introducere;
2) Notiunea de audit financiar;
3) Obiectivele si functiile auditului financiar;
4) Principiile de baza si principala clasificare a auditului financiar;
5) Organizarea activitatii de audit in Romnia;
6) Concluzii.

INTRODUCERE

Activitatea de audit reprezinta o examinare profesionala a unei

informatii, in vederea exprimarii unei opinii responsabile si independente prin

raportarea la un criteriu sau standard de calitate, in opinia lui Ioan Opreanu in

Intocmirea si auditarea bilantului contabil.
Denumirea de audit isi are originea din latinescul audiere, care
inseamna a asculta, a audia, iar verbul englezesc to audit este tradus prin a
controla, a verifica, a inspecta.
Organizatiile economice si sociale au produs intotdeauna informatii
contabil financiare. Nevoia de a verifica aceste informatii implica un control al
conturilor, o revizuire a acestora, o examinare critica efectuata de persoane de
specialitate independente.
Realizarea oricarei misiuni de audit la organizatiile economice, implica
existenta unor reguli precise, formalizate, cunoscute si acceptate de emitatorii si
receptorii informatiei supuse auditului.
Aceste reguli sunt definite la nivel general national sau international. Se
ajunge la notiunea de norma, care permite aprecierea calitatii unui audit in raport
cu un sistem de referinta. Auditul financiar il gasim ancorat in stiinta
contabilitatii, care i-a dat viata si il hraneste permanent cu tot ceea ce ofera ea,
fara de care el, auditul, nu ar putea exista.
Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, a impus inevitabil alinierea
reglementarilor nationale ale contabilitatii cu principiile si normele dreptului
contabil practicate de statele membre ale Uniunii Europene.

AUDIT FINANCIAR

Se impune ca activitatea agentului economic sa fie controlata de catre o structura

de control externa, alta decat sistemul de control intern, care sa dea posibilitatea
2

oricarui partener si nu numai, de a accede, prin intermediul acesteia la datele si

informatiile privind starea patrimoniala a acesteia. Aceasta forma de control cunoscuta
sub denumirea de audit financiar se realizeaza de catre profesionisti, independenti sau
organizati in structuri distincte, ca persoane juridice.
In sens foarte larg auditul, reprezinta o examinare, de catre o persoana
independenta, competenta, a fidelitatii reprezentarilor contabile si financiare
apartinand unor anumite entitati economice.
Auditul financiar se defineste ca o examinare efectuata de un profesionist
competent si independent, expert contabil, cenzor sau contabil autorizat, in vederea
exprimarii unei opinii motivate asupra:
validitatii si corectei aplicari a procedurilor finaciar-contabile interne, stabilite
de conducerea intreprinderii;
imaginii fidele, clare si complete a patrimoniului, a situatiei financiare si a
rezultatelor obtinute de intreprindere
Conform IFAC1, auditul financiar constituie forma cea mai inalta de asigurare pe
care o poate da un profesionist asupra unei informatii, in opozitie cu misiunea de
examinare limitata care nu presupune decat o asigurare negativa.
Auditul financiar reprezinta, deci, un control independent al carui rezultat se
consemneaza intr-un raport adresat agentului economic sau institutiei autoritatii care a
mandatat auditorul(expert contabil, contabil autorizat, cenzor) sau a contractat cu
acesta exercitarea acestei activitati.

Obiectivele si functiile auditului financiar

Din definitia auditului financiar rezulta principalele obiective ale acestuia si anume:

1 International Federation of Accountants-organizatie de normalizare internationala

creata in 1977, regrupand instantele representative ale profesiei contabile din fiecare
din tarile membre
3

 obtinerea unor avize si recomandari obiective privind evaluarea rezultatelor

exploatarii si a respectarii politicii administratiei intreprinderii si asigurarea
credibilitatii informatiilor;
verificarea si certificarea bilantului contabil anual;
exprimarea unei opinii intr-un raport de audit, care trebuie sa contina, in mod
corect opinia auditorului asupra faptului daca situatiile financiare ofera o
imagine fidela in concordanta cu un cadru general de raportare financiara si,
atunci cand este cazul, daca situatiile financiare indeplinesc cerintele statutare;
aprecierea performantelor si eficientei sistemelor de informare si organizare;
imbunatatirea utilizarii informatiei contabile.
Analizand relatia imagine-realitate a situatiilor financiare , auditorul se refera, in
cele mai multe cazuri si la gestiunea intreprinderii, respectiv a agentului economic. In
acest sens, din verificarea modului de conducere a gestiunii, auditorul poate sa
constate daca intreprinderea este dotata cu un sistem propriu de control intern
caracterizat prin cele doua functii principale ale sale:
functia de control preventiv, formata din ansamblul masurilor organizatorice
destinate, in principal, protejarii patrimoniului;
functia de control ulterior, formata din ansamblul masurilor organizatorice
destinata stabilirii modului de administrare si utilizare a mijloacelor
economice si financiare. Aceasta functie a auditului intern mai este denumita,
in unele cazuri, functia de autocontrol a gestiunii.
Asigurarea credibilitatii imaginii, reprezentata de sistemul contabil al
intreprinderii prin conturile sale anuale sau prin informatiile specifice furnizate de
acesta, se face, in urma aplicarii procedurilor si metodologiilor specifice auditului
financiar-contabil, prin certificarea acestor informatii, de catre auditor, in calitatea
acestuia de profesionist competent si independent.
Auditul financiar are rolul de a:
verifica respectarea cadrului conceptual al contabilitatii general acceptate
a procedurilor interne stabilite de managementul agentului economic
(audit intern si statutar).
Procedura reprezinta o inlantuire logica de operatiuni cu scopul de a atinge un
anumit obiectiv.
Verificarea si certificarea reflectarii corecte in contabilitate a situatiilor
financiare, imaginea lor fidela, clara si completa pe parcursul intregului
exercitiu financiar. Corelarea acestor verificari cu modul de aplicare a
legislatiilor contabile inclusiv a Cadrului general de armonizare a
reglementarilor contabile, Cadrul general de intocmire si prezentare a
situatiilor a situatiilor financiare elaborate de Comitetul pentru Standarde
Internationale de Contabilitate (I.A.S.C.).
Astfel, rolul pricipal al auditului financiar consta in confirmarea veridicitatii
unei informatii financiare tinuta sa raspunda la doua categorii de interese, una interna
necesara conducerii in activitatea de gestionare a proceselor si o alta externa, necesara
informarii tertilor cu care intreprinderea se afla in relatii economice. In principiu,
4

pornind de la o anumita necesitate, la un moment dat, rolul auditului financiar se poate

manifesta in confirmarea oricarei informatii, insa, in modul cel mai elocvent, rolul sau
se manifesta in activitate de verificare si certificare a bilantului contabil anual.
Prin rezultatele sale, rolul auditului financiar-contabil, este, in final, atat de
protejare a patrimoniului unui agent economic, cat si de asigurare a unei credibilitati
majore, fata de parteneri, a informatiilor la care acestia au acces.
Activitate de audit financiar se desfasoara pe baza prevederilor si bazelor legale
care le permit celor ce o exercita atat realizarea scopurilor prin punerea in lucru a
tehnicilor adecvate cat si asigurarea ca opinia acestora, a auditorilor, va fi emisa in
functii de criterii omogene de apreciere.

Principiile de baza si principala clasificare a auditului financiar

Profesionistul care realizeaza activitatea de audit financiar (expert contabil sau

cenzor) este obligat sa respecte prevederile codului privind conduita etica si
profesionala a ezpertilor contabili si contabililot autorizati ale caror norme se bazeaza
pe urmatoarele principii:
1. Independenta fata de emitentul si receptorul de informatii financiar
contabile, ce permite auditorului efectuarea lucrarilor sale cu obiectivitate
si integritate;
2. Competenta profesionala manifestata in realizarea activitatii de audit, si
posibila numai prin actualizarea la zi a tuturor cunostintelor teoretice si
practice;
3. Secretul profesional asa cum stabilesc prevederile O.G. 65/19942;
4. Realitatea elementelor probante necesare fundamentarii opiniilor si
recomandarilor sale.
Clasificarea auditului
1) In functie de domeniul acoperit:
a) Auditul financiar in intregime sau o parte a conturilor anuale;
b) Auditul bugetelor- previziunile;
c) Auditul procedurilor- conformitate, fiabilitate, eficienta, cost, termene;
d) Auditul informaticii serviciul informatic, prelucrari informatice;
e) Auditul fiscal, social, juridic, conformitate, optimizare;
f) Auditul unei functii: trezorerie, plata, informatica, control de gestiune,
cumparari.
2) In functie de obiectul urmarit:
a) Auditul care se conformeaza regulilor externe, regulilor interne, (proceduri),
regulilor artei (control intern, securitatea informatica, conducerea proiectelor);
b) Auditul - diagnostic, fiabilitate, eficienta, cost, securitate;
c) Auditul financiar, operational, de gestiune
3) In functie de momentul efectuarii:
a) Audit a priori auditul este implicat in avizarea prealabila a efectuarii de
cheltuieli publice.Ordinele de plata si documentele justificative supuse
controlului pentru a verifica daca tranzactiile au fost avizate corespunzator, daca
sunt legale si conforme practicii, precum si daca prevederile bugetare sunt
suficiente;
b) Auditul a posteriori reprezinta auditul financiar care cuprinde examinarea
documentelor referitoare la o serie de tranzactii care permite institutiilor
supreme de control SAI-uri intocmirea de rapoarte privind conturile publice pe
baza carora legislativul poate formula opinii.
4) In functie de modul de organizare a activitatii de audit se disting tipurile de audit
intern si extern.
2 Modificata si completata prin O.G. 89/1997
6

Auditul intern este activitatea ce isi propune sa formuleze o opinie autorizata,

exprimata de catre profesionistul auditor intern asupra validitatii si aplicarii corecte a
procedurilor financiar-contabile interne, instituite de catre conducerea unitatii
economice;
Auditul legal este activitatea ce isi propune sa formuleze o opinie autorizata
exprimata de catre profesionistul auditor asupra starii patrimoniului, a situatiei
financiare, si a rezultatelor obtinute. Auditul legal poate fi exercitat si de catre organele
proprii, cenzorii autorizati dar, de cele mai multe ori, este realizat de catre persoane
externe avand calitatea de expert contabil, caz in care acesta se mai numeste si audit
contractual.
Auditul legal este forma de audit financiar care se caracterizeaza prin faptul ca
atributiile privind supravegherea gestiunii societatii comerciale, verificarea si
certificarea bilantului contabil, executate de cenzori se realizeaza potrivit dispozitiilor
legale in baza mandatului primit din partea Adunarii generala ordinare a unitatii
patrimoniale respective.
Auditul contractual este forma auditului financiar in care relatia privind modul de
executare a lucrarilor specifice care necesita verificarea si atestarea informatiei
financiar-contabile este stabilita pe baze contractuale. Auditul contractual se exercita
de catre contabil, contabil autorizati sau cenzori si are ca obiectiv general certifiicarea
unor date sau informatii care necesita o informare in plus in vederea unei mai mari
credibilitati si se refera in special la:
Unele elemente de bilant;
Diferite situatii financiare destinate partenerilor;
Evaluari privind restructurarea intreprinderilor;
Diferite proiecte financiare, planuri bugetare etc.

Organizarea activitatii de audit in Romnia

Auditul financiar se efectueaza de catre persoane fizice si juridice care au

calitatea de auditor financiar dobandita in conformitate cu reglementarile legale.
Societatile comerciale ale caror conturi anuale sunt supuse auditarii se stabilesc
anual prin ordin al ministrului finantelor publice. Auditarea se face in conformitate cu
cerintele directivelor Uniunii Europene in domeniu, cu programul de dezvoltare a
sistemului contabil din Romania si cu legislatia in vigoare.
Organizarea si conducerea activitatii de audit financiar se realizeaza de Camera
Auditorilor Financiari din Romania, ca organizatie profesionala de utilitate publica.
Camera Auditorilor Financiari din Romania in numele statului, organizeaza,
coordoneaza si monitorizeaza desfasurarea activitatii de audit financiar. Camera
Auditorilor Financiari din Romania este infiintata prin lege ca persoana juridica
romana si functioneaza sub forma unei organizatii profesionale fara scop lucrativ.
Sediul camerei este in Bucuresti, aceasta isi poate constitui unitati teritoriale fara
personalitate juridica, numite filiale. Scopul principal este de atribuire si retragere a
calitatii de auditor financiar persoanelor care indeplinesc cerintele legale.
Organele de conducere, administrare si control al Camerei Auditorilor sunt:
Conferinta
Consiliul
Biroul Permanent al Consiliului Camerei.
Membrii consiliului sunt alesi in cadrul conferintei putand indeplini cel mult 2
mandate, iar consiliul camerei alege biroul permanent pe aceeasi perioada.
Managementul executiv al Camerei este asigurat de consiliul camerei, compus din
presedinte, vicepresedinte si membri.
Dintre atributiile si obligatiile principale ale camerei amintim:
Elaboreaza:
Regulamentul de organizare si functionare
Codul privind conduita etica si profesionala in domeniul auditului
financiar
Standardele de audit
Normele interne privind activitatea camerei
Normele privind procedurile de control al calitatii auditului financiar.

Raportul de audit

Este partea in care se prezinta concluzia sau setul de concluzii si recomandari pe

care auditorul le adreseaza celui care i-a solicitat realizarea activitatii de audit. Pentru
formularea acestei opinii auditorul trebuie sa asigure utilizatorul sau publicul ca a
raspuns urmatoarelor cerinte :
1. A obtinut toate informatiile necesare scopului asa cum acesta a fost stabilit;
2. Informatiile analizate au fost din categoria celor inscrise in evidentele analizate
pe baza prevederilor in vigoare;
3. Informatiile analizate ofera o imagine clara exacta si corecta asupra
patimoniului entitatii analizate si rezultatele financiare si permit desprinderea unei
concluzii in legatura cu viitorul acesteia;
4. Documentele de sinteza au fost intocmite pe baza datelor si informatiilor
inscrise in documentele primare si evidenta contabila a entitatii;
5. Activitatea de audit s-a realizat pe baza prevederilor si standardelor in vigoare.
Din punct de vedere structural raportul de audit este format din urmatoarele parti
componente :
1) Titlul raportului - trebuie sa fie sugestiv si sa faca referire la: calitatea auditorului
(independent, cenzor intern etc), subiectul auditat ( unitate subunitate alte structuri).
EX : Raportul echipe de auditori independenti catre consiliul de administratie al S.C.X
S.A.
2) Persoana fizica/juridica careia ii este adresat raportul. Adresantul trebuie
mentionat asa cum acesta a fost stabilit prin contractul sau dispozitia prin care s-a
aprobat respectiv dispus actiunea de audit financiar.
EX : Daca auditul a fost efectuat de structurile Ministerului Economiei si Finantelor
atunci raportul se va adresa celui ce l-a solicitat ( ministru secretar de stat etc).
3) Introducerea este capitolul in care se prezinta urmatoarele informatii :
- obiectivul activitatii de audit ;
- prezentarea pe scurt a obiectivului de audit ( S.C , institutie publica etc).
- documentele primare, situatiile centralizatoare si de sinteza analizate si perioada pe
care acestea o acopera.
4) Maniera de realizare a auditului - este o parte a raportului in care auditorul
declara ca si-a desfasurat activitatea in baza standardelor generale sau a practicilor
specifice stabilite. In lipsa acestei precizari se va intelege ca activitatea de audit s-a
desfasurat in baza practicilor nationale institutionalizate prin prevederi legale. Tot in
cadrul acestei parti a raportului se vor mai mentiona cateva declaratii in legatura cu
faptul ca activitatea planificata si realizata va conferii utilizatorului (adresantului) un
grad de siguranta rezonabila in ceea ce priveste starea situatiilor financiare analizate in
9

sensul ca acestea nu contin abateri semnificative de la standerdele prin care au fost

aprobate.
Se mai mentioneaza faptul ca examinarea situatiilor financiare s-a desfasurat in
baza de teste si avand in vedere evaluarea principiilor contabile utilizate la realizarea
activitatii in finalul acestei parti auditorul va mentiona ca rezultatele activitatile sale
pot pot oferi o baza suficient de rezonabila pt desprinderea unei concluzii care sa stea
la baza unei decizii in vederea exprimarii unei opinii.
5) Opinia Auditorului - referitoare la tema data se exprima in legatura cu
regularitatea si sinceritatea datelor analizate precum si cu fidelitatea reflectarii in
documentele de sinteza a acestor informatii care toate formeaza probele de audit.
In functie de natura concluziilor desprinse din analiza acestor probe de audit, opinia
auditorului poate fi :
1. Opinie fara rezerve ( necalificata) ;
2. Opinie cu rezerve ( calificata) ;
3. Opinie contrara ( defavorabila) ;
4. Separat de aceste 3 cazuri mai poate fii intalnita si situatia imposibilitatii
exprimarii unei opinii.

Concluzii

10

Auditul financiar reprezinta o activitate importanta exercitata de catre un

segment al profesionistilor contabili auditori financiari prin informatiile pe care se
furnizeaza rapoartele sale asupra situatiilor financiare ale unei entitati utilizatorilor
diversi, care devin din ce in ce mai interesati si mai numerosi odata cu accentuarea
procesului de globalizare.
Indeplinirea obiectivelor auditului financiar in conditii de certitudine absoluta,
chiar daca este posibil de realizat, presupune o activitate costisitoare. Pentru a diminua
aceste costuri exista insa posibilitatea realizarii auditului pe baza de teste.
Auditorii nu sunt responsabili pentru prevenirea si detectarea coruptiei, fraudei
si erorilor, chiar daca auditurile anuale pot impiedica savarsirea de greseli si
eventualele neglijente. Responsabilitatea pentru prevenirea si detectarea coruptiei,
fraudei, erorilor, precum si pentru luarea de masuri corespunzatoare revine,
managementului unitatilor publice auditate.
Totusi, este important ca auditorii sa fie in alerta atunci cand constata slabiciuni
ale controlului intern, neeconcordante in modul de intocmire a evidentelor financiarcontabile, erori, operatiuni economice sau rezultate neobisnuite, care indica existenta
fraudei, lipsei de probitate sau coruptiei.

Bibliografie:

11

1. Petre V. Popeanga, Auditul financiar contabil, Ed. Tribuna economica,

Bucuresti 1999;
2. Camera Auditorilor din Romnia Audit financiar, Ed. Economica, Bucuresti
2000;
3. Dr. Petre Popeanga, dr. Gabriel Popeanga, Control financiar si fiscal, Ed.
CECCAR, Bucuresti 2004;
4. Marin Menu, Constantin Afanase, Iuliana Panaitescu, Dan Vilaia audit
financiar , Ed. Tehnica-Info, Chiinu 2009;
5. Surse on-line: www.contabilii.ro

12