UNITATEA I DE ÎNVĂȚARE:

SCOPUL ȘI PRINCIPIILE
AUDITULUI FINANCIAR
VERONICA GROSU
Audit financiar
Notiunea de audit financiar, obiectivele sale in
cadrul unei entitati economice si motivele care
au condus la dezvoltarea profesiei

continutul, linia de formare si cadrul de reglementare caruia i

se subscrie profesia de auditor financiar pe plan national si
international, precum si principiile pe care auditorii isi
Obiective bazeaza activitatea

conceptul si relevanta Codului de Etica al auditorilor

din perspectiva istorica si economica

Rolul auditorului financiar din prisma

managementului companiilor client,
responsabilitatile partilor in cadrul misiunii de
audit si obiectivele acesteia
 DEFINIREA, SCOPUL SI NECESITATEA
SERVICIILOR DE AUDIT FINANCIAR

Auditul financiar reprezinta un serviciu

de certificare financiar contabila privind
conformitatea situatiilor financiare cu
principiile si referintele contabile
general acceptate, sub toate aspectele
sale semnificative.
 In ce conditii este obligatoriu auditul financiar?
 Conform legislatiei din Romania, respectiv Reglementarii 29.12.2014 privind
Reglementările contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi situaţiile
financiare anuale consolidate din 29.12.2014, auditul financiar este obligatoriu pentru
societatile care se regasesc in doua dintre urmatoarele situatii:

 Au o cifra neta de afaceri care depaseste 32.000.000;

 Au active totale care depasesc 16.000.000 lei;
 Au un numar de salariati mai mare sau egal cu 50, in medie, in cursul
exercitiului financiar.
 Aceste reglementari sunt valabile pentru societatile de interes public, societatile
comerciale cu valori mobiliare admise la tranzactionare pe o piata reglementata,
societati si companii nationale, persoane juridice membre ale unui grup de societati
care aplica SIRF (Standardele Internationale de Raportare Financiara), societatile de
leasing si persoanele juridice care functioneaza pe baza unor imprumuturi
nerambursabile sau garantate de catre stat.
 Obligatia de auditare pentru entitatile prevazute la prezentul alineat se aplica atunci
cand acestea depasesc limitele respective in doua exercitii financiare consecutive. De
asemenea, entitatile respective sunt scutite de la obligatia de auditare a situatiilor
financiare anuale daca limitele a doua dintre cele trei criterii mentionate nu sunt
depasite in doua exercitii financiare consecutive.
Ce acte normative reglementeaza sau impun un audit
financiar?
 Legea 162/2017 privind auditul statutar al situaţiilor financiare
anuale și al situatiilor financiare anuale consolidate si de
modificare a unor acte normative
 Ordonanta de Urgenta nr. 75/ 1999, cu revizuirile si modificarile
ulterioare, privind activitatea de audit financiar
 Legea nr. 26/ 2010 pentru modificarea si completarea Ordonantei
de urgenta a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit
financiar
 Directiva 2006/ 43/ CE a Parlamentului European si a Consiliului
privind auditul statutar
 Ordonanta de urgenta. 99/ 2006 privind institutiile de credit si
adecvarea capitalului
 Ordinul Ministerului Finantelor Publice nr. 1.121/ 2006 privind
aplicarea Standardelor Internationale de Raportare Financiara
 Legea Contabilitatii nr. 82/ 1991
 Legea nr. 93/ 2009 privind institutiile financiare nebancare
Scopul auditului financiar
Scopul auditului este de a stabili daca informatiile si datele examinate
sunt in concordanta cu normele legale si cele contractuale prestabilite de
catre o companie cu beneficiarii, colaboratorii sau celelalte entitati in fata
carora raspunde legal. In acest fel sunt depistate si cuantificate
eventualele erori sau nereguli si sunt desfasurate revizuiri privind
desfasurarea activitatilor companiei.

Asadar, scopul auditului financiar este acela de a exprima o opinie

obiectiva si independenta in ceea ce priveste respectarea reglementarilor
contabile general acceptate.

Auditul financiar urmareste obiective diverse, in functie de nevoile

companiei sau ale solicitantului auditului:

Verificarea respectarii legislatiei

Depistarea eventualelor fraude
Evaluarea solvabilitatii unei companii
Propunerea unor masuri pentru atingerea scopurilor unitatii
Scopul auditului financiar este acela de
a exprima o opinie rezonabila, obiectiva
si independenta privind respectarea
principiile contabile general acceptate,
asigurandu-se totodata de regularitatea
activitatii contabile, conforme
referentialului contabil.
Asigurarea rezonabilă este un concept legat de
cumularea probelor de audit necesare pentru ca
auditorul să concluzioneze faptul că nu există denaturări
semnificative în situaţiile financiare ale unei entităţi.
Un auditor nu poate obţine o asigurare absolută
deoarece există limitări inerente ale unui audit, care
afectează capacitatea auditorului de a detecta
denaturările semnificative. Aceste limitări sunt cauzate
de factori precum:
Utilizarea testelor;
Limitările inerente ale controlului intern (de
exemplu, posibilitatea eludării acestuia de către
conducere şi a existenţei unor înţelegeri secrete);
Faptul că majoritatea probelor de audit sunt
persuasive, mai degrabă decât conclusive.
Tipuri de audit financiar si caracteristicile acestora



Auditul financiar poate fi intern sau extern, in functie de obiectivele urmarite prin realizarea acestuia
(in ceea ce priveste caracterul independent al auditului, standardele si normele de calitate, aria de
aplicabilitate si raportarea, a se vedea pagina web a Camerei Auditorilor Financiari din Romania).


Auditul intern


Auditul intern poate fi realizat in cadrul entitatii sau al societatii sau externalizat catre un auditor compentent.
Acesta urmareste si analizeaza respectarea normelor stabilite la nivelul acesteia (regulament intern, decizii de
management, proceduri de lucru etc.).

Acesta este un sistem de control intern si contabil, menit sa prevada si sa evite eventualele riscuri la care este
expusa societatea din prisma propriei functionari. Auditul intern vizeaza si utilizarea eficienta a resurselor
umane, materiale si financiare si poate servi drept premisa pentru adoptarea unor masuri de prevenire si
eliminare a cauzelor neconcordantelor.

Auditul extern

Auditul financiar extern poate fi, la randul sau, de doua tipuri: audit statutar si audit contractual. Desi se face
adesea o confuzie intre auditul financiar si cel statutar, primul il poate include pe cel din urma si este mai extins
decat acesta. Auditul financiar poate viza procedurile informatizate prin care se face contabilitatea societatii,
operatiunile de schimb financiar, contabilizarea cheltuielilor sociale si respectarea reglementarilor legale
sociale, situatia fiscala sau conturile de clienti.


Auditul statutar
 Auditul statutar reprezinta auditul situatiilor financiare anuale sau al
situatiilor financiare anuale consolidate, asa cum este prevazut de
legislata comunitara, transpusa in reglementarile nationale.

Auditul contractual
 Auditul contractual este realizat de un auditor financiar contractual, in
urma semnarii unui contract intre acesta si societate. Acesta poate fi
realizat in cazul in care se decide, la nivelul societatii fara auditor
statutar, realizarea unei misiuni de audit financiar. De asemenea, poate
fi realizat si in cazurile in care societatea doreste opinia unui auditor,
altul decat cel statutar.
 Auditul contractual poate fi solicitat si de catre terti in anumite situatii;
in astfel de cazuri, se cere o evaluare dintr-o anumita perspectiva,
pentru stabilirea termenelor unui contract. De exemplu, institutiile
bancare sau societatile de leasing pot cere un audit contractual in
vederea acordarii unui imprumut.
Etapele auditului financiar

Realizarea unui audit financiar se face in mai multe etape, astfel:

Intr-o prima faza, are loc acceptarea mandatului; aceasta presupune schimbul de
scrisori si contractarea serviciilor auditorului, prezentarea initiala a societatii sau a
entitatii si examinarea preliminara a independentei si a lipsei incompatibilitatilor.
A doua etapa presupune orientarea si planificarea auditului. Aceasta se realizeaza in
urma aprofundarii informatiilor generale despre entitatea analizata si implica
identificarea domeniilor si a sistemelor referential, legal, contabil si fiscal, analizarea
riscurilor, stabilirea dimensiunii esantioanelor si redactarea, respectiv elaborarea
planurilor de audit si de actiune.
A treia etapa reprezinta evaluarea controlului intern si redactarea unui raport de
analiza a acestuia.
A patra etapa presupune controlul conturilor si al situatiei contabile.
In a cincea etapa se examineaza situatiile financiare.
In a sasea etapa sunt analizate evenimentele si actiunile ce au urmat exercitiului.
A saptea etapa este cea in care se realizeaza misiunile auxiliare. Acestea pot fi
chestionare, observatii, note de sinteza sau scrisori de afirmare.
Ultima etapa a auditului financiar este cea de raportare finala.
Cum alegi un auditor si care sunt responsabilitatile acestuia

Auditorul financiar este un specialist responsabil cu obtinerea probelor de audit si
raportarea de audit. Acesta trebuie sa verifice conformitatea tuturor aspectelor
semnificative ce tin de situatia financiara cu cadrul general de raportare.


Probele de audit sunt obtinute atat din interiorul companiei, cat si din surse externe,
respectiv tertii si colaboratorii contractuali ai companiei. De la studiul documentelor
puse la dispozitie de catre entitatea auditata si observarea activitatilor din cadrul
acestuia la recomandarile pentru managementul companiei privind realizarea unor
ajustari financiar-contabile, toate acestea sunt responsabilitati ale auditorului financiar
extern.


Alegerea unui auditor atestat CAFR este o decizie de afaceri. Ia in considerare cerintele
legale, financiare, de gestiune sau contabile care trebuie analizate, experienta
auditorului sau a firmei de audit si interactiunea lor cu entitati similare afacerii tale si,
nu in ultimul rand, oferta de pret pentru auditul solicitat. Asigura-te ca auditorul
intelege structura organizationala actuala si felul in care functioneaza compania
auditata, astfel aceasta va putea beneficia de un real ajutor privind ajustarile de care are
nevoie compania.
 PRINCIPIILE CONTABILE

Principiul prudentei care nu admite "supraevaluarea

elementelor de activ si a veniturilor, respectiv subevaluarea
elementelor de pasiv si a cheltuielilor, tinand cont de
deprecierile, riscurile si pierderile posibile generate de
desfasurarea activitatii exercitiului financiar curent sau
anterior.
Continuitatea activitatii presupune că entitatea îşi
continuă în mod normal funcţionarea într-un viitor
previzibil, fără a intra în imposibilitatea continuării
activităţii sau fără reducerea semnificativă a acesteia. Dacă
administratorii entităţii au luat cunoştinţă de unele
elemente de nesiguranţă legate de anumite evenimente
care pot duce la incapacitatea instituţiei (întreprinderii)
de a-şi continua activitatea, aceste elemente trebuie
prezentate în notele explicative;
Contabilitatea de angajamente conform căruia
tranzacţiile şi evenimentele sunt înregistrate în
conturi atunci când apar şi nu când sumele sunt
plătite sau încasate.
Principiul independentei exercitiului prevede Se vor
lua în considerare toate veniturile şi cheltuielile
corespunzătoare exerciţiului financiar pentru care se face
raportarea, fără a se ţine seama de data încasării sumelor
sau a efectuării plăţilor (vezi "contabilitatea de
angajamente")
Permanenta metodelor conform căruia este obligatorie
continuitatea aplicării aceloraşi reguli şi norme privind
evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi prezentarea
elementelor patrimoniale şi a rezultatelor, asigurând
comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile.
 Evaluarea distincta a elementelor de activ şi de
datorii. În vederea stabilirii valorii totale corespunzătoare
unei poziţii din bilanţ se va determina separat valoarea
aferentă fiecărui element individual de activ sau de pasiv,
indiferent de conţinutul său economic, de evoluţia
previzibilă a pieţei, de consecinţele pe care le are această
evaluare. Odată stabilită corect valoarea, mai departe,
prelucrarea şi sistematizarea informaţiilor o face
contabilitatea după toate regulile sale specifice.

Intangibilitatea bilantului de deschidere conform

caruia bilanţul de deschidere al unui exerciţiu trebuie să
corespundă cu bilanţul de închidere a exerciţiului
precedent, cu excepţia corecţiilor impuse de aplicarea I.A.S.
8.
 Necompensarea - Valorile elementelor ce reprezintă
active nu pot fi compensate cu valorile elementelor ce
reprezintă pasive, respectiv veniturile cu cheltuielile,
cu excepţia compensărilor între active şi pasive admise
de Standardele Internaţionale de Contabilitate
Contabilizarea si prezentarea elementelor din bilant si din contul
de profit si pierdere-tinand seama de fondul economic al
tranzactiei sau al angajamentului in cauza.  Informaţiile prezentate
în situaţiile financiare trebuie să reflecte realitatea economică a
evenimentelor şi tranzacţiilor, nu numai forma lor juridică.

Pragul de semnificatie - prevede ca orice element care are o

valoare semnificativă să fie prezentat distinct în situaţiile
financiare. Elementele cu valori nesemnificative, cele care au
aceeaşi natură sau funcţii similare vor fi însumate.
 2. Referentialul contabil
Norme contabile internationale ( IAS/IFRS)
Normele contabile nationale
Alte referinte contabile bine precizate, recunoscute si
reglementate.

La modul general, auditul inseamna examinarea unor informatii in

mod profesionist si exprimarea unei opinii independente,
obiective si rezonabile, facandu-se referinta la anumite criterii de
calitate. In functie de domeniul unde este aplicat acest principiu
general, exista multe tipuri de audit, de la cel financiar-contabil si
pana la auditul performantei, al sistemelor informatice sau al
politicii de securitate a datelor.
 Ce entitati sunt obligate sa efectueze un audit financiar conform legislatiei romanesti?

Societatile care, la inchiderea unui exercitiu financiar, indeplinesc cel putin

doua din urmatoarele trei criterii:
 Au active totale peste 3.650.000 euro
 Au cifra de afaceri neta peste 7300000 euro
 Au un numar mediu de salariati in cursul exercitiului financiar mai
mare sau egal cu 50.
Societatile de interes public: institutiile de credit, societatile de asigurare/
reasigurare, entitatile reglementate si supravegheate de CNVM (Comisia
Nationala a Valorilor Mobiliare), societatile comerciale ale caror valori
mobiliare sunt admise la tranzactionare pe o piata reglementata,
companiile si societatile nationale, persoanele juridice care apartin unui
grup de societati si intra in perimetrul de consolidare de catre o societate-
mama care aplica Standardele Internationale de Raportare Financiara,
societatile de leasing, si persoanele juridice, altele decat cele de mai
sus, care beneficiaza de imprumuturi nerambursabile sau cu garantia statului .
 1.3. PROFESIA DE AUDITOR FINANCIAR - CADRU DE
REFERINTA NATIONAL SI INTERNATIONAL

Initial, obiectivul auditului era acela de a detecta fraudele si

erorile, proces ce implica verificarea detaliata a tuturor
operatiunilor efectuate de catre entitate si a modului de
inregistrare a acestora din punct de vedere contabil. Acest obiectiv
a evoluat de-a lungul timpului, ajungand in momentul de fata sa
fie reprezentat de exprimarea unei opinii de specialitate asupra
fidelitatii prezentarii imaginii patrimoniului entitatii, a situatiei
financiare si rezultatelor obtinute. Se urmareste, in acest sens,
masura in care informatiile inregistrate in contabilitate reflecta
evenimentele economice ce-au avut loc intr-o anumita perioada ,
eforturile auditorului fiind astfel intensificate in vederea
identificarii eventualelor manipulari ale informatiilor furnizate de
sistemul financiar, pentru a preveni cazurile de contabilitatea
creativa sau frauda.
 În prezent există mai multe tipuri de audit financiar:

Auditul situaţiilor
financiare este Auditul
efectuat pentru a se Auditul operaţional
conformităţii
determina dacă reprezintă analiza
trebuie să
situaţiile financiare oricărei porţiuni a
determine dacă
în ansamblu procedurilor şi
entitatea examinată
(informaţiile metodelor
respectă anumite
verificate) sunt operaţionale ale
prezentate în acord proceduri, reguli
unei organizaţii, în
cu anumite criterii sau reglementări
scopul evaluării
care se referă în definite de o
eficienţei şi
special la principiile autoritate
eficacităţii lor;
contabile general supraordonată
acceptate;
Profesia de auditor financiar pe plan international

Profesia de auditor financiar pe plan international este

reglementata de Federatia Internationala a Contabililor (IFAC)
cu sediul central in Statele Unite ale Americii.
 IFAC este organizaţia care reglementează profesia contabilă si
de audit la nivel global. Împreună cu cele 159 de organizaţii
membre din 124 de ţări, IFAC acţionează în scopul protejării
interesului public prin încurajarea de practici de înaltă calitate
pentru contabilii din întreaga lume.
Membrii IFAC reprezintă 2.5 milioane de contabili angajaţi în
sectorul public, industrie şi comerţ, instituţii guvernamentale şi
mediul academic.
 Sursa: www.ifac.org
Standardele stabilite de IFAC sunt următoarele:
Standardele Internaţionale de audit, angajamente de
asigurare şi servicii conexe
Standarde Internaţionale privind controlul calităţii
Codul internaţional privind conduita etică şi profesională
Standarde Internaţionale privind educaţia profesională
Standarde Internaţionale de Contabilitate pentru
sectorul public
Dintre standardele de mai sus, cele dedicate
exclusiv profesiei de audit financiar sunt
Standardele Internaţionale de audit,
angajamente de asigurare şi servicii conexe si
Codul internaţional privind conduita etică şi
profesională
Profesia de auditor financiar pe plan national

Serviciile de audit financiar pot fi îndeplinite în țara noastră

de către auditori financiari certificați de către Camera
Auditorilor Financiari din Romania, aceștia fiind persoane
fizice autorizate sau persoane juridice care pot realiza
misiuni de audit financiar prin intermediul auditorilor săi, la
rândul lor, persoane fizice autorizate să desfașoare activități
de audit financiar.
Camera AuditorilorMisiunea CAFR ca
Financiari din România organism profesional al
(CAFR) este corpul auditorilor financiari din
profesional de interes public, România este aceea de a
non-profit, care, conform furniza un cadru general de
legii, organizează, audit de înalta calitate, în
coordonează şi autorizează conformitate atât cu
în numele statului, Standardele Internaţionale
activitatea de audit financiar de Audit, emise de IFAC,
din România şi prin urmare, adoptate integral de CAFR,
transpune prevederile cat şi cu alte standarde
Directivei a VIII a C.E., profesionale şi reglementari
privind auditului statutar al emise de CAFR.
situaţiilor financiare al
entităţilor economice şi non-
profit.
 In Romania, calitatea de auditor financiar si deptul de
exercitare a profesiei se acorda de catre Camera Auditorilor
Financiari din Romania (CAFR). CAFR acorda aceasta calitate
in baza art. 11 sau in baza art.12 din OUG 75 pe 1999, cu
modificarile si completarile ulterioare.

Auditorii financiari, membri ai CAFR, pot desfasura

urmatoarele activitati economico-financiare, in
exercitarea independenta a profesiei:
 audit financiar;
 audit intern;

 consultanta financiar-contabila si fiscala;

 asigurarea managementului financiar-contabil;

 pregatire profesionala de specialitate in domeniu;

 expertiza contabila;

 evaluare (cu conditia obtinerii calitatii de evaluator)

 reorganizare judiciara si lichidare.

Autoritatea pentru Supravegherea Publică a
Activităţii de Audit Statutar (ASPAAS) este autoritatea
competentă în domeniul supravegherii în interes public a
auditului statutar şi îşi exercită atribuţiile potrivit
prevederilor Legii 162/2017.
ASPAAS este instituţie publică, cu personalitate juridică,
având rolul de a asigura supravegherea în interes public,
potrivit principiilor cuprinse în Directiva 2006/43/CE, cu
modificările şi completările ulterioare, asigurând
aplicarea, implementarea şi urmărirea respectării actelor
normative emise la nivelul Uniunii Europene, transpuse în
legislaţia naţională sau care se aplică direct, în domeniile
prevăzute de prezenta lege.
ASPAAS funcţionează în subordinea Ministerului
Finanţelor Publice.
 1.4. CODUL DE ETICA
Scopul activităţii auditorilor este acela de a restabili o
încredere rezonabilă între producători şi utilizatori ai
informaţiei contabile. Astfel, auditorii contribuie la protejarea
intereselor diferitelor categorii de beneficiari ai informaţiei
contabile, atunci când aceştia iau decizii economice.
Pentru a-si indeplini astfel sarcinile profesionale, pe langa o
pregatire tehnica solida, auditorul financiar se supune Codului
internaţional privind conduita etică şi profesională emis si
revizuit de IFAC.
Codul privind conduita etică şi profesională precizează că
obiectivele profesiei de auditor financiar le reprezintă
activităţile desfăşurate la cele mai înalte standarde de
profesionalism „cu scopul de“ a îndeplini cerinţele interesului
public „prin cel mai înalt nivel de performanţă“.
 Informatia prezentata in
Credibilitate situatiile financiare este
credibila si obiectiva

Serviciile de audit trebuie sa

Calitatea serviciilor beneficieze de un grad inalt
de profesionalism si calitate
Obiectivele auditorului
financiar
Beneficiarii misiunilor de audit isi
manifesta increderea in
Incredere profesionalismul serviciilor de
audit datorita cadrului de
conduita etica

Clientii isi pot identifica si

Profesionalism selecta auditorii cu cele mai
inalte performante
 Independenţă
si obiectivitate

interes public
si asumarea
Confidenţialitate raspunderilo
r

Principiile
auditorulu
i financiar

Integritate
Standard si conduita
e tehnice profesional
a
Competenţă
profesională şi
atenţia cuvenită
Acceptarea responsabilităţii faţă de public constituie o caracteristică
esenţială a profesiei de auditor financiar, fiind responsabil de serviciile
profesionale desfăşurate în domeniul auditului financiar nu înseamnă
numai satisfacerea cerinţelor unui client.

Rolul auditorilor financiari este foarte important în societate. Plaja

largă de utilizatori ai informaţiei contabile prin public (investitori,
salariaţi, creditori, debitori, instituţii financiare, guvern) se bazează pe
validarea conturilor anuale realizate de auditorii financiari profesionişti
în tot ceea ce înseamnă instrumentare tehnică contabilă şi o raportare
financiară corectă, un management financiar eficient şi consultanţă
competentă pentru un spectru larg al afacerii.

Obiectivele şi principiile fundamentale sunt generale şi ele nu pot fi

utilizate pentru rezolvarea problematicii de etică într-un anume caz.
Există situaţii specifice ale profesiunii de auditor financiar, în care etica
impune prioritar anumite obiective şi principii.
În audit, independenţaIndependenţa auditorului
înseamnă a adopta un reprezinta o atitudine de
punct de vedere spirit caracterizată de
nepărtinitor în cursul integritate şi de o abordare
executării testelor de obiectivă a procesului de
audit, al evaluării audit, iar conceptul cere
rezultatelor acestor teste şi auditorului să îşi desfăşoare
al întocmirii raportului de activitatea în mod liber şi în
audit. mod obiectiv
Scopul raportului de audit, de a spori credibilitatea

situaţiilor financiare prin oferirea unei asigurări

rezonabile în scris de la o sursă independentă, ar fi
compromis dacă utilizatorii lui ar crede că auditorul
poate fi influenţat de directorii de companii sau de
conflicte de interese (de exemplu, în cazul în care
auditorul deţine acţiuni la societatea auditată).
 Elemente de risc ce pot conduce la afectarea independentei auditorului:
Efectul intereselor personale apare atunci când firma de
audit sau un membru al acesteia obţine beneficii financiare
sau alte beneficii personale.
Exemple de circumstanţe care pot conduce la beneficii
personale:
 Un interes financiar direct sau material indirect în auditul
clientului;
 Împrumuturi garantate pentru sau din partea clientului
auditat sau din partea conducerii clientului;
 Dependenţa nejustificată faţă de comisioanele plătite
de client auditorului;
 Grija faţă de posibilitatea pierderii angajamentului;
 Relaţia de afaceri relativ strânsă cu clientul auditat;
 Autorevizuirea intră în scenă atunci când firma de audit
sau un membru al acesteia este pus în situaţia de a revizui
opinia sa şi concluziile trase despre situaţiile financiare care
constituie subiectul auditului.
Exemple de astfel de situaţii:
Un membru al echipei de audit a fost sau este, fie director,
funcţionar, sau un alt tip de angajat al firmei, aflat în
postura de a exercita în mod direct şi semnificativ influenţa
asupra subiectului misiunii de audit;
Efectuarea pentru client a unor servicii care afectează în
mod direct sau punctual angajamentul de audit;
Eficacitatea colectării cu responsabilitate a probelor de
audit.
Reprezentarea şi propaganda în favoarea clientului
apăre atunci când echipa de audit sau un membru al
acesteia promovează (sau poate este perceput a promova)
poziţia unui client până în punctul în care obiectivitatea
auditorului poate fi compromisă (de exemplu situaţia în
care auditorul acţionează ca şi avocat al firmei client în
litigiile sau disputele acesteia cu terţe părţi).


Familiaritatea intevine sub forma apropieri faţă de clientul auditat,
fie atunci când un membru al echipei de audit are un membru
apropriat al familiei care prin poziţia sa de angajat al clientului, este
în postura de a influenţa direct şi semnificativ desfăşurarea lucrărilor
de audit, fie sub forma unei simpatii faţă de client datorită
parteneriatului îndelungat, sau cel mai simplu prin acceptarea de
cadouri şi atenţii, numai dacă valoarea este semnificativă.
 1.5. RASPUNDEREA MANAGEMENTULUI SI RASPUNDEREA
AUDITORULUI IN CADRUL MISIUNILOR DE AUDIT

Datorita importantei misiunilor de audit si a informatiilor ce

decurg din acestea, este foarte important ca managementul
sa inteleaga rolul auditorului financiar in cadrul entitatii,
scopul auditului si responsabilitatile pe care acesta le imparte
alaturi de conducerea companiei.
Un flux optim de informare intre management si auditor este
cu atat mai mult de dorit cu cat exprimarea opiniei de audit
poate fi influentata negativ in cazul in care cel dintai nu isi
intelege rolul in aceasta colaborare sau opune rezistenta in a
dispune informarea completa si sincera a auditorului asupra
aspectelor financiar contabile semnificative din cadrul
entitatii.
Auditorul este responsabil pentru formarea şi exprimarea
unei opinii asupra situaţiilor financiare.

Astfel, auditorul este orientat atât spre verificarea respectării

cadrului conceptual al contabilităţii (postulate, principii,
norme şi reguli de evaluare general acceptate), a procedurilor
interne stabilite de conducerea entităţii cât şi spre verificarea
şi certificarea reflectării în contabilitate a situaţiilor
financiare, imaginea lor fidelă, clară şi completă pe întregul
exerciţiu financiar.

Gradul de asigurare al auditorului într-o misiune de audit

trebuie să fie foarte ridicat dar nu absolut, acesta bazându-se
pe evaluarea probelor de audit colectate ca rezultat al
procedurilor aplicate.
Auditorul trebuie să-şi formuleze o opinie motivată,
urmare a îndeplinirii misiunii de audit cel puţin
asupra a două aspecte:

 Validitatea şi corecta aplicare a procedurilor interne

aprobate de conducerea entităţii cu privire la modul de
realizare a controlului intern şi auditul intern unde este
cazul;

 Imaginiifidele, sincere, clare şi complete a tranzacţiilor şi

altor evenimente care se concretizează în active, datorii şi
capitaluri proprii ale entităţii la data raportării, cu
îndeplinirea criteriilor de recunoaştere.
Obiectul auditului financiar are multiple valenţe,
dar cea mai importantă o reprezintă noţiunea de
finalitate, ca rezultat al evaluării, organizării şi
funcţionării managementului unui sistem şi a
modului în care acesta îşi duce la îndeplinire
obiectivele din misiunea asumată, respectiv
eficientizarea sistemului.

Auditorul pune faţă în faţă constatările sale pe baza

concluziilor obţinute din analiza elementelor probante a
obiectivelor de auditare cu prevederile sistemului de
referinţă legale şi în baza raţionamentului profesional îşi
exprimă propriul punct de vedere prin raportul de audit.
Sfârșit