Audit statutar- audit financiar

Costin (Caldare) Ioana

Master Audit si convergenta contabila
Alba Iulia 2009
 Definitia auditului in general il descrie ca o examinare profesionala a unei informatii
in vederea exprimarii unei opinii responsabile si independente prin raportarea la un criteriu
(standard, norma) de calitate.
Notiunea de audit si meseria de auditor au fost introduse in Romania in perspectiva
aderarii tarii la Uniunea Europeana. In acest sens a fost emisa OUG nr.75/1999, care defineste
notiunea de audit financiar.
Ordonanta de urgenta nr.75/1999 defineste auditul financiar ca activitatea de
examinare in vederea exprimarii de catre auditorii financiari a unei opinii asupra situatiilor
financiare, in conformitate cu standardele de audit, armonizate cu standardele internationale
de audit si adoptate de Camera Auditorilor Financiari din Romania.
S-a constatat ulterior ca UE nu recunoaste decat denumirea de controlor legal, care se
regaseste in Franta sub denumirea de comisar de conturi, in Belgia comisar-revizor si in
Regatul Unit ca auditor statutar.
In incercarea de a armoniza legislatia nationala cu cea europeana guvernul a emis
OUG nr. 90/2008 care defineste auditul statutar, stabilind faptul ca dupa intrarea in vigoare a
acestei ordonante de urgenta toare referirile la “audit financiar”existente in legislatia emisa
anterior se vor citi ca referiri la “auditul statutar”. De asemnea organismul de gestionare a
profesiei de auditor ramane Camera Auditorilor Financiari din Romania, fara a-si modifica
denumirea, iar persoanele care au dobandit calitatea de auditor financiar si care sunt autorizate
pentru exercitarea profesiei in conditiile prevazute de OUG nr.75/1999 sunt considerate ca
fiind auditori statutari.
Ordonanta de urgenta nr.90/2008 defineste auditul statutar ca fiind auditul situatiilor
financiare anuale sau a situatiilor financiare anuale consolidate, asa cum este prevazut de
legislatia comunitara, transpusa in reglementarile nationale.
In literatura de specialitate circula atat notiunea de audit financiar, cat si cea de audit
statutar, majoritatea lucrarilor emise pe tema auditului fiind anterioare ordonantei nr. 90/2008.
In aceste lucrari s-a simtit nevoia de a departaja notiunea de audit financiar de cea de audit
statutar, si s-a ajuns la concluzia ca sunt de fapt doua tipuri distincte de audit.
A audita a avut initial semnificatia de a verifica situatiile financiare ale unei
intreprinderi. In prezent a audita mai are in plus urmatoarele semnificatii ale studierii unei
intreprinderi:

2
  pentru a-i aprecia procesele, tranzactiile si situatiile financiare ( audit
financiar)
 pentru a-i ameliora performantele (audit operational)
 pentru a face o judecata asupra gestiunii (audit de gestiune).
Auditul statutar este examinarea efectuata de un profesionist contabil competent si
independent asupra situatiilor financiare ale intreprinderii in vederea exprimarii unei opinii
motivare asupra imaginii fidele , clare si complete a pozitiei si situatiei financiare, precum si a
performantelor obtinute de aceasta.
Auditul statutar are urmatoarele trasaturi:
 Are caracter legal, ce rezulta din faptul ca este singurul tip de audit reglementat
la nivel european prin Directiva a VIII-a, si este prevazut prin legea
companiilor si prin acte constitutive ale acestora.
 In Romania auditul statutar este reglementat prin OUG nr. 90/2008
 Persoanele care efectueaza acest tip de audit au statut de independent si
organismele din care fac parte sunt autonome
Partea din auditul statutar care consta in colectarea probelor de audit referitoare la
situatiile financiare ale intreprinderii si in utilizarea acestor probe in evaluarea conformitatii
acestora cu criteriile prestabilite si conduce la certificarea situatiilor financiare se numeste
audit financiar.
Denumirea de audit financiar mai este utilizata si pentru desemnarea unor misiuni, ca
de exemplu:
 auditul financiar al procedurilor informatizate de tinere a contabilitatii;
 auditul financiar al operatiunilor de schimb pentru a verifica prezentarea
regulamentara a acestora in situatiile financiare;
 auditul financiar al contabilizarii cheltuielilor sociale pentru a verifica
respectarea legislatiei sociale;
 auditul financiar asupra situatiei fiscale;
 auditul financiar asupra conturilor de clienti pentru a verifica daca evaluarea
creantelor indoielnice s-a facut de o maniera prudenta.
Orice analiza, control sau verificare asupra unei sectiuni sau a unei parti din
contabilitate sau din situatiile financiare poate fi clasificata ca si audit financiar.

3
 Scopul unei misiuni de audit financiar a situatiilor financiare anuale este acela de
a obtine un nivel de asigurare rezonabila care da posibilitatea de a-si exprima o opinie
pozitiva potrivit careia aceste documente de sinteza contabila sunt intocmite, sub toate
aspectele semnificative, in conformitate cu un referential contabil identificat.
Auditul financiar este orientat spre:
 verificarea respectarii cadrului conceptual al contabilitatii (postulate, principii, norme
si reguli de evaluare) general acceptate si a procedurilor interne stabilite de catre
conducerea intreprinderii;
 verificarea si certificarea reflectarii in contabilitate a situatiilor financiare, imaginea
lor fidela, clara si completa pe intreg exercitiul financiar.
Auditul financiar se exercita de catre profesionisti competenti, independenti si care
sunt autorizati in acest sens.
Auditul statutar este auditul financiar efectuat de auditori statutari care examineaza
si certifica in totalitatea lor situatiile financiare, potrivit normelor de audit, inclusiv activitati
si operatii specifice intreprinderii auditate, in virtutea unor dispozitii legale (legea
contabilitatii, legea societatilor comerciale, legea pietelor de capital etc.), ca urmare a
mandatului primit din partea proprietarilor intreprinderii (asociati, actionari).
Auditul statutar este in acelasi timp un audit de conformitate si un audit de
eficacitate. Obiectivul auditului de conformitate este de a stabili daca s-au respectat anumite
criterii definite de o autoritate competenta. Aceste criterii sunt de regula specifice unor entitati
sau unor sectoare de activitati, cum sunt:
 respectarea deciziilor sau politicilor conducerii;
 respectarea manualelor de proceduri referitoare la derularea operatiunilor;
 respectarea clauzelor contractuale;
 respectarea reglementarilor legale si a altor restictii externe;
 asigurarea exhausticitatii, realitatii si exactitatii informatiilor;
 asigurarea securitatii activelor;
 asigurarea unei atmosfere de lucru moral-etice.
Auditul statutar se ocupa si de calitatea criteriilor care trebuie respectate si face un
diagnostic asupra procesului formalizat de elaborare si armonizare a deciziilor si de
comunicare a lor catre toate sectoarele sau persoanele interesate. Consilierea acordata

4
conducerii se refera la modificarea unor proceduri de lucru care au ajund depasite, care sunt
prea complicate, incomplete sau inutile; modificarea sau actualizarea organigramelor, a fiselor
de post, a grilelor de separare a sarcinilor incompatibile; eliminarea unor incoerente dintre
deciziile luate in diferite perioade.
Auditul statutar analizeaza riscurile si amenintarile din diferite sectoare de activitate
si face recomandari pentru eliminarea deficientelor, pentru ameliorarea controlului intern din
sectorul respectiv in vederea cresterii performantelor si a atingerii obiectivelor. In cadrul
auditului se analizeaza si modul in care conducatorii de activitati sau de sectoare si-au stabilit
obiectivele si actiunile intreprinse pentru atingerea acestor obiective. Se analizeaza daca
politicile si strategiile generale stabilite de conducerea entitatii sunt cunoscute si intelese de
conducatorii de activitati.

Caracteristicile auditului statutar:

 numirea auditorului statutar se face de catre adunarea generala a actionarilor sau
asociatilor. Astfel auditorul statutar este numit de catre detinatorii de capital ai
societatii, se afla in slujba acestora si le aduce o securitate relativa asupra situatiilor
financiare ale sociletatilor lor;
 Auditorul statutar este mandatat pe o perioada de 5 -7 ani, fapt ce permite auditorului
sa progreseze in cunoasterea intreprinderii si sa abordeze in mod privilegiat anumite
aspecte specifice;
 Auditorul statutar emite in toate cazurile un raport de audit cu un continut strict
normat;
 Auditorul statutar ii este specifica o anumita conduita deontologica stabilita prin codul
etic;
 Misiunea de audit statutar are un caracter permanent, ceea ce inseamna ca auditorul
poate face controale in societati in orice moment al execitiului. In practica auditorul se
rezuma la 2 sau 3 interventii principale din ratiuni de buget si pentru a nu perturba
activitatea intreprinderii: interventii pentru analiza si evaluarea controlului intern,
pentru inspectia fizica (inventarierea) si pentru revizia situatiilor financiare.
 Auditul statutar se efectueaza numai prin sondaj, fara a avea loc o validare exhaustiva
a tratamentului contabil al tranzactiilor si fluxurilor exercitiului.

5
  Auditorul statutar nu poate avea imixtiuni in gestiunea societatii, ci trebuie sa pastreze
o anumita distanta si sa nu poate da sfaturi sau efectua lucrari care presupun
substituirea conducatorilor intreprinderii-client.
Elementele de baza ale conceptului de audit statutar sunt:
 Auditor: profesionistul competent si independent care poate fi o persoana juridica sau
o persoana fizica
 Obiectul examinarii: situatiile financiare ale entitatii, in totalitatea lor: bilant, cont de
profit si pierdere si celelalte componente ale situatiilor financiare, in functie de
referentialul contabil aplicat;
 Scopul examinarii :
- exprimarea unei opinii motivate cu privire la imaginea fidela, clara si completa a pozitiei
financiare (patrimoniului), a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute de intreprinderea
auditata in vederea inbunatatirii performantelor entitatii.
- Stabilirea daca s-au respectat criteriile definite de catre autoritatea competenta
- Stabilirea celor mai bune , eficace, sigure si oportune solutii in functie de noile
conjuncturi interne si externe aparute
 Criteriul de calitate in functie de care se face examinarea si se exprima opinia il
constituie standardele (normele) de audit si standardele (normele) contabile
Sintetizand informatiile s-a ajuns la concluzia ca auditul financiar este un audit in
general, dar care are 2 deosebiri:
1. obiectul auditului financiar il constituie orice informatie financiar- contabila
2. specialistul independent si competent trebuie sa fie profesionist contabil

Desi OUG nr.90/2008 a stabilit ca auditul statutar este singurul tip de audit
recunoscut si reglementat in Romania, totusi in practica continua sa existe a demarcatie
intre cele doua tipuri de audit.

6
Bibliografie:

1.Marin Toma – Initiere in auditul situatiilor financiare ale unei enitati –Ed. A 2-a Bucuresti,
editura CECCAR 2007
2.Oprean Ioan, Popa Irimie-Emil, Lenghel Radu Dorin - Procedurile auditului si ale
controlului financiar, editura Risoprint, Cluj-Napoca 2007
3.Stoian Ana – Auditul financiar contabil ; www.biblioteca-digitala.ase.ro