Curs.

III
Tipuri de evaluare – clasificare
Evaluările pot fi clasificate în funcție de următoarele criterii:
a) Din punct de vedere al obiectului evaluarii, pot fi:
-evaluari de bunuri,
-evaluari de grupe de bunuri,
-evaluari de active intangibile (care nu pot fi percepute prin atingere), care pot sa
nu sa fie inregistrate in contabilitate, se au in vedere atat activele intangibile, ce pot
fi identificate si evaluate separat (licente, marci, brevete, contract, cat si goodwill-
ul).
-evaluari de active economice (parti dintr-o intreprindere, cum ar fi, fabrici, sectii,
ateliere, depozite, magazine).
Aceste active sun considerate ca fiind parti dintr-o intreprindere care pot functiona
independent, fara a perturba activitatea acesteia.
-evaluari de societati comerciale, firme, intreprinderi, acestea avand ca obiect al
evaluarii, totalitatea unei afaceri. !!!
b) Din punct de vedere al metodei utilizate se pot intalni:
-evaluari patrimoniale – abordeaza exclusiv latura cantitativa a lucrurilor –
patrimoniul
- evaluari prin rentabilitate – abordeaza exclusiv latura calitativa –
profitabilitate;
- evaluari combinate – abordeaza atat patrimoniu cat si rentabilitatea;
- evaluari bazate pe cifra de afaceri;
- evaluari bursiere;
c) Din punct de vedere al scopului (obiectivului) urmarit
Scurta prezentare a teoriei valorii.
Secolul XVII marcheaza inceputul dezvoltarii teoriei valorii. Scoala clasica a
indentificat prima data cei patru factori de productie – pamantul, capitalul,
munca si coordonarea si a pus in discutie relatia intre factorii de baza care
creeaza valoarea si raportul cerere – oferta pe piata. Utilitatea marginala reprezinta
baza teoretica a principiul contributiei in evaluare (important in evaluarea
patrimoniala dar si abordarea pe vaza de venit atunci cand analizam activele
redundante (inutile).
Scoala neoclasica si-a formati ideile pornind si de la contestatiile aduse teoriei
clasice a valorii. La inceputul sec XX economistii au imbinat ideile oferta-cost ale
clasicilor. Marshal este considerat contemporanul teoriei valorii.
Teoria valorii ar putea fi sintetizata in urmatoarele postulate:
(1) Valoarea nu este o trasatura intreseca a unui activ sau a unui bun ci ea este
creeata in minte persoanelor care constituie piata a acelui activ sau bun.
(2) Valoarea este creata din interactiunea a 4 factori economici inderdependenti:
-utilitatea, capacitatea unui bun de a satisface o anumita nevoie sau dorință
-raritatea, exprimă oferta prezentă a unui bun economic raportată la cererea pentru
acel bun
-dorința, exprimată intensitatea satisfacției, pe care un bun economic o produce
celui care nu-l posedă, dar care are nevoie de acesta
-puterea de cumpărare, exprimată de capacitatea unui individ (participant pe
piață) de a cumpăra bunurile prin plata in bani sau în echivalent.