ANALIZA RESURSELOR NECESARE

ACTIVIĂȚII FIRMEI

Cuprins
Argument 3
1.Agenţii ecomomici 4
Agentul economic 4
1.1 Clasificarea agenților economici 4
1.2 Caracteristicile agenților economici5
2.Resursele firmei 7
Resursele: 7
2.1 Resursele materiale: 7
2.2 Resursele financiare : 8
2.3 Resuresele umane : 10
2.4 Resurse tehnologice:12
2.5 Resurse informaționale: 12
2.5 Resurse energetice 13
3 Analizarea resurselor necesare activității firmei 14
3.1 Prezentarea firmei : 14
3.2 Resursele utilizate : 14
3.2.1. Resurse materiale:........................................................................................................14
3.2.2. Resurse financiare:......................................................................................................15
3.2.3. Resurse umane:............................................................................................................15
3.2.4. Resurse tehnologice:....................................................................................................17
3.2.5. Resurse informaţionale:...............................................................................................17

1
2
 Argument

Am ales să îmi scriu calificarea profesională despre acest subiect, deoarece acest subiect
mi-a trezit interesul, si consider că îmi vor fii de ajutor aceste informații pe viitor, dacă voi
decide să lucrezi in domeniu economic dupa terminarea studiilor.

Resursele: sunt orice lucu care poate fi utilizat pentru a produce bunuri sau servicii.
Resursele sunt împărțite în patru mari categorii, cum ar fi: resurse naturale, resurse umane,
resurse financiare, resurse materiale sau de capital.
Noi viețuitoarele nu putem obține întotdeauna ceea ce ne dorim, deoarece resursele sunt limitate,
în comparație cu nevoile, care sunt nelimitate.
Mulți economiști spun că dacă nu ar exista deficitul de resurse, nici economia nu ar exista
ca obiect de studiu.Toți ne dorim o casă frumoasă, intr-o locație deosebită, vacanțe in zone
luxoase, și un stil de viață fără lipsuri și plin de lucruri luxoase.
Resursele fiind limitate, noi oamenii trebuie să ştim cum să le administrăm pentru a ne
putea bucura de ele un timp cât mai îndelungat.
Într-o viziune strict microeconomică, managementul resurselor de muncă este atât o
funcţie a întreprinderii, alături de funcţiile comercială, de cercetare-dezvoltare, de producţie şi
financiar-contabilă, cât şi o funcţie a conducerii de ansamblu a întreprinderii, alături de funcţiile
de previziune, de organizare, de comandă, de coordonare şi de control.
Managementul resurselor umane se distinge şi se detaşează însă de celelalte funcţii ale
întreprinderii şi componente ale managementului în ansamblul său. Explicaţia rezidă din aceea
că managementul resurselor umane constituie asocierea a două resurse: managerul şi
managementul pe de o parte şi resursa de muncă pe de altă parte; ambele resurse au aceeaşi
origine, umană, forma cea mai înaltă de organizare a materiei, a vieţii; nici o altă resursă sau
asociere de resurse nu se poate compara cu asocierea pe care o reprezintă managementul
resurselor umane.

3
 1.Agenţii ecomomici

Agentul economic reprezintă o persoană sau un grup de persoane, care împlinesc

funcţii bine determinate în viaţa economică. Ei sunt entităţi de natură tehnică, economică,
socială, juridică cu existență patrimonială recunoscută, și prin care anumiți subiecți - persoane
(indivizi) sau grupuri - promovează în mod coerent acțiuni ce decurg din propriile interese.
Fiecărui subiect îi e specifica o relație funcțională de tip 'subiect-funcție' într-un anumit cadru
spațio-temporal, relație prin care aceștia intră în dependență unii față de alții.
Așadar, activitatea economică se desfasoară în cadrul unor entități individualizate, autonome,
care poartă denumirea de agenți economici, întreprindere, firmă, instituție (deci diferite
denumiri, care însa nu se suprapun în totalitate).
În ceea ce privește funcțiile agenților economici, ele pot fi definite ca anumite ipostaze
în care ei se afla în una din urmatoarele situații: cea de producător, cea de consumator, cea
de intermediari (finanțiști - bănci, transporatori, comercianți,etc.)

1.1 Clasificarea agenților economici

Clasificați după funcția îndeplinită,ei pot fi:
a).Agenți economici producători de bunuri și servicii – firmele
b). Agenți economici consumatori – gospodării
c).Agenți economici financiari - instituții financiare și de credit (bănci), unitați de asigurare,
trusturi financiare
d).Administrațiile locale sau centrale - oferă bunuri și servicii de utiliatate publică (învățământ,
sănătate, protecție socială, etc.)
e).Agenți economici externi - diferite firme și reprezentante ale străinilor în țară și ale
rezidenților pe teritoriul altor tări.
Clasificați după gradul de agregare al funcțiilor împlinite, ei pot fi:
a).Agenți economici primari (elementari) care au funcţii precizate, individualizate, și care prin
însumarea lor formeaza MICROECONOMIA SOCIETAȚII.
a).Agenți economici agregați - clase de agenți economici primari (clasa industriilor pe diferite
specializări - textile, constructoare de mașini, industrie navală; clasa agricultorilor; clasa
comercianților; clasa finanțiștilor; clasa administrațiilor locale) care îndeplinesc funcții similare
și care prin însumare formează MACROECONOMIA SOCIETAȚII.

4
c).Străinătatea ('restul lumii') - toți ageții economici care fac activități de comerț exterior; se
consideră ca și economia natională, ca celulă de bază a economiei mondiale participanta la
circuitul economic mondial, e un agent economic.
Dintre toți agenții economici enumerați, se apreciază că agenții economici producători și cei
consumatori sunt cei mai importanți deoarece sunt expresia raportului 'cerere-ofertă' pe piață, ca
raport economic esențial în toate domeniile de activitate.

1.2 Caracteristicile agenților economici

Firmele, indiferent de domeniul de activitate, reprezintă acei agenți economici
primari care utilizează capital și care sunt supuși acțiunii legii concurenței. Sub această denumire
se grupează de fapt toate unitățiile instituționalizate autonome, a căror funcție de bază o
constituie producerea de bunuri și servicii destinate pietei (denumite și bunuri comerciale sau
marfare), au o existentă materială și juridică recunoscută, sunt dotate cu patrimoniu, cu avere,
ceea ce le conferă calitatea de centru autonom de decizii, adică pot să producă și să ia decizii în
nume propriu și să-și asume riscuri.
Trăsături
- sunt inițiatori de activiatate economică si investitori;
- sunt creatori de locuri de muncă;
- posedă capital social;
- sunt surse de venit;
- desfășoară o complexă activitate de conducere si gestionare a factorilor de producție;
Principalul SCOP al firmelor e obținerea de profit, iar maximizarea profitului e funcția-
obiectiv (funcția-scop). DOMENIUL lor de activitate e lumea afacerilor.
Funcții:
- funcția de producție ;
- funția de cercetare-dezvoltare
- funcția financiar-contabilă
- funcția comercială
- funcția de personal
Pornind de la aceste funcţii, se poate aprecia că firma desfasoară o activitate
complexă, fiind unitatea a cel puțin 4 laturi sub care poate fi privită :
 ca o unitate tehnico-productiă și juridică - având profil tehnologic, mijloace fixe,
denumire, sediu, bază materială ;

5
  ca o unitate economico-organizatorică - având o structură de concepție și de proiectare
(pe verticală = organizare pe locuri de muncă, secții și sectoare) precum și o structură
functională (pe orizontală - organigramă = împărtirea pe birouri, servicii, departamente,
compartimente) ;
 ca o unitate de personal - o comunitate de oameni cu diverse probleme sociale vizând
angajări, salarizări, lichidări, concedieri, pensionări, etc.
 ca o unitate statistică - comercială, industrială, agricolă, etc., cu plan de activitate, cu
raportări de date statistice, cu decizii, etc.
Clasificare :
După domeniul de activitate:
- firme industriale, agricole, comerciale, bancare, de prestări-servicii, de asigurare, etc.
După dimensiunea proprietății :
- mici, familiare, particulare
- firme artizanale, mestesugărești, cooperative
- firme asociative (private)
- firme mixte (cu capital privat-public, sau national-strain)

După responsabilitatea proprietarului și a modului de asociere :

- firme individuale - sunt în general firme de talie mică, constituite în baza liberei inițiative
(Legea 54/1990) bazate pe proprietatea privat-individuală și în care proprietarul firmei (patronul)
e și întreprinzător, și conduce propria activitate după interesul său, după fler și după experiență.
Sunt în general foarte flexibile și mobile, se adaptează ușor la cerintele pieței dar au marele
dezavantaj că sunt vulnerabile și pot da ușor faliment, deoarece depind de credite bancare.
- firme societare - (societațile comerciale) au la bază proprietatea asociativă și formarea
marelui capital social.

6
 2.Resursele firmei

Resursele:
Reprezintă orice rezervă sau sursă de mijloace susceptibile de a fi valorificate la un
moment dat. Resursele întreprinderii sunt premisele însăși înființării sale, mijloace susceptibile
de a fii valorificate la un moment dat pentru susținerea unei activități. În viziunea teoriei actuale,
resursele întreprinderii pot fii grupate astfel:
2.1 Resurse materiale;
2.2 Resurse financiare;
2.3 Resurse umane;

2.4 Resurse tehnologice;

2.5 Resurse informaționale ;
2.6 Resurse energetice ;

2.1 Resursele materiale:

Reprezintă componentele fizice ale capitalului unei întreprinderi, care cuprind la rândul
lor clădirile, utilajele si echipamentele de producţie, materiile prime şi materialele și resursele
energetice.
Resursele materiale reprezintă totalitatea echipamentelor, materiilor prime, și
materialelor, a terenurilor, clădirilor etc.
Clădirile: asigură o parte a suportului fizic de desfășurare a proceselor economice, fiind
diferențiate după locul ocupat în aceste procese: mod de producție, depozite, spații de vânzare,
clădiri administrative.
Tehnologiile : stau la baza combinării factorilor de producție pentru realizarea produselor,
serviciilor specifice (tejnologii de fabricație, de conducere, tehnologiile comerciale,etc.)
Echipamentele (dotările) : reprezintă elementele esențiale ale suportului fizic pe care se
desfășoară activitațile firmei. Performanțele acestora sunt date de nivelul tehnic la care sunt
realizate, punându-și amprenta asupra calității produselor și serviciilor livrate. Ele determină
costurile, prețurile ,productivitatea,etc.
Materiile prime și materialele necesare desfășurării activității întreprinderilor sunt :
7
 -indispensabile prestațiilor pentru populație .
-surse suficiente pentru anumite cicluri de activitate.
Atât materiile, tehnologiile,cât și echipamentele pot face obiectul aportului acționarilor,
asociaților si proprietarilor ăn momentul înființării unei întreprinderi sau pe parcursul existenței
ei,în condițiile măriri capitalului social.
Terenurile : reprezintă factorii de producție fără de care nu este posibilă desfășurarea activității .
Terenul apare deci, atăt ca principal factor de producție (în agricultură,silvicultură),fie ca
bază de desfășurare a proceselor economice, pe el fiind amplasate clădiri, echipamente etc.
Potențialul acestora este exprimat de proprietățile fizico-chimice, amplasare, peisaj, poziția față
de sursele de aprovizionare și desfacere.

2.2 Resursele financiare :

Reprezintă totalitatea mijloacelor bănești necesare realizării anumitor obiective
economice, sociale sau de altă natură.
Pentru o întreprindere în funcțiune, resursele financiare sunt obținute prin vânzarea
produselor si serviciilor sau prin împrumuturi.În cazul înființării unei întreprinderi, resursele
financiare se constituie prin aportul acționarilor,asociaților, proprietarilor,prin donații, moșteniri
sau prin atragerea unor resurse bancare.
Resursele financiare susțin invesițiile, procesul de producție, sau prestația de servicii,
asigură salariile,sursele energetice, materiile prime șsi materialele, astfel încât încasările obținute
din vânzarea rezultatului activității (produse sau servicii) să înlocuiască suma investită și să
asigure un profit, ambele capabile să condiționeze reluarea procesului ciclic de producție, cel
puțin pe aceași scară si,treptat să constituie un fond de rezervă pentru dezvoltare si modernizare.
Resursele financiare diferă în funcție de proveniență si modul de obținere
Astfel, după durata de folosire, resursele financiare pot fi:
- capitaluri permanente, în care se includ aportul de capital al proprietarilor, modificările de
capital social, autofinanțarea, împrumuturile pe termen mediu si lung, leasing-ul;
- capitaluri pe termen scurt, adică mijloacele de finanțare necesare trezoreriei întreprinderii.
a). Modificarea capitalului social se face respectand prevederile legale si statutare. Poate
avea loc prin:
- creșterea capitalului social prin aport de numerar; este o cale folosită curent de societațile pe
acțiuni mari, cunoscute, la care există interes din partea publicului pentru subscriere de capital
social;

8
- creșterea capitalului social prin operațiuni contabile; nu ofera surse noi de finanțare, ci asigură
încorporarea în capitalul social al firmei a unor resurse deja existente în conturile de rezerve sau
în conturile de datorii (atunci când în pasivul bilanțului figurează împrumuturi prea mari în
raport cu posibilitatile de plata);
- reducerea capitalului social; se realizează în două situații:
 când capitalul social a devenit disproporționat de mare în raport cu volumul efectiv de
activitate al firmei;
 când este necesară așanarea financiară a întreprinderii, impusă de anumite pierderi
suferite de aceasta ;
- amortizarea capitalului social; aceasta constă în rambursarea integrala sau parțială a contribuției
acționarilor prin preluarea sumelor respective din beneficii sau din rezerve.

b) Autofinanțarea întreprinderii constă în resursele financiare de care dispune firma

pentru investiții, fără a apela la capitaluri externe. Resursele de autofinanțare sunt urmatoarele:

- amortizarile din perioada de referință;

- profitul nedistribuit;
- sumele provenite din vanzarea unor active;
- sumele rezultate din accelerarea rotației stocurilor;
- creșterile de provizioane de la un exercițiu financiar la altul.

c) Împrumuturile pe termen mediu si lung

Alegerea strategica între modificarea capitalului social (care presupune mișcări ale
acționariatului și a modului de împarțire a dividendelor) și apelarea la împrumuturi pe termen
mediu si lung (care presupun obligația plății unor dobânzi și comisioane) este determinată de
costul comparativ al resurselor de finanțare, de natura investiției ce urmeaza a fi facută și de
gradul de îndatorare al firmei.
Asa cum am menționat, întreprinderile mari pot apela și la împrumuturi de genul
subscripțiilor publice, pe lângă creditele bancare la care pot avea acces și firmele mai mici.
Subscripțiile publice (împrumuturile obligatare) reprezintă titluri emise de către S.A. și
subscrise de către public. Acest tip de împrumut poate fi destinat finanțării unor programe de
investiții, rambursării unor împrumuturi anterioare.
Împrumuturile bancare pe termen mediu si lung se acordă de către societațile bancare în
anumite condiții:
9
- întreprinderea să nu depășească gradul admis de îndatorare;
- firma să poată susține o parte din cheltuielile necesare realizării investițiilor.

d) Leasing-ul este acel sistem de finanțare prin care întreprinderea închiriaza pentru un
anumit termen de la o societate de leasing mașini, echipamente, utilaje, necesare desfășurării
activității.
Acest sistem a apărut ca urmare a cresțerii apreciabile a consumului acestor bunuri, a uzurii
morale rapide, dar și a nevoii de a imobiliza fonduri din ce in ce mai mari pentru modernizarea
sau cumpararea lor.
În baza contractului de leasing, societatea de leasing rămâne proprietari bunului închiriat până la
sfârșitul contractului, cănd întreprinderea poate să îl reînnoiască, să înapoieze bunul folosit sau
să îl cumpere, plătind o sumă numită valoare reziduala. Pe perioada contractului de leasing,
obligațiile de întreținere, reparații și asigurare revin firmei utilizatoare.

e) Creditele pe termen scurt reprezintă surse de finanțare folosite, de regulă, pentru

perioade mai mici de un an, fiind destinate să asigure unităților economice disponibilul de casă,
de trezorerie. Acordarea acestor credite de către bănci este condiționată de gradul de încredere pe
care îl prezintă firma solicitantă.

2.3 Resuresele umane :

Reprezintă ansamblul personalului (muncitori, tehnicieni, ingineri, economiști) care
influiențează direct evoluția acesteia prin calitatea pregătirii profesionale și a rezultatelor
obținute în urma participării lor la activitatea de zi de zi.
Totalitatea resurselor umane care își desfasoară activitatea în cadrul unei întreprinderi
reprezintă personalul întreprinderii.
Personalul întreprinderii cuprinde salariații încadrați permanent sau temporar, prezenți la
lucru, aflați în concediu de odihnă, concediu de boalî sau de studii, salariații absenți motivat sau
nemotivat, cei aflati în ziua lor libera, cei trimiși să lucreze în afara întreprinderii, cei aflați în
deplasare, elevii și studenții aflați în practică dacă sunt salariați ai întreprinderii.
Structura personalului întreprinderii, pe categorii de salariați, cuprinde:
muncitori; personal operativ, personal cu funcție de execuție și conducere.
a). Muncitorii sunt cei mai numeroși. În funcție de rolul pe care îl îndeplinesc în
activitatea întreprinderii, muncitorii sunt grupați în: muncitori direct producători și muncitori
indirect producători ( auxiliari).

10
  muncitorii direct productivi sunt cei care acționează direct asupra obiectelor muncii,
cu ajutorul uneltelor, mașinilor, instalațiilor de care dispun( lăcătuși, strungari,
muncitori de la întreținere, muncitori care realizează piese de schimb).
 muncitori indirect producători acționează indirect asupra obiectelor muncii,
deplasându-le pentru conservare, prelucrare sau livrare.( muncitori din activitațile de
transport intern, recepționeri, cei care deplasează materialele în afara masinilor sau
depozitelor).

b). Personal operativ există în transporturi, telecomunicații, comerț.( conducători,

controlori bilete, casieri, ofițeri de bord, piloți, factori postali, telefoniști, vânzători).

c). Personal cu funcții de execuție și conducere cuprinde trei categorii de salariați grupați
după nivelul de pregătire și locul de muncă, astfel :

1. personal cu funcții de execuție :

 personal cu pregătire liceală sau post-liceală pentru:
 activități administrative( dactilografă, funcționară);
 activități de specialitate( tehnician, contabil cu studii medii)
 maiștri;
 personal cu pregătire superioară( ingineri, economisți,chimiși);
 personal cu funcțiie în activitățile de întreținere, pază, și pompieri.

2.personal cu funcții de conducere a compartimentelor funcționale, de producție,

cercetare, proiectare( sefi de birouri, de servicii, sefi de secție, sefi de laborator)

3.personal cu funcții în conducerea întreprinderii ( director general, director

adjunct, director economic, inginer-sef)

Angajații sunt persoanele încadrate pe un loc de munca în cadrul unei organizații, firme,
întreprinderi.
Modelul de gestiune flexibilă a forței de muncă cuprinde urmatoarele categorii de
angajați:
 specialiștii, tehnicienii, inginerii și alți profesioniști la nivel înalt - aceștia sunt recrutați în
numar tot mai mare pentru a îndeplini funcții cum ar fi de cercetare-dezvoltare,
informatică, marketing, comunicare etc.

11
  salariați generaliști - sunt atât la nivelul managerilor, cât și de angajații relativ
polivalenți ( policalificați în mai multe meserii). Aceste doua categorii: angajatii speciliști
și generaliști sunt cele mai importante datorită statutului înalt în societate.
 angajaîi cu timp parțial - angajați care nu au perspectivă în carieră; aceasta categorie este
principala zonă de gestiune flexibilă a forței de munca interne.
 lucrătorii temporari- răspund unor nevoi specifice, fiind angajați pentru obiective sau
perioade specifice limitate.
 angajații prin sub-contractare- cuprind angajați prin sub-contracte cu întreprinderi
specializate pentru a raspunde unor nevoi permanenete (pază, întreținere, informatică)
sau ocazionale (consultanță, publicitate).

2.4 Resurse tehnologice:

Tehnologia este un instrument puternic pentru susținerea avantajului competițional al
companiilor. Domeniul managementului tehnologiilor a apărut pentru a indica tehnicile
manageriale pe care trebuie să le abordeze companiile pentru a utiliza tehnologiile în strategiile
și operațiile afacerilor.
Resursele tehnologice sunt foarte importante în desfășurarea corectăsi mai rapidă a activități
firmei.De-a lungul timpului,tehnologia a avut o evoluție remarcabile,aceasta ajutând la creșterea
gradului de producție și ușurarea muncii.

2.5 Resurse informaționale:

Resursele informaționale sunt cele care furnizează managementului unei firme date și
informații necesare gestiunii și direcționării afacerii în condiți de profitabilitate maximă.
Sistemul informațional al unei organizați reprezintă un ansamblu de resurse( umane, financiare,
materiale) destinate colectării si prelucrării datelor în vederea obținerii și transmiterea
informațiilor necesare planificării și controlului activități unei întreprinderi.
Unele date au caracter de informații
 Data: reprezintă descrierea cifrică sau letrică a unor acțiuni, procese, fapte, fenomene,
referitoare la firmă sau elementele din afara ei, care interesează managementul acesteia.
 Cunoștințele: sunt stocuri cumulative de informații și abilități generate de receptarea și
utilizarea informațiilor.
La nivelul întreprinderii, cunoștințele se regăsesc la forța de muncă( capitalul uman), în cerințele
și preferințele clienților(capitalul clienți), în produsele, procesele, capacitățile și sistemele

12
sale( capitalul structural). Caurmare, valoarea activelor informaționale poate să depășească
semnificativ valoarea activelor tangibile.
Principalele trăsături ale informației ca resursă intangibilă a întreprinderii moderne:
 Informația constituie materia primă implicată în toate procesele organizației;
 Informația reprezintă și un produs inevitabil al orcărui proces de muncă- de producție,
comercial, tehnic, financiar, de personal, etc.
 Informația conferă avantaje concurențiale celor care o posedă;
 Informația are valoare economică pentru că este potențial generator de eficiență, fiind
fundamentul constituirii stocului de cunoștințe.
Astăzi succesul durabil al unei întreprinderi nu mai depinde doar de abilitatea managerilor
de a-și gestiona organizațiile, ci mai ales de existența unui mediu care să stimuleze
producerea de cunoștințe prin încurajarea și dezvoltarea capacităților intelectuale ale
angajaților. Întreprinderile trebuie sa conștientizeze importanța cunoștințelor pe care le dețin.

2.5 Resurse energetice

Resuresele energetice sunt formate din:
 Combustibili minerali(cărbuni, petrol, gaze naturale, etc. )
 Resurse de energie ale apei;
 Energie nucleară;
 Energie giotermică;
 Energie eoliană;
Resursele energetice ale unei firme sunt constituite din energia utilizată pentru delurarea
activități întreprinderii. Resursele energetice utilizate în cadrul unei firme diferă de la o
întreprindere la alta, de la activitatea economică desfășurată de aceasta, poziționarea ei, resursele
disponibile, climat, etc.

13
 3 Analizarea resurselor necesare activității firmei

3.1 Prezentarea firmei

S.C „Restaurant Miorița” S.R.L. este o firma înființată în anul 2006, cod unic de
înregistrare 19218821,având sediul în Bacău, pe strada Mioriței nr.3 Bacău, România.
Restaurantul Miorița din Bacău,este un restaurant cu specific românesc, și-a creeat deja,
de-a lungul celor câțiva ani de existență,un renume. Este un loc unde întotdeauna vom găsi
mâncare gustoasă și bine pregătită. Restaurantul stă la dispoziția clienților, într-un ambient
plăcut, cu personal calificat cu cele două săli de restaurant cu o capacitate de 70, respectiv 180 de
locuri, unde se organizează mese festive pentru diverse evenimente, cum ar fii: nunți, botezuri,
cununii, majorate, aniversări, petreceri pentru firme și alte evenimente speciale. Restaurantul stă
la dispoziție și în organizarea pomenilor și comemorărilor.
Deasemenea restaurantul onorează și comenzi de mâncare pentru acasă dintr-un meniu
bogat de livrări la domiciliu. Listele de meniuri sunt bogate, bazate pe tradiția românească,
vestită pentru varietatea și complexitatea meniurilor.
Restaurant Miorița reprezintă garanția unei înalte calități gastronomice, servire
ireproșabilă, flexibilitate deplină în adaptarea optimă a orcărui buget.Restaurantul dispune la cele
două săli de restaurant de un ambient calm, aranjamente ornamentale moderne şi elegante. De
asemenea restaurantul are un contract cu o formaţie de muzică clasică, uşoară şi populară, în
scopul binestării celor care hotărăsc să le calce pragul şi a servii o cină în doi, o masă festivă, o
seară de familie, sau orice eveniment din viata fiecărui om.
Restaurantul este situat într-o zonă accesibilă a oraşului Bacau, în partea de Nord, şi
dispune de o zonă de parcare destinată clienţilor restaurantului, traficul fiind favorabil în timpul
zilei, oferindu-le şoferilor flexibilitatea de a conduce cu calm.

3.2 Resursele utilizate :

3.2.1. Resurse materiale:

 Restaurantul dispune de resurse materiale care asigură un ambient plăcut şi condiţii

materiale la standarde europene, este dotat cu toate facilităţile petrecerii unei seri de
neuitat. Fiind o construcţie recentă, cu servicii şi dotării ridicându-se la cele mai înalte
standarde de servire şi alimentaţie, restaurantul Mioriţa speră să transforme cina tuturor
persoanelor care aleg acest restaurant,în clipe de neuitat. Restaurantul ocupă o suprafaţă
de 700 de m2, şi dispune de 2 săli mari de restaurant, una cu o capacitate de 70 de

14
 persoane, iar cea de-a doua cu o capacitate de 180 de persoane; un hol, două băi dotate cu
toate necesităţile, o bucătărie spaţioasă, două încăperii de debarasare, biroul managerului.
Spaţiul restaurantului este împărţit în două categorii: spaţii pentru primirea şi servirea
consumatorilor; spaţii de producţie sau anexe.
 Restaurantul are un număr de 60 de mese rotunde şi dreptunghiulare aşezate într-un cadru
plăcut, distanţa dintre două mese fiind de aproximativ 1,2 m, fiecare masă având 4-6
locuri. Mesele sunt din lemn, având un designe plăcut de culoare deschisă, pe fiecare
masă se găseşte câte un aranjament florar, care dă mesei un aer elegant şi o lumânare cu
suport, un aspect care este impecabil şi datorită tacâmurilor folosite. Scaunele sunt din
acelaşi material ca şi mesele, având spătare înnalte. In vesela restaurantului mai găsim şi :
farfurii de diferite mărimi ,corespondente mâncărurilor servite (ciorbar, farfuria întinse,
farfurii pentru desert, etc) pahare ( pentru şampanie, băuturi răcoritoare, bere, etc.).

3.2.2. Resurse financiare

 Valoraea totală a afacerii este estimată la circa 50.000 de Euro, aceşti bani acoperind în
totalitate cheltuielile presupuse de lansarea firmei, rezervele, costuri de aporvizionare,
costuri de salarizare, etc.
 Veniturile lunare ale restaurantului sunt sunt compatibile cu cele ale altor afaceri în acest
domeniu. Veniturile realizate de pe urma activităţii restaurantului acoperă în totalitate
cheltuielile firmei.
 Restaurantul „Mioriţa” garantează investiţia banilor în produse de calitate, de la
mâncăruri tradiţionale cu ingrediente bine alese si de o calitate înaltă, la băuturi
alcoolice(vinuri, şampanii, tării) si non alcoolice bine alese, pe gustul tuturor şi
preferinţele fiecăruia.

3.2.3. Resurse umane

 Restaurantul „Miorita” are 18 angajaţi şi 10 din ei au contract de muncă stabil, iar

restul de 8 angajaţi au contract de muncă pe termen nedeterminat. Ca pregătire aceştia
au cunoştinţe de economie, contabilitate, specific fiecărui post. Iniţiatorii afacerii,
managerul( contabil autorizat) si bucătarul-şef( absolvent al unor cursuri de
specialitate), restul angajaţilor au pregătire specifică postului ocupat.
 Este necesar a se evidenţia că managerii, în numar de 2, au fost primii
angajaţi .Împreună cu aceştia, iniţiatorii afacerii au recrutat bucatarul-sef. În
continuare managerii şi bucătarul-sef au selectat candidaţii pentru celelalte posturi:

15
 bucătari, ajutoare de bucătar, ospătari, ajutoare de ospătar, barmani, casiere şi femei
de serviciu.
 Testarea solicitanţilor s-a facut cu scopul măsurării abilităţii şi cunoştintelor
acestora prin demonstrarea practică a capacităţii îndeplinirii sarcinilor. Pe lângă testul
de performanţa, candidaţii au trebuit să îndeplinească şi condiţii de comportare, tact,
ţinută şi înfăţişare fizică. Angajaţii au fost supuşi unor examinări medicale amănunţite
pentru a se verifica dacă sunt apţi pentru munca solicitată şi pentru a se asigura
protecţia celorlalţi angajaţi, a clienţilor şi a produselor realizate în cadrul
restaurantului.
 Indatoririle si responsabilitatile fiecaruia dintre angajati sunt prevazute in fisa
postului.
Spre exemplu:
 Cei doi manageri:
-execută aprovizionarea;
-primesc şi recepţionează mărfurile;
-pun la punct cu bucătarul-sef planul-meniu;
-iniţiază introducerea unor sortimente noi;
-execută prezenţa şi efectuează instructajul profesional;
-verifică ţinuta zilnică şi vestimentaţia;
-controlează zilnic aparatele de casa, obiectele de inventar;
-întreţin discuţii cu consumatorii, recomandă unele preparate, etc;
Cei doi bucătari-sefi:
-îndrumă, supraveghează şi controlează întreaga activitate profesională;
-organizează activitatea de producţie culinară în baza planului de producţie culinară;
-răspund de calitatea şi cantităţile preparate;
-supraveghează modul în care se montează preparatele în vesela de servire;
-verifică personalul din secţia de producţie, etc;
Cei 5 ospătari:
-organizează şi răspund de întreaga activitate din procesul de servire;
-verifică starea de curăţenie şi de igienă a salonului de servire;
-primesc consumatorii la intrarea în sală şi îi conduc la masă;
-efectuează demonstraţii de pregătire, prezentare şi servire a diferitelor
specialităţi culinare;
-rezolvă operativ sesizările clienţilor;

16
 -execută acţiunea de pregătire a salonului de deservire;
-execută aranjarea meselor;
-servesc consumatorii.

Firma a adoptat o politică de salarii situată la nivelul mediu de salarizare. Sarariile diferă
de la angajat la angajat, şi postul ocupat în firmă. Planul de salarizare prevede şi adăugarea unor
prime, stimulente, plăţi suplimentare. Pe lângă nivelul salariului, motivarea personalului se
realizează şi prin garantarea locului de muncă (contracte pe termen nelimitat) .

3.2.4. Resurse tehnologice

 Restaurantul dispune de tehnologii de ultimă generaţie în domeniul culinar, care

garantează buna desfăşurare a activităţii acestuia. Aceste tehnologii constau în: cuptoare
electrice moderne, aragaze performante, aparatura de bucătărie, etc.

3.2.5. Resurse informaţionale

 Managerii restaurantului fac o evaluare a pieţei o dată la 4 luni, pentru verificarea

clasamentului lor pe piaţă şi dacă au intrat pe piaţă firme cu acelaşi specific care ar putea
fii o ameninţare pentru firma lor. Restaurantul „Mioriţa” se face cunoscută şi prin
sponsorizarea unor campanii, prin împărţirea de pliante sau prin promovarea făcută de
clienţii care le-au călcat deja pragul restaurantului potenţialilor clienţii.

Restaurantul „ Mioriţa” este un restaurant modern, tradiţional, adaptat preferinţelor fiecărui

client, un restaurant care promite satisfacerea fiecărui tip de clienţi.

Concluzii
Pentru desfășurarea optimă a activității unei firme,este necesară luarea la cunoștință a
tuturor resurselor utilizate pentru ca firma să fie una prosperă și profitabilă. Dezvoltarea
societăţii şi creşterea eficienţei activităţilor ei este condiţionata, în principal, de calitatea
resurselor umane de care dispune, însă managerul firmei trebuie să țină cont și de celălalte
resurse care sunt la fel de importante. Resursele umane, materiale, informaționale, financiare și
energetice au o importanță proprie, de aceea la înființarea unei firme, cât și pe parcursul
desfășurării activității sale, trebuie luate în considerare, de acestea depinzând desfășurarea
optimă a afacerii.

17
 Este foarte adevărat că dacă am clasifica resursele după importanţa pe care o reprezintă
ele, în topul listei s-ar afla resursele umane, deoarece ele reprezintă forţa de muncă a unei firme,
fiind indispensabilă această resursă.
În opinia mea, este necesară cunoaşterea detaliată a tuturor resurselor de care are nevoie o
întreprindere, indiferent de natura acesteia, pentru gestionarea coresctă şi menţinerea acesteia pe
piaţă.

Bibliografie:
1. Carte cu un singur autor: Kotler, Ph. (2004), Zece păcate capitale de marketing, Editura
CODECS, Bucureşti.
2. Carte cu mai mulţi autori: Cătoiu, I., Teodorescu, N. (2004), Comportamentul
consumatorului, Editura Uranus, Bucureşti.
3.Capitol din carte Meade, J. (1973), “The Balance of Payment…..”, in The Economics of
Integration (ed. M. Krauss), George Allen and Unwin, London, pp.155-176
4.Articol dintr-o revistă la care s-a avut acces direct, a fost consultată forma tipărită a revistei
Kenen, P.B (1975), “Floating, glides, and indicators: a comparison of methods for changing
exchange rates”, Journal of International Economics, 5, pp.12-30.

18