CAPITOLUL 2

Intreprinderea si baza legislative de reglamentare

a activitatii ei
2.1.Intreprinderea : definitie, obiective, sarcini si functii

Orice activitate de antreprenoriat se inregistreaza legal sub forma de intreprinedre, care

reprezinta institutia de baza a oricarei economii nazionale. Aceasta este, de fapt, caracteristica
economiei de piata, care porneste de la premisa ca daca intreprinderle sunt profitabile, atunci toti
cei implicati in activitatea economica sunt influenzati pozitiv, inclusiv economia nationala.
Conceptul de intreprindere a cunoscut o lunga evolutie istorica in procesul de formare si
consolidare a economiei moderne. Intreprinderea contemporanea difera esential de cea care a
aparut la inceputul dezvoltarii capitalismului.
Henri Fayol considera ca intreprinderea este un ansamblu tehnic si economico-social, care
are functii specifice si este condusa dupa principii de piata.
In opinia economistului francez Francois Perroux, “intreprinderea este o forma de
productie prin care, in cadrul aceluiasi patrimoniu, se combina preturile diferitor factori de
productie adusi de agentii economici distinti de proprietarul intreprinderii, in vederea vinzarii pe
piata a unui bun sau serviciu si pentru a obtine din diferenta dintre doua serii de preturi (pretul de
pinzare si pretul de cost) cel mai mare cistig benesc posibil”.
Economistul roman Victor Slavescu afirma ca “…intreprinderea, in sensul stiintei
intreprinderii, este tipul de organizatie economica dispunind de un patrimoniu, urmarind
obtinerea unei rentabilitati pentru capitalurile incredintate si care este exprimata in cifrale unui
bilant ce se incheie in epoci de vreme stabilite in timp de legiuitor.
Savantul roman Ovidiu Nicolescu si alti autori definesc intreprinderea sau firma, ca fiind
“…un grup de persoane, organizzate potrivit anumitor cerinte juridice, economice, tehnologice,
care concep si desfasoara un complex de procese de munca, folosind cel mai adesca si anumite
mijloace de munca, concretizate in produse si servicii, in vederea obtinerii unui venit net sa
profit, de regula cit mai mare”.
O definitie apartinind americanilor sustine ca “firma reprezinta o entitate socioeconomica
care desfasoara o activitate lucrativa pe cont propriu si plateste impozit”.
Alain Cotta sustine ca intreprinedea este “un ansamblu de factori de productie reuniti sub
activitatea unui individ sau a unui grup, in scopul obtinerii unui profit banesc (cistig), ca urmare
a producerii de bunuri si servicii destinate pietei, vinzarii cu profit”. Aceasta definitie se numera
printre cele mai reusite, pentru ca se refera la factorii de productie si la iesirile de bunuri si
servicii. Bressy Gilles si Cristian Konkuyt considera intreprinderea un organism economic
autonom, dispunind de mijloace umane si materiale pe care le combina in vedrei producerii de
bunuri si servicii destinate vinzarii.
O definitie mai concisa o putem gasi in Legea nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992 cu privare la
antreprenoriat si intreprinderi, potrivit careia intreprinderea constituie un agent economic cu
firma (titulatura) proprie infiintata de antreprenor in modul stabilit de legislative.
Intreprinderile reprezinta veriga de baza a oricarei economii nazionale si, in comun cu
administratia publica locala, asigura conditii normale de activitate si trai pentru populatie.
Intreprinderea are trei caracteristici principale: este o unitate economica si de productie,
este celula de baza a societatii, este un centru de decizie economica.
Orice intreprindere are si anumite sarcini, principalele fiind urmatoarele:
 Asigurarea veniturilor pentru proprietari;
 Satisfacerea nevoilor consumatorilor;
 Asigurarea personalului cu conditii normale de munca, cistiguri sufficiente si
posibilitati de dezvoltare a carierei;
 Protectia mediului;
  Asigurarea ritmicitatii functionarii intreprinderii: inplinirea la timp a comenzilor
clientilor, asigurarea calitatii inalte a productiei (serviciilor, lucrarilor), sporirea
continua a profitabilitatii intreprinderii.
Sarcinile principale ale oricarei intreprinderi sunt determinate de interesele propritarilor
(fondatorilor), marimea capitalului, conditile mediului intern si extern al intreprinderii.
Orice intreprindere, indiferent de marime, gen de activitate si forma de proprietate, are
urmatoarele functii:
 Functia de cercetare-dezvoltare, in cadrul careia se deosebesc trei activitati
principale: previzionare, concepite tecnica si organizzare. Previzionarea consta in
elaborarea strategiei si politicilor intreprinderii, concretizate in planari si prognoze.
 Functia commerciala, care include totalitatea activitatilor vizino relatiile
intreprinderii cu exteriorul , respectiv activitatile de aprovizionare si desfacere.
Functia commerciala se refera la trei activitati de baza: aprovizionarea, vinzarea si
marketingul. Aprovizionarea reprezinta ansamblul de procese care asigura
procurarea tuturor factorilor de productie necessari realizarii obiectivelor
intreprinderii. Vinzarea asigurara trecerea bunurilor, serviciilor sau lucrarilor din
sfera productiei in sfera circulatiei. Activitatea de marketing reprezinta procese
specializzate prin care se asigura studierei pietii, determinarea necasitatilor
consumatorilor si comportamentul lor, cu scopul de a stabili modalitatile de
satisfacere a acestora si de crescere a vinzarilor;
 Functia financiara-contabila, care inglobeaza activitatile de obtinere si folosire
rationala a disponibilitatilor banesti, controlul operatiunilor in care s-au investit
fonduri banesti, stabilirea necesarului de mijloace finanziare si gasirea de noi surse
de finantare a activitatii ect. Ea cuprinde urmatoarele activitati: evidenta contabila
financiara- inregistrarea si raportarea activelor, pasivelor, veniturilor si cheltuielilor
intreprinderii; evidenta fiscala- activitatile de stabilire coreuta a impozitelor in
concordanta cu legile fiscale; organizarea interna a evidentei contabile- asigurarea
securitatii activelor, asigurarea calitatii, fiabilitatii datelor contabile, asigurarea
eficientei operazionale, asigurarea aderentei la politica manageriala a intreprinderii;
elaborarea schemi organizatorice a sistemului contabil- crearea unui sistem de
evidenta fie mecanica, fie electronica; contabilitatea manageriala- mijloacele de
comunicare a datelor finanziare catre managerii intreprinderii;
 Functia de personal, care reprezinta un ansamblu de activitati care urmaresc
procesele la care se supun resursele umane cu mar fi asigurarea intreprinderii cu
forta de munca calificata, recrutarea personalului, selectionarea, incadrarea,
promovarea, retribuirea salariatilor, pregatirea si specializarea angajatilor.

2.2.Tipurile de intreprinderi si caracteristica lor.

In economia unei tari functioneaza o moltitudine de intreprinderi, care pot fi classificate

dupa anumite criterii, cu mar fi:I destinatia economica a bunurilor pe care le favrica sau a
serviciilor pe care le presteaza; II tipul de activitate; III forma de proprietate; IVmarimea; V
forma organizatorico-juridica.
Dupa destinatia economica a bunurilor pe care le fabbrica, intreprinderile pot fi grupate in:
 Intreprindere care produc mijloace de productie (intreprinderile industriei
constructoare de masini);
 Intreprinderi care produc bunuri de consum (intreprinderile industriei prelucratoare,
intreprinderile industriei usoare ect.) ;
In functie de tipul de activitate , agentii economici din Republica Moldova se grupeaza in
felul urmator :
 Agricoltura, economia vinatului si silvicoltura;
 Pescuit, piscicultura;
  Industrie;
 Constructii;
 Comert cu ridicata si amanuntul;
 Hoteluri si restaurante;
 Transporturi si comunicatii;
 Invatamint;
 Sanatatela si asistenta sociala;
 Alte tipuri de activitate.
Analizza datelor statistice reflecta ca in anul 2009 ponderea esentala (41,1%) in totalul
intreprinderilor inregistrate(44633 de intreprinderi)o detineau intreprinderile din sfera
comertului, urmate de intreprinderile industriale, carora le revenea 12,0%.
Intreprinderilor agricole le revenea o pondere de doar 5,2%.
In fuctie de forma de proprietate, intreprinderile pot fi grupate in :
 Intreprinderi cu proprietate publica;
 Intreprinderi cu proprietate privata;
 Intreprinderi cu proprietate mixta (publica si privata) fara participarea proprietatii
straine;
 Intreprinderi cu proprietate straina;
 Intreprinderi mixte (proprietate autoctona si straina).
Dupa marime, intreprinderile pot fi grupate in intreprinderi mari, mijlocii,mici si
microintreprinderi. La baza clasificarii intreprinderilor dupa marime stau urmatorii indicatori: I
numarul angajatilor, II volumul productiei fabbricate si III costui fondurilor de productie.
Astfel, intreprinderea mare are un numar mediu scriptic anual de angajati peste 250 de
persoane, o suma anuala a vinzarilor si o valoare totala anuala a activelor de peste 50 milioane
lei; intreprinderea mijloacie - um numar mediu scripnic anual de salariati de pina la 250 de
persoane,o suma anuala a veniturilor din vinzari de pina la 50 milioane lei si o valoare totala
anuala de bilant a activelor de pina la 50 milioane lei; intreprinderea mica – um numar mediu
scripnic anual de salariati de pina la 50 de persoane, o suma anuala a veniturilor din vinzari de
pina la 25 milioane lei si o valoare totala anuala de bilant a activelor de pina la 25 milioane lei;
intreprinderea micro- un numar mediu scriptic anual de salariati de pina la 10 persoane, o suma
anuala a veniturilor din vinzari de pina la 3 milioane lei si o valoare totala anuala de bilant a
activelor de pina 3 ,ilioane lei.
Potrivit Legii nr.845-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat si intreprinderi,
activitatea de antreprenoriat in Republica Moldova poate fi practicata sub urmatoarele forme
organizatorico-juridice:
1. Intreprindere individuala. Intreprinderea individuala apartine unui cetatean sau
membrilor familiei acestuia. In cadrul raporturilor de drept este considerata persoana fisica.
Antreprenorul-posesor sau membrii familiei-posesori ai intreprinderii individuale poarta
raspundere delimitata pentru obligatiile acesteia cu intreg patrimoniul lor. Documentul de
costituire a intreprinderii individuale este hotarirea cu privare la infiintarea intreprinderii,
semnata de catre fondator (fondatori).
2. Societate in nume colectiv . Reprezinta o intreprindere fondata de doua si mai multe
persoane fizice care si-au asociat bunurile in scopul desfasurarii in comun a unei activitati de
antreprenoriat, sub aceeasi firma, in baza contractului de costituire (de societate) incheiat intre
acestea. Societatea in nume colectiv nu este persoanajuridica si se prezinta in cadrul raporturilor
de drept ca persoana fisica. Pentru obligatiile societatii poarta raspundere solidara delimitata cu
intreg patrimoniul lor, exceptindu-se bunurile care, in conformitate cu legislativa in vigore, nu
fac obiectul urmaririi. Particularitatile infiintarii, functionarii si icetarii activitatii societatii in
nume colectiv sunt reglementate de legislativa privind societatile commerciale, de legislativa
civila, precum si de contractul de costituire (de societate).
 3.Societate in comandata. Societatea in comandata reprezinta o intreprindere fondata de
doua si mai multe persoane juridice si (sau) persoane fizice care si-au asociat bunurile in scopul
desfasurarii in comun a unei activitati de antreprenoriat, sub aceeasi firma, in baza contractului
de costituire (de societate) incheiat intre acestea. Ea are in componenta sa cel putin un
comanditat si un comanditar.
4. Societate pe actiuni si societate cu raspundere limitata. Societatea pe actiuni si
societatea cu raspundere limitata reprezinta intreprinderi fondate de doua si mai multe persoane
juridice si (sau) persoane fizice, care si-au asociat bunurile in scopul desfasurarii in comun a unei
activitati de antreprenoriat, sub aceeasi firma, in baza contractului de costituire ( de societate) si
a statului. Societatea pe actiuni si asocietatea cu raspundre limitata pot fi infiintate si de o singura
persoana juridica sau fizica. In societatile cu raspundere limitata si societatile pe actiuni de tip
inchis (cu exceptia celor agricole), numarul asociatilor nu poate fi mai mare de 50. Capitalul
statutar (social) subscris al societatilor este divizat in cote subscrise ale asociatilor. Documentul
ce confirma drepturile asociatilor aspra cotelor subscrise, in cadrul societatii pe actiuni, este
actiunea, iar in cadrul societatii cu raspundre limitata, adeverinta cotei de partcipatie. Societatea
pe actiuni si societatea cu raspundre limitata sunt persoane juridice si poarta raspundere pentru
obligatiile esumate cu intreg patrimoniul lor . Actionarii, precum si asociatii societatii cu
raspundere limitata poarta raspundere pentru obligatiile intreprinderii numai in limitele valorii
actiunii care le apartin.
5. Intreprindere de stat si intreprindere municipala. Intreprinderea de stat se infiinteaza si
se doteaza cu bunuri de Guvern sau de organul administratiei de stat imputernicit in acest scop.
Intreprinderea municipala se infiinteaza si se doteaza cu bunuri de organul de autoadministrare
locala. Intreprinderea de stat si intreprinderea municipala sunt persoane juridice si poarta
raspundere pentru obligatiile esumate cu intreg patrimoniul lor. Autoritatile administratiei
publice centrale si cele locale nu poarta raspundere pentru obligatiile intreprinderii de stat si ale
intreprinderii municipale. In cazul intreprinderii de stat, particularitatile de infiintare, functionare
si incetare a activitatii sunt prevazute in legislativa privind intreprinderile de stat, precum si in
statul intreprinderii, iar in cazul intreprinderii municipale, acestea sunt determinate de autoritatile
administratiei publice locale si de statutul intreprinderii.