Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SUPORT DE CURS
PROF.UNIV.DR. SORIN BORLEA
- UZ INTERN-
1
CURSUL 1
INTRODUCERE ÎN STUDIUL CONTABILITĂȚII
a. unități economice sunt persoane juridice care dispun de patrimoniu propriu, adecvat profilului de
activitate, având drept obiect producerea de bunuri, circulația mărfurilor, banilor şi titlurilor de
valoare, servicii bancare, lucrări executate, prestări de servicii de transport şi asigurare. Specific
acestor unități patrimoniale este faptul că se conduc după principiul gestiunii economice, respectiv
işi acoperă cheltuielile din veniturile proprii şi realizează profit. După forma juridică de constituire
şi funcționare, unitățile economice se prezintă astfel:
- regii autonome sau societăți naționale se înființează pentru domenii strategice ale economiei
naționale şi anume producerea de energie electrica, industria de armament, transporturi feroviare,
exploatarea resurselor subsolului;
- societăți comerciale pe acțiuni sunt unități economice la care capitalul social este împărțit în
acţiuni, iar proprietarii acestora, persoane fizice sau juridice, poartă numele de acţionari; obligațiile
sociale sunt garantate cu patrimoniul, iar acționarii răspund în limita capitalului subscris. Acțiunile
sunt titluri negociabile, adică pot fi transmise liber altor persoane, fără a fi necesar acordul celorlalți
acționari.
- societăți comerciale cu răspundere limitată sunt unități economice la care capitalul social este
divizat în părţi sociale, iar proprietarii acestora, persoane fizice sau juridice, poartă numele de
asociaţi; obligațiile sociale sunt garantate cu patrimoniul, iar asociații răspund numai în limita
participării lor la capitalul social. În principiu, părțile sociale sunt transmisibile altor persoane doar
cu acordul celorlalți asociați şi nu reprezintă titluri negociabile.
- societăți cooperatiste sunt unități economice care reunesc persoane ce administrează bunurile
comune şi muncesc împreuna, după reguli de administrare şi repartizare a rezultatelor stabilite
conform statutului de funcționare.
b. instituții publice (bugetare) sunt instituții de stat înființate pentru desfăşurarea unor activități
neproductive, cu caracter social-cultural şi pot fi:
- în administrația publică: guvern, prefecturi, primarii;
- în invatamânt: universități, licee, scoli generale;
- în sănătate: policlinici, spitale, dispensare;
- în cultura: teatre, muzee, filarmonici, biblioteci, cămine culturale;
- în armata: unități militare, inspectorate de politie şi jandarmerie.
c. organizații obşteşti sunt constituite pe principiul asocierii sau participării libere şi reprezentate de
partide politice, sindicate, culte, fundații, asociații profesionale. Organizațiile obşteşti işi acoperă
cheltuielile de funcționare prin contribuția membrilor, sponsorizări, venituri proprii din unele
activități economice.
Evidenta contabila este o forma a evidentei economice căreia, pe plan teoretic, ii corespunde
stiinta contabilităţii. Contabilitatea reprezintă componenta cea mai importanta a evidentei
economice şi totodată a sistemului informațional economic. Locul evidentei contabile în cadrul
sistemului informațional economic este determinat de volumul foarte mare de informații pe care le
furnizează, aproximativ 2/3 din total, precum şi de calitatea acestora.
Principalele caracteristici ale contabilității sunt:
..are un caracter global în sensul că urmăreşte toate operațiunile, fenomenele şi procesele
determinate de activitatea unui agent economic sau unei instituții publice;
..are un caracter unitar în sensul că se organizează după reguli unice elaborate de Ministerul
Finanțelor, obligatorii pentru toți agenții economici şi instituțiile publice;
în contabilitate se pot înregistra numai operațiunile economice efectuate pentru care s-au
întocmit documentele justificative corespunzătoare;
..se bazează pe un principiu fundamental, şi anume principiul dublei reprezentări a
patrimoniului, ceea ce determina specificul obiectului şi metodei contabilității.
5
6
CURSUL 2
OBIECTUL ŞI METODA CONTABILITĂȚII
2.1. PATRIMONIUL – OBIECT AL CONTABILITĂȚII
PATRIMONIU
Patrimoniul sub aceasta forma de prezentare reflecta ecuația de echilibru intern, adică:
Bunuri = Obligații +
economice față de proprietar
Obligații
Sub aspect conceptual bilanțul contabil poate fi definit ca o reprezentare a utilizărilor şi
resurselor de care dispune firma la un moment dat. Aceasta reprezentare se face sub forma unei
egalității ce reflecta echilibrul valoric intre utilizarea resurselor denumite active patrimoniale şi
proveniența resurselor denumite pasive patrimoniale.
7
studiata în contabilitate:
Sau
Activul
Patrimoniului - Obligații = Capitalul propriu
La nivelul obiectului contabilității , echilibrul specific este descris prin prisma cheltuielilor
şi a veniturilor
Cheltuielile desemnează valorile plătite sau de plătit în contrapartida cu stocurile, lucrările
şi serviciile cumpărate, obligațiile consimțite a fi plătite la bugetul statului şi alte organisme
publice, precum şi amortizările şi provizioanele.
Veniturile sunt constituite în mare parte din valorile care sunt primite sau urmează a fi
primite de unitatea patrimonială, de obicei ca echivalent al formarii bunurilor materiale,
serviciilor şi lucrărilor.
8
reală a elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarului.
Nu sunt admise compensări între conturile ce se înscriu în bilanț şi respectiv între conturile de
venituri şi cheltuieli din contul „ profit şi pierderi”.
Bilanțul propriu-zis este un tablou care cuprinde în formă sintetică şi în expresie valorică
mijloacele economice patrimoniale, sursele de constituire a acestora precum şi rezultatul activității
unei unități patrimoniale la un moment dat.
În practică se cunosc două scheme de bilanț, una sub formă de tablou cu două părți: partea stângă
numită activ şi partea dreaptă, pasivul, numită şi schema orizontală de bilanț şi modelul sub forma
listei verticale sau schema bilanțului vertical.
Bilanțul sub formă de tablou cu două părți pune în evidență egalitatea existentă între resurse şi
utilizări, iar modelul de bilanț sub forma listei verticale ordonează structurile patrimoniale în active,
datorii, capitaluri, rezerve şi alte componente, finalitatea fiind prezentarea situației nete a
patrimoniului
Activul bilanțului cuprinde următoarele grupe principale de elemente:
Activele imobilizate (imobilizări necorporale, corporale, financiare);
Active circulante (stocuri, creanțe titluri de plasament , disponibilității sau alte valori);
Conturi de regularizare de activ(cheltuieli înregistrate în avans, diferențe de conversie-activ,
alte elemente tranzitorii şi de regularizare de activ);
Prime de rambursare a obligațiunilor.
Pasivul bilanțului cuprinde :
Capitalurile proprii (capitalul social sau individual, primele legate de capital şi diferențele de
reevaluare, rezervele, rezultatul reportat nerepartizat, rezultatul exercițiului, fonduri proprii,
subvenții pentru investiții şi provizioane reglementate);
Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli;
Datoriile (împrumuturi şi datorii asimilate, furnizori şi conturi asimilate, datorii față de
personal, datorii față de bugetul statului şi asigurările sociale, creditorii şi alte datorii);
Conturi de regularizare şi asimilate de pasiv (venituri înregistrate în avans, diferențe de
conversie pasiv, alte elemente tranzitorii şi de regularizare).
În cele două părți ale bilanțului, elementele patrimoniale sunt sistematizate pornind la conturile
contabile pe grupe, capitole, posturi etc. după criterii subordonate necesitaților muncii de informare
şi analiză economică pentru unitatea patrimonială dar şi pentru obținerea unor lucrări de sinteză.
Ordonarea posturilor de bilanț se face în funcție de nivelul lichidității activului (lichiditate =
capacitatea mijloacelor economice de a fi transformate în bani ) şi exigibilității pasivului
(exigibilitate = termenul sau data la care o anumită datorie este scadenta la plată) Astfel posturile
bilanțiere din activ sunt aşezate în ordinea crescătoare a lichidității (de la cele mai puțin lichide -
activele imobilizate - la cele cu lichiditate absolută – disponibilitățile băneşti ), iar posturile de pasiv
sunt dispuse de la cele mai puțin exigibile (capital) la cele foarte exigibile (datoriile curente).
Activul şi pasivul bilanțier suportă un dublu criteriu de ordonare:
- criteriu major pentru active, natura economică a acestora iar pentru pasive natura lor juridică;
- criteriul minor pentru active lichiditate (crescătoare) a acestora, iar pentru elementele de pasiv,
exigibilitatea lor
Fiecărui post bilanțier îi corespund unul sau mai multe conturi contabile iar elementele
patrimoniale sunt reflectate în bilanț la valoarea lor netă = valoarea brută (intrare ) – (amortizarea +
provizioane) Întocmirea corectă a bilanțului cu respectarea tuturor principiilor metodologice impuse
de cerințele practice şi regulile generale de organizare financiar - contabilă fac din acest document o
bogată sursă de informații pentru analiza şi controlul situație economico-financiare, pentru
verificarea respectării legislației fiscale şi bugetare, dar nu în acelaşi timp şi pentru fundamentarea
deciziilor cu privire la orientarea activității pentru ridicarea competitivității şi profitului.
9
2.3. CONTUL CA INSTRUMENT DE URMARIRE A STARII ŞI MISCARII
ELEMENTELOR PATRIMONIALE DIN BILANT
Si Si CM
Forma cea mai simpla de prezentare a unui cont este cea a literei T.
10
2.3.2 Clasificarea conturilor
Contul care se debitează = contul care se creditează suma unica debit şi credit
Dacă formulei contabile ii vom ataşa şi documentul în care se reflecta transformarea patrimonială
care a avut loc şi eventual o explicație se obține articolul contabil:
Evidențierea, înregistrarea în contabilitate se face prin debitarea şi creditarea conturilor, adică prin
înregistrarea unor sume în debitul sau în creditul conturilor.
ACTIV PASIV
clasa 2 : Conturi de active imobilizate Clasa 1 : Conturi de capitaluri
clasa 3 : Conturi de stocuri şi producție în Clasa 4 : Conturi de terți – datoriile
curs de execuție Clasa 5 : Conturi de trezorerie - pasive de
clasa 4 : Conturi de terți : - numai creanțe trezorerie
clasa 5 : Conturi de trezorerie - numai
activele de trezorerie
Funcționarea conturilor:
11
D CONT DE ACTIV C
începe sa funcționeze prin a se - se creditează cu ieşirile, reducerile şi
DEBITA diminuările de activ
se debitează cu existentele de activ
(sold inițial)
se debitează cu creşterile, sporurile şi
majorările de activ
Pot sa aibă sold final debitor sau zero
D CONT DE PASIV C
- se debitează cu ieşirile, reducerile începe sa funcționeze prin a se
şi diminuările de pasiv CREDITA
se creditează cu existentele de pasiv
(sold inițial)
se creditează cu creşterile, sporurile şi
majorările de pasiv
Pot sa aibă sold final creditor sau zero
CONTURI BIFUNCTIONALE
- se debitează şi se creditează după reguli specifice, fie cu regula conturilor de activ fie cu
regula conturilor de pasiv , în funcție de indicatorii pe care ii calculează sau ii controlează. Pot
sa aibă atât sold final debitor cat şi sold final creditor.
În structura sa cea mai generala conturile sunt sistematizate pe clase omogene, adică:
a) Clasa conturilor de bilanț ( de la Clasa 1 la Clasa 5) – sunt acele conturi specifice înregistrării
operațiilor producătoare de modificări patrimoniale şi calculării pe baza soldurilor acestora a
structurii bilanțiere
c) D clasa 6 C D clasa 7 C
Cheltuieli Venituri
Cheltuieli Venituri
Exista insa unele elemente patrimoniale care nu trebuie sa afecteze rezultatul exercițiului curent,
deci aceste conturi vor trebui sa aibă sold final la Sfârşitul exercițiului financiar. Aceste conturi
sunt:
471 “Cheltuieli înregistrate în avans” respectiv
472 “Venituri înregistrate în avans”
Mai sunt două conturi impropriu numite de cheltuieli, care sunt de fapt înregistrate în clasa 2:
201 “Cheltuieli de constituire”
203: “Cheltuieli de cercetare -dezvoltare”
Concluzie: când avem o cheltuiala sau un venit acestea vor fi căutate în clasele 6 respectiv 7, iar
pentru cazurile excepționale prezentate mai sus vom stabili propriile repere de orientare clasa 2 sau
clasa 4)
14
CURSUL 3
CONTABILITATEA CAPITALURILOR
• Accepțiunea economică, conform căreia capitalul exprimă resursele materiale care prin asociere
cu ceilalți factori de producție, natură şi muncă participă la obținerea de bunuri economice cu
scopul de a obține profit.
• Accepțiunea financiară, conform căreia capitalul este o resursă care generează în timp profit.
• Accepțiunea juridică, conform căreia capitalul este privit ca un drept între aportanți şi ansamblul
bunurilor existente în patrimoniul unei unităti.
Capitalul propriu reprezintă interesul rezidual al acționarilor sau asociaților în activitatea
unei întreprinderi după deducerea tuturor datoriilor. Indiferent de mărimea şi natura societății
comerciale el condiționează constituirea juridică a unei societăți comerciale, exprimă garanția
partenerilor antrenați în tranzacții cu unitatea economică, condiționează angajările de ereditate,
motive pentru care trebuie specificat în toate documentele care circulă în afara întreprinderii.
Capitalul unei unităti este folosit şi în calculul unor indicatori economico – financiari.
Capitalul societăților comerciale constituie componentă a pasivului patrimoniului destinat de
a finanța de o manieră durabilă activul patrimonial. Pe considerentul că capitalurile rămân la
dispoziția unei entități economice pe o perioadă mai mare de timp de un an, ele sunt cunoscute şi
sub denumirea de capitaluri permanente.
Privite într-o accepțiune mai largă, capitalurile reprezintă expresia valorică a aporturilor
asociaților la constituirea patrimoniului (poziției financiare) societății comerciale.
Privite din punct de vedere structural, capitalurile permanente cuprind:
1. capitalurile proprii, reprezentate de capitalul subscris şi cel vărsat, în cazul societăților
comerciale; patrimoniul regiei şi cel public, în cazul regiilor; primele legate de capital; rezervele din
reevaluare; rezerve; rezultatul reportat; rezultatul exercițiului;
2. provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli;
3. subvenții pentru investiții;
4. capitalurile străine, reprezentate de: împrumuturi de obligațiuni; credite bancare pe termen
lung; datorii ce privesc imobilizările financiare; alte împrumuturi şi datorii asimilate şi dobânzile
aferente împrumuturilor şi datoriilor asimilate.
Fată de această structurare a capitalurilor permanente în situațiile financiare, componenta
bilanț, acestea sunt recunoscute la diferite posturi bilanțiere. De exemplu, subvențiile pentru
investiții sunt plasate la “venituri în avans”, împrumuturile cu termenul de peste un an la posturile
bilanțiere “datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an”; iar patrimoniul public, în
afara capitalurilor proprii, dar cuprinse în totalul capitalurilor.
5121 “Conturi la bănci în lei” = 456 “Decontări cu asociații privind capitalul” 5.000
Şi concomitent înregistrarea:
Şi concomitent înregistrarea:
16
1011 ”Capital subscris nevărsat” = 1012 ”Capital subscris vărsat” 5.000
• Valoarea nominală – determinată ca raport între mărimea capitalului social şi numărul de acțiuni
emise
• Valoarea contabilă (matematică) – calculată ca raport între activul net contabil (ANC) şi
numărul de acțiuni, conform relației:
3.3.1.1. Cresterea capitalului prin emisiunea de acțiuni noi sau prin majorarea valorii nominale a
acțiunilor existente.
Această modalitate duce la o sporire efectivă a capitalului societății comerciale, fiind
agreată, deoarece este mai eficientă decât angajarea de credite bancare ori de împrumuturi
obligatare.
Se considera o societate a cărei capitaluri proprii sunt constituite din: capital social : 4000 lei
rezerve 800 lei, număr de acțiuni 40.000 buc. Societatea decide sa majoreze capitalul său cu 1.000
lei prin emiterea a 10.000 acțiuni noi a căror valoare nominală este de 0,1 lei/acțiune, prin
subscrierea numai a vechilor acționari.
Sa se determine valoarea matematica contabila a unei acțiune înainte şi după majorarea capitalului.
Sa se reflecte în contabilitate operațiunea de majorare a capitalului prin emisiune de noi acțiuni
17
Valoarea nominală a unei acțiuni = 4000/40.000 = 0,10 lei/acțiune
Valoarea matematica contabila unei acțiuni= 4.800 / 40.000 = 0,12 lei/acțiune
După emisiune : capital social = 4.000 +1.000 =5.000 lei, Rezerve = 800 lei
Valoarea matematica contabila a unei acțiuni după emisiune = 5.800/50.000 acțiuni = 0,116
lei/acțiune
Este lezat acționarul?
Raportul de paritate = Nr acțiuni vechi/nr. acțiuni nou emise = 40.000 /10.000 = 4/1, deci fiecare
acționar primeşte pentru 4 acțiuni vechi pe care le deține o noua acțiune
Acționarul a deținut 4 acțiuni *0,12 lei/acțiune = 0,48 lei şi acum deține 5 acțiuni *0,116 lei/acțiune
=0,58 lei deci nu e lezat
Dacă noile acțiuni sunt emise la prețul de emisiune 1.200 lei/acțiune cum se va reflecta în
contabilitate operațiunea?
Pentru un mijloc de transport evaluat la valoarea de 3.200 lei se emit 3000 acțiuni la valoare
de 1 leu/acțiune. În baza raportului întocmit de comisia de evaluare se face înregistrarea:
2133 “Mijloace de transport” = % 3.200
1012”Capital subscris vărsat” 3.000
1041 “Prime de emisiune” 200
Reducerea capitalului social poate avea loc din diverse motive, cum ar fi acoperirea pierderilor
din exercițiile financiare anterioare, pentru a restabili echilibrul dintre activul real şi capitalul
nominal, ca şi între valoarea nominală şi valoarea de pe piață a acțiunilor. Operațiunea este în
favoarea acționarilor sau a asociaților, deoarece existenta pierderilor nu permite distribuirea de
dividende.
18
Reducerea capitalului social poate fi realizată numai în baza hotărârii AGA extraordinară şi numai
după trecerea a două luni din ziua publicării în M. Of. al României a respectivei hotărâri. Hotărârea
trebuie să respecte minimul de capital social prevăzut de reglementările legale.
O societatea pe acțiuni prezintă următoarea situație :Capital social 3000, Rezerve 600,
Număr acțiuni 10.000. AGA hotărăşte sa răscumpere la prețul de 0,32 lei/actiune şi sa anuleze 10%
din acțiuni. Înregistrările contabile vor fi:
Anularea acțiunilor:
Valoarea nominală a unei acțiuni: 3.000/10.000 = 0,30 lei/acțiune
% = 109 ”Acțiuni proprii”
1012 “Capital subscris 300
vărsat” 1068 “Alte rezerve” 20
Sau
%
= 109 ”Acțiuni proprii” 320
1012 “Capital subscris vărsat” 300
668 “Alte cheltuieli financiare” 20
• altă modalitate de reducere a capitalului social este scutirea totală sau parțiala a acționarilor sau
asociaților de vărsămintele datorate.
Pasul 2 :Anularea acțiunilor la valoarea nominală de 10.000 x 1 = 10.000 lei, cu un câştig financiar
de 220 lei
de asemenea, pot apare cazuri de micşorare a capitalului social ca urmare a retragerii unor
asociați sau acționari din societate, cărora li se restituie sumele cuvenite, fără ca mărimea
capitalului social să rămână sub valoarea prevăzuta de reglementări. În această situație, în
contabilitate se operează următoarele înregistrări:
19
Pasul 1: diminuarea capitalului social corespunzător sumelor cuvenite acționarilor sau asociaților
retraşi:
Acestea sunt reflectate în contabilitate cu ajutorul contului sintetic 104 “Prime legate de
capital”,
• Prime de emisiune 1041, care apar în cazul noilor emisiuni de acțiuni sau părți sociale, şi se
stabilesc ca diferentă între valoarea de emisiune a noilor acțiuni sau părți sociale, mai mare, şi
valoarea nominală, mai mică, a acestora. Din punct de vedere economic prima e emisiune este
corelata cu rezerva de capital existenta la data lansării noilor acțiuni sau părți sociale, având
menirea de a asigura condiții de egalitate la obținerea viitoarelor dividende atât pentru acționarii sau
asociații noi cat şi pentru cei mai vechi.
456 “Decontări cu asociații privind = %
capitalul” 1011 “ capital subscris vărsat”
1041 “ prime de emisiune”
Prime de fuziune, se calculează ca diferentă între valoarea bunurilor primite prin fuziune şi
suma cu care a crescut capitalul social al societății absorbante. Fuziunea societăților comerciale
poate avea loc prin absorbție sau prin reuniune. dar indiferent de aceasta, stabilirea
dimensiunii primei de fuziune presupune parcurgerea următorilor paşi de lucru:
a) Determinarea valorii matematice sau contabile a unei acțiuni la societatea absorbită şi la cea
absorbantă, conform relației:
Valoarea _ contabila _ sau Activul _ net _ aportat
matematica _ a _ unei _ actiuni Numarul _ de _ actiuni _ emise
a) Stabilirea raportului de paritate prin raportarea valorii matematice a unei acțiuni a societății
absorbite la valoarea matematică a unei acțiuni de la valoarea absorbantă, conform relației:
20
Numarul _ de _ actiuni _ emise
Aportul _ adus _ de _ societatea _ absorbita
de _ catre _ societatea _ absorbanta Valoarea _ matematica _ a _ unei _ actiuni
pentru _ aportul _ societatii _ absorbite
la _ societatea _ absorbanta
sau, prin înmulțirea numărului de acțiuni ale societății absorbite cu raportul de paritate, conform
relației:
Numarul _ de _ actiuni _
emise Numar _ de _ actiuni Raportul _ de
de _ catre _ societatea _ al _ societatii _ absorbite paritate
absorbanta
pentru _ aportul _ societatii _ absorbite
d) Determinarea primei de fuziune prin înmulțirea numărului de acțiuni emise de către societatea
absorbantă pentru aportul adus de societatea absorbită, cu diferența dintre valoarea matematică a
acțiunilor societății absorbante şi valoarea nominală a acțiunilor societății absorbante, conform
relației:
Numar _ de _
Valoarea _ matematica Valoarea _ no min ala
actiuni _ emise
Pr ima _ de _ fuziune _ de _ catre _ contabila _ a _ actiunilor a _ actiunii _ societatii
societatea societatii _ absorbite
_
absorbante
absorbanta
sau,
prima de fuziune se stabileşte ca diferența între aportul net al societății absorbite şi produsul dintre
numărul de acțiuni emise de către societatea absorbantă pentru aportul societății absorbite şi
valoarea nominală a acțiunilor societății absorbante, conform relației:
Numarul _ Valoarea _
Activul _ net de
actiuni _ no min ala _ a
emise
aportat _ de
Pr ima _ de de _ societatea
_ actiunilor
catre
fuziune absorbanta
societatii
pentru _ absorbante
aportul
societatea _
absorbita
societatii _ absorbite
21
Exemplu privind fuziunea societăților comerciale
Poziția financiara conform bilanțurilor contabile de fuziune ale S.C ,,A”, absorbanta,
şi ,,B” absorbita se prezintă astfel:
22
- construcții 800 lei; - conturi la bănci 240 lei;
- amortizarea construcțiilor 200 lei; - capital social subscris vărsat 1.250
- materii prime 500 lei; lei (125 acțiuni x 10 lei);
- clienți 187,5 lei; - alte rezerve 100 lei;
-provizioane pentru deprecierea - clienți creditori 250 lei;
creanțelor clienți 27,5 lei;
h) Înregistrarea în contabilitate:
La SC ,,A”
24
La SC ,,B”
- cedarea activului net (pasivului):
% = 456 ”Decontari cu 1.450
1012“Capital social subscris asociații privind capitalul” 1.250
vărsat” 1068 “ Alte rezerve” 100
105 “Rezerve din reevaluare” 100
Prin lichidarea SC ,,B”, s-a majorat capitalul SC ,,A” cu valoarea activului net deținut de societatea
,,B” (absorbita).
I. a) Vânzarea construcțiilor:
461”Debitori diversi” = % 2975
7583”Venituri din vanzarea activelor si alte 2500
operații de capital” 475
4427 “TVA colectată”
b) Descarcarea gestiunii:
c) Incasare debitori:
411Clienti” % 1700
= 707 “Venituri din vanzarea 1428,60
mărfurilor” 4427”TVA colectată” 271,40
b) Descarcare gestiune:
d) Incasare clienti:
404 “Furnizori de
imobilizari” = % 2700
5121”Conturi la bǎnci in lei” 2100
767 ”Venituri din sconturi obtinute 600
”
27
VII. a) Evidentierea achitarii cheltuielilor cu lichidarea:
28
628 “Alte cheltuieli cu servicii executate de terti” = 5121”Conturi la bǎnci in lei” 500
475
271,40
746,40
b) Achitare T.V.A:
b) Achitare:
c) Plata impozitului:
c) Achitare impozit:
Bilant final
30
• Prime de aport, care apar în cazul aporturilor noi în natură şi care se determină ca diferența între
valoarea bunurilor aduse ca aport în natură de acționari sau asociați şi suma cu care a crescut
capitalul social, încât aportantii bunurilor aduse să beneficieze de aceleaşi drepturi ca şi pentru
vechile acțiuni. Contabilizarea primei de aport se face cu contul 1043 „Prime de aport” fiind
posibilă, în contabilitate, următoarea înregistrare:
456 “Decontări cu asociații privind capitalul” = %
1011 “ capital subscris vărsat”
1043 “ prime de aport”
• Prima de conversie a obligațiunilor în acțiuni poate să apară atunci când există o asemenea
clauză în contractul sau prospectul de emisiune a obligațiunilor şi când prețul de paritate este mai
mare decât prețul de conversie stabilit cu ocazia emisiunii obligațiunilor.
Prețul de paritate este raportul dintre valoarea de piată al obligațiunilor şi prețul de conversie al
acestora.
Prețul de conversie este prețul prestabilit al acțiunilor comune la care se efectuează conversia
obligațiunilor.
Deci, conversia apare la solicitarea obligatarului, când valoarea de piată a acțiunii devine mai mare
decât valoarea nominală a acestora, apărând astfel prima de conversie si când emitentul răscumpăra
obligațiunea.
Contabilitatea primelor de conversie se conduce cu contul 1044 „Prime de conversie a
obligațiunilor în acțiuni” ”, efectuându-se, în contabilitate, înregistrarea:
Indiferent de felul sau natura primelor apărute în contabilitatea societăților comerciale, ele pot fi
încorporate în capitalul social prin creditarea contului 1012 „Capital subscris vărsat”, sau trecute la
rezerve, prin creditarea contului 1068 „Alte rezerve”.
Contabilitatea rezervelor din reevaluare se conduce cu ajutorul contului 105 „Rezerve din
reevaluare”
6811 „Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor” = 2812 „Amortizarea construcțiilor” 400
6811 „Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor” = 2812 „Amortizarea construcțiilor” 400
31
3. Contabilizarea diferentelor din reevaluare în condițiile modificării costului istoric şi a amortizării
cumulate, recalculându-se amortizarea cumulată până la data reevaluării, proporțional cu schimbarea
valorii contabile brute a clădirii reevaluate, în raport de 1.25. (24.000 lei : 19.200 = 1.25)
6811 „Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor” = 2812 „Amortizarea construcțiilor” 400
212 „Construcții” = % 5.000
105 “Rezerve din reevaluare” 4.800
2812 „Amortizarea 200
construcțiilor”
4. Contabilizarea diferentelor din reevaluare în cazul eliminării amortizării cumulate din valoarea
contabilă brută, situație în care valoarea reevaluată devine noua valoare contabilă brută.
Păstrându-se dimensiunile datelor din cazul ipotetic precedent, situația se prezintă astfel (cazul 3):
Înainte de reevaluare După reevaluare
1. Valoarea contabilă brută 20.000 lei 24.000 lei
2. . Amortizarea cumulată 800 lei 0 lei
3. Valoarea contabilă netă (1-2) 19200 lei . 24.000 lei
Rezultă că, atât în cazul 2 cât şi în cazul 3 mărimea diferentelor din reevaluare este aceeaşi,
respectiv, 4800 lei, pe când valoarea contabilă brută diferă, fiind de 25.000 lei în cazul modificării
costului istoric şi a amortizării cumulate şi de 24.000 lei în cazul eliminării din reevaluare a
amortizării cumulate.
6811 „Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor” = 2812 „Amortizarea construcțiilor” 500
Rezervele sunt considerate surse asimilate celor proprii, deci formă de manifestare a capitalurilor
proprii, reprezentând beneficii capitalizate, însă spre deosebire de acestea, nu sunt generatoare de
dividende. În principiu, rezervele au rolul de a proteja capitalul social, fiind posibil ca unele dintre
acestea să se folosească pentru acoperirea unor pierderi sau pentru majorarea capitalului social, dar
numai în condițiile hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor sau asociaților.
După modul de constituire şi utilizare rezervele sunt reflectate cu ajutorul contului 106
„Rezerve”, structurându-se astfel:
• 1061 „Rezerve legale”
• 1063 „Rezerve statutare sau contractuale”
• 1065„Rezerve reprezentand surplusul din rezerve din reevaluare”
• 1068„Alte rezerve”
32
3.6.1. Contabilitatea constituirii şi utilizării rezervelor legale
Conform Legii nr. 31/1990, republicată, rezervele legale se formează prin prelevarea în fiecare an,
din beneficiile brute ale societății, a cel puțin 5% pentru constituirea rezervelor legale, până când
acestea vor atinge minim a cincea parte din capitalul social.
Se utilizează pentru:
- Acoperirea pierderilor din exercițiile precedente conform hotărârii adunării generale a
acționarilor sau asociaților
- Acoperirea pierderilor din exercițiul financiar expirat
Constituirea acestor rezerve se face pe seama profitului net, dacă sunt prevăzute în actul
constitutiv al societății comerciale şi dacă adunarea generală a acționarilor sau asociaților decide
aceasta.
Utilizarea rezervelor statutare sau contractuale se poate face pentru acoperirea pierderilor,
majorarea capitalului social sau în alte scopuri hotărâte de adunarea generală a acționarilor sau
asociaților.
Contabilitatea constituirii şi utilizării rezervelor statutare se conduce cu contul 1063 „Rezerve
statutare sau contractuale”
3.6.3. Contabilitatea constituirii şi utilizării altor rezerve
Societățile comerciale pot constitui alte rezerve pe seama profiturilor nete, a primelor legate de
capital, ori a profitului nerepartizat din exercițiile financiare precedente sau pe seama diferentelor
dintre valoarea titlurilor primite şi valoarea neamortizată a mijloacelor fixe, respectiv a terenurilor,
care fac obiectul participării în natură la capitalul social al altei persoane juridice.
Utilizarea altor rezerve, are loc numai în baza hotărârii adunării generale a acționarilor sau
asociaților şi se poate face pentru majorarea capitalului social, acoperirea pierderilor realizate în
exercițiile financiare precedente, acoperirea diferentelor dintre valoarea titlurilor de participare
retrase sau cedate şi valoarea neamortizată a mijloacelor fixe sau a terenurilor care au constituit
obiectul participării în natură la capitalul social al altor persoane juridice, ori în alte scopuri hotărâte
de către AGA. Contabilitatea constituirii şi utilizării altor rezerve se conduce cu ajutorul contului
1068 „Alte rezerve”.
Contul 117 „Rezultatul reportat”. Cont sintetic de gradul I, operațional, cont bifuncțional.
Soldul debitor reprezintă pierderea neacoperită, iar cel creditor profitul nerepartizat.Este utilizat
pentru a ține evidenta rezultatului sau a părtii din rezultatul exercițiului a cărei repartizare a fost
amânată de adunarea generală a acționarilor sau asociaților.
Soldul său creditor exprimă profiturile reportate, iar cel debitor pierderile reportate din
exercițiile financiare anterioare, recunoscându-se în bilanț, în structura capitalurilor proprii, la postul
„Rezultat reportat”, cu semnul plus în cazul profiturilor şi cu semnul minus în cazul pierderilor.
33
3.8. CONTABILITATEA REZULTATULUI EXERCITIULUI
Printre indicatorii contabilitătii moderne alături de valoarea adăugată (VA), excedentul brut
din exploatare (EBE), capacitatea de autofinanțare (CAF), rezerva managerială (RM) se prevede şi
rezultatul exercițiului (Re), care exprimă performanta întreprinderii.
Rezultatul exercițiului unei entităti economice exprimă generic diferența dintre veniturile obținute şi
cheltuielile aferente. Ca urmare, rezultatul exercițiului se poate concretiza în profit, dacă V > C, sau
pierdere dacă V < C, şi este redat structural prin conținutul contului de profit sau pierdere, în calitate
de componentă a situațiilor financiare.
Pentru contabilizarea rezultatului exercițiului s-a rezervat grupa de conturi 12 „Rezultatul
exercițiului” în cadrul căreia s-au instituit şi nominalizat două conturi, şi anume: Contul 121 „Profit
sau pierdere”, cont operațional, bifuncțional, care ține evidenta profitului sau pierderii înregistrate
într-un exercițiu financiar şi care poate prezenta sold debitor sau creditor, înscriindu-se în postul
bilanțului cu semnal plus sau minus;
• Contul 129 „Repartizarea profitului”, cont sintetic de gradul I, operațional, cont de activ, cu
ajutorul căruia se conduce evidenta repartizării profitului realizat în exercițiul financiar, fiind
recunoscut în pasivul bilanțului în structura capitalurilor proprii, la o poziție distinctă.
În legătura cu operațiunile contabile generate de folosirea 121 „Profit şi pierdere” pot interveni
următoarele înregistrări:
• Închiderea conturilor de venituri la sfârşitul fiecărei luni, cu soldul creditor al acestora, prin
înregistrarea:
• Închiderea conturilor de cheltuieli la sfârşit de lună cu soldurile debitoare ale acestora, prin
înregistrarea:
34
În creditul contului se mai înregistrează, pierderea contabilă reportată, prin înregistrarea:
În debitul contului se mai înregistrează la sfârşitul anului, profitul net realizat în exercițiul precedent
şi nesupus repartizării, reflectat prin înregistrarea:
De asemenea, se înregistrează în debit, profitul net realizat în exercițiul precedent, care a fost
repartizat pe destinații, prin înregistrarea:
Subvențiile reprezintă, în principal, sume pentru investiții alocate de la bugetul de stat sau local
sau din alte surse nerambursabile, ori primite din afară de către unitatea patrimonială, condiționata de
cumpărarea, construirea sau achiziționarea de echipamente ori de alte bunuri de natura imobilizărilor,
ori pentru finanțarea unor activități pe termen lung sau a altor cheltuieli de natura investițiilor.
Se includ în categoria subunităților pentru investiții şi valoarea bunurilor de natura imobilizărilor
primite cu titlul gratuit sau constatate în plus cu ocazia inventarierii. Subvențiile ca active se
constituie în contabilitate ca subvenții pentru investiții şi se recunosc în bilanț ca venit amânat, iar în
cazul restituirii acestora se reduce, în contabilitate, soldul venitului amânat cu mărimea sumei
restituite. Contabilitatea subvențiilor pentru active (investiții) se conduce cu contul 131„Subvenții
guvernamentale pentru investiții”,
132 „Împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenții pentru investiții”
133 „Donații pentru investiții”
134 „Plusuri de inventar de natura imobilizarilor”
138 „Alte sume primite cu caracter de subvenții pentru investiții”
Subvențiile pentru active se reiau la alte venituri din exploatare pe măsura amortizării bunurilor
respective, la o valoare egală cu mărimea amortizării, dacă activul este amortizabil, ori prin trecerea
la venituri a unei sume anuale calculate prin împărțirea valorii investiției la 10 ani, dacă investiția
rezultată din subvenții este neamortizabilă.
O societate comercială işi adjudeca prin licitație şi încasează efectiv prin banca o subvenție
guvernamentală pentru investiții în valoare de 5.000 lei, cu care achiziționează o licența la un preț
negociat de 5.000 lei fără TVA şi TVA 19%, care urmează sa fie amortizat liniar în 5 ani.
• contabilizat amortizarea licenței procurate pe seama subvențiilor pentru investiții ( 5.000 : 5 ani =
35
1.000 lei):
6811 „Cheltuieli de exploatare privind
amortizarea imobilizărilor” = 2805 „Amortizarea concesiunilor, brevetelor, 1.000
licențelor, mărcilor comerciale drepturi şi activelor
similare
• preluarea la venituri a mărimii subvenției amortizabile sau neamortizabile (conform calculelor) prin
înregistrarea:
131 „Subvenții pentru investiții” = 7584 „Venituri din subvenții pentru investiții” 1.000
În principiu, constituirea provizionului (Cp) are loc la sfârşitul exercițiului financiar, conform
următoarei relații:
De asemenea, anularea provizioanelor (Ap) are loc când provizionul rămâne fără obiect, deci, când
elementele pentru care s-au constituit sunt scoase din evidentă, aspect exprimat relationar astfel:
De obicei, constituirea provizioanelor are ca motivație economică acordarea unui avantaj fiscal
pentru agentul economic, când este deductibil fiscal, şi anume amânarea la plată a impozitului pe
profit.
37
pentru litigii”.
Dacă o societate comercială se află la sfârşitul unui exercițiu financiar în litigiu cu un client
pentru o suma de 5.000 lei ca urmare a executării unor lucrări. În exercițiul financiar următor
procesul este câştigat pentru jumătate din sumă care se încasează prin banca.
• trecerea dreptului de creanță, cu întreaga sumă, asupra creanțelor incerte, până la judecarea
procesului, se înregistrează:
• contabilizat constituirea provizionului pentru litigii, la sfârşitul anului, pentru întreg dreptul de
creanță, se înregistrează:
6812 „Cheltuieli de exploatare privind provizioanele” = 1511 „Provizioane pentru litigii” 5.000
• contabilizat hotărârea instanței de judecată, în anul următor constituirii provizionului, prin încasarea
a jumătate din valoarea creanței în litigiu şi trecerea la pierderi a jumătate din creanță, se
înregistrează:
% = 4118 „Clienți incerți sau în litigiu” 5.000
5121„Conturi la bănci în lei” 4.000
654„Pierderi din creanțe şi debitori diverşi” 1.000
• contabilizatanularea provizionului pentru litigii, în urmă rămânerii lui fără obiect, prin pronunțarea
hotărârii judecătoresti asupra litigiului, se înregistrează:
1511 „Provizioane pentru litigii” = 7812 „Venituri din exploatare din provizioane pentru riscuri 5.000
şi cheltuieli”
: O societate comercială vinde în exercițiul financiar N produse finite în valoare de 50.000 lei
fără TVA şi TVA 19%, pentru care acorda garanție de un an. Procentul mediu de cheltuieli cu
remedierile livrărilor cu termen de garanție realizate în exercițiul financiar precedent N-1 este de 2%.
În exercițiul financiar N+1 pana în momentul ieşirii din garanție se efectuează următoarele
cheltuieli cu remedierile la produsele cu termen de garanție livrate în exercițiul financiar N:
a) piese de schimb 300 lei
b) renumerații ale executanților remedierilor :200 lei
c) contribuția unității la asigurările sociale (200 x 19,5% ) = 39 lei
d) Contribuția unității la fondul pentru asigurări de sănătate : ( 200 x 6% ) = 12 lei
e) Contribuția unității la fondul de şomaj ( 200 x 2% ) = 4 lei
În exercițiul financiar N :
38
• Livrarea produselor finite către clienți:
4111 „ Clienți” = % 59.500
701 “Venituri din vânzarea produselor finite” 50.000
4427 “TVA colectată” 9.500
• Constituirea
la sfârşitul exercițiului financiar N, a provizionului pentru garanțiile acordate clienților,
în baza procentului mediu de cheltuieli cu remedierea produselor finite cu termen de garanție (
50.000 x 2% = 1.000 lei)
6812 „Cheltuieli de exploatare privind provizioanele” = 1512 „Provizioane pentru garanții acordate clienților” 1.000
• renumerațiile executanților:
641 „Cheltuieli cu salariile personalului” = 421 „Personal salarii datorate” 200
6451 „Contribuția unității la asigurările sociale” = 4311 „Contribuția unității la asigurările sociale” 39
6452 „Contribuția unității pentru ajutorul de şomaj ” = 4371 „Contribuția unității la fondul de şomaj” 4
Sunt deductibile din punct de vedere fiscal, şi se constituie îndeosebi în domeniul exploatării
zăcămintelor naturale, unde se impune şi refacerea terenului în starea în care se găsea înainte de
exploatarea zăcămintelor naturale. Aceste provizioane se constituie în limita unei cote de pana la 1%
din rezultatul financiar din exploatare, pe toata durata de funcționare a exploatării zăcămintelor
naturale.
Contabilitatea provizioanelor de această natură se conduce cu ajutorul contului 1513 „Provizioane
pentru dezafectarea imobilizărilor corporale şi alte acțiuni similare legate de acestea”,
ocazionând următoarele înregistrări contabile:
• Contabilizarea provizionului pentru demontarea, mutarea şi refacerea terenului, conform
înregistrării:
39
% = 1513 „Provizioane pentru dezafectarea
21 „Imobilizări corporale” imobilizărilor corporale şi alte
2112„Amenajări de terenuri” acțiuni similare legate de acestea”
212 „Construcții”
213 „Instalații tehnice, mijloace de transport, animale şi plantații”
• Contabilizarea amortizării valorii imobilizărilor pentru care s-a constituit acest provizion, se
înregistrează:
6811 „Cheltuieli de exploatare privind amortizarea = 281 „Amortizarea privind imobilizările corporale” (2811 ÷
imobilizărilor” 2813)”
• Contabilizat
reluarea provizionului constituit la venituri, la scoaterea din evidentă a imobilizărilor,
când se procedează şi la refacerea terenului, reflectat, prin înregistrarea:
1513 „Provizioane pentru dezafectarea imobilizărilor = 7812 „Venituri din provizioane”
corporale şi alte acțiuni similare legate de acestea”
461 „Debitori diverşi” = 7583„Venituri din vânzarea activelor şi alte operații de capital” 250.000
Şi concomitent :
40
• Contabilizat scoaterea din evidentă a construcțiilor afectate de programul de restructurare, se
înregistrează:
6583„Cheltuieli privind activele cedate şi alte operații de capital” = 212 „Construcții” 200.000
În situația în care un provizion pentru riscuri şi cheltuieli nu se încadrează în nici unul din
provizioanele menționate mai sus, ele se cuprind în categoria altor provizioane pentru riscuri şi
cheltuieli. În acest scop s-a instituit contul 1518 „Alte provizioane”, în legătura cu care pot apare
următoarele înregistrări contabile:
• Anularea altor provizioane pentru riscuri şi cheltuieli, rămase fără obiect, conform înregistrării:
1518 „Alte provizioane” = 7812 „Venituri din provizioane”
Capitalurile împrumutate privesc împrumuturile şi datoriile care au termene de rambursare mai mare
decât un an.
Contabilitatea acestor împrumuturi şi datorii asimilate se ține pe următoarele categorii:
• Împrumuturi din emisiuni de obligațiuni şi prime de rambursare a acestora;
• Credite bancare pe termen lung şi mediu;
• Datorii legate de participații;
• Alte împrumuturi şi datorii asimilate; şi
• Dobânzile aferente acestora.
41
Obligațiunile pot fi emise în formă materială, pe suport de hârtie, sau în formă dematerializată, prin
înscriere în cont, cu precizarea că obligațiunile din aceeaşi emisiune trebuie să fie de o valoare egală,
asigurând astfel posesorilor drepturi egale.
În cazul emiterii obligațiunilor prin ofertă publică se emite prospectul de emisiune, conform
Legii nr. 52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori, înscrierile făcându-se chiar pe
prospectul de emisiune, fiind obligatorie vărsarea integrală a valorii acțiunilor la subscriere.
Contabilitatea împrumuturilor din emisiuni de obligațiuni se realizează cu ajutorul contului 161
„Împrumuturi din emisiuni de obligațiuni”. Contul permite contabilizarea operațiunilor cu
următoarele categorii de obligațiuni:
1. Obligațiuni obişnuite sau ordinare – care asigură deținătorilor un venit fix sub formă de
dobândă, înscrisă în cuprinsul titlului. Există şi obligațiuni cu dobândă variabilă, care reprezintă un
titlu de credit pe termen mediu de 5 – 7 ani şi care nu se contabilizează cu contul 161 „Împrumuturi
din emisiuni de obligațiuni”
2. Obligațiuni cu primă sau cu cupon zero – reprezintă un titlu de credit fără dobânda dar cu prima
de rambursare. Prima reprezintă diferența dintre prețul de emisiune mai mic şi valoarea nominală a
obligațiunii, şi se restituie la scadentă
3. Obligațiuni cu loterie – care urmăresc obținerea unor câştiguri în urma tragerii la loterie,
impunând tratări contabile diferite fată de obligațiunile obişnuite sau cele cu primă.
Pe lângă societățile pe acțiuni pot emite obligațiuni şi regiile autonome şi instituțiile publice.
Aşa cum s-a precizat, obligațiunile au pe lângă valoarea nominală (Vn) şi o valoare de
emisiune (Ve), care poate fi egală sau mai mică decât valoarea nominală, precum şi o valoare de
rambursare (Vr) care poate fi egală sau superioară valorii nominale.
Diferența dintre valoarea nominală mai mare şi valoarea de emisiune mai mică reprezintă
prima de emisiune, iar diferența dintre valoarea de rambursare mai mare şi valoare nominală mai
mică reprezintă prima de rambursare.
Conform uzanțelor, atât prima de emisiune cât şi prima de rambursare se achită deținătorului
obligațiunii la răscumpărarea acestora.
De asemenea, precizăm că în conformitate cu Legea 52/1994, în România, până în prezent,
emisiunea de obligațiuni se face numai pe piața de capital reglementată, instituindu-se şi
simbolizându-se în conturi de împrumuturi din obligațiuni în funcție de modul de garantare a lor, de
exemplu: 1614 „Împrumuturi externe din emisiuni de obligațiuni garantate de stat” sau 1615
„Împrumuturi externe din emisiuni de obligațiuni garantate de bănci”.
În exercițiul financiar N:
Pasul 1 : Contabilizat emisiunea de obligațiuni obişnuite conform prospectului de emisiune, la
valoarea nominală 5.000, se înregistrează:
Pasul 2: Contabilizat încasarea prin bancă a valorii de emisiune a obligațiunilor, conform extrasului
de cont, prin înregistrarea:
În exercițiul financiar N:
Pasul 1: emiterea pachetului de acțiuni, cu cupon zero, conform prospectului de emisiune, prin
înregistrarea:
% = 161 „Împrumuturi din emisiuni de 7.600
461” Debitori diverşi” obligațiuni” 4.000
169 „Prime privind rambursarea bligațiunilor” 3.600
6868 „Cheltuieli financiare privind amortizarea = 169 „Prime privind rambursarea 1.800
primelor de rambursare a obligațiunilor” obligațiunilor”
6868 „Cheltuieli financiare privind amortizarea = 169 „Prime privind rambursarea 1.800
primelor de rambursare a obligațiunilor” obligațiunilor”
43
• Contabilizat emisiunea parchetului de obligațiuni cu câştig, conform înregistrării:
•Contabilizat tragerea la sorti a obligațiunilor câştigătoare, pentru câştigul „z” debitat prin casă,
conform înregistrării:
• Răscumpărarea obligațiunilor la valoarea „y”, achitată prin bancă, conform extrasului de cont:
505 „Obligațiuni emise şi răscumpărate” = 5121 „Conturi la bănci în lei”
161 „Împrumuturi din emisiuni de obligațiuni” = 456 „Decontări cu acționarii sau asociații privind capitalul”
contabilizat trecerea obligațiunilor răscumpărate la capital, ținând cont de paritate şi prima
de conversie, conform înregistrării:
505 „Obligațiuni emise şi = %
răscumpărate” 1012„Capital subscris vărsat”
1044 „Prime de conversie a obligațiunilor în acțiuni”
456 „Decontări cu acționarii sau asociații privind capitalul” = 505 „Obligațiuni emise şi răscumpărate”
În exerciţiul financiar N
• Încasarea creditului bancar prin “cont de disponibil”:
44
• Plata dobânzilor aferente exercițiului financiar N: (10.000 x 20% : 12 luni ) x 6 luni =1.000 lei
1622”Credite bancare pe termen lung nerambursate la scadenta” = 5121 „ Conturi la bănci în lei” 10.000
• Plata dobânzilor, inclusiv a celor penalizatoare aferente exercițiului financiar N+2: (10.000 x 20% :
12 luni )
+ (10.000 x 0.01% x 30 zile) =166,67 + 30 = 197,67 lei
Evidenta altor împrumuturi şi datorii asimilate, cum sunt : depozite, garanțiile băneşti primite,
datoriile privind concesiunile, brevetele, licențele şi alte datorii asimilate se ține de către unitatea
patrimonială primitoare cu ajutorul contului :167 "Alte împrumuturi şi datorii asimilate"
În exerciţiul financiar N
• Achiziționarea brevetului printr-un împrumut de concesiune: 4.000 USD x 3,10 lei/USD = 12.400
lei
205 “Concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale, = 167 „ Alte împrumuturi şi datorii asimilate” 12.400
drepturi şi active similare”
• Înregistrarea cheltuielilor cu dobânzile aferente exercițiului financiar N: 4.000 USD x 10% x 3,13
lei/USD = 403,13 lei
666 “ Cheltuieli privind dobânzile” = 1687 „Dobânzi aferente altor împrumuturi şi datorii asimilate ” 403,13
6811 “ Cheltuieli de exploatare = 2805 „Amortizarea concesiunilor, brevetelor, licențelor, mărcilor 6.200
privind amortizarea imobilizărilor” comerciale drepturi şi activelor similare”
• Actualizarea datoriei externe în funcție de cursul valutar la data de 31.12.N : 4.000 USD (3,13
lei/USD – 3,10 lei/USD) = 120 lei
665 “ Cheltuieli din diferente de curs valutar” = 167 „ Alte împrumuturi şi datorii asimilate” 120
45
În exerciţiul financiar N+1
• Înregistrarea cheltuielilor cu amortizarea brevetului, aferenta exercițiului financiar N+1: 12.400 : 2
ani = 6.200 lei
6811 “ Cheltuieli de exploatare privind = 2805 „Amortizarea concesiunilor, brevetelor, licențelor, 6.200
amortizarea imobilizărilor” mărcilor comerciale drepturi şi activelor similare”
2805 “Amortizarea concesiunilor, brevetelor, = 205 “Concesiuni, brevete, licențe, mărci 12.400
licențelor, mărcilor comerciale şi altor drepturi comerciale, drepturi şi active similare”
şi valori similare”
46
CURSUL 4
CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR
Conform Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, imobilizările sunt reprezentate de bunuri
sau valori destinate să deservească o perioadă îndelungată activitatea unității patrimoniale , fiind
caracterizate prin:
a) durata de utilizare este de regulă mai mare de un an;
b) nu se consumă şi nu se înlocuiesc la prima utilizare;
c) nu îşi schimbă forma pe parcursul utilizării;
d) nu sunt, de obicei, destinate comercializării.
Spre deosebire de definițiile patrimoniale ale imobilizărilor IAS, clarifică definirea imobilizărilor
corelat cu definirea activelor, respectiv: un activ este o resursă controlată de întreprindere, ca rezultat
al unor evenimente trecute şi de la care se aşteaptă beneficii economice viitoare.
Pentru a fi recunoscut, înscris în bilanț, ca un activ, o imobilizare trebuie să îndeplinească două
condiții, respectiv:
posibilitatea de a realiza un beneficiu viitor, şi
să aibă determinat un cost credibil.
47
Valoarea de intrarea sau valoarea contabilă se diferențiază în funcție de modalitatea de
dobândire a lor, şi anume:
• cele achiziționate cu titlul oneros, la cost de achiziție;
• cele obținute din producție proprie, la cost de producție;
• cele intrate prin leasing operațional, la valoarea reziduală plus taxele vamale dacă locatarul este
nerezident;
• cele intrate prin leasing financiar la minimul dintre valoarea justă şi valoarea actualizată a plăților
minime de leasing;
Valoarea justă este suma la care poate fi tranzacționat un activ sau decontată o intrare, de
bună voie, între părțile aflate în cunoştință de cauză, în cadrul unei tranzacții în care prețul este
determinat în mod obiectiv.
Plățile minime de leasing sunt acele plăți de-a lungul termenului de leasing pe care locatarul trebuie
sau poate fi obligat să le efectueze, excluzând chiria contingentă, costurile serviciilor şi impozitele pe
care locatorul le va plăti şi care se vor rambursa acestuia.
• Cele intrate prin subvenții guvernamentale la valoarea subvenției, iar în cazul în care subvenția este
reprezentată de transferul unui activ nemonetar, valoarea de intrare este dată de valoarea justă;
• În cazul schimbului de active valoare de intrare este dată de valoarea justă a activului intrat, egală
cu valoarea justă a activului cedat (nu se admite, în prezent în România);
Imobilizările aduse ca aport sau primite cu titlu gratuit se evaluează la valoarea de aport,
respectiv la valoarea de utilitate, care este dată de prețul pieței, de utilitatea imobilizării, de starea şi
locul unde acestea se află.
Valoarea de inventar – la inventar imobilizările se evaluează la:
• Valoarea actuală sau valoarea de utilitate;
• Valoarea contabilă netă pentru imobilizările amortizabile pentru care sa calculat amortizare şi s-au
constituit provizioane.
La închiderea exercițiului se compară valoarea actuală stabilită la inventar cu valoarea contabilă,
fiind posibile două situații:
1. valoarea de inventar este mai mare decât valoarea contabilă, reprezentând un plus de valoare, care
conform principiului prudenței nu se înregistrează
2. valoarea de inventar este mai mică decât valoarea contabilă, rezultând un minus de valoare care se
tratează astfel:
sub formă de amortizare dacă deprecierea este ireversibilă;
sub forma constituirii unui provizion dacă deprecierea este reversibilă.
Conform IAS 16 „Terenuri şi mijloace fixe” şi IAS 36 „Deprecierea activelor”, deprecierea,
pierderea de valoare comportă un alt tratament contabil decât cel oferit, în prezent, de legislația
românească, respectiv, deprecierea imobilizărilor amortizabile este tratată ca şi cheltuieli din
depreciere, iar revenirea acesteia ca şi un venit din aprecierea imobilizărilor şi nu ca şi un provizion.
Valoarea reziduală reprezintă valoarea netă pe care o entitate economică estimează că o va obține
pentru un activ las sfârşitul duratei de viață utilă, după deducerea prealabilă a costurilor de cesionare
previzionate.
Valoarea reziduală este legată de stabilirea valorii amortizabile, ca bază de calcul a amortizării
conform standardelelor internaționale de contabilitate.
Constituie operația economică, în urma căreia valoarea de intrare sau contabilă a unei
imobilizări este înlocuită cu valoarea reevaluată sau valoarea actuală a acesteia.
Valoarea actuală se stabileşte în funcție de rata inflației comunicată de Comisia Națională de
Statistică, cu posibilitatea de ajustare în funcție de condițiile concrete în care se găseşte imobilizarea
reevaluată.
Reevaluarea imobilizărilor corporale şi financiare se face pe baza dispozițiilor administrative
legale.
Diferența din reevaluare rezultă din compararea valorii reactualizate, de utilitate sau de piață, cu
48
valoarea contabilă, se înregistrează la capitaluri în cazul plusurilor de valoare.
Un activ necorporal este un activ identificabil nemonetar, fără suport material şi deținut
pentru utilizare în procesul de producție sau furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriat
terților, sau pentru scopuri administrative. În bilanț, un activ necorporal trebuie recunoscut dacă se
estimează că va genera beneficii economice pentru persoana juridică şi dacă costul său poate fi
evaluat în mod credibil.
Prin beneficii economice viitoare se înțelege potențialul de a contribui, direct sau indirect, la
fluxul de numerar sau de echivalențe de numerar către persoana juridică.
IAS 38 „Active necorporale” prevede ca toate cheltuielile pentru cercetare să fie recunoscute drept
cheltuieli, atunci când sunt efectuate. De asemenea, IAS 38 precizează că următoarele cheltuieli nu
dau naştere la un activ necorporal, ci se tratează ca şi cheltuieli când apar:
a) Cheltuielile la înființarea unui nou domeniu sau a unei societăți (costurile de constituire);
b) Cheltuielile pentru specializări;
c) Cheltuielile pentru publicitate şi/sau pentru promovarea unui nou produs;
d) Cheltuielile la mutarea sau reorganizarea unei părți sau a întregii societăți.
Un activ necorporal se înregistrează inițial la costul de achiziție sau de producție, iar dacă
acesta a fost raportat drept cheltuială nu mai poate fi recunoscut ca parte din costul unui activ
necorporal. Cheltuielile ulterioare recunoaşterii inițiale unui activ necorporal se înregistrează în
conturile de cheltuieli atunci când sunt efectuate, însă acestea pot majora costul activului necorporal
dacă vor permite activului să genereze beneficii economice viitoare peste performanța prevăzută
inițial şi pot fi evaluate credibil. În bilanț un activ necorporal trebuie prezentat la cost, mai puțin
amortizarea şi provizioanele cumulate din depreciere.
Valoarea amortizabilă a unei imobilizări necorporale trebuie să fie alocată sistematic de-a
lungul duratei sale de viață utilă. Valoarea amortizabilă este costul activului sau o altă valoare
substituibilă costului în situațiile financiare, din care s-a scăzut valoarea reziduală, aspect ce nu se
aplică în România.
Durata de viață utilă reprezintă perioada pe parcursul căreia se estimează că întreprinderea ca utiliza
activul supus amortizării; sau numărul unităților produse sau a unor unități similare ce se estimează
că vor fi obținute de către întreprindere prin folosirea activului respectiv. Un activ necorporal trebuie
scos din evidență la cedare sau casare, atunci când nici un beneficiu economic nu mai este aşteptat
din utilizarea sa ulterioară. Câştigurile sau pierderile care apar odată cu casarea sau cedarea
imobilizării necorporale se determină ca diferență între veniturile generate de ieşirea activului şi
valoarea sa neamortizată, inclusiv cheltuielile ocazionate de cedarea acestuia şi se recunosc ca venit
sau cheltuială, în contul de profit şi pierdere.
49
4.4.4. Contabilitatea cheltuielilor de constituire
• calcularea
şi înregistrarea amortizării cheltuielilor de constituire, conform reglementărilor legale,
prin formula contabilă:
• Înregistrarea amortizării anuale a cheltuielilor de dezvoltare (5.000 lei: 5 ani = 1.000 lei/an)
• scoaterea din evidență a cheltuielilor de dezvoltare amortizate, în exercițiul financiar N+4 conform
înregistrării:
În practică pot apare cazuri când cheltuielile de dezvoltare se concretizează într-un brevet, situație
când, în contabilitate, se face înregistrarea:
205 “Concesiuni, brevete, licențe, mărci = 203 „Cheltuieli de dezvoltare” 5.000
comerciale, drepturi şi active similare”
Aceste active imobilizate pot fi aportate , achiziționate sau dobândite prin alte modalități,
înregistrându-se, în contabilitate, la valoarea de aport sau valoarea justă , la costul de achiziție sau la
costul de producție.
Concesiunea, în termeni juridici, poate fi definită ca o convenție, un contract, prin care o persoană
fizică sau juridică, denumită concesionar, dobândeşte dreptul de utilizare a anumitor bunuri sau
servicii, de exercitare a unor activități, din partea unui concedent, în schimbul unor beneficii. Deci,
concesiunea este o imobilizare necorporală a cărei valoare este determinată de valoarea bunurilor sau
serviciilor preluate cu titlu de concesiune.
Contabilitatea concesiunilor, brevetelor, licențelor, mărcilor comerciale şi ale altor drepturi şi valori
similare se conduce cu ajutorul contului 205, care are aceeaşi denumire. Este un cont de activ, cont
sintetic de gradul I, operațional.
205 “Concesiuni, brevete, licențe, mărci = 167 „Alte împrumuturi şi datorii asimilate” 300.000
comerciale, drepturi şi active similare”
51
• contabilizarea amortizării anuale a concesiunii (300.000 lei: 10 ani = 30.000 lei/an)
6811 „Cheltuieli de exploatare = 2805 „Amortizarea concesiunilor, brevetelor, licențelor, 30.000
privind amortizarea imobilizărilor” mărcilor comerciale şi a altor valori şi drepturi similare”
• contabilizat achitarea redevenței anuale conform Extrasului de cont şi a prevederilor din contract, se
înregistrează:
167 „Alte împrumuturi şi datorii asimilate” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 30.000
2805 „Amortizarea concesiunilor, brevetelor, = 205 “Concesiuni, brevete, licențe, mărci 300.000
licențelor, mărcilor comerciale şi a altor valori şi comerciale, drepturi şi active similare”
drepturi similare”
Fondul comercial reprezintă, conform codului comercial, partea din fondul de comerț care nu
figurează în cadrul celorlalte elemente de patrimoniu, dar care contribuie la menținerea sau
dezvoltarea potențialului activității al întreprinderii. Acesta este reprezentat de clientelă, vadul
comercial, reputație, debuşeu, poziție
geografică şi altele.
Fondul comercial, din punct de vedere contabil, este o imobilizare necorporală, care
reprezintă orice exces al costului de achiziție peste interesul celui ce achiziționează în valoarea justă a
activelor şi datoriilor identificabile achiziționate la data tranzacției de schimb.
Fondul comercial negativ reprezintă orice exces de la data tranzacției de schimb, al
interesului achizitorului în valorile juste ale activelor şi ale datoriilor identificabile, mai mare, peste
costul de achiziție mai mic.
Fondul comercial apare de regulă la consolidare şi se determină ca diferență între costul de achiziție,
mai mare, şi valoarea justă, mai mică, la data tranzacției, a părții de active nete tranzacționate de către
o persoană juridică. În cazul în care fondul comercial este tratat ca şi un activ, ca urmare a achiziției
de către o societate a acțiunilor altei societăți, se au în vedere următoarele:
• valoarea fondului comercial achiziționat trebuie amortizată sistematic;
• perioada de amortizare nu trebuie să depăşească durata vieții utile.
Contabilitatea fondului comercial se conduce cu ajutorul contului 207 „Fond comercial”. În
contabilitate, în legătură cu fondul comercial sunt posibile următoarele înregistrări contabile:
achiziționarea unui magazin comercial la un preț de 300.000 lei fără TVA, a cărui valoare
conform expertizei efectuata de un evaluator este de 275.000 lei.:
% = 404 „Furnizori de imobilizări” 357.000
212„Construcții” 275.000
207„Fond comercial” 25.000
4426„TVA deductibilă” 57.000
aportarea de către acționari a unei clădiri ca aport în natură pentru care s-a determinat şi fond
comercial, se înregistrează:
52
4.4.8. Contabilitatea altor imobilizări necorporale
: Se recepționează un program informatic, realizat prin efort propriu, al cărui cost de producție a
fost estimat la 600 lei, din care 200 lei a fost înregistrat ca imobilizarea necorporala in curs la finele
exercițiului financiar N-1, amortizabil în 3 ani, după care se scoate din evidenta.
„Titluri de participare deținute la societăți din afara grupului” = 208 „Alte imobilizări necorporale” 1.000
In cazul distrugerilor totale sau parțiale ale imobilizărilor corporale, creanțele sau sumele
compensatorii încasate de la terți, legate de aceste imobilizări, precum şi achiziționarea sau
construcția ulterioară de active noi se consideră operațiuni economice distincte, care se înregistrează
separat în contabilitate.
Deprecierile activelor se evidențiază în momentul constatării, iar dreptul de a încasa
54
compensațiile se evidențiază conform contabilității de angajamente. Printre cazurile de compensații
apărute în asemenea situații amintim:
• Sumele plătite de către societățile de asigurare pentru deprecierea sau pierderea unor imobilizări
corporale, determinate de dezastre naturale sau furt.
• Indemnizații acordate de guvern, în schimbul unor imobilizări corporale, cum este cazul terenurilor
expropriate.
Imobilizările corporale pot fi reevaluate în baza reglementărilor administrative legale, când în
bilanț sunt prezentate la valoarea reevaluată, şi nu la costul istoric. În principiu, reevaluarea
imobilizărilor se face la valoarea justă determinată pe baza unor reevaluări efectuate, de regulă, de
evaluatori autorizați.
Valoarea reevaluată se acordă activului, în locul oricărei alte valori la care acesta a fost
înregistrat, iar pentru calculul amortizării se va avea în vedere această valoare reevaluată.
Reevaluarea elementelor dintr-o clasă de imobilizări trebuie făcută simultan pentru a evita
evaluarea selectivă şi prezentarea în situațiile financiare a unor valori ce ar reprezenta o combinație
de costuri şi valori calculate la date diferite. Reevaluările trebuie făcute cu regularitate, încât valoarea
contabilă să nu difere substanțial de valoarea justă de la data bilanțului. Dacă un activ dintr-o clasă nu
poate fi reevaluat deoarece nu există o piață activă, acel activ se prezintă în bilanț la cost mai puțin
amortizarea cumulată şi pierderea cumulată. O piață activă este acea unde sunt îndeplinite cumulativ
următoarele condiții:
• Elementele comercializate sunt omogene;
• Pot fi găsiți în permanență vânzători şi cumpărători interesați;
• Prețurile sunt cunoscute de către public;
Dacă în urma reevaluării activelor imobilizate corporale rezultă o creşterea față de valoarea
contabilă netă, aceasta este tratată ca o creştere a rezervei din reevaluare din cadrul capitalurilor
proprii, dacă nu a existat o descreşterea anterioară recunoscută ca şi o cheltuială aferentă acelui activ,
sau ca un venit care să compenseze cheltuiala cu descreşterea recunoscută anterior la acel activ.
Dacă rezultatul reevaluării este o descreşterea a valorii contabile nete, atunci acesta se tratează
ca şi o cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, dacă în rezerva din reevaluare nu este înregistrată
o sumă corespunzătoare la acel activ, surplus din reevaluare, sau ca o scădere a rezervei din
reevaluare din cadrul capitalurilor proprii, cu minimul dintre valoarea acelei rezerve şi valoarea
descreşterii, iar eventuala diferență rămasă se înregistrează ca şi o cheltuială.
: Se achiziționează un teren de o persoană juridică cu suma de 10.000 lei plus TVA 19%.
% = 404 „Furnizori de imobilizări” 11.900
2111„Terenuri” 10.000
4426„TVA deductibilă” 1.900
aportarea de terenuri de către acționari sau asociați, conform subscrierilor, în valoare de 2.000
se înregistrează:
55
: contabilizarea terenurilor primite cu titlu gratuit evaluate la 5.000 lei, se înregistrează:
2111„Terenuri” = 133 „Donații pentru investiții” 5.000
• contabilizat terenurile preluate în leasing financiar la o suma negociata de 10.000 lei conform
înregistrării:
Primirea în gestiune a mijloacelor fixe, mai sus menționate, se face pe baza documentelor
justificative, cum ar fi:
• Proces-verbal de recepție, întocmit pentru utilaje care nu necesită montaj şi nici probe
tehnologice. Aşa ar fi, de exemplu, mijloacele de transport, animalele de muncă şi plantațiile, etc., şi
care se consideră imobilizări la data achiziției.
• Proces-verbal de recepție provizorie, întocmit în cazul utilajelor care necesită montaj, dar nu
necesită probe tehnologice, precum şi pentru clădirile şi construcțiile care nu deservesc procese
tehnologice, şi care
se consideră puse în funcțiune la data terminării montajului, respectiv la data terminării construcției.
• Proces-verbal de punere în funcțiune, care se completează în cazul utilajelor şi instalațiilor care
necesită montaj şi probe tehnologice, precum şi pentru clădirile şi construcțiile speciale care
deservesc
procese tehnologice. Aceste imobilizări se consideră puse în funcțiune la data terminării probelor
tehnologice.
• Proces-verbal de recepție finală, care se întocmeşte pentru sondele folosite în extracția țițeiului,
gazelor naturale şi pentru sondele provenite din lucrări geologice care au dat rezultate. Aceste
imobilizări se consideră puse în funcțiune la data intrării în producție.
Într-o societate comercială intrarea imobilizărilor corporale se realizează prin mai multe
modalități, însă separat pentru cele ce aparțin unității, față de cele nerecunoscute în bilanțul acesteia.
Subscrierea de aporturi în natură de către acționari sau asociați sub forma unei clădiri
evaluata la 18.500 lei şi a unui mijloc de transport evaluat la 11.500 lei se înregistrează:
456 „Decontări cu asociații privind capitalul” = 1011 „Capital subscris nevărsat” 30.000
• Aportarea imobilizărilor corporale (mijloace fixe), în urma evaluării de către evaluatori autorizați, se înregistrează:
• Trecerea capitalului subscris nevărsat la capital subscris vărsat, urmare a aportării subscrierilor, se
înregistrează:
56
1011 „Capital subscris nevărsat” = 1012 „Capital subscris vărsat” 30.000
Achiziționat conform facturii fiscale plantații în valoare de 10.000 lei plus TVA 19%
% = 404 „Furnizori de imobilizări” 11.900
2134 „Animale şi plantații” 10.000
4426„TVA deductibilă” 1.900
Recepționat aparatura de măsură şi control cu o valoare de 8.000 lei , realizată prin efort
propriu al unității, se înregistrează:
2132 „Aparate şi instalații de măsurare, control şi = 231 „Imobilizări corporale în curs” 8.000
reglare”
Preluat utilaje tehnologice prin operațiunea de leasing financiar cu o valoare de 20.000 lei se
înregistrează:
2131 „Echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi = 167 „Alte împrumuturi şi datorii asimilate” 20.000
instalații de lucru)”
Cu ocazia inventarierii se constată în plus aparatură birotică evaluata la o valoare de 500 lei:
214 „Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție = 134 „Plusuri de inventar de natura 5000
a valorilor umane şi materiale şi alte active corporale” imobilizărilor”
Se primesc sub formă de donație aparate pentru protecția mediului evaluate la o valoare de
1.500 lei:
2132 „Aparate şi instalații de măsură, control şi reglare” = 133 „Donații pentru investiții” 1.500
B. Scoaterea din evidență a unui autoturism, a cărui valoare de înregistrare este de 50.000 lei,
amortizat 40.000 lei, recuperându-se piese de schimb în valoare de 2.000 lei şi materiale diverse
pentru 500 lei, cheltuielile cu salariile personalului ce a lucrat la casare 1.000 lei, diferența se acoperă
pe seama altor rezerve.
Pasul 4. contabilizat scoaterea din evidență a mijlocului de transport casat, conform înregistrării:
Alături de scoaterea din evidență a imobilizărilor corporale prin casare, acesta are loc şi prin
cesionare.
Cesionarea desemnează toate modalitățile de ieşire din întreprindere a imobilizărilor, pe
lângă cele casate, şi anume: prin vânzare, donații, lipsuri, schimb cu alte active, restituiri pentru
acționarii sau asociații ieşiți din societate şi diverse alte ieşiri. Ca şi în cazul casării, la cesionare apar
cazuri particulare de compensare a cheltuielilor şi veniturilor angajate excedând cadrul principiului
necompensării. Astfel, câştigurile şi pierderile nete din casarea sau cesionarea imobilizărilor
corporale trebuie determinate ca diferență între încasările net şi plățile efectuate şi valoarea contabilă
netă a activului, recunoscut ca venit sau cheltuială în contul de profit şi pierdere.
• Încasat prin bancă valoarea utilajului tehnologic vândut, conform extrasului de cont:
Se donează o plantație (fermă pomicolă) a cărei valoare contabilă este de 40.000 lei, amortizare
înregistrată 15.000 lei:
Se constată calamitatea unei amenajări de terenuri, a cărei valoare este parțial amortizată :
Se scot din evidența echipamente birotică, parțial amortizate, urmare a constatării lipsei
acestora pentru care persoana responsabilă este obligată la recuperarea prejudiciului.
În accepțiunea generală a IAS 17 „Leasing” , leasingul include contractele de închiriere a unui bun ce
cuprind o clauză care oferă locatarului opțiunea de a deveni proprietarul bunului la îndeplinirea
condițiilor convenite în contract.
În termeni juridici specifici, leasingul este un contract prin care locatorul transmite locatarului
dreptul de a utiliza un bun în schimbul unei „chirii” (definiție inițială) sau a unei „plăți sau serii de
plăți” (definiție revizuită).
59
Operațiunile de leasing se clasifică în:
Leasing operaţional, dacă nu transferă, în mare măsură, toate riscurile şi beneficiile aferente titlului
de proprietate;
Leasing financiar, dacă transferă, în mare măsură, toate riscurile şi beneficiile aferente titlului de
proprietate.
Aplicarea acestor definiții în circumstanțe diferite, celor două părți, poate determina, uneori, ca
acelaşi leasing să fie clasificat în mod diferit la locator şi, respectiv, la locatar.
Potrivit legislaţie româneşti leasingul este contractul prin care o parte denumită locator / finanțator,
transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosință asupra unui bun al cărui proprietar este,
celeilalte părți, denumită utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăți periodice, denumită rată
de leasing, iar la sfârşitul perioadei de leasing, locatorul / finanțatorul se obligă să respecte dreptul de
opțiune al utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a înceta
raporturile contractuale. Utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului înainte de sfârşitul
perioadei de leasing, dacă părțile convin astfel şi dacă utilizatorul achită toate obligațiile asumate prin
contract. Operațiunile de leasing pot avea ca obiect bunuri imobile, precum şi bunuri mobile de
folosință îndelungată, aflate în circuitul civil, cu excepția înregistrărilor pe bandă audio şi video, a
pieselor de teatru, manuscriselor, brevetelor şi a drepturilor de autor .
Şi legislația românească face distincție între leasingul financiar şi leasingul
operațional.
60
Înregistrarea amortizării lunare a mijlocului de transport achiziționat şi predat utilizatorului:
6811 „Cheltuieli de exploatare privind = 2813 „Amortizarea instalațiilor, mijloacelor de 360
amortizarea imobilizărilor” transport, animalelor şi plantațiilor”
□ Observație
Formulele contabile 3 şi 4 se vor repeta în toate cele 36 de luni, perioada contractului de leasing.
6.) Scoaterea din evidența locatorului a mijlocului de transport predat în leasing, după expirarea
contractului de leasing, ținând cont de valoarea de achiziție de 21600 lei şi de mărimea amortizării
calculată şi înregistrată de 12.960 lei (360 x 36 luni):
Debit 8036 „Redevențe, locații de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate” 21.600
2.) Primirea facturii emise de societatea de leasing, proprietara bunului, reprezentând rata lunară
de leasing:
3.) Diminuarea sumei înregistrate în contul de ordine şi evidență cu mărimea ratei de leasing
respectiv, 600 lei:
Credit 8036 „Redevențe, locații de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate” 600
□ Observație
Formulele contabile 2 şi 3 se vor repeta în toate cele 36 de luni – perioada contractului de leasing. În
urma acestor înregistrări utilizatorul a achitat integral ratele de leasing cuvenite locatorului, contul
8036 „Redevențe, locații de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate” soldându-se.
61
5.) Înregistrarea amortizării aferente perioadei contractului de leasing, respectiv 12.960 (360 x
36 luni):
6811”Cheltuieli de exploatare privind = 2813 „Amortizarea instalațiilor, mijloacelor de 12.960
amortizarea imobilizarilor” transport, animalelor şi plantațiilor”
Predarea către utilizator (locatar) a utilajului tehnologic la costul de achiziție conform procesului
– verbal de predare – primire şi a documentelor însoțitoare la contractul de leasing, se
înregistrează:
2675 „Împrumuturi acordate pe termen lung” = 2131 „Echipamente tehnologice” 108.000
Înregistrarea dobânzii negociate prin contractul de leasing, sub formă de sumă fixă de 1.200 lei,
respectiv 43.200 lei, pentru întreaga perioadă de leasing, se înregistrează:
Înregistrarea valorii totale a ratelor de leasing, în afara bilanțului (3.000 x 36 luni = 108.000 lei):
62
411 „Clienți” = % 3.570
706 „Venituri din redevențe, locații de gestiune şi chirii” 1.800
2676 „Dobânda aferentă împrumuturilor acordate pe termen lung” 1.200
4427 „TVA colectată” 570
472 „Venituri înregistrate în avans” = 706 „Venituri din redevențe, locații de gestiune şi chirii” 1.200
Concomitent:
Precum şi:
6588 „Alte cheltuieli de exploatare” = 2675 „Împrumuturi acordate pe termen lung” 1.800
6583 „Cheltuieli privind activele cedate şi = 2675 „Împrumuturi acordate pe termen lung” 43.200
alte operații de capital”
_
471 „Cheltuieli înregistrate în avans” = 1687 „Dobânzi aferente altor îm prumuturi şi datorii asimilate” 43.200
Debit 8036 „Redevențe, locații de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate” 151.200
63
Credit 8036 „Redevențe, locații de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate” 3000
64
6811”Cheltuieli de exploatare privind = 2813 „Amortizarea instalațiilor, mijloacelor de 1.800
amortizarea imobilizarilor” transport, animalelor şi plantațiilor”
Achitarea valorii facturii lunare pentru ratele convenite prin contractul de leasing financiar,
inclusiv TVA, conform extrasului de cont (1.800 lei redevența + 1.200 lei dobânda lunară + TVA
19% = 3.570 lei), se înregistrează:
Credit 8036 „Redevențe, locații de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate” 43.200
la expirarea acestuia locatarul (utilizatorul) datorează şi taxele vamale calculate asupra valorii
reziduale. De exemplu, în cazul unor taxe vamale de 10%, dacă utilajul industrial provine din
import, filiera de înregistrări contabile (de la pct. 6) ar urma să fie completată astfel:
a.) Înregistrarea obligației de plată a taxei vamale (43.200 x 10%):
2131 „Echipamente tehnologice” = 446 „Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate” 4.320
446 „Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 4.320
Într-o astfel de ipoteză, interesează numai filiera înregistrărilor contabile din contabilitatea
locatarului (utilizatorului). Exemplu ipotetic:
Un locatar (utilizator) rezident încheie un contract de leasing financiar cu un locator
(societate de leasing) nerezident, pentru un utilaj industrial, în următorii termeni contractuali:
- Valoarea de intrare (cost de achiziție) este de 54.000 $.
- Durata normală de utilizare, conform reglementărilor româneşti, este de 5 ani, iar durata
contractului de leasing financiar este de 3 ani.
- Rata lunară de leasing financiar este de 1.500 $, din care 900$ reprezintă amortizarea, iar
600$ dobânda; cota de impozit pe veniturile nerezidenților este de 10%, iar cota de TVA
19%.
- Cursul valutar (de referință) la data încheierii contractului de leasing financiar este de 3
lei/$, deci valoarea totală a ratelor de leasing financiar este de 162.000 lei (1.500$ x 36 luni
65
x 3 lei/$).
- Valoarea reziduală la expirarea contractului de leasing financiar este de 21.600$, respectiv
64800 lei (21.600$ x 3 lei/$)
- La expirarea contractului de leasing financiar utilajul industrial să fie cumpărat de către
locatar (utilizator) la valoarea reziduală; taxa vamală fiind de 10%.
471 „Cheltuieli înregistrate în avans” = 1687 „Dobânzi aferente altor îm prumuturi şi datorii asimilate” 64.800
Debit 8036 „Redevențe, locații de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate” 226.800
2.) Înregistrarea facturii primite de la locator (societatea de leasing) pentru prima lună (1.500$) la
un curs valutar de 3,10 lei/$ şi a impozitului pe veniturile nerezidenților, ținând seama de
următoarele valori:
404 „Furnizori de imobilizări” = 446 „Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate” 1,86
446 „Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 1,86
□ Notă Dacă impozitul pe veniturile nerezidenților se achită ulterior primirii facturii externe trebuie
să se țină cont de cursul valutar de la data plății (a se vedea rezolvarea de la leasingul operațional).
1.) Diminuarea valorii totale a ratelor de leasing financiar cu valoarea nominală redevenței aferente primei luni
(1.500$ x 3 lei/$):
Credit 8036 „Redevențe, locații de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate” 4.500
2.) Plata TVA-ului pentru redevența aferentă primei luni (1.500$ x 3,10 lei/$ x 19% = 883,50 lei):
3.) Plata facturii locatorului (societății de leasing) la un curs valutar de 3,05 lei/$:
66
a.) Valoarea nominală netă a facturii 4.464 lei
[1.500$ - (600$ x 10%) = 1.440$ x 3,10 lei/$]
b.) Valoarea de decontare (1.440$ x 3,05 lei/$) 4.392 lei
c.) Diferența de curs valutar favorabilă (a-b) 72 lei
□ Notă Formulele contabile nr.2, nr.3, nr.4 şi nr.5 se vor repeta, în funcție de cursurile valutare
curente, pe întreaga perioadă a contractului de leasing financiar.
Credit 8036 „Redevențe, locații de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate” 64.800
5.) Înregistrarea plății, prin virament bancar a TVA-ului calculat asupra valorii reziduale
(21.600$ x 3,20 lei/$ x 19% = 13.132,8 lei):
4426 „TVA deductibilă” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 13.132,80
6.) Înregistrarea obligației şi a plății prin virament bancar a taxei vamale calculate asupra valorii
reziduale (21.600$ x 3,20 lei/$ x 10% = 6.912 lei):
2131 „Echipamente tehnologice” = 446 „Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate” 6.912
446 „Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 6.912
7.) Plata facturii locatorului (societății de leasing) vizând valoarea reziduală, la un curs valutar de
3,15 lei/$:
Imobilizările sunt procurate de către unitățile economice prin diverse modalități pentru a le
utiliza pe o perioadă mai mare de timp cu scopul de a obține profit pe durata normată de utilizare.
Urmare a folosirii lor, imobilizările corporale şi necorporale se depreciază ireversibil, calculându-se
şi înregistrându-se amortizarea acestora.
În termeni restrânşi, amortizarea poate fi definită ca deprecierea ireversibilă a imobilizărilor
67
amortizabile, iar în contextul IAS 16, amortizarea este definită ca şi alocarea sistematică a valorii
amortizabile a unui activ pe întreaga durată de viață utilă a imobilizării.
Valoarea amortizabilă este costul activului sau o altă valoare substituibilă costului în
situațiile financiare, din care s-a scăzut valoarea reziduală.
Valoarea reziduală reprezintă valoarea netă pe care o întreprindere estimează că o va obține
pentru un activ la sfârşitul duratei de viață utilă a acestuia, după deducerea prealabilă a costurilor de
cesiune previzionate.
În prezent, în România nu se ține cont de mărimea valorii reziduale pentru calculul amortizării
imobilizărilor. Ca urmare, valoarea amortizabilă a unei imobilizări necorporale sau corporale este
egală cu valoarea sa contabilă.
Conform concepției economice, amortizarea este o cheltuială, iar conform concepției
financiare amortizarea este o modalitate de reînnoire a capitalului reinvestit, deci o resursă la
dispoziția întreprinderii.
Se supun amortizării imobilizările necorporale şi corporale şi nu se supun amortizării
terenurile, imobilizările financiare şi imobilizările în curs, cu unele excepții.
Conform legislației din țara noastră amortizarea se stabileşte prin aplicarea cotelor de
amortizare asupra valorii de intrare a imobilizărilor amortizabile, fără a ține seama de valoarea
reziduală.
Amortizarea imobilizărilor amortizabile se calculează pe baza unui plan de amortizare, de la data
punerii acestora în funcțiune şi până la data recuperării integrale a valorii lor de intrare, conform
duratelor de viață utilă şi condițiilor de utilizare a acestora, presupunând cunoaşterea următoarelor
elemente:
• Valoarea contabilă sau de intrare care poate fi reprezentată de costul de achiziție, costul de
producție sau valoarea de utilitate, iar în unele cazuri chiar valoarea de înlocuire, sau o altă valoarea
substituibilă acestora.
• Durata de utilizare sau de viață a imobilizării care se determină diferit de la o țară la alta şi care în
țara noastră este stabilită pe cale administrativă (HGR nr. 964/1998);
• Metodele de amortizare, aplicate de catre persoanele juridice din România sunt:
. Amortizare liniară;
. Amortizare degresivă, şi
. Amortizare accelerată
Investițiile efectuate la imobilizările corporale luate cu chirie se amortizează după acelaşi
regim ca şi imobilizarea la care s-a efectuat investiția. Amortizarea imobilizărilor corporale
concesionate, închiriate sau în locație de gestiune, se calculează şi se înregistrează în contabilitate de
către persoana juridică care le are în proprietate.
A. Amortizarea liniară
Regimul de amortizare liniară constă în includerea uniformă în cheltuielile de exploatare a
unor sume fixe, stabilite proporțional cu durata normată de utilizare a imobilizărilor respective.
Mărimea amortizării liniare rezultă prin aplicarea cotei medii anuale de amortizare asupra valorii de
intrare a imobilizării.
Cota medie de amortizare anuală se stabileşte în procente, ca raport între 100 şi durata normată
exprimată în ani.
: O societate comercială deține un utilaj tehnologic cu o valoare contabilă de intrare de 1.000 lei
şi cu durata normată de utilizare de 5 ani.
• Calculul cotei medii de amortizare (Na) :
Na 100 20%
5ani
Duratele de utilizare normală a imobilizărilor se stabilesc în ani şi cotele medii anuale de amortizare
sunt prevăzute în „Catalogul privind duratele normale de funcționare şi clasificare a imobilizărilor
corporale”, conform Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 15/1994 privind amortizarea
capitalului imobilizat şi în active corporale şi necorporale, modificate prin HGR nr. 964/1998.
B. Amortizarea degresivă
Conform acestui regim de amortizare se includ în cheltuielile de exploatare valori variabile,
mai mari în primii ani de utilizare a imobilizării corporale şi valori mai mici în ultima perioadă de
viață a acesteia.
Mecanismul amortizării degresive constă în multiplicarea cotelor (normelor) de amortizare liniară cu
unul dintre următorii coeficienți:
• 1.5 pentru imobilizările corporale cu durata normală de utilizare cuprinsă între 2 – 5 ani;
• 2.0 pentru imobilizările corporale cu durată normală de utilizare cuprinsă între 5 – 10 ani;
• 2.5 pentru imobilizările corporale cu durată normală de utilizare mai mare de 10 ani.
Amortizarea degresivă se poate aplica în două variante, şi anume:
1. prima variantă (AD1) conform căreia amortizarea se calculează fără influența uzurii morale; şi
2. a doua variantă (AD2) conform căreia amortizarea se calculează cu influența uzurii morale.
Determinarea amortizării anuale în regim de amortizare degresiv, prima variantă, fată de regimul de
amortizare liniar, se face diferit, şi anume:
• pentru primul an de funcționare amortizarea anuală se calculează aplicând cota de amortizare
degresivă la valoarea de intrare a imobilizării corporale în cauză;
• pentru următorii ani de funcționare, amortizarea se calculează aplicând aceeaşi cotă de amortizare
degresivă la valoarea rămasă, până în anul de utilizare în care amortizarea anuală rezultată din calcul
este egală sau mai mică decât amortizarea anuală stabilită prin împărțirea valorii rămase de recuperat
la numărul de ani de utilizare care au mai rămas.
Începând cu acel an şi până la expirarea duratei normale de utilizare se trece la regimul de amortizare
liniară.
În luna decembrie a exercițiului financiar N-1 se primeşte un mijloc de transport cu o valoare
de intrare de 6500 lei şi cu o durată de funcționare de 7 ani, care se amortizează în regim degresiv,
prima variantă:
Nal = 100 : 7 = 14.28%
NaD1 = 14.28 x 2.00 = 28.56%
Situația calculării amortizării şi înregistrării acesteia în primul şi ultimul an de utilizare se prezintă
astfel:
An Modelul de calcul Amortizare anuala Valoare ramasa
N 6.500 x 28,56 % 1.856,40 4.643,60
N+1 4.643,60 x 28,56 % 1.326,21 3.317,38
69
N+2 3.317,88 x 28,56 % 947,44 2.369,94
N+3 2367,94 x 28,56 % 676,85 1.693,08
N+4 1693,09 x 28,56 % < 1693,09/3 564,36 1.128,72
N+5 564,36 562,62
N+6 564,36 -
DUR 100
Cad
unde,
Cad = cota de amortizare degresivă
1. determinarea duratei de utilizare în cadrul căreia se realizează amortizarea integrală (DAI),
conform relației:
DAI = Dn – DUR
Unde,
Dn – durata normală de utilizare, conform HGR nr. 964/1998
3. determinarea duratei de utilizare în cadrul căreia se aplică regimul de amortizare degresivă (DAD),
conform relației:
4. determinarea duratei de utilizare în cadrul căreia se aplică regimul de amortizare liniară (DAL),
conform relației:
DAL = Dn - DAI
5. determinarea duratei de utilizare aferentă uzurii morale pentru care nu se mai calculează
amortizare (DUM), conform relației:
DUM = Dn - DAI
Pentru înțelegerea practică a paşilor ce se impun în implementarea variantei amortizării degresive doi
(AD2), se va relua cazul exemplificat pentru amortizarea degresivă, prin versiunea (AD1) prezentată
anterior:
70
2. Determinarea duratei de utilizare în cadrul căreia se realizează amortizarea integrală (DAI):
71
DAI = Dn – DUR = 7 ani – 3 ani = 4 ani
3. Determinarea duratei de utilizare în cadrul căreia se aplică regimul de amortizare degresiv (DRD):
DRD = DAI – DUR = 4 ani – 3 ani = 1 an
4. Determinarea duratei de utilizare în cadrul căreia se aplică regimul de amortizare liniar (DAL):
DAL = DAI – DRD = 4 ani – 1 an = 3 ani
5. Determinarea duratei de utilizare aferentă uzurii morale pentru care nu se mai calculează
amortizare (DUM):
DUM = Dn – DAI = 7 ani – 4 ani = 3 ani
Situația calculării amortizării degresive (AD2), prin reluarea cazului ipotetic de la AD1
Amortizarea accelerată
Imobilizările financiare sunt investiții financiare, care constau în: a) titluri de participare; b)
interese de participare deținute; c) alte titluri imobilizate şi d) creanțe imobilizate.
Toate imobilizările financiare sunt generatoare de venituri financiare.
Titlurile de participare – reprezintă drepturile sub formă de acțiuni şi alte titluri cu venit variabil
deținute de o societate în capitalul altor societăți comerciale, a căror deținere pe o perioadă
îndelungată este considerată utilă acestora.
Interesele de participare – reprezintă drepturi deținute în capitalul altor societăți comerciale.
Interesele de participare sunt deținute pe termen lung în scopul garantării contribuției la activitățile
persoanei juridice respective. Interesele de
participare cuprind investiții în întreprinderi asociate şi investiții strategice. O participare de 10%
până la 20% în capitalul altei societăți este o investiție strategică.
Întreprinderea asociată este considerată întreprinderea în care investitorul are o influență
semnificativă, deținând 20% până la 50% din acțiunile cu drept de vot la întreprinderea asociată.
Deținerea de participații în capitalul altor societăți, conferă unităților deținătoare:
1. o poziție de acționar semnificativ, când deține acțiuni sau alte valori care reprezintă cel puțin 5%
din capitalul social al emitentului, care dau dreptul la cel puțin 5% din drepturile de vot în AGA;
2. o poziție de control dacă deține cel puțin 1/3 din acțiunile emitentului şi 1/3 din drepturile de vot
din AGA;
3. o poziție majoritară sau de control executiv dacă deține mai mult de 1 din acțiunile emitentului şi
din drepturile de vot din AGA. Dacă o societate deține controlul asupra altei societăți, aceasta din
urmă este filială pentru societatea care deține controlul şi care este cunoscută sub denumirea generică
de societate – mamă. Controlul reprezintă capacitatea de a conduce politicile financiare operaționale
ale unei societăți pentru a obține beneficii din activitatea ei.
Contabilitatea creanțelor imobilizate, se ține pe următoarele categorii:
• Creanțe legate de participații – care constau din acele creanțe ale persoanei juridice rezultate din
acordarea de împrumuturi societăților la care deține titluri de participare sau interese de participare;
• Împrumuturi pe termen lung – în care se înregistrează sumele acordate terților în baza unor
contracte pentru care unitatea percepe dobânzi, potrivit legii;
• Acțiuni proprii – care se clasifică ca şi active imobilizate, în funcție de intenția societății cu privire
la durata de deținere de peste un an, stabilită cu ocazia achiziției sau reclasării;
• Alte creanțe imobilizate – care privesc garanțiile, depozitele şi cauțiunile depuse de unitate la terți.
În contabilitatea curentă imobilizările financiare, recunoscute ca active, se evaluează la cost de
73
achiziție sau valoarea determinată prin contractul de achiziție acestora, iar cheltuiala necesară privind
achiziționarea imobilizărilor financiare se înregistrează direct în cheltuielile de exploatare ale
exercițiului. Ulterior, la data bilanțului, imobilizările financiare sunt prezentate la valoarea contabilă,
mai puțin provizioanele pentru depreciere cumulate. Provizioanele pentru
deprecierea imobilizărilor financiare se constituie ca diferență între valoare de intrare a acestora şi
valoarea justă stabilită cu ocazia inventarierii.
622 Cheltuieli privind comisioanele şi onorariile = 5121 „Conturi la bănci în lei” 100
C. Contul 263 „Interese de participare”, cont sintetic de gradul I, operațional, cont de activ, soldul
său reprezintă imobilizările financiare sub formă de interese de participare deținute. Cu ajutorul
contului 263 se ține evidența titlurilor sub forma intereselor de participare, pe care persoana juridică
le deține în vederea realizării unor venituri financiare, fără intervenția în gestiunea societăților la care
74
sunt deținute titlurile.
664 „Cheltuieli privind investițiile financiare cedate” = 263 „Interese de participare” 40.000
D. Contul 265 „Alte titluri imobilizate” cont sintetic de gradul I, operațional, cont de activ, cu
ajutorul căruia se ține evidența altor titluri de valoare deținute pe o perioadă îndelungată. Alte titluri
imobilizate, ca şi celelalte titluri de participare (261, 263) pot fi deținute ca urmare a achiziționării lor
de pe o piață financiară, ca urmare a aporturilor în natură sub orice formă sau a reinvestirii
dividendelor cuvenite din profitul net În creditul contului se reflectă cedările de imobilizări financiare
sub formă de alte titluri imobilizate. Soldul contului reprezintă alte titluri imobilizate existente.
O societate comercială achiziționează titluri de participare la o societate, la valoarea de achiziție
20.000 lei, achitate integral. La sfârşitul exercițiului financiar N, dividendele cuvenite sunt în sumă
de 3.000 lei, care se reinvestesc. În anul N+1 se cedează titlurile de participare la valoarea 25.000 lei.
265 „Alte titluri imobilizate” = 7613 „Venituri din interese de participare” 3.000
461 „Debitori diverşi” = 764 „Venituri din investiții financiare cedate” 25.000
664 „Cheltuieli privind investițiile financiare cedate” = 265 „Alte titluri imobilizate” 23.000
O societate comercială deține imobilizări financiare, sub forma altor titluri imobilizate, ca
urmare a aporturilor în natură de materii prime, în valoare de 50.000 lei. Dividendele cuvenite din
profitul net, în sumă de 9.000 lei sunt capitalizate, ştiind că investiția este strategică în afara grupului.
75
265 „Alte titluri imobilizate” = 301 „Materii prime” 50.000
265 „Alte titluri imobilizate” = 7613 „Venituri din interese de participare” 9.000
O societate comercială acordă unei filiale din cadrul grupului un împrumut în sumă de 2.500
lei, cu o dobândă de 20% pe an. În anul N+1 se restituie suma acordată. Se fac operațiile în
contabilitatea societății şi a filialei:
• acordarea împrumutului, conform contractului de împrumut:
la societatea comercială
la filială
5121 „Conturi la bănci în lei” = 1661 „Datorii față de entitățile afiliate” 2.500
La filială:
666 „Cheltuieli privind dobânzile” = 1685 „Dobânzi aferente datoriilor față de entitățile afiliate” 500
1685 „Dobânzi aferente datoriilor față de entitățile afiliate” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 500
La societate:
5121 „Conturi la bănci în lei” = 2672 „Dobânda aferentă sumelor datorate de entitățile afiliate” 500
1661 „Datorii față de entitățile afiliate” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 2.500
La societate:
5121 „Conturi la bănci în lei” = 2671 „Sume datorate de entitățile afiliate” 2500
O societate comercială acordă unei alte societăți comerciale un împrumut de 10.000 lei la data
de 01.07.N, cu scadența la 31.12.N+1, şi cu o dobândă de 20% plătibilă la scadență.
• Acordarea împrumutului în anul N:
2675 „Împrumuturi acordate pe termen lung” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 10.000
2676 „Dobânda aferentă împrumuturilor acordate pe termen lung” = 763 „Venituri din creanțe imobilizate” 10.000
76
5121 „Conturi la bănci în lei” = % 13.000
2675 „Împrumuturi acordate pe termen lung” 10.000
2676 „Dobânda aferentă împrumuturilor acordate pe termen lung” 1.000
763 „Venituri din creanțe imobilizate” 2.000
6863 „Cheltuieli financiare privind ajustările = 296 „Ajustări pentru pierderea de valoare a imobilizărilor
pentru pierderea de valoare imobilizărilor financiare”
financiare”
• preluarea la venituri a ajustarilor pentru deprecierea imobilizărilor financiare, rămase fără obiect:
296 „Ajustări pentru pierderea de valoare = 7863 „Venituri din ajustările pentru pierderea de valoare a
a imobilizărilor financiare”
imobilizărilor financiare”
77
CAPITOLUL 5
CONTABILITATEA ACTIVELOR CIRCULANTE
5.1GENERALITĂTI PRIVIND ACTIVELE CIRCULANTE
Conform Legii contabilitătii nr. 82/1991, republicată, stocurile sunt active circulante care:
• sunt deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activității;
• sunt în curs de producție în vederea vânzării pe parcursul desfăşurării activității; şi
• sunt sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile, ce urmează a fi folosite în procesul
de producție sau pentru prestarea de servicii.
Deci, caracteristica esențiala a stocurilor este consumul acestora într-un ciclul de exploatare,
respectiv fazele circuitului economic: aprovizionare, producție şi desfacere. După faza circuitului
economic şi locul de gestionare al stocurilor, deosebim:
• stocuri pentru producție;
• stocuri de produse;
• stocuri de producție în curs de execuție;
• stocuri de mărfuri şi ambalaje, specifice în deosebi sferei comerciale, şi
• stocuri aflate la terți.
Indiferent de faza circuitului economic sub care se află, stocurile se diferențiază tipologic, astfel:
• stocuri de materii prime care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în produsul
finit integral sau parțial, fie în starea lor inițiala sau sub o formă transformată;
• materialele consumabile, sub forma: materialelor auxiliare, combustibilului, materialelor pentru
ambalat, pieselor de schimb, semințe şi materiale de plantat, furaje şi alte materiale consumabile care
ajută la procesul de fabricație sau exploatare fără a se regăsi, de regulă în produsul finit;
• materiale de natura obiectelor de inventar;
• produse, respectiv:
o semifabricate, prin care se înțeleg produsele al căror proces tehnologic a fost terminat într-o secție
sau fază de fabricație şi care trece în continuare în procesul tehnologic al altei secții sau faze de
fabricație sau se livrează terților;
o produsele finite care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricație şi nu mai au nevoie de
prelucrări ulterioare în cadrul unității, putând fi depozitate în vederea livrării sau expedierii direct
clienților. Acestea au fost predate în magazia de produse finite, sau întocmit documentele de predare
şi corespund din punct de vedere tehnic, fiind verificate de controlul tehnic de calitate.
o rebuturile, materialele recuperabile sau deşeurile, reprezentate de bunurile care nu corespund
calitativ scopului pentru care au fost fabricate.
• Animalele şi pasările, respectiv animalele nou născute şi cele ținere de orice fel (vitei, miei, purcei,
mânji, etc.) crescute şi folosite pentru reproducție; animalele şi pasările la îngrăşat; coloniile de
albine precum şi animalele pentru producție, cum sunt cele pentru lână, lapte sau blană.
• Ambalajele, care includ ambalajele refolosibile, achiziționate sau fabricate, destinate produselor
vândute şi care în mod temporar pot fi păstrate la terți, cu obligația restituirii în condițiile prevăzute
de contract.
• Mărfurile, respectiv bunurile pe care unitatea le cumpăra în vedere revânzării
• Producția în curs de execuție, reprezentată de producția care nu a trecut prin toate fazele de
prelucrare, impuse de tehnologia de fabricație, precum şi produsele care au fost predate la magazia de
produse finite, dar pentru care nu s-au întocmit documentele de predare la magazie.
De asemenea, se cuprind în producția în curs de execuție şi lucrările şi serviciile în curs de
execuție sau neterminate.
Toate elementele de stocuri menționate se cuprind în categoria activelor circulante, şi care pot sau nu
să fi intrat fizic în unitate, şi care pot sau nu să facă parte din patrimoniul societății.
Dacă avem în vedere apartenența stocurilor, putem deosebi:
• Stocuri aflate în gestiune, care fac parte din patrimoniu, indiferent că sunt în depozitele proprii
sau în depozitele diverşilor terți, şi
• Stocuri aflate în gestiune, dar care nu fac parte din patrimoniul propriu, aparținând diverşilor
terți.
Privite din punct de vedere al provenienței stocurilor, putem să deosebim:
• Stocuri provenite din cumpărări, şi
• Stocuri provenite din producția proprie.
Structurarea stocurilor din diferite puncte de vedere prezintă importantă pentru evaluarea acestora,
dar în mod deosebit şi pentru contabilizarea corectă a lor.
Conform Legii contabilitătii nr. 82/1991, republicată, este interzisă deținerea de bunuri sub
orice formă, precum şi efectuarea de operații economice, fără a fi înregistrate în contabilitate.
Pentru a fi înregistrate în contabilitate, activele circulante de natura stocurilor şi a producției în curs
de execuție trebuie evaluate.
Evaluarea stocurilor are loc în diferite momente ale circuitului lor economic:
1. La intrarea în gestiunea unității patrimoniale, când evaluarea are în vedere modul de dobândire a
stocurilor, şi anume:
• materiile prime, materialele consumabile, mărfurile, ambalajele şi alte stocuri procurate cu titlul
oneros, se evaluează la costul de achiziție;
• producția în curs de execuție, semifabricatele şi produsele finite, ambalajele şi alte materiale
consumabile obținute din producție proprie se evaluează la cost de producție;
• animalele şi pasările se evaluează la cost de achiziție dacă sunt procurate din afară, sau la cost de
producție dacă sunt obținute din unitate;
• bunurile dobândite cu titlu gratuit sau provenite din donații se evaluează la valoarea de utilitate în
funcție de prețul pieței, starea şi locul unde acestea se află. Valoarea de utilitate exprimă dimensiunea
prețului pe care un potențial client l-ar accepta în funcție de utilitatea bunului pentru unitatea
respectivă;
• bunurile aduse ca aport în natură se evaluează la valoarea de aport, stabilită, de obicei, prin
evaluare de către evaluatori autorizați. Conform IAS nr. 2 „Stocuri” stocurile trebuie evaluate la
valoarea cea mai mică dintre cost şi valoarea realizabilă netă.
Costul stocurilor trebuie să cuprindă toate cheltuielile aferente achiziției şi prelucrării, precum şi
alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma şi în locul în care se găsesc.
Valoarea realizabilă netă reprezintă prețul de vânzare estimat care ar putea fi obținut pe
parcursul desfăşurării normale a activității utilizatorului stocurilor, mai puțin costurile estimate
pentru finalizarea bunurilor şi a costurilor necesare cedării acestora. Costul stocurilor care nu sunt de
obicei fungibile şi al bunurilor şi serviciilor produse şi destinate unor comenzi distincte, trebuie
determinate prin identificarea specifică a costurilor individuale.
Bunurile fungibile sunt bunurile de orice natură care nu se pot distinge în mod substanțial unele de
altele.
După specificul activității, pentru determinarea costului pot fi folosite, de asemenea, şi: metoda
costului standard, îndeosebi în activitatea de producție sau metoda prețului cu amănuntul, în
comerțul cu amănuntul.
2. La ieşirea din gestiune stocurile se pot evalua la unul din următoarele două tratamente contabile,
conform Standardelor Internaționale de Contabilitate:
a) tratamentul de bază, conform căruia evaluarea ieşirilor de stocuri se face prin:
• metoda primul intrat – primul ieşit (FIFO);
• metoda costului mediu ponderat (CMP)
Conform metodei FIFO, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de
producție al primei intrări, al primului lot, iar pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune
se evaluează la costul de achiziție al lotului următor, în ordine cronologică.
Conform metodei CMP se calculează costul fiecărui element de stoc pe baza mediei ponderate a
costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei şi a costului elementelor similare
produse sau cumpărate în timpul perioadei.
Costul mediu ponderat poate fi calculat periodic, după fiecare recepție din stocul respectiv.
b) tratamentul alternativ, conform căreia evaluarea ieşirilor de stocuri are loc conform metodei
ultimul intrat – primul ieşit (LIFO). Deci, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de
achiziție al ultimei intrări. Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la
costul de achiziție sau de producție al lotului anteriori, în ordine cronologică. Ieşirea din gestiune a
stocurilor şi a altor active fungibile, se evaluează şi înregistrează, în contabilitate, prin aplicarea uneia
dintre următoarele metode:
a) metoda primul intrat – primul ieşit (FIFO);
b) metoda costului mediu ponderat (CMP);
c) metoda ultimul intrat – primul ieşit (LIFO);
Metoda aleasă de evaluare a ieşirilor de stocuri trebuie aplicată consecvent, conform principiului
permanentei metodelor, iar schimbarea ei trebuie justificată prin:
• motivarea schimbării metodei;
• efectele sale asupra rezultatului.
Trebuie aplicată aceeaşi metodă de evaluare a stocurilor pentru toate stocurile care au natură şi
utilizare similară.
În cazul evaluării stocurilor la costul standard sau la prețul de înregistrare, apar diferente între aceste
evaluări şi costul efectiv de achiziție, care trebuie evidențiate distinct în conturi rectificative (de
diferență de preț) şi trebuie repartizate asupra conturilor de cheltuială în care s-a înregistrat şi
consumul de stocuri.
Repartizarea diferentelor de preț asupra valorii bunurilor ieşite şi asupra stocurilor se efectuează cu
ajutorul unui coeficient de repartizare (K), care se calculează astfel:
Diferentele _ de _ pret _ aferente
Soldul _ initial _ al _ _ int rarilor _ in _ cursul _ perioadei
diferentelor _ de _ pret cumulate _ de _ la _ inceputul
anului
Coeficient _ de _ repartizare(K ) x100
Soldul _ initial _ al Valoarea _ int rarilor _ in _
_ cursul
stocurilor _ la _ p7r4et _ de perioadei _ la _ pret _ de inregistrare
inregistrare cumulat _ de _ la _ inceputul _ anului
Cu coeficientul (K) astfel calculat se înmulțeşte valoarea bunurilor ieşite din gestiune la preț de
înregistrare, rezultând suma aferentă diferentelor favorabile sau nefavorabile, care se înregistrează în
conturile corespunzătoare în care au fost înregistrate bunurile ieşite.
Coeficienții de repartizare a diferentelor de preț, pot fi calculate la nivelul conturilor sintetice de
gradul I şi II, prevăzute în planul general de conturi, pe grupe sau categorii de stocuri.
Metoda prețului cu amănuntul se foloseşte în comerțul cu amănuntul pentru a determina costul
stocurilor de articole numeroase şi cu mişcare rapidă, care au marje similare şi pentru care nu este
practic să se folosească altă metodă. Costul bunurilor vândute este calculat prin deducerea valorii
marjei brute din prețul de vânzare al stocurilor, însă orice modificare a prețului de vânzare presupune
recalcularea marjei brute.
Producția în curs de execuție se determină prin inventarierea producției neterminate la sfârşitul
perioadei, prin metode tehnice de constatare a gradului de finalizare sau a stadiului de efectuare a
operațiilor tehnologice şi evaluarea acesteia la costurile de producție.
Exemplu de calcul
:
La o croitorie se da următoarea situație inițială pentru materii prime : nasturi albi pentru cămăşi
Existent în stoc la data de 01.11.2006: 100 buc la prețul de 10 lei/buc
În data de 05.11.2006 se achiziționează un nou lot de 100 buc la un preț de 11 lei/buc
În data de 14.11.2006 se dau în producție 120 buc
În data de 19.11.2006 se achiziționează 50 buc la un preț de 12 lei/buc
În data de 30.11.2006 se dau în producție 70 buc
Folosind cele trei metode de evaluare a stocurilor: CMP, FIFO, LIFO să se determine
valoarea stocului existent la date de 31.11.2006
B. Metoda prima intrare - prima ieşire FIFO (FIRST ÎN, FIRST OUT)
Potrivit acestei metode, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul primului lot intrat,
respectiv al articolului care este mai vechi în stoc. Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din
gestiune se evaluează la costul lotului următor, în ordine cronologică.
În acest context, stocurile sunt evaluate cu costurile ultimelor loturi achiziționate.
75
DATA Mişcare (+ intrări, - ieşiri) STOC
Cantitate Preţ valoare Cantitate Preţ Valoare
(buc) (FIFO)
01.09 100 10 1000 100 10 1000
04.09 +100 11 +1100 100 10 1000
100 11 1100
200 2100
14.09 -100 10 -1000 80 11 880
-20 11 -220
-1220
16.09 +50 12 +600 80 11 880
50 12 600
130 1480
30.09 -70 11 -770 10 11 110
50 12 600
60 710
C. Metoda ultima intrare - prima ieşire LIFO (LAST ÎN, FIRST OUT)
Conform acestei metode, ieşirile sunt evaluate la costul ultimului lot intrat, respectiv al articolului
care este cel mai recent. După epuizarea ultimului lot, cantitățile ieşite vor fi evaluate la costurile
lotului anterior.
DATA Mişcare (+ intrări, - ieşiri) STOC
Cantitate Preţ valoare Cantitate Preţ Valoare
(buc) (LIFO)
01.09 100 10 1000 100 10 1000
04.09 +100 11 +1100 100 10 1000
100 11 1100
200 2100
14.09 -100 11 -1100 80 10 800
-20 10 -200
-1310
16.09 +50 12 +600 80 10 800
50 12 600
130 1400
30.09 -50 12 -600 60 10 600
-20 10 -200
Intr-o economie stabila se recomanda metoda CMP sau FIFO, iar intr-o economie inflaționistă sunt
indicate metodele LIFO şi FIFO.
76
77
depozitare, cu ajutorul formularului „Fisă de magazie” cod 14–3–8, deschisă pentru fiecare element
stocabil, şi în care gestionarul operează în baza documentelor justificative pentru fiecare intrare sau
ieşire de stoc reevaluând noul stoc;
• pentru stocurile de produse (semifabricate, produse finite, produse reziduale) evidenta operativă se
conduce similar cu cea pentru stocurile pentru producție;
• pentru stocurile de mărfuri şi ambalaje, gestionate prin unitățile comerțului cu ridicata,
evidenta operativă se conduce pentru fiecare sortiment de marfă, la locul de depozitare, tot cu
ajutorul fiselor de magazie;
• pentru stocurile de mărfuri şi ambalaje, gestionate prin unitățile cu amănuntul, evidenta
operativă se conduce global – valoric pe fiecare unitate de desfacere cu amănuntul, respectiv,
magazine, dar separat pentru mărfuri şi ambalaje, cu ajutorul documentului „Raport de gestiune”;
• pentru stocurile de animale, evidenta operativă se conduce cu ajutorul formularului „Fisa de
evidentă a efectivelor de animale şi a mişcării acestora”, în care evidenta este detaliată pe specii
de animale şi pe categorii de vârstă.
• pentru stocurile consumabile de natura obiectelor de inventar existente în depozit se foloseşte
documentul „Fisa de magazie”, iar pentru cele date în folosință „Inventarele individuale”, cu
precizarea persoanelor care le au în folosința;
• pentru stocurile de producție în curs de execuție se întocmesc „Inventare cu producția în curs
de execuție”, în care aceasta este evidențiată cantitativ, cu identificare pe fiecare obiect de evidentă şi
calcul, după care aceasta este evaluată după unul din procedeele practicate de către unitate;
• pentru urmărirea realizării contractelor pentru aprovizionări de stocuri se conduce la
compartimentul „Aprovizionare – desfacere” formularul „Registrul pentru evidenta realizării
contractelor (comenzilor)” sau „Fişa de evidență a realizării contractelor cu furnizorii” şi
separat cu beneficiarii.
După înregistrarea în evidenta operativă a mişcărilor de stocuri, la locurile de depozitare a
stocurilor, se întocmeşte de către gestionar, în cele mai frecvente situații, formularul „Borderoul de
predare a documentelor”, la care se anexează documentele justificative înaintându-l la
compartimentul gestionării stocurilor, pentru calculul şi înregistrarea în contabilitatea analitică şi
sintetică a stocurilor. Conform Legii contabilitătii nr. 82/1991, republicată, contabilitatea stocurilor,
la compartimentul gestiunii stocurilor, se poate conduce cantitativ şi valoric sau numai valoric prin
folosirea metodei inventarului permanent sau intermitent.
Metoda inventarului permanent este obligatorie pentru întreprinderile mari şi opțională
pentru IMM – uri. Conform acesteia, în contabilitate, toate operațiunile de intrare şi de ieşire de
stocuri se oglindesc cu conturile din clasa a 3 – a, ceea ce permite stabilirea şi cunoaşterea în orice
moment a existenței şi mişcării cantitative şi valorice a stocurilor. În acest caz contabilitatea analitică
se conduce cu una din următoarele metode:
a) Metoda cantitativ – valorică sau metoda fiselor de cont analitice, conform căreia evidenta
operativă se conduce numai cantitativ la locurile de depozitare cu ajutorul fiselor de magazie,
deschisă pentru fiecare element stocabil, iar contabilitatea analitică se conduce cantitativ – valoric la
compartimentul gestiunii stocurilor. La acest compartiment se deschide
o „Fisă de cont analitic pentru valori materiale” pentru fiecare element stocabil pentru care s-a
deschis şi fisa de magazie, la locul de depozitare.
Controlul gestionar – contabil al existentei mişcărilor de stocuri se efectuează sub două
modalități:
1. prin confruntarea concordantei dintre datele cantitative din „Fisele de cont analitic pentru valori
materiale” şi datele înscrise tot cantitativ în „Fisele de magazie”, şi
2. prin confruntarea concordantei dintre datele valorice din „Fisele de cont analitic pentru valori
materiale” şi totalurile balanțelor de verificare analitice ale conturilor de stocuri.
b) Metoda operativ – contabilă (pe solduri) conform căreia, la locurile de depozitare se conduce
evidenta operativă cu ajutorul „Fiselor de magazie”, iar la compartimentul gestiunii stocurilor de la
contabilitate, în locul „Fiselor de cont analitic pentru valori materiale” se conduce formularul „Fise
centralizatoare a mişcărilor valorice pe grupe de stocuri”, în
care înregistrările se fac numai valoric (intrări, ieşiri, sold). Concordanta dintre stocurile scriptice din
„Fisele de magazie” şi datele contabilitătii gestiunii stocurilor se realizează prin intermediul
78
formularului „Registru stocurilor”.
Registrul stocurilor se deschide anual şi se conduce la compartimentul contabilitătii gestiunii
stocurilor, în care lunar se centralizează pe grupe de elemente stocabile pentru care s-a deschis şi
„Fisa centralizatoare a mişcărilor valorice pe grupe de stocuri”, toate stocurile scriptice din „Fisele de
magazie”. Aceste stocuri se evaluează potrivit procedeelor de evaluare adoptate de către unitate, încât
pe fiecare grupă de elemente stocabile în parte, stocul valoric din Registrul stocurilor trebuie să fie
egal cu soldul din „Fisa centralizatoare a mişcărilor valorice pe grupa de stocuri”.
c) Metoda global – valorică care se poate aplica atunci când nu există obligația legală şi când
managerii unităților patrimoniale nu pretind ținerea unei evidente cantitativ-valorice pentru stocurile
ce fac obiectul unei gestiuni.
Conform acestei metode, evidenta operativă a elementelor stocabile se realizează la locul de
depozitare cu ajutorul „Fiselor de magazie”, iar la compartimentul contabilitătii gestiunii stocurilor se
realizează numai evidenta global valorică cu ajutorul „Fisei de cont pentru operațiuni diverse”.
Verificarea concordantei dintre stocurile existente la locurile de depozitare şi soldul global
valoric din „Fisele de cont pentru operațiuni diverse” se face periodic, prin:
1. evaluarea stocurilor scriptice din „Fisele de magazie” prin procedeele concordante cu evaluarea
intrărilor şi ieşirilor şi confruntarea sumei acestora cu soldul global valoric din „Fisa de cont pentru
operațiuni diverse”, sau
2. inventarierea faptică a stocurilor, confruntarea lor cu stocurile scriptice din „Fisele de magazie,
evaluarea stocurilor faptice din listele de inventar şi confruntarea sumei lor cu soldul global – valoric
din „Fisa de cont pentru operațiuni diverse”
B. Metoda inventarului intermitent care poate fi aplicată la toate IMM, constând în
stabilirea ieşirilor de stocuri din gestiune şi înregistrarea acestora în contabilitate pe baza inventarierii
stocurilor, la finele perioadei, de obicei lunar. Conform acestei metode în cursul perioadei de gestiune
nu se folosesc pentru mişcarea stocurilor conturile din clasa a 3 – a, aceste mişcări se trec direct pe
cheltuieli. Ieşirile de stocuri se determină ca diferența între valoarea stocurilor inițiale la care se
adaugă valoarea intrărilor din care se deduce valoarea stocurilor finale stabilite pe baza inventarierii,
conform relației: E = Şi + I – Sf
Aplicarea metodei inventarului intermitent presupune:
• folosirea costului efectiv de achiziție pentru evaluarea stocurilor procurate din afară şi a costurilor
de producție pentru stocurile obținute din producție proprie;
• în procesul de contabilizare şi mişcare a stocurilor nu se folosesc conturile de diferente de preț;
• nu se organizează contabilitatea analitică a stocurilor, ci numai controlul pentru existenta operativă
a stocurilor.
INVENTAR PERMANENT
b) Achitat factura furnizorului, conform Ordinului de plată şi Extrasului de cont, prin înregistrarea:
c)Eliberat în consum jumătate din materiile prime achiziționate, conform Bonurilor de consum ,
prin înregistrarea:
INVENTAR INTERMITENT
• Stornarea stocului de materii prime neconsumat la sfârşitul perioadei (de obicei lunar), conform
inventarului:
În condițiile aplicării inventarului permanent, se obțin produse finite, preț standard 1.200 lei,
costul efectiv 1.100 lei. Jumătate din produsele finite se vând conform facturii fiscale, preț de vânzare
900 lei, TVA 19%. Se donează produse pentru 200 lei şi se trec în magazine proprii de vânzare cu
amănuntul produse finite la preț standard 300 lei, adaosul comercial este de 30%, TVA 19%, şi sunt
calamitate produse în valoare de 100 lei.
• obținut produse finite, conform Notelor de predare produse, evaluate la cost standard:
•calculat şi înregistrat diferența de preț la produsele finite obținute conform fişelor de postcalcul din
contabilitatea de gestiune, şi preluate în contabilitatea financiară: (1200 lei – 1100 lei = 100 lei), în
roşu:
348 „Diferențe de preț la produse” = 711 „Variația stocurilor” 100
• contabilizat produse finite donate, inclusiv diferența de preț aferentă: 200 lei x 8,33% = 16,
• trecut produse finite în magazinul propriu de vânzare cu amănuntul, ținând cont de adaosul
comercial şi TVA aferentă:
Ca şi în cazul stocurilor de materii prime, unitățile economice pot folosi pentru contabilizarea
stocurilor de materiale consumabile, metoda inventarului permanent sau metoda inventarului
intermitent şi pot evalua intrările de stocuri la cost de achiziție, cost standard sau la un preț de
înregistrare şi pot evalua ieşirile din stoc conform tratamentului de bază (CMP şi FIFO) sau conform
tratamentului alternativ (LIFO). Componentele costului cuprind:
• costul de achiziție – include prețul de cumpărare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport –
aprovizionare şi alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilizare sau intrarea în
gestiune a bunului respectiv, cu precizarea că reducerile comerciale nu fac parte din costul de
82
achiziție.
• costul de producție – cuprinde costul de achiziție al materiilor prime şi combustibililor, celelalte
83
cheltuieli directe de producție, precum şi cota cheltuielilor indirecte de producție alocate în mod
rațional ca fiind legate de fabricația acestuia.
Pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de producție înregistrate peste cotele
admisibile, cheltuielile de depozitare, cu excepția cazurilor în care aceste costuri sunt necesare în
procesul de producție, anterior trecerii într-o nouă fază de fabricație, cheltuielile generale de
administrație, care nu participă la aducerea stocurilor în locul şi forma finală, precum şi costurile de
desfacere sunt costuri care nu trebuie incluse în costul stocurilor, toate acestea sunt recunoscute drept
cheltuieli ale perioadei în care s-au Precizăm că în cazul activelor cu ciclu lung de fabricație pot fi
incluse în costul bunurilor şi dobânzile plătite la creditele bancare contractate pentru achiziția,
construcția sau producția acestuia, direct atribuite activului, până la finalizarea sa, aferente aceleiaşi
perioade.
Prin active cu ciclul lung de producție se consideră un activ care solicită în mod necesar o
perioadă substanțiala de timp pentru a fi gata în vederea utilizării sau pentru vânzare.
Valoarea realizabilă netă reprezintă prețul de vânzare estimat ce ar putea fin obținut pe parcursul
desfăşurării normale a activității, mai puțin costurile estimate pentru finalizarea bunului şi a
costurilor necesare vânzării. Contabilitatea operațiilor de intrare şi de ieşire a stocurilor de materiale
consumabile are loc similar celor privind mişcarea stocurilor de materii prime, cu precizarea că se
folosesc conturile corespunzătoare de cheltuieli şi de stocuri, iar când evaluarea acestora se face la alt
cost decât cel efectiv de achiziție, intervine şi contul 308 „Diferente de preț la materii prime şi
materiale”.
303 „Materiale de natura obiectelor de inventar” = 456 „Decontări cu asociații privind capitalul” 700
Se obțin din producția proprie materiale de natura obiectelor de inventar în suma de 500 lei
înregistrează:
303 „Materiale de natura obiectelor de inventar” = 345 „Produse finite” capitalul” 500 lei
84
Se dau în consum materiale de natura obiectelor de inventar : 500
603”Cheltuieli privind materiale de natura obiectelor = 303 „Materiale de natura obiectelor de 500
de inventar ” inventar”
Producția în curs de execuție, stabilită prin metoda directa a inventarierii la data de 31.12.N
evaluata la costuri de producție efective se prezintă astfel:
31.12.N-1 31.12.N
Produse în curs de execuție 15.000 13.000
Lucrări şi servicii în curs de execuție 2500 5.000
Total producție în curs de execuție 17.500 18.000
• Închiderea contului 711 „ Venituri din producția stocata” la sfârşitul exercițiului financiar N :
711 „Variația stocurilor” = 121 “ Profit şi pierdere” 500
Observație: Dacă din variația stocurilor de producție în curs de execuție ar rezulta un sold debitor al
contului 711 „Variația stocurilor” , închiderea acestuia s-ar face prin aceeaşi formula contabila, dar în
roşu.
Conform Legii contabilitătii nr. 82/1991, republicată, în categoria produselor fabricate se includ:
semifabricatele, pentru care s-a nominalizat contul 341 „Semifabricate”; produsele finite, pentru
care s-a nominalizat contul 345 „Produse finite” şi produsele reziduale pentru care s-a instituit şi
nominalizat contul 346 „Produse reziduale”. Produsele pot fi evaluate la cost efectiv sau la cost
standard (prestabilit). Dacă evaluarea lor se face la cost standard, diferența între acest cost şi cel
85
efectiv se oglindeşte cu contul 348 „Diferente de preț la produse”. Aceste diferente pot fi
nefavorabile, când se înregistrează în negru, sau favorabile, când se înregistrează în roşu, reflectând
dimensiunea stocurilor de produse din situațiile financiare.
În contabilitate, în legătură cu semifabricatele mai sunt posibile şi alte situații de mişcare a
acestora, cum ar fi: constatări de plusuri sau de minusuri la inventar; semifabricate aduse de la terți,
primite de la societățile din În practica unităților economice apar diverse alte situații de mişcare a
produselor finite, reflectate în contul 345 „Produse finite”, care vor fi exemplificate la activitățile
seminariale.
Similar functionării conturilor 341 „Semifabricate” şi 345 „Produse finite”, funcționează şi
contul 346 „Produse reziduale”, cu precizarea că are o sferă mai restrânsă de utilizare, iar în unele
cazuri prevăzute de lege, nu se calculează TVA pentru valorificarea acestora.
Se obțin semifabricate, conform notelor de predare semifabricate, în volum de 1.000 lei, cost
efectiv, din care jumătate se consumă în fazele următoare de fabricație, iar jumătate se vând la prețul
de vânzare de 800 lei, TVA 19%. Unitatea conduce evidența stocurilor după metoda inventarului
permanent.
Contabilitatea stocurilor aflate la terți se conduce cu grupa de conturi 35 „Stocuri aflate la terți”,
conturi de activ, operaționale, reflectând existenta şi mişcarea stocurilor de materii prime, materiale
consumabile, materiale de natura obiectelor de inventar, produselor, animalelor, mărfurilor şi
ambalajelor aflate la terți.
Se trimit produse finite la o expoziție fără vânzare, având preturi de înregistrare standard de
4,50 lei. Ulterior se readuc în unitate şi se recepționează intrarea lor în gestiune.
Se trimit mărfuri la terți spre vânzare în consignație, evaluate în costuri de achiziție fără TVA
de 20.000 lei, ambalate în navete PVC evaluate la prețuri de înregistrare standard de 1500 lei şi
diferențe de preț în minus ( costuri de achiziție efective mai mici decât prețurile de înregistrare) 150
lei. Se vând şi se decontează în numerar, mărfurile vândute de consignatari, la un preț de vânzare fără
TVA de 30.000 lei şi TVA 19%, şi se restituie ambalajele (evaluate la prețurile de înregistrare
standard inițiale)
Mărfurile sunt active circulante destinate vânzării. Ele pot fi procurate din afara unității, din
producție proprie, ori achiziționate ca stocuri pentru producție, dar vândute apoi ca mărfuri.
Evaluarea mărfurilor se poate face la cost de achiziție, la preț cu ridicata şi la preț de vânzare
cu amănuntul.
În principiu, circuitul material al mărfurilor constă din trecerea acestora de la unitățile producătoare
la unitățile comerciale cu ridicata şi/sau cu amănuntul, şi de aici la consumatorul final.
Se deosebesc două forma ale circulației mărfurilor, şi anume:
a) circulația cu ridicata, când evaluarea lor se face, de obicei, la cost de achiziție, sau la preț cu
ridicata. În acest caz evidenta operativă se conduce, de obicei, la locurile de depozitare cu ajutorul
„Fiselor de magazie”, iar la compartimentul gestiunii stocurilor de la contabilitate se conduce
evidenta analitică, cu ajutorul „Fiselor de cont analitic pentru valori materiale” sau după o altă
metodă de contabilitate analitică, iar contabilitatea sintetică cu contul 371 „Mărfuri”
b) circuitul cu amănuntul, când evaluarea se face la preț de vânzare cu amănuntul. În acest caz,
87
evidenta operativă se conduce cu ajutorul „Raportului de gestiune”, iar contabilitatea analitică după
metoda global – valorică, cu ajutorul „Fiselor de cont pentru operații diverse”. Dacă unitatea de
vânzare cu amănuntul are în structură şi depozit de repartizare este obligatorie conducerea
contabilitătii analitice, după metoda cantitativ – valorică sau operativ - contabilă pe sold.
Contabilitatea sintetică a mărfurilor din unitățile cu amănuntul se conduce cu ajutorul conturilor 371
„Mărfuri”, 378 „Diferente de preț la mărfuri” şi 4428 „TVA neexigibilă”.
• Descărcarea gestiunii
% 371”Mărfuri” 75.000
607 “Cheltuieli privind mărfurile” = 60.000
378 “Diferente de preț la mărfuri” 15.000
• Încărcarea gestiunii
% 401 “Furnizori” 11.900
371”Mărfuri” = 10.000
4426”TVA deductibila” 1.900
Nota de calcul :
1) preț de cumpărare fără TVA 10.000 lei
2) adaos comercial (rd1 *25%) 2.500 lei
3) TVA neexigibilă (rd1+rd2)*19% 2.375 lei
4) preț de vânzare inclusiv TVA(rd1+rd2+rd3) 14.875 lei
371”Mărfuri” % 4.875
= 378 “Diferente de preț la 2.500
mărfuri” 4428 “TVA neexigibilă” 2.375
• Descărcarea gestiunii:
Adaosul aferent mărfurilor vandute = total venit ( cont 707) * K 378 = 1680,67 *20% = 336,13
% 371 “Mărfuri” 2.000
607 “Cheltuieli privind mărfurile” = 1600
378 “Diferente de preț la mărfuri” 336,13
4428 “TVA neexigibilă” 319,33
: Aceeaşi problema în situația în care soldurile inițiale ale conturilor se prezintă după cum
urmează:
SiD 371 = 1700 lei; SIC 378 = 480 lei; SIC 4428 = 360lei
Si378 RC378
k 100 480 2500 100 21,5%
378
(SiD371 ) (SI 4428 RC 4428 ) (1.700 14.875) (360 2.375)
RD371
90
b1) ambalaje de natura obiectelor de inventar;
b2) ambalaje de transport sau de circulație, şi
b3) ambalaje de natura materialelor de ambalat, cuprinse în categoria materialelor
consumabile.
4. după modul de facturare, deosebim:
a. ambalaje de transport, facturate separat de prețul mărfurilor, şi
b. ambalaje de transport cuprinse în prețul mărfurilor;
5. după modul de circulație, distingem:
a. ambalaje care circulă după principiul vânzării – cumpărării, şi
b. ambalaje care circulă după principiul restituirii.
6. după apartenență, putem deosebi:
a. ambalaje cuprinse în patrimoniul unității, indiferent de locul unde se găsesc, reflectate cu
conturi patrimoniale
b. ambalaje ce nu aparțin patrimoniului unității, reflectate cu conturile speciale în afara
bilanțului.
Structura ambalajelor după criteriile mai sus menționate prezintă importantă deosebită pentru
gestionare, urmărire şi control şi mai ales pentru contabilizare.
Contabilitatea ambalajelor de transport se conduce cu ajutorul contului 381 „Ambalaje”, dacă se
evaluează la cost efectiv de achiziție sau de producție, iar dacă evaluarea se face la preț de
înregistrare sau standard, se utilizează şi contul 388„Diferente de preț la ambalaje”.
Dacă ambalajele de transport circulă pe principiul restituirii intervin şi conturile 409
„Furnizori - debitori” şi contul 419 „Clienți – creditori”. Aceste conturi având cifra 9 pe ultima
treaptă de simbolizare au funcție inversă decât cel din grupa din care fac parte.
În cazul materialelor de ambalat costul lor se suportă de unitatea de desfacere a mărfurilor cu
amănuntul, dacă se foloseşte la vânzarea cu bucata de către cumpărător, dacă vânzarea se face
brută/netă, când odată cu plata mărfii, se achită şi valoarea ambalajului, considerându-se realizare
pentru unitate.
Se aprovizionează conform unei facturi 100 kg hârtie de ambalat, la un preț de cumpărare fără
TVA de 1 leu/kg şi TVA 19%, care se recepționează la depozitul de repartizare. Ulterior se transfera
la un magazin de desfacere cu amănuntul, în care vânzarea se face bruto/neto la un preț mediu de
vânzare a mărfurilor de 5 lei/kg. La inventar se constata ca s-a utilizat întreaga cantitate de material
de ambalat din care :
- 20 kg s-au folosit pentru vânzarea cu bucata
- 80 kg s-au folosit pentru vânzări bruto/neto la un preț mediu de vânzare a mărfurilor de
55.000 lei/kg .
91
= 371 “ Mărfuri” 20
100 80
92
6023 “ Cheltuieli privind materialele pentru ambalat” = 3023 “Materiale pentru ambalat” 20
93
5.2.4.9 Contabilitatea ajustărilor pentru deprecierea stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie
94
CAPITOLUL 6
CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU TERȚII
Raporturile agenților economici cu alte persoane fizice sau juridice generează datorii şi
creanțe.
Datoriile cu terții, tratate în cuprinsul acestui capitol, sunt reprezentate de totalitatea
obligațiilor pe termen scurt, inclusiv Decontările între exercițiile financiare determinate de
regularizări pentru care creditorul acordă o prestație sau un echivalent
valoric. Ele constituie în acelaşi timp surse de finanțare a activității unității.
Creanțele pe termen scurt sunt reprezentate de drepturile de încasat de la diverse persoane
juridice şi fizice.
Datoriile şi creanțele se reflectă în contabilitate din momentul creării, până în momentul
achitării (plății) respectiv încasării. Nu se includ în categoria Decontărilor cu terții, datoriile şi
creanțele generate de credite pe termen scurt primite sau acordate. Conturile care reflectă astfel de
datorii şi create se cuprind în clasa conturilor de trezorerie sau în clasa conturilor de imobilizări,
oglindind create şi datorii pe termen lung.
Decontările cu terții reflectă transferuri interpatrimoniale, dar şi relații patrimoniale adiacente
acestora, fiind caracterizate printr-o mare diversitate, care se creează şi decontează în permanență,
revenindu-i contabilității menirea de a face ordine în înregistrarea, urmărirea şi stingerea drepturilor
de creanță şi datorii. Decontările cu terții exprimă raporturi debitor-creditor, respectiv, plăți-încasări,
creanță datorie. Evaluarea datoriilor şi creanțelor ale persoanelor juridice se face, în contabilitate, la
valoarea lor nominală din momentul generării.
Datoriile şi creanțele în valută se convertesc în lei la cursul valutar comunicat de BNR din
momentul apariției lor, înregistrându-se, în contabilitate, la data efectuării lor. Diferentele de curs
valutar de la data înregistrării lor şi cel din momentul plății sau încasării se tratează contabil ca şi
cheltuială sau venituri financiare.
De asemenea, diferentele de curs valutar aferente datoriilor şi creanțelor , în valută, neachitate
sau neincasate, la închiderea exercițiului financiar sunt tratate contabil tot ca şi cheltuieli sau venituri
financiare.
Spre deosebire de stocuri pentru producție şi cele de produse, contabilitatea analitică a datoriilor şi
creanțelor se conduce la compartimentul contabilitătii numai valoric, folosindu-se în acest sens
formularul “Fişa de cont pentru operații diverse”,
deschisă pentru fiecare persoană fizică sau juridică titulară de datorii sau create.
Contabilitatea sintetică a datoriilor şi creanțelor pe termen scurt şi a conturilor de regularizare
se conduce cu ajutorul conturilor clasei a 4-a din lista de conturi.
Contabilitatea terților trebuie să asigure evidenta datoriilor şi creanțelor unității în relațiile cu
furnizorii, clienții, personalul, asigurările sociale, bugetul statului, unitățile din cadrul grupului,
asociații/acționarii, debitorii şi creditorii diverşi. Avansurile acordate furnizorilor, precum şi cele
primite de la clienți se înregistrează în contabilitatea terților, în conturi distincte, fiind considerate
active nemonetare.
Contabilitatea datoriilor şi creanțelor se ține pe categorii, precum şi pe fiecare persoană fizică
sau juridică. De exemplu, contabilitatea analitică a furnizorilor şi clienților se grupează astfel:
interni şi externi, iar în cadrul acestora pe termene de plată, respectiv de încasare.
În situațiile financiare, respectiv, în bilanț, creanțele se înscriu la litera B “Active circulante”.
II, creanțe, respectiv conturile de regularizare la litera C, cum sunt “Cheltuieli în avans”, cont 471, iar
datoriile sunt oglindite la litera D “Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de un an”. Detalii despre
creanțe şi datorii se prezintă în cadrul Notelor explicative la situațiile financiare anuale, respectiv
Nota nr.5 “Situația creanțelor şi datoriilor”. Pentru deprecierea creanțelor reglementările legale
prevăd posibilitatea constituirii provizioanelor.
95
6.2. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU FURNIZORII ŞI CLIENTII
96
Societatea comercială Alfa (vânzător) livrează societății comerciale Beta (cumpărător) produse
finite, pe care cumpărătorul le foloseşte ca materiale auxiliare, având prețul de facturare fără TVA de
20.000 lei şi TVA 19% . La ambele societăți evidența stocurilor se ține prin inventar permanent. În
contabilitatea financiară la furnizor (vânzător) prețul de evidență „standard” al produselor finite
livrate fiind de 15.000 lei. Cumpărătorul emite în favoarea vânzătorului un bilet la ordin care se
decontează la scadență, rin viramente bancare.
În contabilitatea vânzătorului :
• Livrarea produselor finite :
411 “Clienți” = % 23.800
701 “ Venituri din vânzarea produselor finite” 20.000
4427 “TVA colectată” 3800
În contabilitatea cumpărătorului :
Agenții economici pot livra bunuri, conform contractelor încheiate şi diverşilor parteneri
externi, când apar aspecte diferite față de livrările la intern, cum sunt cele privind valoarea facturată,
diferentele de curs valutar, convertirea valutelor în lei, regularizarea TVA deductibilă şi altele.
O societate comercială exportă mărfuri către un partener extern, în exercițiul financiar “N”, la
prețul extern 10.000 euro, la cursul valutar de 3,40 lei/euro. Costul de achiziție a mărfurilor este de
20.0 lei, TVA 3800 lei. Se acceptă în acelaşi exercițiu financiar un efect de comerț, la cursul
valutar de 3,41 lei/euro şi se primeşte efectul de comerț la cursul valutar de 3,40 lei/euro. Cursul
valutar la închiderea exercițiului financiar “N” este de 3,47 lei/euro. La scadentă în anul “N+1” se
încasează efectul de comerț, când cursul valutar este de 3,50 lei/euro. Societatea comercială conduce
evidenta stocurilor după metoda inventarului permanent.
97
% = 401 “Furnizori” 23.800
371 “Mărfuri” 20.000
4426 “TVA deductibila” 3.800
Livrat mărfurile conform facturii externe beneficiarului: (10.000 euro x 3,40lei/euro = 34.000 lei)
5. Acceptarea de către furnizor a efectului de comerț, ținând seama de cursurile valutare din
momentul livrării mărfurilor şi al acceptării efectului:
a) creanța externă la livrarea mărfurilor: 10.000 euro x 3,40 lei/euro = 34.000 lei
b) creanța în momentul acceptării efectului: 10.000 euro x 3,410 lei/euro = 34.100 lei
c) diferența de curs favorabilă ( b - a): 34.100 lei – 34.000 lei = 100 lei
413 “Efecte de primit de la = % 34.100
clienți” 411 “Clienți” 34.000
765 “Venituri din diferente de curs valutar” 100
5113 “Efecte de încasat” = 765 “Venituri din diferența de curs valutar” 200
Se cumpăra de la un furnizor mărfuri conform facturii fiscale, în sumă de 4.000 lei, TVA 19 %,
care se achită de către cumpărător mai repede decât prevederile din contract, motiv pentru care
furnizorul acordă un discount de 2 %.
În contabilitatea cumpărătorului, în acest caz, se fac următoarele înregistrări:
contabilizat primirea şi recepția mărfurilor de la furnizor, conform facturii fiscale şi a notei de
intrare recepție:
% = 401 “Furnizori” 4.760
371 “Mărfuri” 4.000
4426 “TVA deductibilă” 760
100
contabilizat achitarea valorii facturii fiscale a furnizorului, conform Ordinului de plată şi a
extrasului de cont, având în vedere discountul primit:
6.2.2. Contabilitatea datoriilor comerciale din cumpărări pentru care nu s-au primit facturi
În practică pot apare situații, în cadrul relațiilor de vânzare-cumpărare între parteneri, când
livrările de bunuri, lucrări sau servicii nu sunt însoțite de facturi, ci doar de avize de însoțire sau de
alte documente care nu conferă transferul dreptului de proprietate. Astfel, de exemplu, pentru unele
utilități cu furnizare continuă, cum ar fi: energia electrică, gazele naturale, apa şi altele, facturile
simple sau fiscale, pot să fie emise după expirarea perioadei de gestiune, luna calendaristică, ori
sfârşitul anului. În cazul în care asemenea situații apar în cursul exercițiului financiar, ele se pot
rezolva fără complicații contabile relațiilor de furnizor-client, în sensul că se aşteaptă primirea
facturii, care atestă momentul apariției creditului comercial primit. Dacă astfel de situații apar la
finele exercițiului financiar, iar cumpărătorul (beneficiarul) trebuie să-şi închidă conturile curente
contabile înainte de primirea facturilor se impune înregistrarea acestor relații de decontare în mod
distinct, folosindu-se în acest scop contul 408 “Furnizori – facturi nesosite”. În acest caz nici TVA
nu este exigibil, contabilizându-se cu ajutorul contului 4428 “TVA neexigibilă”.
SC Gama furnizor livrează la finele exercițiului financiar N produse finite în baza avizului de
expediție la SC Delta cumpărător având prețul de livrare 6800 lei fără TVA, TVA 19, pe care
clientul urmează sa le comercializeze en-gros în calitate de mărfuri.
Evidenta stocurilor la ambele firme se ține prin inventar permanent; costul de producție
standard al producătorului fiind de 4.000 lei, iar clientul ține evideța stocurilor de mărfuri în preturi
de cumpărare fără TVA.
În exercițiul financiar N+1 se întocmeşte factura fiscala , care se decontează prin viramente
bancare.
În contabilitatea vânzătorului :
În contabilitatea cumpărătorului :
• recepția mărfurilor:
% = 408 “Furnizori – facturi nesosite” 8.092
371 “Mărfuri” 6800
4428 “TVA neexigibilă” 1.292
101
În contabilitatea vânzătorului :
• Încasarea facturii:
5121 “Conturi la bănci în lei” = 411”Clienti” 8.092
În contabilitatea cumpărătorului :
Se acordă unui furnizori un avans în sumă de 10.000 lei, plus TVA 19 %, în contul
cumpărărilor de stocuri de piese de schimb. Se primeşte factura fiscală pentru piesele de schimb
fabricate şi livrate de furnizor în valoare de 50.000 lei TVA 19 %. Să se facă toate înregistrările
contabile la cumpărător:
102
acordat avans furnizorului, în baza contractului încheiat cu acesta, conform extrasului contului de
împrumut.
% = 5191 “Credite bancare pe termen scurt” 11.900
4091 “Furnizori debitori pentru 10.000
cumpărări de bunuri de natura stocurilor”
4426 “TVA deductibilă”” 1900
d) decontat diferența fată de furnizorul de piese de schimb, conform extrasului contului de împrumut
pe termen scurt, prin înregistrarea: (59500 lei – 11.900 lei = 47.600 lei)
6.2.4. Contabilitatea creanțelor din vânzări de bunuri şi servicii pe credit comercial şi cambial
Vânzările de bunuri şi servicii de către furnizori generează drepturi de creanță asupra cumpărătorilor.
Creanțele sunt active circulante în curs de decontare evaluându-se în contabilitatea curentă la
valoarea nominală, iar la închiderea exercițiului la valoarea posibilă de recuperat, impunând, când
este cazul, constituirea de provizioane pentru deprecierea acestora.
După modul de lichidare a lor creanțele se structurează în două categorii:
a) creanțe din vânzări pe credit comercial şi b) creanțe din vânzări pe credit cambial.
La baza înregistrării drepturilor de creanță pentru bunurile şi serviciile livrate beneficiarilor
interni stau facturile fiscale, exprimate în lei, iar pentru livrările la extern facturile externe exprimate
în valută şi convertite în lei la cursul valutar de la data facturării.
Furnizorii de bunuri şi servicii pot beneficia de la cumpărători de avansuri pentru care se
identifică TVA aferent, iar pentru livrările la extern nu se cuprinde în factură externă TVA, el se
recuperează de la intern.
În cazul în care furnizorul acceptă, în contul datoriei cumpărătorilor, efecte de comerț sub forma
“Biletului la ordin” sau “Trată”, creditul comercial acordat de furnizor devine credit cambial,
folosindu-se în acest scop contul 413 “Efecte de primit de la clienți”.
Drepturile de creanță din livrări de bunuri şi prestări de servicii neincasate în termen de către
furnizori, ca urmare a solvabilității reduse a clienților sau a notificării şi acționarii acestora în
judecată pentru recuperarea creanțelor , dau dreptul furnizorului de a trece drepturile de creanță în
contul 4118 “Clienți incerți sau în litigiu”. Livrările de bunuri şi servicii făcute către clienți, pentru
care nu s-au întocmit facturile fiscale se contabilizează cu contul 418 “Clienți facturi de întocmit”, iar
TVA aferent acestora este considerat până în momentul întocmirii facturii ca şi TVA neexigibilă.
Drepturile de creanță generate de facturile externe întocmite, se converteşte în lei la cursul
valutar de la data facturării, iar la data încasării pot conduce la cheltuieli sau venituri din diferența de
curs valutar, în funcție de fluctuația cursului valutar fată de cel de la data înregistrării dreptului de
creanță. De asemenea, dacă dreptul de creanță în valută nu este încasat la sfârşitul unui exercițiu
103
financiar, apar diferentele de curs valutar fată de cursul valutar de la 31.12 a anului expirat, toate
tratate ca şi venituri sau cheltuieli din diferența de curs valutar.
Se recepționează mărfuri la valoarea din factura externă 1000 Euro, curs BNR la data facturării
3,97 lei/Euro:
▪ achitarea valorii facturii furnizorului extern conform extrasului de cont, când cursul valutar este
3,98 lei/Euro:
▪ achitarea valorii facturii furnizorului extern, conform extrasului de cont, când cursul valutar de la
data plății este 4,00 lei/Euro
% = 5124 “Conturi la bănci 40.000
401 “Furnizori” în valută” 39.700
Analitic: Furnizorul “x”
665 “Cheltuieli din diferente de curs valutar” 300
▪ achitarea valorii facturii furnizorului extern, conform extrasului de cont, când cursul valutar la data
plății este 3,95 lei/Euro
401 “Furnizori” = % 39700
Analitic: Furnizorul “x” 5124 “Conturi la bănci în valută” 39500
765 “Venituri din diferența de curs valutar” 250
În cazul în care vânzătorul încasează creanța de la furnizor într-un termen mai mic decât cel
prevăzut în contract, acesta poate acorda cumpărătorului o cotă procentuală din dreptul de creanță,
cunoscut sub denumirea de scont acordat, reflectat cu contul 667 “Cheltuieli privind sconturile
acordate”.
O societate comercială “A”, livrează societății comerciale “B” produse finite, utilizate la
cumpărător ca şi “materiale de natura obiectelor de inventar”, ştiind că costul efectiv al produselor
finite este de 50.000 lei, iar prețul de livrare 75.000 lei, TVA 19 %. Furnizorul acceptă din partea
cumpărătorului un bilet la ordin pe care îl depune apoi la bancă, încasându-şi valoarea bunurilor
livrate.
Se cere să se facă înregistrări la furnizor şi cumpărător.
a) la furnizor:
= % 89.250
4111 “Clienți 701 “Venituri din vânzarea produselor 75.000
finite” 4427 “TVA colectată” 14.250
b) la cumpărător:
% = 401 “Furnizori” 89.250
303 “Materiale de natura obiectelor de inventar” 75.000
4426 “TVA deductibilă” 14.250
104
3. Acceptarea biletului la ordin de către furnizor:
la furnizor:
413 “Efecte de primit de la clienți” = 4111 “Clienți” 89.250
la cumpărător:
la cumpărător:
403 “Efecte de plătit” = 5121 “Conturi la bănci în lei” 89.250
În cazul în care vânzătorul încasează creanța de la furnizor într-un termen mai mic decât cel prevăzut
în contract, acesta poate acorda cumpărătorului o cotă procentuală din dreptul de creanță, cunoscut
sub denumirea de scont acordat, reflectat cu contul 667 “Cheltuieli privind sconturile acordate”,
conform înregistrării:
Pentru problema de mai sus, întrucât clientul plăteşte mai repede decât scadenta i se acorda un scont
de 10% :
% = 4111 “Clienți” 89.250
5121 “Conturi la bănci în lei” 80.325
667 “Cheltuieli privind sconturile acordate 8.925
O societate comercială livrează unui client în exercițiul financiar “N” mărfuri, despre care se
cunosc următoarele: valoarea mărfurilor livrate 10.000 lei, TVA 19 %, prețul de înregistrare 8.000
lei. Până la sfârşitul exercițiului financiar “N” clientul nu achită valoarea mărfurilor, fiind declarat de
instanța judecătoreasca în stare de faliment. În exercițiul financiar “N+1” se încasează jumătate din
valoarea mărfurilor livrate. Se cere să se facă înregistrările în contabilitate şi în cazul când se
reactivează debitul şi se încasează.
▪ Trecerea creanței neâncasate în exercițiul financiar “N” la creanțe incerte, în baza hotărârii
judecătoreşti: 4118 “Clienți incerți sau în litigiu” = 4111 “Clienți”
11.900
▪ încasarea în anul “N+1” a jumătate din dreptul de creanță, conform Extrasului de cont:
5121 “Conturi la bănci în lei” = 4118 “Clienți incerți sau în litigiu” 5.950
▪ Trecerea asupra cheltuielilor a jumătate din mărimea clienților incerți, în exercițiul financiar “N+1”, prin
înregistrarea:
106
6.3.1. Cadrul general al avantajelor acordate salariaților
107
contabili care lucrează în cabinete particulare precum şi întreprinzătorii individuali, care, în principiu,
nu îşi remunerează munca, personalul muncitor beneficiază, conform Noului cod al muncii
(1.03.2003), pentru munca prestată, conform contractului individual sau colectiv de muncă, încheiat
cu angajatorul, de drepturi băneşti cunoscute sub denumirea generică de salarii. Contractul individual
de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze
muncă pentru şi sub autoritatea unu angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei
remunerații denumite salariu.
Salariile constau din totalitatea veniturilor în bani sau în natură, obținute de o persoană
fizică ce desfăşoară activitate în baza unui contract individual sau colectiv de muncă, indiferent de
perioada la care se referă, de denumirea veniturilor sau forma sub care se acordă, inclusiv
indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă, de maternitate şi pentru concediu privind
îngrijirea copilului până la doi ani. Deci, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat
în baza contractului individual de muncă. Salariul cuprinde: salariu de bază; indemnizație;
sporurile, precum şi alte adaosuri. Salariul se stabileşte prin negocieri individuale şi/sau colective,
între angajator şi salariați, şi are caracter confidențial. Salariul de bază minim brut pe tară garantat în
plată, pentru un program normal de lucru, se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, după consultarea
sindicatelor. Angajatorul nu poate negocia şi stabili salarii de bază prin contractul individual de
muncă sub salariul de bază minim brut orar pe tară. Salariile se plătesc în bani cel puțin o dată pe
lună, în data stabilită prin contractul individual sau colectiv de muncă, ori prin regulamentul intern.
Plata salariului se poate efectua prin virament, într-un cont lunar sau în numerar prin casieria unității
în cauză. Plata în natură a unei părți din salariu, este posibilă numai dacă este prevăzuta expres în
contractul colectiv sau individual de muncă.;
Corelat cu munca salariată funcționează sistemul de asigurări şi protecție socială Funcționarea
acestor sisteme de asigurare şi protecție socială, presupune instituirea unui sistem de fonduri, pentru
constituirea cărora participă angajatorul şi angajații, salariații. Aceste sisteme de asigurări şi protecție
socială pot fi grupate astfel:
1. Regimuri de contribuții definite, conform cărora angajatorul şi angajații plătesc cotizații diferite
unui anumit fond. Contribuțiile patronatului reprezintă cheltuieli curente de exploatare cu asigurarea
şi protecția socială, iar contribuțiile angajaților apar ca o reținere din veniturile salariale efectuată de
angajator, prin stopaj la sursă, în formarea fondului.
2. Regimul de prestații definite – conform cărora angajatorul este obligat sau se obligă să plătească
contravaloarea unor avantaje definitive acumulate de salariați în raport cu perioada de muncă
prestată. În acest caz angajatorul nu contabilizează contribuțiile sale la un fond, dar trebuie să
contabilizeze constituirea rezervelor necesare prestațiilor definite şi să actualizeze, ori de câte ori, la
închiderea unui exercițiu financiar, excedentul dintre valoarea actualizată a obligațiilor şi valoarea
reală a disponibilităților scade sub o anumită limită. IAS 18 “Avantajele personalului” se ocupă cu
această problemă. În prezent, în România funcționează un sistem de asigurări şi protecție socială
bazat pe un regim de cotizații definite la următoarele bugete:
1. Bugetul (contribuția) sistemului public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, la care
angajații contribuie cu 9,5 %, prin stopaj la sursă, iar angajatorul, cu o cotă, în funcție de condițiile de
muncă, luându-se ca bază, fondul brut de salarii şi anume:
• pentru condiții normale de muncă 29 %;
• pentru condiții deosebite de muncă 34 %;
• pentru condiții speciale de muncă 39 %.
Contributia datorata de angajatori pentru concedii si indemnizatii 0,85 % calculat la fondul de salarii,
conform O.U.G. nr. 158/2005;
• Contabilizat contribuția unității la asigurările sociale (26.000 lei + 4.200 lei) x 22 % = 6.644 lei:
6451 “Contribuția unității la asigurările sociale” = 4311 “Contribuția unității la asigurările sociale” 6.644
• Contabilizat contribuția personalului la asigurările sociale (26.000 lei + 4.200 lei) x 9,5 % = 2.869
lei:
421 “Personal – salarii datorate” = 4312 “Contribuția personalului la asigurările sociale” 2.869
•. Contabilizat contribuția angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate (26.000 lei + 4.200 lei)
109
x 7 % = 2.114 lei, conform înregistrării:
6453 “Contribuția angajatorului pentru
asigurările sociale de sănătate” = 4313 “Contribuția angajatorului 2.114
pentru asigurările sociale de sănătate”
•. Contabilizat contribuția angajaților la asigurările sociale de sănătate (26.000 lei x 6,5 % = 1.963)
421 “Personal – salarii datorate” = 4314 “Contribuția angajaților pentru
asigurările sociale de sănătate” 1.963
•. Contabilizat contribuția unității la fondul de şomaj (26.000 lei +4.200 lei) x 3 % = 906 lei
6452 “Contribuția unității pentru ajutorul de şomaj” =4371 “Contribuția unității la fondul de Somaj” 906
• . Contabilizat contribuita personalului la fondul de şomaj (26.000 lei x 1% = 260 lei), conform
•.Contabilizat contribuția angajatorului pentru accidente în muncă şi boli profesionale (26.000 lei +
4.200 lei) x 0,5 % = 151 lei, prin înregistrarea:
6458 “Alte cheltuieli privind asigurările şi =4381 “Alte datorii sociale” 151
protecția socială”
• Contabilizat impozitul calculat asupra drepturilor salariale impozabile, respectiv 4.017 lei, prin
înregistrarea:
421 “Personal – salarii datorate” = 444 “Impozit pe venituri de natură salarială” 4.017
421 “Personal – salarii datorate” = 427 “Rețineri din salarii datorate terților” 1.100
• Se ridică chenzina a II-a, conform cecului de numerar, şi a extrasului de cont, 19.991 lei, respectiv
soldul contului 421 “Personal – salarii datorate”, conform înregistrării:
• Achitat chenzina a II-a conform Statelor de plată a salariilor, reflectată prin înregistrarea:
421 “Personal – salarii datorate” = % 19.991
5311 “Casa în lei” 19.771
426 “Drepturi de personal neridicate” 220
• Contabilizat virarea obligațiilor sociale şi fiscale, conform Ordinelor de plată şi Extrasului de cont:
110
% = 5121 “Conturi la bănci în 20.024
4311 “Contribuția unității la asigurările sociale” lei” 6.644
4312 “Contribuția personalului la asigurărilor sociale” 2.869
4313 “Contribuția angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate” 2.114
4314 “Contribuția angajaților pentru asigurările sociale de sănătate” 1.963
4371 “Contribuția unității la fondul de şomaj” 906
4372 “Contribuția personalului la fondul de şomaj” 260
4381 “Alte datorii sociale” 151
444 “Impozitul pe venituri de natură salarială” 4.017
427 “Rețineri din salarii datorate terților” 1.100
Observații :
•. Pentru persoanele care se află în concediu medical, în concediu de maternitate, în concediu medical
pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani, Contribuția angajaților la bugetul
asigurărilor sociale se suportă de la bugetul asigurărilor sociale de stat, tot în cotă de 6,5 %, fără a
putea depăşi mărimea a două salarii minime brute pe tară, reflectându-se în contabilitate, prin
înregistrarea:
•.Reținerile din drepturile salariale în favoarea persoanelor fizice sau juridice, urmare a popririlor,
cumpărărilor în rate, pensiilor alimentare, imputații în favoarea altor persoane juridice sau fizice, se
contabilizează:
421 “Personal – salarii datorate” = 427 “Rețineri din salarii
423 “Personal – ajutoare materiale datorate” datorate terților”
424 “Prime reprezentând participarea personalului la profit”
(VNS) = Veniturile brute din salarii (în bani sau în natură) (VSB) -Deducerile din venitul brut (DVB)
b) contabilizarea TVA aferentă produselor finite acordate ca avantaj în natură, sau alte bunuri, se
suportă de angajator, înregistrându-se:
635 “Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate” = 4427 “TVA colectată”
În cazul în care salariații unei unități iau cu chirie un anumit spațiu din unitate, închiriază un
utilaj sau folosesc un mijloc de transport în interes personal, în contabilitate pot interveni următoarele
operațiuni economice:
c) achitarea prin casieria unității sau prin virament a creanței personalului angajat s-ar înregistra:
6.3.3. Contabilitatea datoriilor fată de personal şi bugetele de asigurări sociale şi protecție socială
pentru care nu s-au întocmit state de plată
În derularea activității agenților economici pot apare cazuri când pentru unele datorii de
natură salarială fată de personal nu s-au întocmit state de plată până la sfârşitul unui exercițiu
financiar. În asemenea situații ar fi: sumele datorate personalului sub formă de ajutoare, precum şi
operațiile ocazionate de garanțiile gestionare reținute.
Pentru contabilizarea acestora s-a instituit şi nominalizat şi contul 4281 “Alte datorii în
legătura cu personalul”.
Astfel, conform Legii nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor şi a HG nr. 2230/1969
privind gestionarea bunurilor materiale ale agenților economici şi a autoritarilor şi instituțiilor
publice, se prevede constituirea garanțiilor gestionare şi restituirea lor angajaților în cauză. Acest fapt
generează în contabilitate următoarele înregistrări:
112
Contabilizarea sumelor reținute din drepturile salariale sau depuse de gestionari la casieria
unității:
% = 4281 “Alte datorii în legătură cu personalul”
421 “Personal – salarii datorate”
5311 “Casa în lei”
Depunerea numerarului la bancă sau la CEC pentru garanția reținuta sau depusă în numerar:
Intrarea numerarului în cont la CEC sau la o instituție bancară, conform extrasului de cont, se
înregistrează:
Evidențierea dobânzilor cuvenite fiecărui gestionar pentru sumele constituite drept depozit, se
înregistrează:
În practică este posibil să apară creanțe ale angajatului asupra salariaților sau asupra bugetelor
de asigurări şi protecție socială. Aşa ar fi de exemplu: sumele pentru chirii datorate de angajați,
sumele pentru avansuri acordate şi nejustificate, sumele din salarii, din ajutoare de boală necuvenite;
imputații; diverse alte debite asupra angajaților, inclusiv cota-parte din echipamentul de lucru
suportat de personalul muncitor, ori din valoarea biletelor de tratament şi odihnă, a biletelor şi
tichetelor de călătorie, a diverselor altor valori acordate personalului.
Astfel, conform reglementările legale 50 % din valoarea echipamentului de lucru se suportă de către
angajați, iar 50 % se acordă de angajator ca avantaj în natură în favoarea angajaților.
Baza de calcul a profitului impozabil o constituie diferență între veniturile realizate din orice
sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad
veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.
Cota de impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil este de 16%.
Impozitul pe dividende - Impozitul pe dividende se stabileşte prin aplicarea unei cote de
impozit de 10% asupra dividendului brut plătit către o persoană juridică român, iar pentru
dividendele platite persoanelor fizice impoaitul este de 16%, dividendele incasate de persoanele
fizice fiind asimilate veniturilor din investitii.
Obligația calculării, reținerii şi virării impozitului pe profit sau pe venit revine fiecărui contribuabil.
• Obligația de plată a impozitului pe profit, calculat lunar, se înregistrează:
• Dacă într-o anumită lună impozitul pe profit este mai mic decât cel înregistrat în luna precedentă,
114
urmare a calculării cumulate a acestuia, diferența se stornează, prin înregistrarea, în roşu:
Vărsămintele făcute în plus de impozit pe profit se reflectă în debitul contului 441 “Impozit pe
profit/venit”, reprezentând o creanță asupra bugetului de stat care se poate contabiliza asupra contului
4482 “Alte creanțe privind bugetul statului”, şi se poate recurge prin compensare cu datoriile din
lunile viitoare sau prin restituire a sumei de la buget, în urma verificării creanței de organele
administrației financiare, suma este semnificativă şi dreptul de creanță este de lungă durată.
Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect care se datorează bugetului de stat.
În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprind operaţiunile care îndeplinesc
cumulativ următoarele condiții:
a) constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu plată;
b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România;
c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă;
d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activitățile economice ca:
activitățile producătorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive,
agricole şi activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora.
Cota standard a taxei pe valoarea adăugată este de 19% şi se aplică asupra bazei de impozitare pentru
orice operațiune impozabilă care nu este scutită de taxa pe valoarea adăugată sau care nu este supusă
cotei reduse a taxei pe valoarea adăugată. Cota redusă a taxei pe valoarea adăugată este de 9%
Evidenta operativă a TVA se conduce de către plătitorul de TVA cu ajutorul a două jurnale:
1. Jurnalul pentru cumpărări, în care se înregistrează toate cumpărările în baza facturilor fiscale sau
a altor documente justificative, şi
2. Jurnalul pentru vânzări, în care se înregistrează fiecare livrare pe baza valorii din facturile fiscale
emise şi a depunerilor la casierie, din care se separă TVA dacă este cazul.
Contabilitatea TVA se conduce cu contul 442 TVA, care se detaliază pe următoarele conturi
operaționale, sintetice de gradul II:
• 4423 “TVA de plată”
• 4424 “TVA de recuperat”
• 4426 “TVA deductibilă”
• 4427 “TVA colectată”
• 4428 “TVA neexigibilă”.
TVA aferent cumpărărilor se contabilizează în debitul contului 4426 “TVA deductibilă”, iar cel
aferent livrărilor în contul 4427 “TVA colectată”. Lunar are loc regularizarea TVA comparându-se
“TVA colectată” cu “TVA deductibilă”, rezultând “TVA de plată” pentru care se foloseşte contul
4423 “TVA de plată” sau TVA de rambursat, când intervine contul 4424 “TVA de rambursat”.
Pentru cumpărările de bunuri şi servicii cu plata în rate, precum şi pentru cumpărările pentru care nu
s-au primit facturi, TVA se consideră neexigibil, contabilizându-se cu contul 4428 “TVA neexigibil”.
Pentru vânzările de bunuri şi servicii cu plata în rate sau pentru care nu s-au întocmit încă
facturile fiscale de transfer al dreptului de proprietate, precum şi pentru mărfurile din magazinele de
vânzare cu amănuntul TVA aferent se consideră, de asemenea, neexigibil şi se contabilizează cu
contul 4428 “TVA neexigibilă”.
115
Dreptul de deducere a TVA aferent pentru operațiuni cu drept de deducere, cât şi pentru
operațiuni scutite fără drept de deducere se determină prin aplicarea proratei. Prorata se determină
ca raport între veniturile obținute din operațiuni cu drept de deducere şi veniturile totale din
operațiuni cu şi fără drept de deducere.
TVA de dedus se stabileşte prin înmulțirea TVA deductibilă cu prorata, care se calculează o singură
dată pentru un an calendaristic, cu recalculare în luna decembrie a anului în curs.
Diferența dintre TVA deductibilă şi TVA de dedus se suportă de entitatea economică,
considerându-se cheltuială pentru agentul economic. Pentru evaluarea creanțelor şi datoriilor pentru
care prin contractele încheiate între părți se prevede ajustarea sumelor de încasat sau de plătit în
funcție de cursul unor valute se evaluează la sfârşitul exercițiului în funcție de evoluția cursului
valutar la acea dată, iar diferentele rezultate se evidențiază pe seama veniturilor, respectiv a
cheltuielilor de exploatare, după caz, calculându-se şi TVA aferent.
În situația în care plătitorii de TVA realizează atât operațiuni impozabile cat şi operațiuni
scutite de taxa pe valoare adăugata sau care nu intra în sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugata,
dreptul de deducere se determina în raport cu participarea bunurilor şi/sau serviciilor respective la
realizarea operațiunilor impozabile.
Venituri totale – Venituri din operațiuni neimpozabile x 100 = Venituri di operațiuni impozabile
x100 = Venituri totale Venituri totale
= 33.000 – 1.000 x 100= 97%
33.000
116
TVA devenita nedeductibila = TVA 4426 ( 1- P TVA ) = 5.130 x ( 100% – 97% ) = 153,90 lei
TVA ramasa deductibila = TVA 4426 - TVA N = 5.130 – 1.539.000 = 4.976,10 lei
635 ” Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate” = 4426 „ TVA deductibila” 153,90
Unitățile economice pot să beneficieze de subvenții din partea guvernului şi a altor instituții
similare, locale, naționale sau internaționale. În principiu, subvenția este o finanțare nerambursabilă
şi nepurtătoare de dobândă destinată acoperirii diferenței dintre costurile mai mari şi prețul de
vânzare mai mic sau pentru realizarea unor obiective de investiții sau acțiuni precis delimitate.
Subvențiile sunt deci transferuri de resurse, care pot fi acordate sub formă monetară sau nemonetară
la valoarea justă şi nu se recunosc până când nu există suficientă siguranța ca: a) beneficiarul acestora
va respecta condițiile pentru primirea subvenției şi b) subvențiile vor fi primite.
Practic, se pot distinge următoarele categorii de subvenții:
1. Subvenții pentru investiții care constau în transferuri de capital primit de unitatea economică
pentru realizarea de obiective de investiții.
2. Subvenții pentru exploatare, respectiv pentru acoperirea diferentelor de preț la anumite bunuri sau
servicii, care constau în transferuri curente de resurse. Acestea sunt subvenții pe produs, legate de
politica preturilor maximale, mai mici de cât consumul de resurse sau subvenții destinate acoperirii
pierderilor din desfăşurarea activității curente.
3. Subvenții guvernamentale primite ca şi compensații ca urmare a pierderilor înregistrate
datorită unor cheltuieli ocazionate de evenimente extraordinare. Reflectarea subvențiilor în
contabilitate diferă în funcție de natura subvențiilor,
momentul primirii, însă indiferent de aceasta, se impune utilizarea următoarelor conturi:
• 445 “Subvenții”, dacă subvenția nu se încasează în termenul prevăzut, creându-se creanța pentru
primirea acestora;
• 131 “Subvenții pentru investiții”, a cărui conținut şi funcție a fost prezentat la capitolul de
capitaluri, din prezentul curs , şi
• 741 “Venituri din subvenții pentru exploatare”
În contabilitate, în legătura cu subvențiile sunt posibile următoarele înregistrări:
• Încasarea subvențiilor pentru investiții în cadrul termenelor programate, se contabilizează:
5121 “Conturi la bănci în lei” = 771 “Venituri din subvenții pentru evenimente extraordinare şi altele
similare”
117
• Contabilizarea dreptului de creanțe asupra organismelor care vor acorda subvenția indiferent de
natura acesteia, se înregistrează:
445 “Subvenții” = %
131 “Subvenții pentru investiții”
741 “Venituri din subvenții pentru exploatare” – cu conturile operaționale
771 “Venituri din subvenții pentru evenimente extraordinare şi altele similare „
131 “Subvenții” = %
5121 “Conturi la bănci în lei”
462 “Creditori diverşi”
Datoriile privind alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate pot fi generate din:
a) impozitul pe dividende cuvenit bugetului pentru sumele ce reprezintă dividende distribuite
acționarilor sau asociaților persoane fizice sau juridice, şi care, în prezent, sunt în procent de 16 %
aplicat asupra sumelor achitate drept dividende. Dacă dividendele nu se distribuie până la sfârşitul
exercițiului în care AGA a hotărât distribuirea lor, impozitul pe dividende se plăteşte până cel târziu
31.12. a anului respectiv;
b)accizele datorate bugetului de stat drept taxe pe consumație pentru anumite produse,
datorându-se bugetului de la data livrării produselor sau de la data înregistrării declarației vamale de
import;
c) impozitul pe țițeiul din producție proprie şi pe gazele naturale, stabilit sub forma unei mărimi
pe unitate de măsura;
d)impozite şi taxe locale, cum sunt cele privind: impozitul pe clădiri şi terenuri proprietate a
unităților economice, impozitul asupra mijloacelor de transport; diverse taxe pentru avizări şi
autorizări; pentru publicitate, afişaj, impozitul pe spectacole; taxă pentru folosirea terenurilor
proprietate de stat; vărsăminte din profitul net al regiilor publice şi diverse alte impozite şi taxe
datorate bugetului statului sau bugetului local.
Diversitatea mare a acestor alte impozite şi taxe impune organizarea unei contabilității
analitice pentru fiecare fel de impozit şi taxă datorate. Contabilitatea obligației de plată a altor
impozite şi taxe se realizează prin folosirea contului 446 “Alte impozite, taxe şi vărsăminte
asimilate”, cont sintetic de gradul I, operațional, cont de pasiv, detaliat în analitice după necesitățile
informative ale fiecărei entități economice.
O societate comercială realizează un profit contabil repartizabil de 50.000 lei propus pentru
repartizarea integrala ca dividende. După aprobarea bilanțului contabil se înregistrează reținerea
impozitului pe dividende de 5, precum şi plata dividendelor şi a impozitului pe dividende prin
viramete bancare:
• Înregistrarea, în exercițiul financiar N+1, după aprobarea bilanțului contabil, a dividendelor de plata
şi a impozitului pe dividende (50.000 x 16% = 8000):
118
117 “Rezultatul reportat” = % 50.000
457 “Dividende de plata” 42000
446 “Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate” 8000
Dacă prin asocierea unor persoane fizice sau juridice care aduc aporturi în numerar sau natură
se constituie societățile comerciale, grupul reprezintă un ansamblu de societăți comerciale legate prin
relații de capital şi management. Într-un sens mai larg, grupul de întreprinderi cuprinde o societate
mamă şi toate filialele sale, filiala fiind societatea comercială controlată de către societatea mamă.
Fiecare componentă a grupului îşi păstrează autonomia şi personalitatea juridică şi economică,
ridicându-se problema întocmirii bilanțului de consolidare. Societățile comerciale ce formează grupul
îşi pot acorda ajutoare materiale şi financiare cu titlu rambursabil, generând datorii şi obligații. Pentru
reflectarea acestora în contabilitate s-a constituit şi nominalizat contul 451 „Decontări intre
entităție afiliate” Contabilitatea Decontărilor dintre unitățile din cadrul grupului se înregistrează
reciproc şi țin aceeaşi perioadă de gestiune, atât în contabilitatea unității debitoare, cât şi în a celei
creditoare, aparținând aceluiaşi grup.
O societate comercială „A” din cadrul unui grup acordă în anul N, unei alte societăți „B” din
cadrul grupului un ajutor financiar pentru 100.000 lei, cu o dobândă de 15% pe an, restituindu-se în
anul N+1 suma de 7000 lei din ajutorul acordat şi dobânda cuvenită pentru anul N.
Operațiuni contabile:
contabilizat acordarea ajutorului financiar între cele două societăți a. acordarea ajutorului
financiar de către societatea comercială A, conform extrasului de cont:
4511 „Decontări între entitățile afiliate” = 5121 “Conturi la bănci în lei” 100.000
666 „Cheltuieli privind dobânzile” = 4518 „Dobânzi aferente decontărilor între entitătile afiliate” 1500
decontarea în exercițiul financiar N+1 a sumei parțiale din ajutorul acordat şi integral dobânda
119
a. achitarea parțiala a obligației şi integral dobânda, conform extrasului de cont, la societatea
comercială „B”:
% = 5121 „Conturi la bănci în lei” 8500
4511 „Decontări între entitățile afiliate” Analitic „A” 7000
4518 „Dobânzi aferente decontărilor între entitătile afiliate” 1500
Ajutoarele financiare acordate în cadrul grupului pot fi reprezentate uneori şi sub forma
intereselor de participare. Interesul de participare se poate transforma într-o participare în acțiuni sau
în intenția de a achiziționa acțiuni.
Deci, interesele de participare reprezintă interesele deținute de o întreprindere în acțiunile altei
întreprinderi.
Interesele de participare sunt deținute pe termen lung în scopul garantării contribuției la activitățile
întreprinderii respective. Interesele de participare cuprind: a) investițiile în întreprinderile asociate şi
b) investițiile strategice.
Întreprinderea asociată reprezintă întreprinderea în care investitorul are o influentă semnificativă şi
care nu este nici filială şi nici afiliată şi în care un investitor deține între 20 până la 50% din acțiunile
cu drept de vot ale întreprinderii asociate. O participare de 10% sau mai mult în acțiunile cu drept de
vot ale altei societăți se consideră că este o investiție strategică. Contabilitatea Decontărilor privind
interesele de participare se conduce cu contul 452 „Decontări privind interesele de participare”.
Decontările privind interesele de participare presupun înregistrări în contabilitatea investitorului şi al
unității asociate.
O societatea comercială A1, acordă sub formă de disponibil un ajutor financiar societății
comerciale A2, incluzând un interes de participare de 50.000 lei, cu o dobândă de 10% pe an, care se
şi decontează în anul N+1, când se şi convertesc interesele de participare în acțiuni. Să se facă
înregistrările la societatea comercială A1 şi A2.
acordarea ajutorului sub forma intereselor de participare a. la societatea comercială A1:
5121 „Conturi la bănci în lei” = 4531 „Decontări privind interesele de participare” 50.000
2. calculul şi înregistrarea dobânzii pentru ajutorul acordat: (50.000 x 10% = 5.000 lei)
a. la societatea comercială A1:
4538 „Dobânzi aferente decontărilor privind = 766 „Venituri din dobânzi” 5.000
interesele de participare”
121
încasarea, respectiv, decontarea dobânzilor în anul N+1:
achitarea dobânzii de către societatea comercială A2:
4538 „Dobânzi aferente decontărilor privind = 5121 „Conturi la bănci în lei” 5.000
interesele de participare”
4531 „Decontări privind interesele de participare” = 1012 „Capital subscris vărsat” 50.000
Datoriile şi creanțele din relațiile din asociați şi societățile comerciale pot proveni ca urmare a
sumelor acordate de asociați societății, din operațiuni de capital, precum şi din dividende cuvenite
asociaților. Contabilitatea Decontărilor cu asociații se realizează cu ajutorul conturilor:
- 455 „Sume acordate acționarilor/asociaților”, cont de pasiv
- 456 „Decontări cu acționarii/asociații privind capitalul”, cont sintetic, operațional, cu
funcție de activ.
• 457 „Dividende de plată”, cont sintetic, operațional, cont de pasiv, oglindind evidenta
dividendelor acordate acționarilor sau asociaților, corespunzător aportului de capital.
Un asociat la o societatea cu răspundere limitată acordă societății un împrumut, conform
contractului, 2.000 lei, cu o dobândă de 18% pe an. După expirarea anului N se restituie asociatului
împrumutul acordat şi i se achită dobânda cuvenită:
depunerea de către asociat a sumei de 2.000 lei la casierie, conform chitanței şi contractului:
calculul şi înregistrarea dobânzii cuvenite asociatului (2.000 lei x 18% = 360 lei)
666 „Cheltuieli cu dobânzile” = 4558 „Acționari/ Asociați – dobânzi la conturi 360
curente”
La o societate cu răspundere limitată cu un capital social de 3300 lei se retrage un asociat din
societate căruia i se calculează părți sociale cuvenite 180 lei.
contabilizarea achitării prin casierie a părților sociale cuvenite asociatului retras din societate
122
456 „Decontări cu asociații privind capitalul „ = 5311 „Casa în lei” 180
Pentru desfăşurarea în comun a unor afaceri societățile comerciale se pot asocia, participând cu o
anumită cotă la realizarea afacerii. Aşa ar fi, de exemplu, desfacerea în comun a anumitor mărfuri,
exploatarea produselor de carieră, construcția în comun a unor obiective de investiții, etc.
O asemenea asociere are la bază un contract de asociere în participație, iar rezultatele financiare
obținute se împart între asociați, proporțional cu procentul de participare la realizarea afacerii.
Prin contractul de asociere în participație se stabileşte şi unitatea care are obligația de a conduce
contabilitatea, în virtutea căreia transmite obligatoriu lunar Decontul de cheltuieli şi venituri pentru
fiecare din unitățile asociate în participație.
După primirea cotei de cheltuieli şi venituri, fiecare asociat în participație îşi calculează propriile
rezultate financiare pentru întreaga sa activitate. Contabilitatea operațiilor în participație se conduce
cu ajutorul contului 458 „Decontări din operații în participație”, cont sintetic de gradul I,
bifuncțional, prin care se ține evidenta Decontării veniturilor şi a cheltuielilor din aceste operații,
precum şi a sumelor virate între co-participanți.
În legătura cu operațiunile în participație, în contabilitatea unităților participante pot interveni
următoarele înregistrări:
1. plata, respectiv încasarea cotei de participare la realizarea afacerii, coparticipate sunt societățile
comerciale „A”, care şi conduce contabilitatea şi societatea comercială „B”.
a)Încasarea cotei de participare de la societatea comercială „B”:
5121 „Conturi la bănci în lei” = 4582 „Decontări din operații în participare – activ”
4581 „Decontări din operații în participație – pasiv” = 5121 „Conturi la bănci în lei”
transmiterea de venituri, conform decontului de venituri, de către societatea „A” către societatea
„B”, proporțional cu cota de participare la afacere:
a. transmiterea veniturilor la societatea „B”:
% = 4582 „Decontări din operații în
Conturile din clasa a 7 – a care au participație – activ”
intervenit în operațiile în participație”
123
4581 „Decontări din operații în = %
participare – pasiv” Conturile din clasa a 7 – a care au
intervenit în operațiile în participație
După reținerea, respectiv transmiterea cotelor de venituri şi de cheltuieli societăților care sunt co-
participante la afacere, se însumează cheltuielile şi veniturile la unităților respectiv cu cheltuieli
proprii, rezultând totalul cheltuielilor şi veniturilor, după care îşi stabilesc fiecare din acestea
rezultatele , calculându-şi impozitele pe profit datorate.
În derularea activității agenților economici apar unele cheltuieli sau venituri care privesc
exercițiile viitoare sau unele operațiuni care temporar se contabilizează în Anumite conturi, iar
ulterior, după clarificare, se trec la alte conturi.
Toate aceste situații se cunosc şi se cunosc în doctrina şi practica contabilă sub denumirea de conturi
de regularizare.
Aşa ar fi de exemplu: cheltuielile şi veniturile înregistrate în avans şi care urmează a se eşalona pe
cheltuieli sau venituri, conform unor scadențare; ori eventuale sume în curs de clarificare care nu pot
afecta o anumită cheltuială sau un anumit venit, etc.
Contabilitatea operațiilor în curs de clarificare se realizează cu structura de conturi 47 „Conturi de
regularizare şi asimilate”, în cadrul căreia s-au simbolizat şi nominalizat următoarele conturi:
• 471 „Cheltuieli înregistrate în avans”, cont sintetic, operațional, cont de activ.
• 472 „Venituri înregistrate în avans”, cont sintetic, operațional, cont de activ.
124
O societate comercială achită prin virament bancar suma de 700 lei în anul N, suma pentru
abonamentele la presa de specialitate pentru anul N+1. Să se efectueze înregistrările în contabilitatea
unității economice plătitoare şi a celei primitoare:
contabilizarea achitării / încasării sumei pentru abonamente:
a. în contabilitatea unității care achită suma
% = 5121 „Conturi la bănci în lei” 700,00
471„Cheltuieli înregistrate în avans” 588,24
4428 „TVA neexigibilă” 111,76
2. trecerea asupra cheltuielilor curente ale fiecărei luni, conform scadențarului, cota din cheltuieli,
respectiv, venituri, în anul N+1, prin înregistrarea:
a. în contabilitatea plătitorului:
628 „Alte cheltuieli cu serviciile executate de către terți” = 471 „Cheltuieli înregistrate în avans” 700
concomitent:
472 „Venituri înregistrate în avans” = 704 „Venituri din lucrări executate şi servicii prestate” 588,24
concomitent:
4428 „TVA neexigibilă” = 4427 „TVA colectată” 111,76
Contul 473 „Decontări din operații în curs de clarificare”, cont sintetic, bifuncțional, cu
ajutorul căruia se conduce evidenta sumelor în curs de clarificare, impunând cercetări pentru a fi
trecute pe anumite conturi. Aşa ar fi, spre exemplu, sumele încasate în conturile de la bancă, dar
necuvenite, lipsurile din gestiuni din motive
necunoscute, etc.
O societatea comercială încasează prin bancă 1.000 lei, suma pentru care nu sunt anexate
documente care sa permite identificarea plătitorului , ulterior se stabileşte că suma aparține altei
societăți comerciale, virându-se acesteia:
contabilizarea sumei încasate şi necuvenite, conform extrasului de cont:
5121 „Conturi la bănci în lei” = 473 „Decontări din operații în curs de clarificare” 1.000
473 „Decontări din operații în curs de clarificare” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 1.000
Se constată lipsa unor materiale de natura obiectelor de inventar în suma de1500, care în urma
cercetărilor nu poate fi imputată, suportându-se de unitate:
constatarea lipsei pentru care nu s-a identificat responsabilitatea:
473 „Decontări din operații în curs de clarificare” = 303 „Materiale de natura obiectelor de inventar” 1500
125
trecerea lipsei constate asupra cheltuielilor unității:
603 „Cheltuieli privind materialele = 473 „Decontări din operații în curs de clarificare” 1500
de natura obiectelor de inventar”
Operații din Decontări din cadrul unității apar când sunt organizate entități economice sub
forma combinatelor, trusturilor ori când în cadrul unei unități economice sunt organizate decupaje,
subunități cu contabilitate proprie.
Asemenea operații privesc mişcările interne de resurse, prestările reciproce de servicii, reflectându-se
atât în contabilitatea unității (subunității) predătoare, cât şi în contabilitatea unității (subunității)
primitoare, fiind de mărimi egale şi derulate în aceeaşi perioadă de gestiune, motiv pentru care în
balanța de verificare a unității nu generează solduri debitoare sau creditoare. Contabilitatea
Decontărilor în cadrul unității se conduce cu grupa de conturi 48 „Decontări în cadrul unității”,
constituindu-se şi simbolizându-se două conturi operaționale, şi anume: • 481 „Decontări între
unitate şi subunități”, cont sintetic de gradul I, operațional, cont bifuncțional. Cu ajutorul lui se
conduce evidenta decontărilor între unitate şi subunitățile sale fără personalitate juridică, dar care
conduc contabilitate.
Se transferă de către o unitate economică unei subunități cu evidentă proprie ambalaje de
transport, evaluate la cost efectiv 600 lei
1. transferul ambalajelor de transport de la unitate la subunitate, conform Avizului de însoțire a
mărfii, se contabilizează:
• 482 ”Decontări între subunități”, cont sintetic de gradul I, operațional, bifuncțional, detaliat în
analitic pe fiecare subunitate. Cu ajutorul contului se conduce evidenta Decontărilor între subunități,
fără personalitate juridică, dar care conduc contabilitate proprie.
Subunitatea „A” a unei societăți comerciale transferă la subunitatea „B” a aceleiaşi unități
semifabricate evaluate la cost efectiv 5.000 lei, conform avizului de însoțire a mărfii:
a) livrarea semifabricatelor de către subunitatea „A”, se înregistrează:
482 „Decontări între subunități” = 341 „Semifabricate” 5.000
Analitic: Subunitatea „B”
6814 „Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru = 491 „Ajustări pentru deprecierea
deprecierea activelor circulante” creanțelor – clienți
3. contabilizarea pierderii din creanțe prin trecerea acesteia pe cheltuieli, urmare a falimentului:
% = 4118 „Clienți incerți sau în litigiu”
654„Pierderi din creanțe şi debitori diverşi”
4426 „TVA deductibilă”
491 „Ajustări pentru deprecierea creanțelor – 7814 „Venituri din ajustările pentru deprecierea activelor
clienți” circulante”
4111 “Clienți „ %
= 754 “Venituri din creanțe reactivate”
4427 “TVA colectată”
127
CAPITOLUL 7
CONTABILITATEA TREZORERIEI
Trezoreria cuprinde totalitatea mijloacelor de care dispune o entitate economică pentru a face față
plăților.
Trezoreria este reprezentată de: numerarul din casierie, în lei sau în devize, din disponibilitățile
din conturile deschise la bănci; de avansurile de trezorerie; de echivalentele de numerar, constând în
investiții financiare pe termen scurt de natura: efectelor comerciale de încasat; titlurilor de plasament
cum sunt acțiunile şi obligațiunile; alte valori cum ar fi: timbre fiscale, timbre poştale; bonurile
valorice de combustibil, tichetele de masă, inclusiv creditele pe termen scurt. Reamintim că
echivalentele în lei sunt reprezentate de investițiile financiare pe termen scurt, care sunt uşor
convertite în mijloace băneşti cu minimum de risc. Organizarea evidentei trezoreriei presupune
soluționarea problemelor privind:
• evaluarea elementelor componente ale trezoreriei;
• stabilirea documentelor folosite pentru evidenta existentei şi mişcării trezoreriei
• organizarea evidentei operative a trezoreriei;
• conducerea contabilitătii analitice şi a existentei şi miscării elementelor de trezorerie
Disponibilitățile în lei se înregistrează şi evaluează la valoarea nominală, iar cele în valută la
valoarea nominală în devize, transformată în lei la cursul valutar al zilei, comunicat de BNR.
Titlurile de plasament se evaluează la intrarea în patrimoniu, la costul de achiziție, care este
reprezentat de costul de cumpărare, sau la o valoare stabilită conform contractelor.
Evaluarea titlurilor de plasament la închiderea conturilor se face la valoarea de intrare,
valoarea de inventar sau actuală, stabilită pe baza cursului mediu al ultimei luni pentru titlurile cotate
şi pe baza valorii probabile pentru titlurile necotate.
Evaluarea investițiilor financiare pe termen scurt, la închiderea conturilor presupune
compararea valorii de inventar cu valoarea de intrare a acestora aplicându-se principiul prudentei.
La închiderea exercițiului financiar, diferentele de curs valutar rezultate din evaluarea
disponibilităților în valută, a titlurilor de stat în valută, acreditive şi depozite pe termen scurt în valută
la cursul de schimb de la această dată şi cursul de schimb de la data înregistrării în contabilitate se
înregistrează în conturile de venituri sau cheltuieli din diferența de curs valutar.
Înregistrarea, în contabilitate, a operațiunilor financiare în lei sau în valută se efectuează cu
respectarea regulamentului operațiunilor de casă şi a altor reglementări emis de BNR în acest sens.
Încasările şi plățile în numerar se fac prin mişcarea efectivă a numerarului, consemnându-se
în Registrul de casă, care constituie evidenta operativă. Operarea în Registrul de casă are loc numai
pe baza documentelor justificative, cum ar fi: dispoziție de plată sau încasare, emisă de
compartimentul financiar către casierie; chitanța; bon comandă – chitanța; borderoul vânzărilor
zilnice; monetar; borderoul de achiziție; liste de plată; state de plată.
Încasările şi plățile fără numerar se fac, de obicei, prin instituții bancare, utilizându-se: ordin
de plată, extras de cont, cec, biletul la ordin, cambia şi altele. Dobânzile de plătit sau cele de încasat
aferente exercițiului financiar în curs se înregistrează în cheltuieli financiare, respectiv venituri
financiare.
Contabilitatea disponibilităților aflate în casierie, în bănci, precum şi mişcarea acestora,
generată de încasări şi plați, se ține în lei şi în valută. Transferurile de disponibilități băneşti între
128
conturile la bănci precum şi între conturile la şi casieria persoanei juridice, se înregistrează prin
contul viramente interne.
Contabilitatea analitică a trezoreriei se organizează pe gestiuni de păstrare şi mişcare a
numerarului.
Contabilitatea sintetică a trezoreriei se conduce cu clasa a 5 – a de conturi, din care fac parte
următoarele grupe de conturi: 50 „Investiții financiare pe termen scurt”, 51 „Conturi la bănci”, 53
„Casa”, 54 „Acreditive”, 58 „Viramente interne” şi 59 „Provizioane pentru deprecierea conturilor de
trezorerie”.
Investițiile financiare pe termen scurt sunt titluri de plasament a căror deținere are ca scop final
realizarea unui câştig în urma vânzării, a operațiuni lor speculative.
cu scopul de a obține profit, o societate comercială din cadrul grupului achiziționează pachetul
de 5.000 acțiuni la costul de achiziție de 12,50 lei/acțiune, pe care ulterior le vinde pe piața
financiară, astfel: 4.000 acțiuni cu prețul de 15 lei/acțiune şi 1.000 acțiuni cu prețul de 12,40
lei/acțiune, toate decontate prin virament bancar:
contabilizat obligația de plată pentru acțiunile achiziționate în cadrul grupului:
O societate comercială cumpăra acțiuni proprii, prin societăți de servicii de investiții financiare
cu scopul de a regla prețul acestora pe piață, respectiv 2.000 acțiuni la prețul de 2,00 lei/acțiune,
valoarea nominală 1,50 lei/acțiune,
129
comisionul societății intermediare 2% la cumpărare. Acțiunile proprii răscumpărate se anulează:
508 „Alte investiții pe termen scurt şi creanțe asimilate ” = 462 „Creditori diverşi” 400
4.Încasarea valorii acțiunilor cedate: 1.000 acțiuni x 4.800 lei/acțiune = 480 lei
130
contabilizarea răscumpărarea obligațiunilor la scadentă:
161 „Împrumuturi din emisiuni de obligațiuni” = 505 „Obligațiuni emise şi răscumpărate” 12.000
627 „Cheltuielile cu serviciile bancare şi asimilate” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 2.000
627 „Cheltuielile cu serviciile bancare şi asimilate” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 225
Decontările în numerar se conduc cu ajutorul contului 5311 „Casa în lei” iar a celor în valută
cu contul 5314 „Casa în valută”, fiind reglementate conform Regulamentului operațiunilor în
numerar nr. 2/1991 emis de BNR. Mişcările în numerar la casierie sunt conduse cu ajutorul
registrului de casă, condus separat pentru operațiunile în lei de cele în valută.
Prin conturile deschise la bănci se realizează Decontările fără numerar. Pentru disponibilitățile
păstrate în conturi la bănci se bonifică dobânda la vedere, iar pentru plățile făcute de bănci, în cadrul
131
limitei de creditare se percep dobânzi şi se achită comisioane. Contabilitatea operațiunilor prin
conturile deschise la bănci, se conduce cu contul 5121 „Conturi la bănci în lei” şi 5124 „Conturi la
bănci în valută”, intervenind şi conturile de cheltuieli şi venituri din diferente de curs valutar, în
cazul derulării operațiunilor în valută.
Dacă decontarea operațiunilor fără numerar se face conform efectelor de comerț, intervin şi
conturile: 5112 „Cecuri de încasat”; 5113 „Efecte de încasat”; 5114 „Efecte rămase spre
încasare”.
O societate comercială pe acțiuni achită unui furnizor intern o datorie în valută de 1.000 Euro,
la cursul de 3,50 lei/euro, la data generării obligației şi de 3,60 lei/euro la data plății datoriei:
contabilizarea plății:
% = 5124 „Conturi la bănci în valută” 3600
401„Furnizori” 3500
665„Cheltuieli din diferența de curs valutar” 1.000
O societate comercială livrează unui client mărfuri, preț livrare 1.000 lei, fără TVA, şi TVA
19%, acceptând ulterior un efect de comerț în contul dreptului de creanță, pe care apoi îl depune spre
încasare, percepându-se de instituția bancară un comision de 1% din prețul de decontare.
facturarea mărfurilor:
încasarea biletului la ordin cu reținerea comisionului din prețul de vânzare: 1.190 x 1% = 11,90
(lei)
% = 5113 „Efecte de încasat” 1.190,00
5121 „Conturi la bănci în lei” 1.178,10
627„Cheltuieli cu serviciile bancare şi asimilate” 11,90
În categoria altor valori se cuprind: timbre fiscale şi poştale, biletele de tratament şi odihnă, tichetele
şi biletele de călătorie şi diverse alte valori cum sunt şi tichetele de masă. Contabilitatea altor valori
se conduce cu ajutorul contului 532 „Alte valori”
O societate comercială procură pe bază de factură fiscală tichete şi bilete de călătorie, în valoare
132
de 200 lei, TVA 19%, distribuind angajaților bilete de călătorie pentru 160 lei, care le şi justifică
conform deconturilor întocmite şi aprobate de conducerea societății.
achiziționat tichete şi bilete de călătorie:
% = 401 „Furnizori” 238.
5323„Tichete şi bilete de 200
călătorie” 4426 „TVA deductibilă” 38
O societate comercială cumpără tichete de masă în valoare de 5.000 lei, comision 10 lei pe care
le distribuie personalului angajat, rămânând neutilizate tichete de masă în sumă de 40 lei care se
restituie:
achiziționat tichete de masă conform facturii fiscale
%
5328„Alte valori” = 401 „Furnizori” 5.960
5.000
628 „Alte cheltuieli cu serviciile executate de terți” 950
4426 „TVA deductibilă” 10
Pe lângă creditele pe termen lung agenții economici pot beneficia şi de credite pe termen
scurt, cunoscute de denumirea de credite de trezorerie. Acordarea acestor credite se face la solicitarea
agentului economic, cu precizarea obiectului de creditare, însă numai pe bază de garanții materiale.
Din punct de vedere tehnic, creditele de trezorerie se pot acorda sub forma unui plafon de creditare,
cunoscut sub denumirea de limită de creditare, prin contul 5121 „Conturi la bănci în lei” sau printr-un
cont separat de împrumut, respectiv, contul 519 „Credite bancare pe termen scurt
În cazul în care creditul pe termen scurt se acordă prin contul 5121 „Conturi la bănci în lei”, contul
este bifuncțional, pentru evidențierea dobânzilor s-a simbolizat contul 518 „Dobânzi”
În creditul contului 5186 „Dobânzi de plătit” se înregistrează dobânzile datorate pentru
creditele pe termen scurt angajate la bănci, iar în debit dobânzile plătite pentru soldul creditor al
contului 5121 „Conturi la bănci în lei”.
În debitul contului 5187 „Dobânzi de încasat” se înregistrează dobânzile de încasat pentru
disponibilitățile aflate în conturile curente, iar în credit dobânzile încasate.
O societate comercială a solicitat şi a obținut aprobarea băncii pentru o limită de creditare de
133
1.000 lei, utilizând în primele sase luni numai 700 lei cu o dobândă de 20% pe an. Creditul angajat s-
134
a folosit pentru plata furnizorilor. Să se facă înregistrările şi în situația în care societate nu a folosit
linia de creditare aprobată, fiindcă în primele sase luni societate a avut disponibilități în cont, din
încasări, de 400 lei, pentru care dobânda la vedere este de 6% pe an.
utilizarea limitei de creditare pentru plata furnizorilor, pentru 700 lei:
calculul şi înregistrarea dobânzii pentru limita de creditare folosită: 700 lei x 20% : 2 = 140 lei
666 „Cheltuieli privind dobânzile” = 5186 „Dobânzi de plată” 140
creditarea dobânzii:
5186 „Dobânzi de plată” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 140
5121 „Conturi la bănci în lei” = 5191 „Credit bancar pe termen scurt” 50.000
calcularea şi înregistrarea dobânzii pentru nouă luni:(50.000 lei x 24% : 12 luni x 9 luni = 9.000 lei)
666 „Cheltuieli privind dobânzile” = 5198 „Dobânzi aferente creditelor pe termen scurt 9000
Dacă societatea comercială ce a angajat creditul prin contul special de creditare nu ar fi restituit la
termen creditul acesta, se contabiliza ca şi un credit pe termen scurt nerambursat la scadentă, conform
înregistrării:
5191 „Credit bancar pe termen scurt” = 5192 „Credite bancare pe termen scurt nerambursate la scadentă”
135
CAPITOLUL 8
CONTABILITATEA CHELTUIELILOR ŞI VENITURILOR
137
PLANUL DE CONTURI GENERAL
(1) Conturile sintetice din planul de conturi se pot dezvolta pe conturi analitice în
funcție de necesitățile impuse de anumite reglementări sau potrivit necesităților proprii ale
fiecărei entități.
(2) Conturile pot avea functiune contabila de activ (A), pasiv (P) sau sunt
bifunctionale (A/P).
(3) Pentru organizarea contabilității de gestiune, conturile din clasa 9 „Conturi de
gestiune” nu sunt obligatorii.
138
1518. Alte provizioane (P)
139
16. IMPRUMUTURI SI DATORII 166. Datorii care privesc imobilizarile
ASIMILATE financiare
161. Imprumuturi din emisiuni de obligatiuni 1661. Datorii fata de entitatile afiliate (P)
1614. Imprumuturi externe din emisiuni de 1663. Datorii fata de entitatile de care
obligatiuni garantate de stat (P) compania este legata prin interese de
1615. Imprumuturi externe din emisiuni de participare (P)
obligatiuni garantate de banci (P) 167. Alte imprumuturi si datorii asimilate (P)
1617. Imprumuturi interne din emisiuni de 168. Dobanzi aferente imprumuturilor si
obligatiuni garantate de stat (P) datoriilor asimilate
1618. Alte imprumuturi din emisiuni de 1681. Dobanzi aferente imprumuturilor din
obligatiuni (P) emisiuni de obligatiuni (P)
162. Credite bancare pe termen lung 1682. Dobanzi aferente creditelor bancare pe
1621. Credite bancare pe termen lung (P) termen lung (P)
1622. Credite bancare pe termen lung 1685. Dobanzi aferente datoriilor fata de
nerambursate la scadenta (P) entitatile afiliate (P)
1623. Credite externe guvernamentale (P) 1686. Dobanzi aferente datoriilor fata de
1624. Credite bancare externe garantate de entitatile de care compania este legata prin
stat (P) interese de participare (P)
1625. Credite bancare externe garantate de 1687. Dobanzi aferente altor imprumuturi si
banci (P) datorii asimilate (P)
1626. Credite de la trezoreria statului (P) 169. Prime privind rambursarea obligatiunilor
1627. Credite bancare interne garantate de (A)
stat (P)
50. INVESTITII PE TERMEN SCURT 5197. Credite interne garantate de stat (P)
501. Actiuni detinute la entitatile afiliate (A) 5198. Dobanzi aferente creditelor bancare pe
505. Obligatiuni emise si rascumparate (A) termen scurt (P)
506. Obligatiuni (A)
508. Alte investitii pe termen scurt si creanțe 53. CASA
asimilate 531. Casa
5081. Alte titluri de plasament (A) 5311. Casa in lei (A)
5088. Dobanzi la obligatiuni si titluri de 5314. Casa in valuta (A)
plasament (A) 532. Alte valori
509. Varsaminte de efectuat pentru investitiile 5321. Timbre fiscale si postale (A)
pe termen scurt 5322. Bilete de tratament si odihna (A)
5091. Varsaminte de efectuat pentru actiunile 5323. Tichete si bilete de calatorie (A)
detinute la entitatile afiliate (P) 5328. Alte valori (A)
5092. Varsaminte de efectuat pentru alte
investitii pe termen scurt (P) 54. ACREDITIVE
541. Acreditive
51. CONTURI LA BANCI 5411. Acreditive in lei (A)
511. Valori de incasat 5412. Acreditive in valuta (A)
5112. Cecuri de incasat (A) 542. Avansuri de trezorerie (A)
5113. Efecte de incasat (A)
5114. Efecte remise spre scontare (A) 58. VIRAMENTE INTERNE
512. Conturi curente la banci 581. Viramente interne (A/P)
5121. Conturi la banci in lei (A)
5124. Conturi la banci in valuta (A) 59. AJUSTARI PENTRU PIERDEREA
5125. Sume in curs de decontare (A) DE VALOARE A CONTURILOR DE
518. Dobanzi TREZORERIE
5186. Dobanzi de platit (P) 591. Ajustari pentru pierderea de valoare a
5187. Dobanzi de incasat (A) actiunilor detinute la entitatile afiliate (P)
519. Credite bancare pe termen scurt 595. Ajustari pentru pierderea de valoare a
5191. Credite bancare pe termen scurt (P) obligatiunilor emise si rascumparate (P)
5192. Credite bancare pe termen scurt 596. Ajustari pentru pierderea de valoare a
nerambursate la scadenta (P) obligatiunilor (P)
5193. Credite externe guvernamentale (P) 598. Ajustari pentru pierderea de valoare a
5194. Credite externe garantate de stat (P) altor investitii pe termen scurt si creanțe
5195. Credite externe garantate de banci (P) asimilate (P)
5196. Credite de la trezoreria statului (P)
146
CLASA 8 - CONTURI SPECIALE
147
BIBLIOGRAFIE
148
CUPRINS
CAPITOLUL 1.............................................................................................................................................2
INTRODUCERE ÎN STUDIUL CONTABILITĂȚII..............................................................................2
1.1 SISTEMUL UNITĂȚILOR PATRIMONIALE PENTRU CARE SE ORGANIZEAZA
CONTABILITATEA.....................................................................................................................................2
1.2 SISTEMUL INFORMATIONAL ECONOMIC......................................................................................3
1.3 CONTABILITATEA - COMPONENTA PRINCIPALA A SISTEMULUI...........................................4
INFORMATIONAL ECONOMIC................................................................................................................4
1.3.1 Particularitati ale contabilităţii............................................................................................................4
1.3.2 Funcţiile contabilităţii...........................................................................................................................4
1.3.3 Principiile contabilităţii........................................................................................................................5
CAPITOLUL 2.............................................................................................................................................7
OBIECTUL ŞI METODA CONTABILITĂȚII........................................................................................7
2.1. PATRIMONIUL – OBIECT AL CONTABILITĂȚII...........................................................................7
2.2 REFLECTAREA PATRIMONIULUI PRIN BILANTUL CONTABIL................................................8
2.3. CONTUL CA INSTRUMENT DE URMARIRE A STARII ŞI MISCARII ELEMENTELOR
PATRIMONIALE DIN BILANT................................................................................................................10
2.3.1 Conţinutul şi structura contului..........................................................................................................10
2.3.2 Clasificarea conturilor........................................................................................................................11
2.3.3 Dubla înregistrare..............................................................................................................................11
2.3.4 Reguli de funcţionare a conturilor......................................................................................................11
2.4 REPERE PRIVIND UTILIZAREA ŞI INTELEGEREA PLANULUI DE CONTURI.......................12
CAPITOLUL 3...........................................................................................................................................14
CONTABILITATEA CAPITALURILOR..............................................................................................14
3.1. ROLUL, CONTINUTUL ŞI STRUCTURAREA CAPITALURILOR................................................14
3.2. CONTABILITATEA CAPITALULUI SOCIAL.................................................................................14
3.3 CONTABILITATEA OPERATIUNILOR DE CAPITAL....................................................................16
3.3.1 Modalităţi de majorare a capitalului social......................................................................................16
3.3.2 Modalitati de reducere a capitalului social........................................................................................17
3.4. CONTABILITATEA PRIMELOR LEGATE DE CAPITAL..............................................................19
3.5 CONTABILITATEA REZERVELOR DIN REEVALUARE..............................................................28
3.6 CONTABILITATEA REZERVELOR..................................................................................................29
3.6.1. Contabilitatea constituirii şi utilizării rezervelor legale...................................................................30
3.6.2. Contabilitatea constituirii şi utilizării rezervelor statutare sau contractuale...................................30
3.6.3. Contabilitatea constituirii şi utilizării altor rezerve..........................................................................30
3.7. CONTABILITATEA REZULTATULUI REPORTAT.......................................................................30
3.8. CONTABILITATEA REZULTATULUI EXERCITIULUI................................................................31
3.9. CONTABILITATEA SUBVENTIILOR PENTRU INVESTITII........................................................32
3.10. CONTABILITATEA PROVIZIOANELOR PENTRU RISCURI ŞI CHELTUIELI........................33
3.10.1 Contabilitatea provizioanelor pentru litigii......................................................................................33
3.10.2 Contabilitatea provizioanelor pentru garanţii acordate clienţilor...................................................34
3.10.3 Contabilitatea provizioanelor pentru dezafectarea imobilizărilor corporale şi alte acţiuni similare
legate de acestea..........................................................................................................................................35
3.10.4 Contabilitatea provizioanelor pentru restructurare.........................................................................36
3.10.5 Contabilitatea altor provizioane.......................................................................................................37
3.11. CONTABILITATEA CAPITALURILOR ÎMPRUMUTATE...........................................................37
3.11.1. Cadrul general al capitalurilor împrumutate..................................................................................37
3.11.2.. Contabilitatea împrumuturilor din emisiuni de obligaţiuni şi a primelor de rambursare a acestora37
3.11.3. Contabilitatea împrumuturilor din credite bancare........................................................................40
3.11.4. Contabilitatea altor împrumuturilor si datorii asimilate................................................................41
CAPITOLUL 4...........................................................................................................................................43
CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR.............................................................................................43
4.1. CLASIFICAREA IMOBILIZĂRILOR................................................................................................43
4.2. REGULI GENERALE DE EVALUARE ÎN BILANT........................................................................43
149
4.3. EVALUAREA ŞI REEVALUAREA IMOBILIZĂRILOR..................................................................43
4.4.. ORGANIZAREA ŞI CONDUCEREA CONTABILITĂTII IMOBILIZĂRILOR NECORPORALE45
4.4.1. Recunoaşterea imobilizărilor necorporale........................................................................................45
4.4.2. Evaluarea imobilizărilor necorporale...............................................................................................45
4.4.3. Amortizarea, cedarea şi casarea imobilizărilor necorporale............................................................45
4.4.4. Contabilitatea cheltuielilor de constituire.........................................................................................46
4.4.5. Contabilitatea cheltuielilor de dezvoltare..........................................................................................46
4.4.6. Contabilitatea concesiunilor, brevetelor, licenţelor, mărcilor comerciale şi a altor drepturi şi valori
similare.........................................................................................................................................................47
4.4.7. Contabilitatea fondului comercial.....................................................................................................48
4.4.8. Contabilitatea altor imobilizări necorporale.....................................................................................49
4.5. ORGANIZAREA ŞI CONDUCEREA CONTABILITĂTII IMOBILIZĂRILOR CORPORALE.....49
4.5.1. Recunoaşterea şi evaluarea imobilizărilor corporale.......................................................................49
4.5.2. Organizarea evidentei operative şi analitice a imobilizărilor corporale..........................................50
4 .5.3. Amortizarea, cedarea şi casarea imobilizărilor corporale...............................................................50
4.5.4. Compensaţiile cu terţii şi reevaluarea imobilizărilor corporale.......................................................50
4.5.5. Contabilitatea terenurilor şi amenajărilor de terenuri......................................................................51
4.5.6. Contabilitatea construcţiilor, instalaţiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor şi plantaţiilor
şi mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active
corporale......................................................................................................................................................52
4.5.7. CONTABILITATEA AMORTIZǍRII IMOBILIZǍRILOR...................................................................62
4.5.8. CONTABILITATEA IMOBILIZǍRILOR FINANCIARE....................................................................67
4.5.9. CONTABILITATEA AJUSTARILOR PENTRU DEPRECIEREA IMOBILIZǍRILOR......................71
CAPITOLUL 5..........................................................................................................................................71
CONTABILITATEA ACTIVELOR CIRCULANTE............................................................................72
5.1. GENERALITĂTI PRIVIND ACTIVELE CIRCULANTE..................................................................72
5.2. CONTABILITATEA STOCURILOR ŞI PRODUCTIEI ÎN CURS DE EXECUȚIE.........................72
5.2.1. Definirea şi structurarea costurilor...................................................................................................72
5.2.2. Evaluarea stocurilor..........................................................................................................................73
5.2.3. Evidenta operativă şi analitică a stocurilor.......................................................................................76
5.2.4. Contabilitatea stocurilor pentru producţie........................................................................................78
CAPITOLUL 6...........................................................................................................................................89
CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU TERȚII.........................................................................90
6.1. CONTINUTUL, STRUCTURA ŞI ORGANIZAREA CONTABILITĂTII DECONTĂRILOR CU
TERȚII.........................................................................................................................................................90
6.2. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU FURNIZORII ŞI CLIENTII.......................................91
6.2.1. Contabilitatea decontărilor cu furnizorii pe credit comercial şi cambial.........................................91
6.2.2. Contabilitatea datoriilor comerciale din cumpărări pentru care nu s-au primit facturi..................95
6.2.3. Contabilitatea decontărilor pe baza avansurilor acordate...............................................................96
6.2.4. Contabilitatea creanţelor din vânzări de bunuri şi servicii pe credit comercial şi cambial............97
6.2.5. Contabilitatea creanţelor comerciale incerte...................................................................................99
6.3. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU PERSONALUL MUNCITOR, ASIGURAREA ŞI
PROTECTIA SOCIALĂ...........................................................................................................................100
6.3.1. Cadrul general al avantajelor acordate salariaţilor.......................................................................100
6.3.2. Contabilitatea cheltuielilor cu salariile acordate salariaţilor.........................................................102
6.3.3. Contabilitatea datoriilor fată de personal şi bugetele de asigurări sociale şi protecţie socială pentru
care nu s-au întocmit state de plată...........................................................................................................105
6.3.4. Contabilitatea creanţelor fată de personal şi bugetele de asigurări şi protecţie sociale...............106
6.4. CONTABILITATEA DATORIILOR ŞI CREANȚELOR FATĂ DE STAT ŞI ALTE ORGANISME
PUBLICE...................................................................................................................................................106
6.4.1. Caracterizarea generală a decontărilor fată de stat şi organismele publice şi sistemul de conturi
utilizat.........................................................................................................................................................106
6.5. CONTABILITATEA ALTOR DECONTĂRI PRIVIND FONDURILE SPECIALE ŞI BUGET....111
6.5.1. Contabilitatea altor impozite, taxe şi vărsăminte asimilate.............................................................111
150
6.6. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR INTRE ENTITATILE AFILIATE..................................112
ŞI CU ASOCIAȚII.....................................................................................................................................112
6.6.1. Contabilitatea decontărilor între entităţile afiliate..........................................................................112
6.6.2. Contabilitatea decontărilor privind interesele de participare.........................................................113
6.6.3. Contabilitatea decontărilor cu asociaţii...........................................................................................114
6.6.4 Contabilitatea datoriilor şi creanţelor din operaţiuni în participaţie..............................................115
6.6.5. Contabilitatea decontărilor cu debitorii şi creditorii diverşi...........................................................116
6.6.6. Contabilitatea operaţiilor de regularizare.......................................................................................116
6.6.7. Contabilitatea decontărilor în cadrul unităţii..................................................................................118
6.7 CONTABILITATEA AJUSTARILOR PENTRU DEPRECIEREA CREANȚELOR.......................118
CAPITOLUL 7.........................................................................................................................................120
CONTABILITATEA TREZORERIEI..................................................................................................120
7.1 CONCEPTUL, CONȚINUTUL ŞI ORGANIZAREA TREZORERIEI.............................................120
7.2 CONTABILITATEA INVESTIȚIILOR FINANCIARE PE TERMEN SCURT...............................121
7.3 CONTABILITATEA DECONTĂRILOR ÎN NUMERAR ŞI PRIN VIRAMENT............................123
7.4 CONTABILITATEA ALTOR VALORI.............................................................................................124
7.5. CONTABILITATEA CREDITELOR BANCARE PE TERMEN SCURT.......................................125
CAPITOLUL 8.........................................................................................................................................127
CONTABILITATEA CHELTUIELILOR ŞI VENITURILOR..........................................................127
8.1. ORGANIZAREA CONTABILITĂTII CHELTUIELILOR.................................................................127
SOCIETĂȚILOR COMERCIALE............................................................................................................127
8.2. ORGANIZAREA CONTABILITĂTII VENITURILOR SOCIETĂȚILOR COMERCIALE...........128
PLANUL DE CONTURI GENERAL....................................................................................................129
BIBLIOGRAFIE......................................................................................................................................138
151