ORGANIZATIILE

AGROAIMENTARE SI DE MEDIU

Întreprinderile sunt entități economice de bază ale economiei naționale, răspândite în teritoriu
datorită răspândirii resurselor materiale (și/sau a accesului limitat la acestea), a resurselor de
muncă și a consumatorilor.

Ca unitate economica, întreprinderea are rolul de a administra cu eficiență maximă resursele de

care dispune în vederea realizării obiectivelor stabilite de managementul individual sau de grup și
de proprietari .

În întreprinderi se desfășoară atât activități economice cât și sociale, prin urmare ele funcționează
ca organisme economico-sociale care produc bunuri și servicii în scopul obținerii de profit.
ORGANIZATIILE AGROAIMENTARE SI DE MEDIU

 Teoria economică a întreprinderii, numită și neoclasică, a apărut în cadrul gândirii liberale de la sfârșitul

secolului XIX și începutul secolului XX.

 Explică deciziile de fixare a prețurilor și a volumului de producție ca un răspuns la variațiile cererii și a costurilor
factorilor de producție.

 Teoria răspunde situației unei întreprinderi fără probleme. Conform acestei teorii există doar proprietarul,

acesta fiind unicul deținător al puterii de decizie, cunoscând cu precizie modalitatea de obținere a profitului
a cărui maximizare este sigurul obiectiv posibil
ORGANIZATIILE
AGROAIMENTARE SI DE
MEDIU

• TEORIA NEOCLASICĂ SE
BAZEAZĂ PE CINCI IPOTEZE
ORGANIZATIILE AGROALIMENTARE SI DE MEDIU

Critici:

Întreprinzatorul este confruntat cu constrângeri mai numeroase

decât cele reținute în cadrul teoriei (concurenti, consumatori,
sindicate, Statul)

Întreprinzătorul trebuie sa ia majoritatea deciziilor în condiții de risc

și incertitudine.
ORGANIZATIILE AGROALIMENTARE SI DE MEDIU

 Întreprinderea este însă și o organizație în care acționează importante mecanisme de coordonare și de luare a deciziei.

 Teoriile moderne despre întreprindere pun accent pe importanța muncii în general și pe importanța muncii în
echipă în creșterea productivității muncii, în mod particular

 Munca în echipa permite o mai bună diviziune a muncii - fiecare individ se specializează în acele activități pentru
care este cel mai competent și participă în grup la obținerea produselor finale.

 Munca în echipa în cadrul unei întreprinderi asigură costuri raționale și controlul capacității de muncă și a
rezultatelor obținute

 Finalitatea specializării și a combinării factorilor de producție este eficiența.

ORGANIZATIILE AGROALIMENTARE SI DE MEDIU

Întreprinderea are trei caracteristici principale:

 este o unitate economica și de producție,

 este o celula a societății,

 este un centru de decizie economică

CARACTERISTICI

 întreprinderea este o unitate economică și de productie, un agent economic a cărui funcție principala este producerea de bunuri și servicii destinate vânzării.

 are personalitate juridică, patrimoniu, cont la banca, contabilitate proprie și încheie bilanț contabil.

 utilizează în desfășurarea activităților diferiți factori de producție (munca, materii prime, semifabricate, energie, utilaje și echipamente de producție etc.) dar și informații,
resurse financiare, rezultate ale cercetării științifice

 producția/serviciile sunt destinate vânzării pe piață, deci sunt comercializabile.

 este agent de repartiție a veniturilor. (valoarea produsă de întreprindere - valoarea consumurilor intermediare (materii prime, materiale, energie etc.) = valoarea adăugată);
mare parte din valoarea adăugată a întreprinderii revine: altor agenți economici (impozite, cotizații la asigurări sociale si fondul de șomaj, dobânzi, etc), salariaților sub
forma salariilor și acționarilor/asociaților sub formă de profit.

 din valoarea adăugată realizată, întreprinderii îi revin partea destinată fondului de amortizare si provizioanelor, dar și cea destinată constituirii fondurilor de investiții și de
rezervă
CARACTERISTICI

 Functia sociala a întreprinderii rezidă în faptul că angajează personal și satisface un anumit număr de nevoi ale angajaților săi. Aceste

nevoi vizează stabilitatea locului de muncă, nivelul remunerării, promovarea, formarea profesională continuă etc.

 Buna funcționare a întreprinderii depinde de toate categoriile de angajați care participă la activitatea sa (manageri, personal de execuție).

 Din punct de vedere al forței de muncă, întreprinderea :

 este un grup social ce reunește indivizii în scopul realizării aceluiași obiectiv;

 este un grup durabil, structurat și organizat în vederea atingerii obiectivelor stabilite.

 este un grup rațional organizat, în care exercitarea puterii este bine definită și în care responsabilitățile sunt clar precizate prin diviziunea

muncii și a funcțiilor sale;

CARACTERISTICI

Întreprinderea este un centru de decizie economică și ca urmare joacă un rol important în economia de piață, întrucât ea hotărăște
natura produselor și serviciilor pe care le va obține, combinația factorilor, tehnologiile practicate, preturile în relație cu cererea si oferta de pe
piață, etc.

Fiind o unitate multifuncțională și desfășurându-și activitatea într-un mediu complex și riscant, întreprinderea trebuie să-și asigure coerența

deciziilor privitoare la organizarea internă, la tranzacțiile încheiate, să aleagă deciziile cele mai eficace pentru a-și atinge obiectivele.

Astfel, întreprinderea nu este numai locul unde se desfășoară producția, ci este un centru de decizie, condus de întreprinzători
și are ca scop obținerea de profit.
CARACTERISTICI

 Întreprinderea este o organizație economică autonomă, îndeplinind cumulativ urmatoarele condiții:

 are un patrimoniu propriu, pe care îl valorifică și îl dezvoltă;

 are autonomie decizională cu scop lucrativ, de producție și execuție de lucrări;

 dispune de o relativă independență în gestiune și de autonomie în luarea deciziilor;

 își organizează sistemul informațional astfel încât să poată măsura veniturile, cheltuielile și rezultatele
obținute din gestionarea patrimoniului;

 își achită impozitele și taxele la bugetul statului, bugetele locale și fondurile speciale.
CARACTERISTICI

 Autonomia decizională exprimă puterea întreprinderii de liberă dispoziție privind patrimoniul, adică

dreptul proprietarilor de a dispune de activele productive și financiare necesare exploatării.

 Întreprinderile au autonomie și independență funcțională. Autonomia funcțională reprezintă

totalitatea drepturilor, atribuțiilor și responsabilităților organelor de conducere în gospodărirea eficientă a

patrimoniului. Autonomia se manifestă prin dreptul întreprinderii de a lua decizii în toate domeniile.
Autonomia este principala trăsătură a gestiunii economico-financiare, de care depinde autofinanțarea,
cointeresarea salariaților, răspunderea materială și controlul activității desfășurate
CARACTERISTICI

 Relațiile cu agenții economici se derulează pe bază de contracte

 Prin onorarea contractelor și încasarea valorii produselor vândute, întreprinderile pot să-și recupereze costurile, să obțină profit din

care, după achitarea obligațiilor fiscale, o parte este distribuită acționarilor ca dividende.

 Autonomia funcțională a întreprinderilor se manifestă în toate etapele procesului economic: procurarea resurselor, producerea bunurilor,

vânzarea acestora și repartizarea rezultatelor obținute.

 Eforturile întreprinderii trebuie canalizate spre maximizarea rezultatelor financiare nete pentru a putea realiza o latura

importanta a gestiunii, autofinanțarea.

PRINCIPII

Esențial pentru întreprindere în condițiile economiei de piață este faptul ca își poate stabili
singură planul economic pe baza situației date a pieței, statul intervenind, prin intermediul
instituțiilor sale doar în cazul obligațiilor acesteia față de buget, în elaborarea legislației, în protecția
concurenței.

Doua principii fundamentale stau la baza întreprinderii economice libere:

a) principiul autonomiei economice și funcționale;
b) principiul maximizării profitului.
CARACTERISTICI

Întreprinderea în economia de piață:

-este o unitate economică și de producție, un organism viu, autonom;

-este o entitate juridică care dispune de un patrimoniu;

-are contabilitate proprie și cont la bancă;

-este un centru de decizie economică care dispune de mijloace umane și materiale pe care le combină în

vederea producerii de bunuri și servicii destinate vânzării pe piață;

-își gestionează resursele și produsele astfel încât să obțină profit maxim, dar cu respectarea cerințelor

dezvoltării durabile care impune restricții de natura ecologică

CARACTERISTICI

Activitatea întreprinderii generează două categorii de fluxuri:

 fluxuri de cheltuieli ale întreprinderii către diverși agenți economici generate de intrările de

factori de producție;
 fluxuri de venituri, obținute în urma comercializării bunurilor, serviciilor etc., produse care sunt

puse la dispoziția celorlalți agenți economici.

Fluxurile de venituri și cheltuieli (cash-flow) trebuie sa fie întotdeauna pozitive pentru ca

întreprinderea să poată supraviețui și/sau să-și extindă activitatea pe piață.
MEDIUL

 Mediu ambiant al întreprinderii reprezintă un ansamblu complex de factori eterogeni – de natura economica, sociala, politica, stiintifico-
tehnica, juridica, geografica, demografica, factori naturali etc. – ce actioneaza pe plan national si international asupra întreprinderii, influentând
puternic procesul decizional și relatiile acesteia cu piata

 În conceptie macroeconomica întreprinderea este parte integranta a mediului ambiant, o componenta economica a acestuia.

 În prezent mediul organizatiilor de orice natura se caracterizeaza printr-un dinamism accentuat, printr-o crestere spectaculoasa a frecventei
schimbarilor.

Există trei tipuri de mediu:

 mediu stabil – unde schimbarile sunt rare, de mica amploare si usor previzibile;

 mediu schimbator – unde schimbarile sunt frecvente, de o amploare variata si în general previzibile;

 mediu turbulent – unde schimbarile sunt foarte frecvente, de mare amploare variată, cu implicații profunde asupra activitatii întreprinderii si greu
de anticipat.
MICROMEDIUL

 cuprinde ansamblul componentelor cu care aceasta intra în relatii directe, pe termen scurt.

 Printre acestea se numără:

a) Furnizorii de marfuri: diversi agenti economici care, în baza relatiilor de vânzare-cumparare, asigura întreprinderii
resursele necesare de materii prime, materiale, echipamente, masini etc.

b) Prestatorii de servicii: firme sau persoane particulare care ofera o gama larga de servicii utile realizarii obiectului de
activitate al întreprinderii, cum sunt firme de comert, de transport, agentiile de publicitate etc. Din aceasta grupa fac
parte si prestatorii de servicii bancare, întâlniti pe piata financiara.

c) Furnizorii fortei de munca: unitațile de învatamânt, oficiile de forta de munca, persoanele ce cauta sa ocupe un loc de
munca
MACROMEDIUL

 cuprinde ansamblul factorilor de ordin general, cu actiune indirecta si pe termen lung asupra activitatii
întreprinderii.
 Printre componentele macromediului întreprinderii se numara:

a) Mediul demografic - se poate defini prin indicatori specifici, numarul populatiei, structura pe vârste si
sex, dimensiunea medie a unei familii, repartizarea teritoriala si pe medii (urban/rural) etc. Analiza unor
astfel de indicatori permite o evaluare corecta a dimensiunilor cererii potentiale a pietei întreprinderii.

b) Mediul economic - este format din ansamblul elementelor care compun spatiul economic în care
actioneaza întreprinderea, cum sunt: structura pe ramuri a economiei, nivelul de dezvoltare pe ansamblu si
pe fiecare ramura economica, gradul de ocupare a fortei de munca, situatia financiar-valutara
MICROMEDIUL

Clienții: utilizatorii industriali, întreprinderile comerciale, agentiile guvernamentale s.a., care

alcatuiesc cercul firmelor, institutiilor si al persoanelor individuale, carora le sunt oferite pentru
consum bunurile produse de întreprindere.

e) Concurenții: firme sau persoane particulare care îsi disputa aceleasi categorii de clienti, iar în
situatii frecvente aceiasi furnizori sau prestatori de servicii.

f ) Organismele publice: asociatiile profesionale, asociatiile consumatorilor, mediile de informare

în masa, organizatiile consumatorilor etc. În aceasta componenta se integreaza si organele de stat
(financiare, vamale, de justitie etc.) fata de care întreprinderea are obligatii legale.
MACROMEDIUL

Mediul tehnologic - implica întreprinderea atât ca beneficiar, cât si ca furnizor, în principal prin intermediul
pietei si se concretizeaza prin intermediul unor elemente specifice, cum sunt: inventiile si inovatiile, marimea
si orientarea fondurilor destinate cercetarii-dezvoltarii, asimilarea de produse noi si modernizarea produselor
traditionale, reglementari vizând eliminarea sau restrângerea efectelor poluante ale unor tehnologii etc.

d) Mediul cultural - este format din elemente referitoare la sistemul de valori, obiceiuri, traditii, norme de
convietuire etc. Ele pot influenta, în anumite împrejurari, decisiv asupra comportamentului consumatorilor, a
segmentarii pietelor, a comunicarii întreprinderii cu piata.

e) Mediul politic - este specific fiecarei tari; influenteaza activitatea întreprinderii prin componente, ca:
structura societatii, fortele politice si raporturile dintre ele, gradul de implicare a statul ui în economie, gradul
de stabilitate a climatului politic intern, zonal, international etc. Mediul politic poate deveni un factor
stimulativ sau restrictiv, dupa caz ,al unor activitati de piata.
MACROMEDIUL

Mediul juridic este constituit din ansamblul reglementarilor prin care este vizata,
direct sau indirect, activitatea întreprinderii.

g) Mediul natural (relief, clima etc.) influenteaza, într-o masura diferita,proiectarea,

organizarea si conducerea activitatilor economice.

h) Mediul international poate avea o influenta semnificativa asupra capacitatii

firmelor de a conduce business-ul în afara granitelor tarii-mama. De exemplu, fluctuatiile
dolarului comparativ cu alte monede straine poate influenta capacitatea unei firme de a
concura pe pietele internationale.
 MEDIUL EXTERN
Mediul extern poate determina o multitudine de efecte asupra întreprinderii, cum sunt:

 adoptarea de structuri organizatorice suple, adecvate frecventei si complexitatii schimbarilor;

 multiplicarea „punctelor de contact” între întreprindere si mediul exterior, pentru sesizarea operativa si corecta a schimbarilor;

 diferentierea modului de definire a atributiilor în cadrul activitatilor, în functie de gradul de afectare a acestora de schimbarile mediului; sporirea

importantei activitatilor de prognoza (de anticipare ) a schimbarilor.

Conjunctura economica defineste starea curenta si concreta a fenomenelor, proceselor si evenimentelor specifice unei ramuri, unei economii
nationale, economiei mondiale, în ansamblu. Influentele complexe ale conjuncturii economice pot fi apreciate si urmarite prin intermediul unor indicatori, ca:
 volumul, structura si dinamica cererii,
 resurselor, populatia activa si nivelul somajului,
 exportul,
 rata dobânzii,
 rata inflatiei,
 balanta de plati,
 balanta comerciala s.a.
 PRINCIPALA COMPONENTA A
MEDIULUI ÎN CARE O FIRMA APARE
ATÂT ÎN CALITATE DE PRODUCATOR
(OFERTANT), CÂT SI DE CONSUMATOR
(CUMPARATOR)
ESTE PIATA. PIATA MIJLOCESTE
LEGATURILE MULTIPLE ALE
ÎNTREPRINDERII CU MEDIUL SĂU
 În relatia complexa întreprindere-mediu în general, respectiv întreprindere– piata în
particular, trebuie avute în vedere o serie de aspecte, cum ar fi:

 Studiul pietei constituie premisa, punctul de plecare în activitatea întreprinderii.

RELATIA CU PIATA În general, pentru a fi eficientă, cercetarea de piata trebuie sa raspunda la
întrebari, cum sunt:
 Ce piete ofera cele mai bune perspective pentru produsul respectiv ?
 Ce modificari trebuie aduse produsului pentru a se vinde mai bine ?
 Ce pret trebuie fixat pentru produsul respectiv ?
 Ce venituri se obtin prin exportul produsului ? etc.

 În fluxul aprovizionare – productie - desfacere, primul stadiu (aprovizionarea) si

ultimul (desfacerea) reflecta legatura întreprinderii cu piata.

 Succesiunea logica în fundamentarea activitatii întreprinderii trebuie sa fie:

desfacere-aprovizionare – productie - desfacere.

 Orientarea activitatii întreprinderii catre obiectivele prioritare, cum sunt:

satisfacerea în conditii superioare a nevoilor consumatorilor, prin produsele create si
oferite, cresterea eficientei economice, pe baza sporirii vânzarilor totale si a profitului
realizat pe fiecare produs.
 Criteriile de clasificare folosite sunt variate, astfel:

1. Dupa forma de proprietate:

CRITERII
private;
publice;
mixte.
 Intreprinderea privata este o unitate de productie si economica al
carei patrimoniu apartine fie unei singure persoane fizice (individuala),
fie mai multora (asociatii, societati).
 Intreprinderea publica detine resurse ce apartin statului sau unor
administratii publice locale. Se mai numesc regii autonome sau regii
publice.
 Intreprinderea mixta este o unitate de productie al carei capital se
formeaza pe baza participarii unor proprietari individuali (sau asociati)
privati si a diferitelor întreprinderi publice.
 Dupa forma juridica de organizare:
 societati comerciale;
 societati de persoane, organizate sub forma de:
CRITERII  societati în nume colectiv ;
 societati în comandita simpla.
 societati de capital, care se pot organiza în:
 societati în comandita pe actiuni;
 societati pe actiuni;
 societati cu raspundere limitata.
 regii autonome.

3. Dupa ramura în care functioneaza, întreprinderile pot fi:

 industriale;
 agricole;
 de constructii;
 de transporturi;
 de comert;
 de servicii.
 Dupa tipul produselor realizate se deosebesc:
 întreprinderi care produc bunuri materiale
 întreprinderi care produc sevicii
CRITERII
5. Dupa factorul de productie predominant, se deosebesc:
întreprinderi care folosesc predominant munca;
întreprinderi care folosesc predominant capitalul fix;
întreprinderi care folosesc predominant capitalul circulant.

6. Dupa marime, pot fi:

 Întreprinderi mici,
 Întreprinderi mijlocii
 Întreprinderi mari;

Încadrarea într-una din aceste categorii se face dupa cifra de afaceri,

numarul desalariati, volumul capitalului
 Dupa apropierea de sursele de aprovizionare si/sau de pietele de desfacere, pot fi:
 întreprinderi care depind de pietele de aprovizionare cu materii prime (energie, materii prime
agricole);
 întreprinderi dependente de un anumit loc (exploatari miniere, santiere navale etc.);
CRITERII  întreprinderile care depind de pietele de desfacere (care produc produse agricole perisabile etc.).

8. Dupa mobilitate, pot fi: întreprinderi cu pozitie fixa, respectiv legate de bogatiile
subsolului sau legate de folosirea pamântului; întreprinderi partial fixe (zootehnie, forestiere,
etc.); întreprinderi cu mobilitate relativ mare (industria usoara, alte întreprinderi industriale si
de servicii).

9. În functie de apartenenta nationala, pot fi :

 întreprinderi nationale, al caror patrimoniu se afla în proprietatea unei persoane fizice sau
juridice din tara respectiva;
 întreprinderi multinationale, ale caror subdiviziuni organizatorice îsi desfasoara activitatea
în doua s-au mai multe tari ; aceste întreprinderi se afla în proprietatea unui grup economic
privat sau cu caracter international ;
 întreprinderi mixte sau întreprinderi organizate sub forma de joint-venture, care se
caracterizeaza prin participarea cu capital în proportii diferite a unor persoane fizice sau
juridice din tari diferite. Câstigurile obtinute sunt împartite în functie de contributia fiecarei
firme la constituirea capitalului întreprinderii respective.
• CLASIFICARE