Capitolul II: A1REPRIADEREA SI MEDIUL SAU A

ECOAOMIA DE PIA1A
II.1. Evolutia conceptului de ntreprindere
ntreprinderile sunt entitati economice de baza ale economiei nationale,
raspndite n teritoriu datorita raspndirii resurselor materiale, n special a
resurselor primare limitate sau a accesului la acestea, a resurselor de munca, a
consumatorilor. Datorita variatelor alternative de utilizare a resurselor (Iactorilor) de
productie n proIil teritorial si a necesitatii utilizarii lor eIiciente n procesele
economice, initiativa agentilor economici se diversiIica pe masura adncirii procesului
de diviziune sociala a muncii. Notiunea de ntreprindere are la origine cuvntul Irancez
'entreprise, iar n terminologia anglo-saxona se utilizeaza cu acelasi sens. De multe
ori se utilizeaza cu acelasi sens si notiunea de unitate economica sau Iirma. Ca unitate
economica, ntreprinderea are rolul de a administra cu eficienta maxima
resursele de care dispune n vederea realizarii obiectivelor stabilite de
managementul individual sau de grup si de proprietari .
n ntreprinderi se desIasoara activitati economice si sociale, prin urmare ele
Iunctioneaza ca organisme economico-sociale care produc bunuri si servicii n scop de
proIit. n cazul unor entitati de tip Iamilial scopul prioritar al activitatii economice este
obtinerea unor venituri necesare Iamiliei.
Conceptul de ntreprindere a cunoscut o lunga evolutie istorica n procesul de
Iormare si consolidare a economiei moderne. ntreprinderea de azi este esential diIerita
de cea care a aparut la nceputul dezvoltarii capitalismului.
Henri Fayol considera ca ntreprinderea este un ansamblu tehnic si economico-
social, care are Iunctii speciIice si este condusa dupa principii de piata.
Dupa Franois Perroux 'intreprinderea este o forma de productie prin care in
cadrul aceluiasi patrimoniu se combina preturile diversilor factori de productie adusi
de agenti economici distincti de proprietarul intreprinderii, in vederea van:arii pe
piata a unui bun sau serviciu si pentru a obtine din diferenta intre doua serii de
preturi (pretul de van:are si pretul de cost) cel mai mare castig banesc posibil
5
.
5
Fr. Perroux, Cours d'economie politique, Paris, 1975, pag. 19.
6
V. Madgearu, Curs d economie politica, 1944, pag. 117-118.
ntreprinderea privata, individuala sau colectiva are o ndelungata existenta
istorica si n tara noastra.
n Romnia antebelica rolul statului n procesul de dezvoltare prin investitii noi a
Iost important, datorita lipsei de capital privat autohton. n anul 1936, capitalul investit
n ntreprinderile economice ale statului se ridica la peste 130,7 mld. lei.
Dupa 1944, pe baza principiului 'centralismului democratic, ntreprinderilor
economice, devenite n scurt timp n totalitatea lor ntreprinderi de stat si cooperatiste,
li s-a limitat dreptul de decizie si au Iost incluse n sistemul 'planului national unic,
si-au pierdut independenta economica reala si autonomia Iunctionala. Economia de
comanda si centralismul excesiv au denaturat principiul autonomiei Iunctionale si al
autogestiunii economice si au limitat atributele decizionale ale ntreprinderii.
Preocuparile pentru deIinirea ntreprinderii au dat nastere la opinii diIerite
8
, dar nu s-a
conturat un concept coerent si complet care sa exprime continutul ntreprinderii n
conditii de piata, ntruct nu erau ntrunite conditiile Iormarii unui astIel de concept.
Desi de multa vreme, pe plan mondial, ntreprinderea a ocupat un loc important n
analiza microeconomica traditionala, tratarea conceptului de ntreprindere s-a Iacut de
o maniera mecanica, abordndu-se legaturile sale cu mediul n principal prin sistemul
de preturi si n scopul maximizarii proIitului, pe baza unui calcul economic rational.
Teoria economica a ntreprinderii, numita si neoclasica, a aparut n cadrul
gndirii liberale de la sIrsitul secolului XIX si nceputul secolului XX. Este vorba de
explicarea deciziilor de Iixare a preturilor si a volumului de productie ca raspuns la
variatiile cererii si a costului Iactorilor de productie. Obiectivul principal era
maximizarea profitului . Pentru neoclasicii de la sIrsitul secolului XIX exista o
identitate ntre ntreprinzator si ntreprinderi, ntreprinzatorul proprietar impunea
7
V. Slavescu, Ce este ntreprinderea economica, Tiparnita nationala I. Ionescu de la Brad, Bucuresti, 1939
8
I. Blaga, Gh. Manea, Mecanismul economic al socialismului, Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 1977; Al. Detesan,
C. Jornescu, Cartea ntreprinderii, Ed. 'Viata economica, nr. 1-2/1972; A. Giurgiu, M.N. Costin, V. Pacuraru,
ntreprinderea unitate de baza a economiei nationale a R.S. Romnia, Ed. Dacia, 1978; V.D. Zlatescu,
Reglementarea legala a organizarii si conducerii unitatilor socialiste de stat, Ed. StiintiIica, Bucuresti, 1974;
Dictionar de economie polit ica, Ed. Politica, Bucuresti, 1974.
obiectivul sau personal: cel de maximizare a proIitului. Teoria neoclasica se bazeaza
pe cinci ipoteze, care sunt:
1
Maximizarea
proIitului
2
Rationalitatea
deciziilor (rolul
calculului economic).
Folosirea minimului
de mijloace si
obtinerea maximului
de rezultate
3
Functia economica a
ntreprinderii consta
n transIerul
Iactorilor de
productie n produse
Iinite
4
Mediul economic este
cunoscut. Vnzarile
potentiale si viitorul sunt
cunoscute
5
Limitarea cmpului de
aplicare a teoriei la
studiul pretului si a
volumului de productie
al ntreprinderii
ntreprinzatorul este conIruntat cu constrngeri mai numeroase dect cele retinute
de teoria neoclasica (concurenti, consumatori, sindicate, Statul) si trebuie sa
ia majoritatea deciziilor sale ntr-o perspectiva incerta si n conditii de risc
si incertitudine. ntreprinderea nu este numai o realitate economica care are o
functiune de productie, cu o relatie stabila ntre volumul de munca, de capital si
de productie, ci este de asemenea o organizatie n care actioneaza importante
mecanisme de coordonare si de luare a deciziei .
Teoriile moderne despre ntreprindere pun accent pe existenta acesteia legata
de munca n echipa care conduce la cresterea productivitatii muncii
9,10
.
Munca n echipa este rezultatul necesitatii combinarii Iactorilor de productie care
permite o mai buna diviziune a muncii si astIel Iiecare individ se specializeaza n
activitati pentru care el este cel mai competent si participa n grup la obtinerea
9
Costin Murgescu - Echipa de conducere n unitatile economice, Ed. Politica, Bucuresti, 1972
10
Jaques Genereau - Microeconomie, Hachette, Paris, 1995
produselor Iinale. Finalitatea specializarii si a combinarii factorilor de productie
este eficienta. Munca n echipa n cadrul unei ntreprinderi asigura costuri mai
rationale si controlul capacitatii muncii si a rezultatelor obtinute.
II.2. Caracteristicile si definirea ntreprinderii n economia de piata
ntreprinderile sunt organisme vii care au un rol Iundamental n economia de piata,
ntruct produc bunuri si servicii si pe aceasta baza distribuie veniturile din activitatea
lor si creeaza locuri de munca.
ntreprinderea are trei caracteristi ci principale: este o unitate economica si de
productie, este o celula a societatii, este un centru de decizie economica.
Rolul major al ntreprinderii consta n Iaptul ca este un agent economic care exista
prin angajatii sai si datorita bunurilor si servi ciilor oIerite pe piata consumatorilor sai.
1. ntreprinderea este o unitate economica si de productie, un agent economic
a carui functie principala este producerea de bunuri si servicii destinate vnzarii.
ntreprinderea are o Iorma juridica, deci este o persoana juridica, care poate Ii
ntreprinzatorul individual sau societatea. n aceasta calitate ntreprinderea are un
patrimoniu, cont la banca, contabilitate proprie si ncheie bilant contabil.
ntreprinderea este o entitate juridica ce nu trebuie conIundata cu Iorma sub care
Iunctioneaza la un moment dat. n decursul existentei sale, ntreprinderea poate
cunoaste mai multe Iorme juridice (societate cu raspundere limitata, societate pe
actiuni etc.).
Productia ntreprinderii este destinata vnzarii pe piata, deci este comercializabila.
Prin aceasta caracteristica, ntreprinderea se delimiteaza de alti agenti, cum ar Ii
administratiile publice (ministere, organisme neguvernamentale, colectivitati locale
etc.) care eIectueaza servicii nemarIare.
Pentru a putea produce, ntreprinderea are nevoie de diIeriti Iactori de productie
(munca, materii prime, semiIabricate, energie, utilaje si echipamente de productie etc.)
care-i servesc sa obtina bunuri sau sa eIectueze servicii destinate clientilor sai. n
acelasi timp, ntreprinderea are nevoie de inIormatii, de resurse Iinanciare, de
rezultatele cercetarii stiintiIice etc., toate aceste inputuri (intrri) procurndu-le de pe
diIerite piete ale Iactorilor de productie, din sectorul Iinanciar-bancar etc. Fiind o
unitate producatoare de marfuri, ntreprinderea este si un agent de
repartitie a veniturilor. Din valoarea produsa de ntreprindere se
scade valoarea consumurilor intermediare (materii prime, materiale, energie
etc.) si rezulta valoarea adaugata. O mare parte din valoarea adaugata a
ntreprinderii revine altor agenti economici (impozite, cotizatii la asigurari sociale si
Iondul de pensii, dobnzi, dividende etc.) si salariatilor sub Iorma salariilor si
participarea la proIit. Din valoarea adaugata revine ntreprinderii partea
destinata Iondului de amortizare si provizioanelor, ca si cea
destinata constituirii Iondurilor de investitii si de rezerva.
2. ntreprinderea este o celula de baza a societatii, avnd o importanta functie
sociala. Functia sociala a ntreprinderii rezida n Iaptul ca angajeaza personal si
satisIace un anumit numar de nevoi ale angajatilor sai. Aceste nevoi vizeaza
stabilitatea angajatilor, nivelul remunerarii, promovarea, Iormarea proIesionala etc.
ntreprinderea este totodata o organizatie autonoma, o celula sociala a carei
Iunctionare depinde de toate grupurile sociale participante la viata acesteia (actionari,
manageri, personal de executie).
ntreprinderea trebuie nteleasa ca o organizatie care raspunde urmatoarelor
criterii:
este un grup social ce reuneste indivizii n scopul realizarii aceluiasi obiectiv;
este un grup rational organizat, n care exercitarea puterii este bine deIinita, cu
responsabilitati precizate prin diviziunea muncii si a Iunctiilor sale;
este un grup durabil, structurat si organizat n vederea atingerii obiectivelor
stabilite.
ntreprinderea fiind o organizatie asigura coordonarea rationala a
activitatilor unui anumit grup de persoane n vederea atingerii unui scop comun.
3. ntreprinderea este un centru de decizie economica si ca urmare joaca un rol
important n economia de piata, ntruct ea hotaraste natura produselor si serviciilor pe
care le va obtine, combinatia Iactorilor, tehnologiile practicate, preturile n relatie cu
cererea si oIerta de pe piata etc.
ntreprinderea nu este numai locul unde se desfasoara productia, ci este un
centru de decizie, condus de ntreprinzatori si are ca scop obtinerea de profit.
Pentru a putea sa produca si sa obtina proIit, ntreprinderea consuma resurse materiale,
Iinanciare si umane. Ea produce si distribuie cumparatorilor bunuri si servicii la preturi
mai mari dect costul lor. Fiind o unitate multiIunctionala si desIasurndu-si
activitatea ntr-un mediu complex si riscant, ntreprinderea trebuie sa-si asigure
coerenta deciziilor pri vitoare la organizarea interna, la tranzactiile ncheiate, sa aleaga
deciziile cele mai eIicace pentru a-si atinge obiectivele. n acest scop, ntreprinderea
trebuie sa-si bazeze deciziile pe calcule economice, sa utilizeze metode statistico-
economice de Iundamentare.
ntreprinderea este subiect al gestiunii economice, este organizatie economica
autonoma, ndeplinind cumulativ urmatoarele conditii:
? are un patrimoniu propriu, pe care l valoriIica si l dezvolta;
? are autonomie decizionala cu scop lucrativ, de productie si executie de
lucrari;
? dispune de o relativa independenta n gestiune si de autonomie n luarea
deciziilor;
? si organizeaza sistemul inIormational astIel nct sa poata masura
veniturile, cheltuielile si rezultatele obtinute din gestionarea patrimoniului;
? si achita impozitele si taxele la bugetul statului, bugetele locale si Iondurile
speciale.
Autonomia decizionala exprima puterea ntreprinderii de libera dispozitie privind
patrimoniul, adica dreptul proprietarilor de a dispune de activele productive si
Iinanciare necesare exploatarii.
ntreprinderile au autonomie si independenta functionala. Autonomia
Iunctionala reprezinta totalitatea drepturilor, atributiilor si responsabilitatilor organelor
de conducere n gospodarirea eIicienta a patrimoniului. Autonomia se maniIesta prin
dreptul ntreprinderii de a lua decizii n toate domeniile. Autonomia este principala
trasatura a gestiunii economico-Iinanciare, de care depinde autoIinantarea,
cointeresarea salariatilor, raspunderea materiala si controlul activitatii desIasurate.
Autonomia Iunctionala genereaza legaturi economice directe cu alte unitati, relatii
Iinanciare cu bugetul statului etc. ntreprinderea este titulara de conturi la banci,
contracteaza credite si alte mprumuturi. Relatiile cu agentii economici se deruleaza
pe baza de contracte. Prin onorarea contractelor si ncasarea valorii produselor
vndute, ntreprinderile pot sa-si recupereze costurile, sa obtina proIit din care, dupa
achitarea obligatiilor Iiscale, o parte este distribuita actionarilor ca dividende.
Autonomia Iunctionala a ntreprinderilor se maniIesta n toate etapele procesului
economic: procurarea resurselor, producerea bunurilor, vnzarea acestora si
repartizarea rezultatelor obtinute. Eforturile ntreprinderii trebuie canalizate spre
maximizarea rezultatelor financiare nete pentru a putea realiza o latura
importanta a gestiunii, autofinantarea.
Esential pentru ntreprindere n conditiile economiei de piata este Iaptul ca si
poate stabili singura planul economic pe baza situatiei date a pietei , statul
intervenind, prin intermediul institutiilor sale doar n cazul obligatiilor acesteia Iata de
buget, n elaborarea legislatiei, n protectia concurentei.
Doua principii fundamentale stau la baza ntreprinderii economice li bere:
a) principiul autonomiei economice si Iunctionale;
b) principiul maximizarii proIitului.
n perioada de tranzitie la economia de piata, ntreprinderile nu constituie nca
entitati independente, ca n cazul existentei si predominarii proprietatii private,
ntruct, n relatia Iurnizori-beneIiciari nu exista un conIlict real de interese.
Fiind o entitate juridica, ntreprinderea ncheie contracte cu Iurnizorii si clientii.
Ca entitate administrativa este administrata si ndrumata de manageri (individuali sau de
grup). ntreprinderea gestioneaza un ansamblu de resurse fizice si financiare si
are ca obiectiv principal obtinerea profitului . De aceea, n deIinirea ntreprinderii
trebuie Iacute precizari n legatura cu etapele dezvoltarii social -economice ale unei tari
si cu gradul de realizare a privatizarii.
Rolul primordial al ntreprinderii private n economie este o caracteristica a
economiei de piata. Stabilitatea si calitatea economiei nationale depind n masura
decisiva de Iunctionarea unui numar ct mai mare de ntreprinderi, care sa produca
mari cantitati de bunuri si servicii, la costuri si preturi reduse, n concordanta cu
cerintele pietei interne si externe.
ntreprinderea este un organism economic autonom, dispunnd de mijloace umane
si materiale pe care le combina n vederea producerii de bunuri si servicii destinate
vnzarii.
n abordarea conceptului de ntreprindere n conditiile economiei de piata se
regasesc caracteristicile, scopul si obiectivele acesteia. Bressy Gilles si Cristian
Konkuyt considera ntreprinderea un organism economic autonom, dispunnd de
mijloace umane si materiale pe care le combina n vederea producerii de bunuri si
servicii destinate vnzarii
11
.
11
Bressy Gilles , Cristian Konkuyt - Economie d`entreprise, Ed. SIREY, Paris, 1998.
.
Analiznd diIerite abordari concluzionam ca ntreprinderea n economia de
piata este o unitate economica si de productie, un organism viu, autonom; este o
entitate juridica care dispune de un patrimoniu; are contabilitate proprie si cont
la banca; este un centru de decizie economica care dispune de mijloace umane si
materiale pe care la combina n vederea producerii de bunuri si servicii destinate
vnzarii pe piata; si gestioneaza astfel resursele si produsele nct sa obtina
profit maxim, dar cu respectarea cerintelor dezvoltarii durabile care impune
restrictii de natura ecologica.
Activitatea ntreprinderii genereaza doua categorii de Iluxuri.
a) intrari de Iactori de productie, al caror cost determina fluxurile de cheltuieli
ale ntreprinderii catre agentii economici care Iurnizeaza acesti Iactori;
b) iesiri de bunuri, servicii etc., produse care sunt puse la dispozitia celorlalti
agenti economici care, la rndul lor, genereaza fluxuri de venituri obtinute n
urma comercializarii bunurilor respective.
Fluxurile de venituri si cheltuieli (cash-Ilow) trebuie sa Iie ntotdeauna pozitive
pentru ca ntreprinderea sa poata supravietui si/sau sa-si extinda activitatea pe
piata.
Aceste grupuri de Iluxuri sunt prezentate graIic n Iigurile 2.1 si 2.2.
12
Ov. Nicolescu si colab. - Management, Bucuresti, 1992
13
x x x Legea 133 privind stimularea ntreprinzatorilor privati pentru nIiintarea si dezvoltarea ntreprinderilor
mici si mijlocii, M. OI. al Romniei, nr.349/23 iul.1999
10
C. Barbulescu si colab. - "Economia si gestiunea ntreprinderii ", Editura economica, Bucuresti,1995.
c
Piata
onsumatorilor
sau
alte
ntreprinderi
S
i
s
t
e
m
u
l

n
t
r
e
p
r
i
n
d
e
r
e
Piata
Iactorilor
de
productie
Materii prime
Munca
Capital
Consumuri
intermediare
ntreprinderea
Fig.2.1. Fluxurile generate de activitatea ntreprinderii
Sursa. Preluare dupa Jean Peyrelevade, Economie de l' entreprise, Fayard, Paris,1989.
Resurse naturale
SISTEM ECOLOGIC
Sistem de
productie
Materii prime si
energie
Sistem tehnologic
InIormatii
Sistem inIormational
Sistem
decizional
Salariati
Sistem social
OAMENI SISTEM
POLITIC
Fig.2.2. Activitatea ntreprinderii
Sursa: Preluare dupa J.L.Le Moigne si D.Carre, Auto-organisation de l'entreprise,
Les Editions d'Organisation, Paris, 1997.
Ca o celula de baza a economiei, ntreprinderea (Iirma) este veriga
organizatorica unde se desavrseste Iuziunea ntre Iactorii de productie (natura, munca
si capital), n scopul producerii si desIacerii de bunuri economice (produse, lucrari,
servicii, inIormatii etc.) n structura, cantitatea si calitatea impusa de cerintele pietei si
obtinerea unui proIit. ntreprinderea suporta costuri corespunznd remunerarii
Iactorilor de productie utilizati, care trebuie compensati prin rezultatele productiei sale.
Deci, ntreprinderea trebuie n mod necesar sa produca o valoare excedentara
costurilor sale. ntreprinderea se delimiteaza prin genul speciIic de activitate, prin
conducerea si gestiunea economica unica, prin unitatea sa Iinanciara.
II.3. Mediul ntreprinderii
II.3.1. Conceptul si componentele mediului intreprinderii
Ca agent economic, ntreprinderea (Iirma) si orienteaza si desIasoara activitatea
sub impactul conditiilor concrete ale mediului sau ambiant.
Notiunea de mediu ambiant este Ioarte complexa, incluznd un ansamblu de
Iactori eterogeni de natura economica, sociala, politica, stiintiIico-tehnica, juridica,
geograIica, demograIica, Iactori naturali etc. ce actioneaza pe plan national si
international asupra ntreprinderii, inIluentnd puternic relatiile cu piata si deciziile
acesteia
n conceptie macroeconomica ntreprinderea este parte integranta a mediului
ambiant, o componenta economica a acestuia .
n conditiile actuale mediul organizatiilor de orice natura se caracterizeaza
printr-un dinamism accentuat, printr-o crestere spectaculoasa a Irecventei
schimbarilor. ntre Iunctiunile ntreprinderii si Iactorii interni si externi exista o
strnsa legatura (Iig.2.3)
Analiza diIeritelor circumstante existente si a eIectelor acestora asupra
economiei si gestiunii ntreprinderii pune n evidenta trei tipuri de mediu:
? mediu stabil unde schimbarile sunt rare, de mica amploare si usor
previzibile;
? mediu schimbator unde schimbarile sunt Irecvente, de o amploare
variata si n general previzibile;
? mediu turbulent unde schimbarile sunt Ioarte Irecvente, de amploare
variata, cu incidente proIunde asupra activitatii ntreprinderii si greu de
anticipat.
PIATA
- industriala - locala
- de consum - regionala
- semiindustriala - nationala
- internationala
PRODUSE NEVOI
INFORMATIE
Controlul
Lansarea pe
piata a
produselor
Cercetarea
nevoilor
pietei
RESURSE
UMANE
calitatii
produselor
Marketing
ntre-
Mana-
Relatii cu
clientii
Tehnologie
Productie prindere
Finante
gement
Gestiune
RESURSE
UMANE
Forta de
munca
Capital
Materii
prime
INFORMATII
Mediul
economic
Mediul
socio-
politic
Mediul
tehnologic
Fig.2.3. ntreprinderea si factorii de mediu
Preluat dupa Bressy Gilles, Cristian Konkuyt, E'economie d'entreprise,
Ed.SIREY, Paris, 1998.
C
o
t
i
z
a
t
i
i
s
o
c
i
a
l
e
i
m
p
o
z
i
t
e
i
m
p
o
z
i
t
e
v
e
n
i
t
u
r
i
d
e
t
r
a
n
s
I
e
r
s
u
b
v
e
n
t
i
i

m
p
r
u
m
u
t
u
r
i
p
r
e
s
t
a
t
i
i

n
n
a
t
u
r
a
(
e
x
.
s
c
o
l
i
)
p
r
e
s
t
a
t
i
i

n
n
a
t
u
r
a
(
e
x
.
t
r
a
n
s
p
o
r
t
u
r
i
)
O analiza a componentelor mediului ambiant necesita ncadrarea acestora n
micromediul si macromediul ntreprinderii (Iig.2.4).
Interese
Capital
NTREPRINDERI
Pret
Pietele
Iactorilor
ADMNISTRATIA
Pietele
de
bunuri si
servicii
Munca
Salarii
MENA1
(gospodr
ii casnice)
Bunuri
Fig.2.4.Fluxurile ntreprindere - mediu - piete
Preluat dupa Ctin. Barbulescu (coordonator) Economia si gestiunea ntreprinderii, Ed.
Economica, 1995.
A. MICROMEDIUL ntreprinderii cuprinde ansamblul componentelor cu care
aceasta intra n relatii directe, pe termen scurt. Dintre acestea Iac parte:
a) Furnizorii de marfuri . Acestia sunt reprezentati de diversi agenti economici
care, n baza relatiilor de vnzare-cumparare, asigura ntreprinderii resursele necesare
de materii prime, materiale, echipamente, masini etc. n contactarea acestor agenti de
mediu, ntreprinderea trebuie sa dispuna de inIormatii reIeritoare la dimensiunea si
calitatea oIertei, preturile practicate, politicile comerciale utilizate, cunoasterea unor
aspecte reIeritoare la climatul intern al ntreprinderii Iurnizoare (stabilitate economica,
disciplina tehnologica etc.), alte inIormatii reIeritoare la Iactorii perturbatori ai unei
aprovizionari corespunzatoare.
b) Prestatorii de servicii . Acestia sunt reprezentati de Iirme sau persoane
particulare care oIera o gama larga de servicii utile realizarii obiectului de activitate al
ntreprinderii, cum sunt Iirme de comert, de transport, agentiile de publ icitate etc. Din
aceasta grupa Iac parte si prestatorii de servicii bancare, ntlniti pe piata Iinanciara.
c) Furnizorii fortei de munca. Acestia cuprind unitatile de nvatamnt,
OIiciile de Iorta de munca, persoanele ce cauta sa ocupe un loc de munca s.a.
Capacitatea de a atrage, motiva si retine resursele umane necesare producerii de bunuri
competitive este o variabila importanta pentru orice Iirma.
d) Clientii . n aceasta categorie intra consumatorii, utilizatorii industriali,
ntreprinderile comerciale, agentiile guvernamentale s.a., care alcatuiesc cercul
Iirmelor, institutiilor si al persoanelor individuale, carora le sunt oIerite pentru consum
bunurile produse de ntreprindere.
e) Concurentii. Aceasta componenta a unei economii de piata concurential a
poate Ii reprezentata de Iirme sau persoane particulare care si disputa aceleasi
categorii de clienti, iar n situatii Irecvente aceiasi Iurnizori sau prestatori de servicii.
I) Organismele publice. Aceasta componenta este reprezentata de asociatiile
proIesionale, asociatiile consumatorilor, mediile de inIormare n masa, organizatiile
consumatorilor etc. n aceasta componenta se integreaza si organele de stat (Iinanciare,
vamale, de justitie etc.) Iata de care ntreprinderea are obligatii legale.
B. MACROMEDIUL (MEGAMEDIUL) cuprinde ansamblul Iactorilor de ordin
general, cu actiune indirecta si pe termen lung asupra activitatii ntreprinderii. n
general, printre componentele macromediului ntreprinderii se numara:
a) Mediul demografic care se poate deIini prin indicatori speciIici, ca: numarul
populatiei, structura pe vrste si sex, dimensiunea medie a unei Iamilii, repartizarea
teritoriala si pe medii (urban/rural) etc. Analiza unor astIel de indicatori permite o
evaluare corecta a dimensiunilor cererii potentiale a pietei ntreprinderii.
b) Mediul economic care este Iormat din ansamblul elementelor care compun
spatiul economic n care actioneaza ntreprinderea, cum sunt: structura pe ramuri a
economiei, nivelul de dezvoltare pe ansamblu si pe Iiecare ramura economica, gradul
de ocupare a Iortei de munca, situatia Iinanciar-valutara etc.
c) Mediul tehnologic care implica ntreprinderea att ca beneIiciar, ct si ca
Iurnizor, n principal prin intermediul pietei si se concretizeaza prin intermediul unor
elemente speciIice, cum sunt: inventiile si inovatiile, marimea si orientarea Iondurilor
destinate cercetarii-dezvoltarii, asimilarea de produse noi si modernizarea produselor
traditionale, reglementari viznd eliminarea sau restrngerea eIectelor poluante ale
unor tehnologii etc.
d) Mediul cultural care este Iormat din elemente reIeritoare la sistemul de valori,
obiceiuri, traditii, norme de convietuire etc. Ele pot inIluenta, n anumite mprejurari,
decisiv asupra comportamentului consumatorilor, a segmentarii pietelor, a
comunicarii ntreprinderii cu piata.
e) Mediul politic este speciIic Iiecarei tari. Acesta inIluenteaza activitatea
ntreprinderii prin componente, ca: structura societatii, Iortele politice si raporturile
dintre ele, gradul de implicare a statul ui n economie, gradul de stabilitate a climatului
politic intern, zonal, international etc. Mediul politic poate deveni un Iactor stimulativ
sau restrictiv, dupa caz ,al unor activitati de piata.
I) Mediul juridic este constituit din ansamblul reglementarilor prin care este
vizata, direct sau indirect, activitatea ntreprinderii.
g) Mediul natural (relieI, clima etc.) inIluenteaza, ntr-o masura diIerita,
proiectarea, organizarea si conducerea activitatilor economice.
h) Mediul international poate avea o inIluenta semniIicativa asupra capacitatii
Iirmelor de a conduce business-ul n aIara granitelor tarii-mama. De exemplu,
Iluctuatiile dolarului comparativ cu alte monede straine poate inIluenta capacitatea
unei Iirme de a concura pe pietele internationale.
Medi ul extern poate determina o multitudine de efecte asupra
ntreprinderii, cum sunt:
adoptarea de structuri organizatorice suple, adecvate Irecventei si
complexitatii schimbarilor;
multiplicarea ,punctelor de contact ntre ntreprindere si mediul exterior,
pentru sesizarea operativa si corecta a schimbarilor;
diIerentierea modului de deIinire a atributiilor n cadrul activitatilor, n
Iunctie de gradul de aIectare a acestora de schimbarile mediului;
sporirea importantei activitatilor de prognoza (de anticipare ) a schimbarilor.
Conjunctura economica interna si externa n care actioneaza ntreprinderile este
supusa unui proces intens de schimbare.
Conjunctura economica deIineste starea curenta si concreta a Ienomenelor,
proceselor si evenimentelor speciIice unei ramuri, unei economii nationale, economiei
mondiale, n ansamblu. InIluentele complexe ale conjuncturii economice pot Ii
apreciate si urmarite prin intermediul unor indicatori, ca: volumul, structura si
dinamica cererii, resurselor, populatia acti va si nivelul somajului, exportul, rata
dobnzii, rata inIlatiei, balanta de plati, balanta comerciala s.a.
II.3.2. Relatiile complexe intreprindere-piata
Principala componenta a mediului n care o firma apare att n calitate de
producator (ofertant), ct si de consumator (cumparator) este piata. Piata
mijloceste legaturile multiple ale ntreprinderii cu mediul sau (Iig.2.5).
Piata financiara Piata muncii
Burse
Banci
Creditori
Lucratori
Sindicate
NTREPRINDERI
Piata de aprovizionare Piata de desfacere
Furnizori de materii
prime etc.
Furnizori de
echipamente
Clienti
Intermediari
Concurenti
Fig.2.5. Relatia ntreprindere - piata
n relatia complexa intreprindere-mediu n general, respectiv intreprind ere
piata n particular, trebuie avute n vedere o serie de aspecte si masuri, cum ar Ii:
a) Studiul pietei constituie premisa, punctul de plecare n activitatea
ntreprinderii . Mecanismul pietei reprezinta pentru ntreprinderea moderna terenul
de conIruntare a situatiei prezente cu cea de perspectiva, sursa de idei pentru
produsele noi sau pentru modernizarea celor existente, mediul de testare a unor
produse noi, a Iormelor si a metodelor noi de distributie si promovare a produselor.
InIormatiile reIeritoare la piata, la consumatorii actuali si potentiali, la structura si
caracteristicile canalelor de distributie, la ntreprinderile concurente (gama produselor
oIertate, segmentele de consumatori etc.), la categoriile de preturi practicate etc., sunt
absolut necesare pentru Iundamentarea deciziilor privind activitatea de aprovizionare -
productie - desIacere.
b) n fluxul aprovizionare - productie - desfacere, primul stadiu
(aprovizionarea) si ultimul (desfacerea) reflecta legatura ntreprinderii cu piata.
c) Succesiunea logica n fundamentarea activitatii ntreprinderii trebuie sa fie:
desfacere-aprovizionare - productie - desfacere. Initial, trebuie sa Iie identiIicate
cererile nesatisIacute ale pietei (produse, servicii etc., cu cererea certa si desIacerea
asigurata). Se va Iundamenta, deci, initial planul de desIacere, apoi planul de
aprovizionare si programele corespunzatoare de productie, care vor asigura realizarea
programelor de desIacere.
n general, pentru a fi eficienta, cercetarea de piata trebuie sa raspunda la
ntrebari, cum sunt:
? Ce piete ofera cele mai bune perspective pentru produsul respectiv ?
? Ce modificari trebuie aduse produsului pentru a se vinde mai bine ?
? Ce pret trebuie fixat pentru produsul respectiv ?
? Ce venituri se obtin prin exportul produsului ? etc.
d) Orientarea activitatii ntreprinderii catre obiectivele prioritare, cum sunt:
satisIacerea n conditii superioare a nevoilor consumatorilor, prin produsele create si
oIerite, cresterea eIicientei economice, pe baza sporirii vnzarilor totale si a proIitului
realizat pe Iiecare produs.
Aceste obiective deIinesc scopul si nsasi ratiunea existentei ntreprinderii, iar
realizarea lor este n Iunctie de sporirea supletei, adaptabilitatii si Ilexibilitatii Iirmelor
n raport cu mediul lor ambi ant. n acest context se impune promovarea unui
management anticipativ, prevederea si cunoasterea permanenta a modiIicarilor n
perspectiva ale pietei, identiIicarea strategiilor optime de actiune. O Iirma bine
condusa trebuie sa Iie puternic polarizata catre obiective care sa contribuie la marirea
solvabilitatii, a ciIrei de aIaceri, a proIitului, la mentinerea si cucerirea de noi piete.
n conditiile actuale, sub raportul obiectivelor, ntreprinderea nu se poate
reduce la un organism simplu, avnd ca unic obiectiv maximizarea profitului. Ea
este un organism complex care se confrunta cu o multitudine de obiective
contradictorii ce tin de tactica si strategia dezvoltarii si de satisfacerea intereselor
proprietarilor si ale managerilor, interese care pot fi uneori divergente. Firmele
au astIel componente diIerite si n Iunctie de numarul lor, depinde puterea lor
economica de a inIluenta piata.
Analiza concurentei si a Iactorilor de monopol nu poate gravita doar n jurul
problemei pretului. ProIitul nu poate Ii considerat ca Iiind singura motivatie n
Iunctionarea mecanismului economiei de piata, orict ar Ii el de important.
Concurenta consta dintr-o multitudine de forme de comportament ce se maniIesta
n cadrul relatiilor dintre Iurnizori pentru captarea interesului unei clientele ct mai
numeroase. Pentru deIinirea acestor Iorme trebuie avute n vedere urmatoarele aspecte:
interesele si aspiratiile clientelei, tinand seama de faptul ca aceasta este
eterogena. Clientela, formata din consumatori productivi si neproductivi, cu
niveluri diferite de disponibilitati financiare, creea:a segmente de piata
diferentiate.
libertatea de a actiona, interesele si aspiratiile producatorilor , in calitate
de ofertanti. Firmele actionea:a nu dupa principiul primului impuls, ci pe
ba:a unor scenarii strategice. Ele cauta sa indeplineasca interesele curente
de asigurare a veniturilor cu cele viitoare de de:voltare si consolidare a
po:itiei lor pe piata, recurgand pentru aceasta la un set diversificat de cai si
metode.
existenta n mediul economic a unor reglementari juridice, a unor reguli
cutumiare si a unei stari psihosociale care impun sau favori:ea:a anumite
actiuni sau comportamente din partea agentilor economici .
n economia de piata concurenta apare ca o necesitate obiectiva, face parte
din ,regulile de joc ale pietei.
Activitatea de piata a ntreprinderii este marcata de prezenta ntreprinderilor
concurente, care si disputa oportunitatile oIerite de aceleasi piete.
n dubla lor ipostaza de cumparatori si v nzatori, ntreprinderile si plaseaza
competitia dintre ele n doua planuri: pe de o parte, si disputa Iurnizorii, prestatorii de
servicii, disponibilitatile de Iorta de munca etc., iar pe de alta parte si disputa clientii,
urmarindu-se obtinerea celor mai avantajoase conditii n asigurarea resurselor si n
plasarea produselor proprii pe piata.
Competitivitatea unei firme este determinata, n principal, de trei marimi
caracteristice, asa cum se arata n Iigura.2.6.
COSTURI
La ce costuri se realizeaza produsele
pentru a vinde la preturi competitive?
CALITATE
COMPETITIVITATEA
NTREPRINDERII
SERVICII
Design
Fiabilitate
Durabilitate
Ce servicii se oIera
n sprijinul
desIacerii produselor ?
Fig.2.. ntreprinderea si factorii de competitivitate
Preluat dupa Gilles Bressy, Cristian Konkuyt, E'economie d'entreprise, Ed.SIREY, Paris,
1998.
Ansamblul raporturilor de interactiune n care intra agentii economici n
lupta pentru asigurarea surselor de aprovizionare si a pietei de desfacere
formeaza sistemul relatiilor de concurenta.
Gradul de intensiIicare a concurentei este impus de raportul cerere oIerta, de
masura echilibrarii acestuia, pe de o parte, si de raportul de Iorte n care se plaseaza pe
piata agentii economici, pe de alta parte.
n general , mijloacele si instrumentele utilizate n relatiile de concurenta se pot
delimita n jurul celor patru piloni ai politicii de marketing, respectiv: produsul;
pretul; promovarea; distributia.
Concurenta cea mai evidenta este directa si se maniIesta ntre ntreprinderile
care apar pe piata cu bunuri identice sau cu mici diIerentieri, destinate satisIacerii
acelorasi game de nevoi. n acest caz, diIerentierea dintre concurenti se realizeaza prin
imaginea de marca, prin concurenta ntre marci . Se poate maniIesta si o
concurenta indirecta, cnd ntreprinderile se adreseaza acelorasi nevoi sau unor nevoi
diIerite, prin oIerta unei game variate de bunuri.
Forta competitiei si implicatiile ei asupra rezultatelor activi tatii ntreprinderii
depind de marimea si pozitia economica a celor care se conIrunta.
Statul trebuie sa se implice n asigurarea unui cadru si climat concurential
normal, ceea ce presupune :
autonomia intreprinderii,
libertatea de infiintare a oricarui tip de intreprindere,
promovarea celor mai rentabile produse din punct de vedere a intereselor
fiecarei firme,
reglementari economico -financiare egale pentru toti agenti economici,
indiferent de forma de proprietate , marime etc.,
formarea libera a preturilor,
stabilirea prin reglementari bugetare a obligatiilor fata de stat,
masuri pentru favori:area participarii intreprinderii pe piata externa,
reglementari clare pentru sanctionarea, prin instanta fudecatoreasca, a
firmelor nerentabile etc.
Pentru Moldova, o importanta hotartoare n Iormarea economiei de piata
Iunctionale care sa Iaca Iata presiunilor concurentiale o are implicarea statului n
crearea sistemului institutional si elaborarea legislatiei complete privind piata si
dezvoltarea ntreprinderilor private.
II.4. Tipologia ntreprinderilor
Economia de piata se caracterizeaza prin existenta mai multor tipuri si Iorme de
ntreprinderi a caror coexistenta asigura un grad ridicat de diversiIicare a economiei
nationale, valoriIicarea superioara a resurselor si stimularea initiativelor private.
Mecanismul economic de piata din Romnia creeaza premisele si conditiile de
Iunctionare a unei mari varietati de ntreprinderi care se diIerentiaza dupa proprietate,
conducere, raspunderea actionarilor (asociatilor), domeniul de activitate, conditiile
locale, Iorma juridica, marime etc.
Tipologia ntreprinderilor reprezinta practic o expresie a analizei(cercetarii)
ntreprinderii prin intermediul a diverse unghiuri de abordare(criterii). Criteriile de
clasificare folosite sunt variate, astIel:
1. Dupa forma de proprietate, ntreprinderile economice sunt:
private; publice; mixte.
Intreprinderea privata este o unitate de productie si economica al carei
patrimoniu apartine Iie unei singure persoane Iizice (individuala), Iie mai multora
(asociatii, societati).
Intreprinderea publica detine resurse ce apartin statului sau unor administratii
publice locale. Se mai numesc regii autonome sau regii publice.
Intreprinderea mixta este o unitate de productie al carei capital se Iormeaza
pe baza participarii unor proprietari individuali (sau asociati) privati si a diIeritelor
ntreprinderi publice.
2. Dupa forma juridica de organizare, pot Ii:
societati comerciale;
societati de persoane, organizate sub Iorma de:
? societati n nume colectiv ;
? societati n comandita simpla.
societati de capital, care se pot organiza n:
? societati n comandita pe actiuni;
? societati pe actiuni;
? societati cu raspundere limitata.
regii autonome.
3. Dupa ramura n care functioneaza, ntreprinderile pot Ii:
industriale;
agricole;
de constructii;
de transporturi;
de comert;
de servicii.
4. Dupa tipul produselor realizate se deosebesc: ntreprinderi care produc bunuri
materiale sau produc sevicii, etc.
5. Dupa factorul de productie predominant , se deosebesc:
? ntreprinderi care Iolosesc predominant munca vie;
? ntreprinderi care Iolosesc predominant capitalul Iix;
? ntreprinderi care Iolosesc predominant capitalul circulant.
6. Dupa marime, pot Ii: ntreprinderi mici, mijlocii si mari;
ncadrarea ntr-una din aceste categorii se Iace dupa ciIra de aIaceri, numarul de
salariati, volumul capitalului.
7. Dupa apropierea de sursele de aprovizionare si/sau de pietele de desfacere,
pot Ii:
ntreprinderi care depind de pietele de aprovizionare cu materii prime
(energie, materii prime agricole);
ntreprinderi dependente de un anumit loc (exploatari miniere, santiere navale
etc.);
ntreprinderile care depind de pietele de desIacere (care produc produse
agricole perisabile etc.).
8. Dupa mobilitate, pot Ii: intreprinderi cu po:itie fixa, respectiv legate de
bogatiile subsolului sau legate de Iolosirea pamntului; intreprinderi partial fixe
(zootehnie, Iorestiere, etc.); ntreprinderi cu mobilitate relat iv mare (industria usoara,
alte ntreprinderi industriale si de servicii).
9. n functie de apartenenta nationala, pot Ii :
ntreprinderi nationale, al caror patrimoniu se aIla n proprietatea unei
persoane Iizice sau juridice din tara respectiva;
ntreprinderi multinationale, ale caror subdiviziuni organizatorice si
desIasoara activitatea n doua s-au mai multe tari ; aceste ntreprinderi se aIla
n proprietatea unui grup economic privat sau cu caracter international ;
ntreprinderi mixte sau ntreprinderi organizate sub Iorma de foint-venture,
care se caracterizeaza prin participarea cu capital n proportii diIerite a unor
persoane Iizice sau juridice din tari diIerite. Cstigurile obtinute sunt mpartite
n Iunctie de contributia Iiecarei Iirme la constituirea capitalului ntreprinderii
respective.
ClasiIicarea ntreprinderilor din Moldova dupa Iorma de proprietate, dupa
domeniile de activitate si organizarea juridica poate Ii urmarita n Iigura 2.7.
De introdus Iigura
Fig. 2.7. Clasificarea ntreprinderilor dupa proprietate si organizare
Cuvinte si expresii cheie:
ntreprinderea celula de baza a societatii;
ntreprinderea unitate economica si de productie;
ntreprinderea ca organizatie;
ntreprinderea ca centru de decizie;
autonomia decizionala;
principiul maximizarii proIitului;
Iirma comerciala;
Iluxuri de venituri si cheltuieli;
mediul ambiant al ntreprinderii;
micromediul ntreprinderii;
macromediul ntreprinderii;
competitivitatea Iirmei;
tipologia ntreprinderilor.
ntrebari:
1. Cum a evoluat istoric conceptul de ntreprindere?
2. Care sunt principalele caracteristici ale ntreprinderii n economia de piata?
3. Ce se ntelege prin ntreprindere ca subiect al gestiunii economice?
4. Care sunt principiile care stau la baza ntreprinderii economice libere?
5. DeIiniti ntreprinderea moderna.
6. n ce consta conceptul de mediu ambiant al ntreprinderii?
7. n ce constau relatiile ntreprindere piata?
8. Ce ntelegeti prin competitivitatea Iirmei?
9. Care este tipologia ntreprinderilor n Moldova?