Sunteți pe pagina 1din 3

INSTITUTIONALISMUL

La nceputul secolului al XX-lea n Statele Unite ale Americii se contureaz primele idei
sistematice ale doctrinei institutionaliste. Fondatorul institutionalismului american, Thorsten Veblen
(1857-1929) a initiat o nou explicatie pentru economia capitalist, opus gndirii traditionale, dar care
integreaz tehnologia si stiinta ca forte principale in schimbarile istorice ale institutiilor din secolul al XX-
lea.

Sursele de inspiratie ale lui Veblen sunt:
a) achizitiile socialismului de stat, indeosebi conceptiile lui A. Wagner, dar de care se distanteaza
prin introducerea instinctelor ca fundament al actiunii sociale,
b) realitatile economice americane.
Intentia lui Veblen de a crea o teorie coerenta si bine structurata, in alternativa cu teoria traditionala,
nu s-a finalizat. Originalitatea sa, precum si incercarea de a-si impune teoriile prin persuadarea
cititorului folosind-se de ilustrari cu fapte economice si sociale din societatea americana s-au dovedit
insuficiente pentru atingerea scopului propus, dar suficiente pentru a marca aparitia unei noi doctrine,
care, in timp, a catigat in consistenta si in interes.

Doctrina institutionalista elaborata de Veblen imbina originalitatea conceptiei cu critica sociala,
inducand o posibila explicatie: capitalismul ar putea fi mai putin rau daca economistii ar renunta la
individualismul metodologic si s-ar lasa ghidati de institutiile care puneau in miscare piata. Institutiile
nu se puteau fonda pe principiul hedonist, dominant in teoria traditionala, pentru ca reducea intr-un
mod abuziv si simplist actiunea umana la o singura motivatie: maximizarea placerilor si minimizarea
neplacerilor. Esenta institutiilor, dupa opinia lui Veblen, consta in instincte, deoarece acestea erau baza
actiunii sociale. In consecinta, investigatia sa pornea nu de la "jocul economic", ci de la "jucatori", de
la ansamblul de traditii si obiceiuri care asigurau functionarea economiei.

Principalele idei ale doctrinei institutionaliste initiata de Veblen:

a) Institutiile

Institutiile sunt judecate dupa compatibilitatea lor cu instinctele, iar dinamica instinctelor determina
dinamica institutiilor. Cele patru mari instincte calauzitoare ale actiunii umane, care dau consistenta
institutiile sunt: legaurile de rudenie, curiozitatea, instinctul creator si instinctul pradator.
Institutiile sunt definite de Veblen dupa rolul lor juridic, sociologic si economic. Astfel, din punct
de vedere:
- juridic, o institutie reprezinta drepturile si obligatiile, rezultate din contractele implicite sau
explicite, la care sunt supusi agentii in viata economica;
- sociologic, institutia se manifesta ca un sistem de roluri si de statut social, care distribuie
inegal, dar dupa pozitiile diferentiate din sistemul stratificat, drepturi si obligatii, puterea sociala,
recompense si sanctiuni;
- economic, institutiile sunt asimilate pietei sau schimburilor in sens larg, dar si regulilor care
permit relatii economice in afara pietei (trocul, distribuirea bunurilor publice, etc.).
Thorstein Veblen a contribuit la accentuarea importantei institutiilor in plan economic. Dupa opinia
sa, intr-o societate institutiile sunt date si au rolul de a modela obisnuintele mentale ale indivizilor.
Veblen insista asupra internalizarii institutiilor la nivel psihologic si nu pe contractele si drepturile scrise care
guverneaza via a si relatiile umane.

b) Clasa inactiva
Institutia careia Veblen ii atribuie un rol cheie in economie, dar si in societatea capitalista este clasa
inactiva. Potrivit conceptiei sale, clasa inactiva este un caz institutional particular, fiind definita prin
virtutile aristocratice opuse lumii industriale. Totodata, clasa inactiva este un mod de viata cu efect
distructiv asupra economiei, pentru ca se sustrage actiunii economice accentund reducerea randamentului
industrial .

c) Consumul ostentativ
Veblen acuza capitalismul modern de cultivarea consumului ostentativ, adic de nlocuire a satisfactiei
aduse de obiectul consumat cu ostentatia. In conceptia lui Veblen, pentru cei care caut distinctie,
diferentiere consumul ostentativ modifica legea rarittii - "ceea ce este rar este scump" cu legea
ostentatiei "ceea ce nu este scump, nu valoreaz nimic". Regina consumului ostentativ este femeia.

d) Capitalismul modern
In fond, scopul lui Veblen era schitarea unei critici institutionale a capitalismului modern. In primul
rnd, Veblen contesta puterea marii finante asupra industriei; capitalismul industrial impreuna cu alti
agenti muncitori, ingineri, tehnicieni, fermieri sunt victime ale finantei si sursa care va alimenta formarea
clasei prdtoare.


J. K. Galbraith a devenit un autor foarte popular dezvoltand o critica institutionala a
capitalismului actual si promovand conceptii despre societatea bunastarii si despre noul stat industrial.
In nota dominanta a institutionalistilor, Galbraith considera ca in conditiile capitalismului din a doua
jumatate a secolului al XX-lea noile elite a caror esenta o reprezinta stiinta si tehnologia, inlocuiesc
treptat vechile elite bazate pe avere.

a) Organizatia
Spre deosebire de primii institutionalisti, Galbraith crede ca marile corporatii "organizatiile" si
rationalitatea pe care sunt fondate acestea constituie baza sistemului economic capitalist. "Organizatia
spune Galbraith este un angrenaj prin care se inlocuieste efortul unei persoane cu specializarea sau
cunostintele catorva sau mai multor persoane.
Organizatia si organizarea se presupun reciproc: organizatia este cea care alimenteaza economia cu
produse standardizate, iar organizarea este corespondentul firesc al acestei specializari. Specialistii,
sustine Galbraith, sunt cei care gestioneaza puterea de piata atat in relatiile cu comunitatile, cat si cu
statul. In aceeasi logica organizationala, Galbraith extinde semnificatia termenului de specialist, de la
specialistul tehnic pana la ultima persoana ale carei actiuni influenteaza organizatia, aratand ca "Si pentru
perfectionarea si orientarea organizatiei in care functioneaza specialisti sunt necesari tot specialisti"
Diversitatea activitatilor economice, precum si expansiunea continua a firmelor modifica si
aranjamentul organizational:"Uneori nu numai o persoana, ci o forma ie complexa compusa din
oameni de stiinta, tehnicieni, ingineri, oameni pregatiti pentru vanzari, publicitate sau marketing,
experti pentru relatiile cu publicul, oameni de legatura cu Congresul, juristi si specialisti versati in
mecanismul si manevrarea birocratiei din Washington, coordonatori, conducatori si functionari devine
inteligenta care orienteaza firma de afaceri. Aceasta este tehnostructura. Toata aceasta ampla descriere a
componentei tehnostructurii Galbraith o foloseste pentru a demonstra firescul aparitiei si dominatiei
marilor corporatii. Totodata, el acuza teoria economica traditionala de "stereotipie istorica" si de lipsa
de realism: moda firmelor modeste a trecut, iar principiul economic fundamental dupa care functionau
(minimizarea costurilor-maximizarea profiturilor) este total depasit. Exista o doza de adevar in aceasta
observatie critica, firmele mari au impus o noua gandire in privinta scopului, de regula profiturile
mari presupun costuri mari. Autorul dezvolta ideea dupa care in firmele mari are loc transferul puterii
de la proprietari la tehnocrati, modificand functia-obiectiv, in sensul ca accentul cade mai mult pe
securitatea castigului si pe expansiune, decat pe maximizarea profitului. Insa, Galbraith nu recunoaste
problema economica: firma sau organizatia apare atunci cand alocarea resurselor este facuta de
antreprenor. Antreprenorul se confrunta cu costuri de tranzactionare semnificative si cu doua
mecanisme de alocare a resurselor: un mecanism al pietei si un mecanism interior de coordonare.

b) Puterea anonima
Transferul puterii de la actionar in minile conducerii operative J . K. Galbraith a popularizat ideea
capitalismului fr capitalisti. Galbraith a insistat pe rolul planificrii gestiunii marilor firme si s-a raliat
la opinia interventionistilor, sustinnd conceptia dup care, capitalismul actual nu se autoregleaz.

c) Tehnostructura
J . K. Galbraith a popularizat conceptia dup care, in a doua jumtate a secolului al XX-lea, a avut loc
transferul puterii ctre manageri. in economia marilor corporatii, puterea este detinut de tehnostructura,
putere care se amplifica pe msura maturittii si cresterii dimensiunilor ei. Obiectivele tehnostructurii,
de aprare si de afirmare, nu sunt esential deosebite de cele ale micului antreprenor, dar sunt mai
complexe. Nefiind la discretia pietei, tehnostructura are latitudinea de a-si selectiona si urmri
obiectivele. Tehnostructura are doua nevoi de a se apra: ca si micul antreprenor, tehnostructura
trebuie sa-si asigure existenta si sa mpiedice pe oricine sa o scoat de pe piata, cu alte cuvinte
trebuie sa reduc la minimumpericolul unei ingerinte exterioare in deciziile sale.

d) Puterile compensatorii
Analiznd presupusele pericolele ale noului stat industrial, Galbraith sustine ca institutiile si grupurile
de presiune pot limita orice fel de putere a marilor corporatii si pot influenta productia si consumul
conform nevoilor tehnostructurii. Galbraith apra teoria puterilor compensatorii, putere pe ca o
considera necesara pentru a proteja indivizii de organizatiile puternice.