Facultatea de Administratie si Afaceri

Administartie Publica

Referat la disciplina

ECONOMIA SECTORULUI PUBLIC

cu tema

NECESITATEA INTERVENTIEI STATULUI IN ECONOMIE

Patrascu Carmen Steluta

grupa 205
INTRODUCERE
Intervenția statului în economie reprezintă o temă de o importanță crucială în contextul
evoluției societății și al relațiilor economice moderne. Această temă atrage atenția asupra rolului
pe care statul îl joacă în modelarea și influențarea activității economice a unei țări.
Motivația alegerii acestei teme se bazează pe impactul semnificativ pe care îl poate avea
intervenția statului asupra funcționării piețelor, asupra mediului de afaceri și asupra vieții
cotidiene a cetățenilor. Scopul principal al acestui referat este de a evalua și de a analiza
necesitatea intervenției statului în economie
Obiectivele urmărite în acest referat includ analiza conceptelor cheie legate de intervenția
statului în economie, identificarea principalelor motive care susțin sau contestă necesitatea
acestei intervenții, evaluarea impactului politicilor guvernamentale asupra mediului economic și
formularea unor concluzii echilibrate și informate privind rolul statului în economie.

1. Raportul dintre stat si economie

Raportul dintre stat și economie a fost un subiect de interes constant în istoria gândirii
economice. De-a lungul timpului, cercetătorii au propus definiții variate pentru conceptul de
"stat", axându-se fie pe ideea de "comunitate umană", sau pe cea de "autoritate" exercitată asupra
acestei comunități, sau combinând ambele concepte și evidențiind relația dintre ele.
Raportul dintre stat și economie a evoluat în funcție de diverse doctrine specifice epocilor
respective. În perioada mercantilismului, care a influențat puternic țările europene între secolele
XVI-XVII, intervenția statului era considerată necesară pentru stimularea creșterii avuției
naționale. Aceasta implica sprijinirea ramurilor industriale și a comerțului, iar statul avea rolul de
a influența comportamentele individuale în favoarea binelui comun.
Neomercantilismul a adus o critică asupra intervenției statului, pledând pentru noțiunea de
ordine naturală. Fiziocrații, promotorii unui liberalism moderat, au adoptat o atitudine critică față
de politicile intervenționiste, caracteristice neomercantilismului. În contextul economiei clasice,
dezvoltată în filozofia iluministă și doctrina ordinii naturale, se susțineau forțele pieței ca soluție
la problemele economice fundamentale, subliniind în același timp riscurile asociate intervenției
excesive a statului.

2. Rolul statului in economie

Implicarea statului în economie constituie o tradiție complexă, cu rădăcini ce se întind încă
din secolul al XVI-lea, când a luat amploare odată cu Revoluția Industrială. De-a lungul timpului,
rolul statului s-a diversificat și extins, o consecință a schimbărilor rapide și a creșterii numărului
de actori în cadrul sistemului economic.
Zonele în care statul exercită influența asupra economiei sunt diversificate și includ domenii
precum cheltuielile guvernamentale, sistemul fiscal, procesul legislativ și sectorul public. În
contrast cu principiile economiei de piață, unde consumatorii beneficiază de libertatea de a alege
bunurile și serviciile dorite, respectarea regulilor impuse de către stat impune cetățenilor anumite
obligații.
Cheltuielile guvernamentale, în trecut, au avut rolul de a subvenționa armata și activitățile
publice, precum și plata unui număr scazut de funcționari guvernamentali. Aceste cheltuieli se
concretizează în achiziții de bunuri și servicii, utilizând resurse productive care ar putea fi
direcționate către sectorul privat. În schimb, plățile de transfer, cum ar fi programele de asistență
socială, nu implică o intervenție directă în procesele de producție.
Impozitele și taxele reprezintă principala sursă de venit pentru stat, având un impact direct
asupra cererii și ofertei de bunuri și servicii. Proiectarea unui sistem fiscal poate influența
veniturile populației și agenților economici, orientând producția către anumite bunuri și servicii.
În sfera activității legislative, reglementările și controlul guvernamental, precum politici
antitrust, sunt menite să prevină acțiuni ce ar putea afecta concurența și să elimine practicile
neloiale. Cadrele juridice și instituționale permit statului să impună restricții în producerea unor
bunuri, să reglementeze prețuri și să influențeze veniturile acționarilor.
Sectorul public devine o componentă esențială, intervenind pentru atingerea unor obiective
nesatisfăcute de piață. Politicile conjuncturale și structurale din acest domeniu pot afecta
condițiile generale ale producției și schimbului.

3. Necesitatea interventiei statului in economie

Intervenția statului în economie este generataa de o serie de factori reali și importanți. Acești
factori includ progresul constant al factorilor de producție, cerințele impuse de promovarea
științei și tehnologiei, precum și creșterea complexității economiei în ansamblu. Astfel,
intervenția statului în economie devine imperativă din următoarele motive:
a) Asigurarea Echilibrului și Stabilității Economiei: Statul intervine pentru a menține
echilibrul și stabilitatea în economie, având un rol crucial în gestionarea ciclurilor economice,
controlul inflației și evitarea crizelor financiare.
b) Insuficiența Inițiativei Private în Domenii de Interes General: Există sectoare ale
economiei în care inițiativa privată poate să nu fie suficientă pentru a satisface nevoile generale
ale societății, iar statul trebuie să intervină pentru a acoperi aceste deficiențe.
c) Satisfacerea Nevoilor Colective ale Societății: Prin asumarea unor responsabilități adiționale,
cum ar fi gestionarea sistemului de asigurări sociale, sau programele educaționale, statul
contribuie la satisfacerea nevoilor colective ale comunității.
d) Finanțarea Cheltuielilor pentru Apărarea Națională: Este necesar ca statul să aloce resurse
pentru apărarea națională, garantând astfel securitatea și suveranitatea țării.
e) Extinderea și Amplificarea Externalităților: Tendința de extindere și amplificare a
externalităților în economie poate necesita intervenția statului pentru a reglementa și corecta
efectele nedorite asupra pieței și asupra societății.
f) Încurajarea Producerii de Bunuri de Calitate și Descurajarea Consumului Dăunător:
Statul are rolul de a încuraja producția de bunuri economice de calitate, în conformitate cu
așteptările consumatorilor, și de a descuraja consumul de produse dăunătoare pentru sănătate sau
mediu.
g) Adaptarea la Modificările Conjuncturii Economiei Naționale: În contextul schimbărilor
economice, statul trebuie să adapteze și să reglementeze politici pentru a susține dezvoltarea
durabilă și a asigura bunăstarea populației.

4. Nivele si politici interventioniste ale statului

Intervenția statului în sfera economică se desfășoară într-un cadru distinct la trei niveluri
esențiale:
1. Nivel Politic: Intervenția statului în economie necesită legitimitate la nivel politic,
însemnând că este esențial să existe un consens politic în rândul unor categorii semnificative ale
societății cu privire la necesitatea acestor acțiuni. Este crucial ca statul să obțină un suport
democratic pentru intervenția sa economică. Fără atingerea acestui nivel de consens politic, orice
intervenție a statului nu este justificată, chiar dacă poate îndeplini celelalte condiții.
2. Nivel Juridic: Intervenția statului în economie trebuie să respecte drepturile cetățenilor și
ale agenților economici. De exemplu, deși statul ar putea considera oportuna naționalizarea
mijloacelor de producție, această măsură trebuie să aibă suport juridic pentru a fi justificată într-
un regim democratic. În acest sens, instrumentele pe care statul le poate utiliza pentru intervenție
sunt limitate, iar orice acțiune trebuie să respecte cadrul legal pentru a fi considerată validă într-
un sistem democratic.
3. Nivel Economic: Stabilirea obiectivelor economice ale intervenției trebuie să fie făcută
având în vedere toate cele trei niveluri menționate anterior. Statul poate influenta actorii
economici către anumite comportamente, dar nu poate elimina libertatea de inițiativă. Este crucial
să se analizeze cu atenție necesitatea și impactul intervenției economice, luând în considerare
implicațiile politice și juridice.
În general, obiectivele economice ale statului derivă din necesitatea de a gestiona
probleme complexe cu implicații sociale, politice și economice semnificative. Aceste provocări
includ aspecte precum șomajul, inegalitățile economice și sociale, pericolele totalitariste la nivel
intern și internațional, inflația și sărăcia. Combaterea acestor fenomene reprezintă un angajament
esențial pentru stat, cu scopul de a promova bunăstarea și stabilitatea societății.
Șomajul, în special, se evidențiază ca una dintre cele mai presante probleme care necesită
intervenția statului în economie. Este o problemă cu implicații adânci, generând sărăcie și
contribuind la accentuarea inegalităților economice și sociale. De asemenea, este recunoscut
faptul că cei afectați de șomaj pot deveni vulnerabili și pot cădea ușor pradă iluziilor totalitare.
Prin urmare, reducerea șomajului reprezintă un obiectiv fundamental al statului, orientat către
îmbunătățirea calității vieții și prevenirea instabilității sociale.
 Un al doilea obiectiv major al statului este menținerea stabilității macroeconomice, o
componentă esențială pentru prevenirea fluctuațiilor bruște cu impact negativ. Fluctuații
semnificative ale indicatorilor economici, dobânzi ridicate sau cursuri de schimb instabile pot
semnala investitorilor posibile riscuri legate de o descreștere a productivității marginale a
capitalului. Prin urmare, statul poate juca un rol deosebit în asigurarea stabilității parametrilor
macroeconomici, contribuind astfel la un mediu favorabil investițiilor și dezvoltării economice
durabile.
În ceea ce privește politicile intervenționiste ale statului, acestea se manifestă într-un set
complex de instrumente menite să regleze și să influențeze dinamica economică. Aceste politici
includ:
a) Politica Monetară: Prin intermediul ratei dobânzii și altor instrumente de politică
monetară, statul își propune să gestioneze nivelul investițiilor în concordanță cu orientarea sa
către consum, astfel încât gradul de ocupare să fie maximizat. Însă, există situații în care
productivitatea marginală a capitalului devine negativă, iar politica monetară devine insuficientă
pentru a asigura un nivel optim al investițiilor.
b) Politica Fiscală: Se concentrează pe îndeplinirea funcțiilor sociale ale statului.
Redistribuind o parte din venitul național, politica fiscală poate influența propensitatea spre
consum în funcție de categoriile sociale. Pentru a stimula ocuparea forței de muncă, politica
fiscală trebuie să mențină o productivitate marginală a capitalului care să încurajeze investițiile,
evitând însă o fiscalitate excesivă care să împovăreze economia.
c) Politica Bugetară: Politica bugetară intervine în perioade de criză pentru a compensa
deficitul de investiții al sectorului privat. Cu toate acestea, utilizarea acestei politici poate
distorsiona concurența, avantajând anumite ramuri economice în detrimentul altora. Bugetul de
stat reprezintă un instrument eficient de intervenție, planificat anual, care cuprinde atât
cheltuielile publice, cât și veniturile estimate pentru susținerea acestora.

5. Tipuri de interventii ale statului in economie

Statul poate exercita influență asupra economiei în moduri directe și indirecte. În intervenția
directă, statul utilizează diferite instrumente pentru a regla aspecte specifice ale economiei.
Aceste instrumente includ:
a) Politica prețurilor, salariilor și veniturilor: Statul poate interveni în stabilirea prețurilor,
salariilor și veniturilor pentru a asigura echitatea și pentru a regla distribuția resurselor
economice. Această intervenție poate implica implementarea unor politici de prețuri sau salarii
minime pentru a proteja drepturile lucrătorilor sau a consumatorilor.
b) Balanța de plăți: Prin politici comerciale, statul poate influența balanța de plăți, utilizând
măsuri permanente legate de import și export pentru a regla fluxurile de capital. Aceasta poate
avea impact asupra echilibrului economic și a relațiilor comerciale internaționale.
c) Investiții ale statului: Guvernul poate efectua investiții în diferite sectoare ale economiei,
cum ar fi transporturile și telecomunicațiile, pentru a incuraja creșterea economică și pentru a
sprijini dezvoltarea infrastructurii. De asemenea, investițiile pot viza prevenirea degradării
mediului și gestionarea conflictelor sociale generate de diverse probleme economice.
Intervenția indirectă a statului se realizează mai ales prin intermediul politicii bugetare și
fiscale. Aceste politici au impact asupra resurselor financiare disponibile în economie și pot
influența comportamentul agenților economici. Totodată, ele pot fi utilizate pentru a regla nivelul
de cheltuieli publice și taxe, având astfel efecte semnificative asupra agregatului economic.

Concluzie
Prin intermediul intervenției sale, statul își propune să atingă anumite obiective esențiale,
orientate spre modelarea mediului economic, îmbunătățirea stării acestuia și prevenirea
manifestării fenomenelor care ar putea perturba activitatea economică. Prin urmare, implicarea
statului în economie reprezintă un proces dinamic, în continuă transformare, menit să asigure
prosperitatea și sustenabilitatea pe termen lung a comunității.
Bibliografie
 https://www.studocu.com/ro/document/universitatea-alexandru-ioan-cuza-din-iasi/
finante-publice-i/256992038-interventia-statului-in-economie/37298152
 https://www.rtsa.ro/rtsa/index.php/rtsa/article/viewFile/245/240
 https://store.ectap.ro/articole/588_ro.pdf
 https://graduo.ro/referate/economie/interventia-statului-in-economie-409117
 John Maynard Keynes, Teoria Generala a ocuparii fortei de munca, a dobanzilor si a
banilor, Editura Publica, București
 Gheorghe Crețoiu, Viorel Cornescu, Ion Bucur, ECONOMIE, Ed. a II-a, Editura
C.H. Beck, București, 2008;
 Simona Gabriela-Mașca, Viorela Ligia Văidean, Andreea Golguț, Stetul si economia
-aspecte teoretice si evidente empirice in UE, Economie teoretică și aplicată, Volumul
XVIII (2011), No.5, (558)
 Burlacu, M., 2004, „Bilanţul şi analiza pe bază de bilanţ la instituţiile publice”, Teza de
doctorat, cap. 1, Statul şi rolul său în economie